Vin colindătorii

„Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler,

Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,

Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,

Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.

Gazdelor creștine să-i primiți în casă, leru-i ler,

Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, leru-i ler.

Ni-i trimite sfântul să ne-ncerce mila, leru-i ler,

Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila, leru-i ler.

Șovăielnic pasu’, mâinile plăpânde, leru-i ler,

Tremurat li-i glasu’, nu știu să colinde, leru-i ler.

Dacă stau la poartă și nu zic nimica, leru-i ler,

Domnilor de astăzi să v-apuce frica, leru-i ler.

Mută-i întrebarea ce răsună-afară, leru-i ler,

Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, leru-i ler,

Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler,

Pe la porți străine, ce ne stau închise, leru-i ler.

Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler,

Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,

Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,

Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.”