= Săptămâna Patimilor =

= Săptămâna mare – prezentare generală =

Iubiți credincioși,
Ne aflăm într-o perioadă cu o încărcătură spirituală complexă și apăsătoare
asupra sufletelor noastre, o perioadă în care toată suflarea ortodoxă se pregătește să
își răstignească bolile sufletești și păcatele cauzatoare de moarte alături de
Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, dar și cu îngăduința
dumneavoastră, aș dori ca în fiecare seară din această săptămână după terminarea
deniilor, să vă prezint în câteva cuvinte ceea ce s-a petrecut cu Mântuitorul și cu
Apostolii Săi în săptămâna dinaintea marii minuni a Învierii din morți, și vom
vorbi în special în aceste zile despre Patimile cele mântuitoare a Domnului nostru
Iisus Hristos.
Patimă, ca termen al suferinței, al chinului adus nu numai asupra trupului ci și
a sufletului, iar în cazul acesta al firii noastre umane. De ce patimi, și de ce o
săptămână? Hristos nu a pătimit, nu s-a chinuit în fiecare zi a săptămânii, dar în
această săptămână ne reamintim ultimile zile a Mântuitorului iar în același timp
retrăim aceste zile pline de dramă lăuntrică, tristețe și tensiune, dar și de bucurie,
nădejde și în special pocăința.
Primele trei zile sunt pentru amintirea noastră despre sensul eshatologic al
Paștelui, iar ziua de joi, Joia Mare, începe acțiunea de pătimire a Domnului, când,
după Cina cea de Taină și instaurarea Sfinte Împărtășanii, Hristos se roagă cu
sudori de sânge fiind conștient de evenimentele ce vor urma. Vineri, fiind
cunoscută drept „Paștile Crucii” începe cu adevărat calvarul prin care va trece
Hristos, tocmai pentru a ne scăpa din suferințele păcatelor. Sâmbătă fiind ziua când
moartea este omorâtă, ca să ne bucurăm cu toții în duminica Învierii lui Hristos.
Astfel, luni este pomenit fericitul Iosif, care este asemănat cu Mântuitorul,
prin faptul că amândoi au fost trădați de cei dragi, și vânduți pentru o sumă modică,
dar cu sensuri diferite. În cazul fericitului Iosif, acest act a fost spre eliminarea sa

2
din peisaj, dar în cazul Mântuitorului, actul vinderii a fost pentru a-L forța pe
Hristos să își arate slava Sa dumnezeiescă.
Ziua de marți, ne pregătește prin două parabole eshatologice să intrăm în
„Cămara Mântuitorului”, ca cine va păstra învățăturile Sale, va intra în împărăția
cerurilor.
Miercuri, Hristos se lasă pregătit pentru înmormântare, când femeia păcătoasă
toarnă mir de mare preț pe capul Mântuitorului, plângând păcatele sale, și în același
timp cerând iertarea lor prin tămăduirea bolii de care suferea.
Joi însă, este o zi mai încărcată de evenimente, findcă înainte de începerea
cinei, Hristos a spălat picioarele Apostolilor, pentru a alunga dorința de întâietate
din gândurile lor. Apoi urmează cina propriu zisă, unde Hristos instaurează direct
Taina Sfintei Împărtășanii, prin actul de binecuvântare și sfințire a pâinii și a
vinului, ca propriul Său Trup și Sânge. Mai departe urmează momentul tensionat în
care Hristos se roagă cu sudori de sânge, findcă momentul începeri pătimirii Sale
avea să înceapă. Ca mai apoi să se lase prins de către oamenii arhiereului, și să fie
dus la Ana, la Caiafa, iar în cele din urmă la Pilat. Și să nu uităm, că aceasta este
seara în care Sfântul Apostol Petru se leapădă de trei ori de „Omul Acesta” care
este Hristos Dumnezeu.
Vineri este ziua în care au loc înfricoșătoarele, dar și mântuitoarele Patimi ale
Lui Hristos, care nu numai că le-a primit de bună voie, dar a iertat, i-a iertat pe cei
care L-au chinuit și L-au răstignit, și prin ei și nouă ne-a transmis această iertare de
păcate. Și să nu uităm, că în această zi, tâlharul de pe cruce îl mărturisește pe
Hristos ca Dumnezeu.
Sâmbăta, este cunoscută ca ziua îngropării Mântutorului, când Iosif din
Arimatea a coborât de pe cruce Sfântul trup al Domnului punând-uL într-un
mormânt nou, pecetluit cu o piatră. Este ziua când Mântuitorul nostru coboară în
iad, și neamul nostru este chemat din stricăciune și mutat spre viața veșnică.
Așadar, jertfa lui Hristos de pe cruce a refăcut legătura dintre omul căzut,
măcinat de păcat cu creatorul tuturor Dumnezeu. Patima Sa a devenit mântuirea

2
noastră, făcându-ne pe noi membrii ai Bisericii Sale, și părtași la împărăția
cerurilor. Dacă evreii pentru curățirea păcatelor aduceau ca jertfă un miel în
perioada Paștelui; Mielul lui Dumnezeu, Hristos, de bună voie se jertfește nu doar
pentru curățirea păcatelor noastre ci și pentru mântuirea tuturor.
Noi creștinii, să avem tăria credinței în fața vitregiilor acestei lumi ca să nu
ne lepădăm ca Petru, să îl iubim pe Hristos dar să nu îl trădăm ca Iuda, și să ne
ducem crucea noastră cu dragoste, smerenie și credință, precum și Hristos și-a dus
Crucea Sa pentru păcatele și pentru mântuirea noastră. Jertfa lui Hristos este
îndreptată spre noi oamenii, coroana creați Sale. Să ne jerfim și noi pentru Hristos
prin post și rugăciune, cu credință și cu dragoste, să ne arătam soldați ai Săi în
aceste vremuri tulburi, să ne ducem crucea noastră precum și Mântuitorul a dus
Crucea Sa; să ne plângem mulțimea păcatelor noastre, findcă fiecare păcat al nostru
este o rană pe trupul lui Hristos pălmuit și scuipat, biciuit și răstignit. Amin