– Lucrarea 1 –

Legea lui Darcy

Aplicația 1 - Calculul debitului infiltrat pe sub diguri

Pe un sector de râu meandrat se realizează regularizarea prin tăieri de coturi (figura 1.1-a.). De-a
lungul canalelor rectilinii formate se realizează îndiguiri duble (figura 1.1-b).
Canalul EF realizat în semirambleu prezintă secţiunea compusă din (figura 1.1-b):
- dreptunghiul bccb - săpat în stratul aluvionar de balast, până la patul impermeabil, cu adâncimea
hd = 8 + 0.2 ∙ n [m]
- trapezul abba - delimitat de diguri impermeabilizate, cu ampriza de lăţime la = 50 + n [m] cu
adâncimea ht = 5 + 0.1 ∙ n [m]
La piciorul aval al digurilor s-au prevăzut canale de drenaj perfecte, fdgj şi fdgj, cu secţiunea
dreptunghiulară, în care nivelul apei este menţinut la nivelul terenului.
Stratul de balast se consideră omogen şi izotrop, cu porozitatea efectivă ne = 25% şi
conductivitatea hidraulică K = 10-3 [m/s].
Se cer:
1. Transmisivitatea T a acviferului de profil bcfd
2. Debitul specific q infiltrat (pe 1 km lungime de canal, perpendicular pe figură) din canalul EF în
cele două canale de drenaj.
3. Presupunând că în momentul t0 = 0 o încărcătură de cianură a fost deversată accidental în canal şi s-a
dizolvat în apa acestuia, se pune problema în ce moment t soluţia de cianură ajunge în canalele de drenaj.

Z H (m) aA a
× diguri (impermeabilizate)

ht
E
S jf b b f j
S ×B B ×

×D ×C
F hd
balast (permeabil)
g
g d c c d
O X (m)
pat impermeabil
la

a. b.

Figura 1.1 – a. Vedere în plan şi b. secţiune transversală (S-S)

1
1.
Aplicând relaţia transmisivităţii pentru cazul pânzelor acvifere cu nivel liber
T=Ke
rezultă:

T = K  hd
şi cu datele cunoscute obţinem:
T = K  hd => T = 10-3  8 => T = 8  10-3 [m2/s]
2.
Pornim de la legea lui Darcy:
Q=A∙K∙i
Dacă înlocuim suprafața cu A = L ∙ e obținem:
Q=L∙e∙K∙i
Știm că K ∙ e = T, atunci:
Q=L∙T∙i
Prin împărțirea relației cu L, obținem debitul specific q:
q=T∙i

Atât canalul EF cât şi canalele de drenaj fiind cu nivel liber, în relaţia i =

h (pierderea de
l
sarcină pe unitatea de lungime, în direcţia de curgere) se va utiliza sarcina piezometrică. Se consideră ca
plan de referinţă pentru sarcini chiar patul impermeabil, iar infiltraţia în masivul poros după linia de
curent orizontală CD (figura 1.1-b):
l = XC - XD = la
h = HC - HD
Conform legii hidrostaticii sunt îndeplinite relaţiile:
HC = HA = hd + ht
HD = HB = hd
de unde obţinem:
h = hd + ht - hd = ht
Pierderea de sarcină va fi:
𝛥ℎ ℎ𝑡 𝟓
𝑖= = = => 𝐢 = 𝟎. 𝟏
𝛥𝑙 𝑙𝑎 𝟓𝟎

Debitului specific este:

−𝟒 [
𝒎𝟑
−3 ]
𝑞 = 𝑇 ∙ 𝑖 = 8 ∙ 10 ∙ 0.1 => 𝒒 = 𝟖 ∙ 𝟏𝟎
𝒔∙𝒎
3.
Viteza de infiltraţie (fictivă) sub diguri prin masivul poros, dată de legea lui Darcy este:
U=Ki
Viteza reală de infiltraţie se obţine din relaţia:
𝑈
𝑢 = 𝐾∙𝑖
𝑛𝑒 = 𝑛𝑒
Înlocuind obținem:
𝐾∙𝑖
10−3 ∙ 0.1 −𝟒 [ ]
𝑢= 𝑒= => 𝒖 = 𝟒 ∙ 𝟏𝟎 𝒎/𝒔
𝑛 0.25
Cunoaștem din fizică cum că distanța are următoarea expresie:
d=v∙t
De unde rezultă ca timpul este egal
cu:
𝑑
𝑡=
v

În cazul nostru, ecuația devine:

𝑑 𝑙𝑎
𝑡= =
v 𝑢

Înlocuind obținem:
𝑙𝑎 50 => 𝒕 = 𝟏. 𝟐𝟓 ∙ 𝟏𝟎𝟓[𝒔] = 𝟑𝟒. 𝟕𝟐[𝒉]
𝑡 = 𝑢 = 4 ∙ 10−4
Aplicația 2 - Lucrare de extragere a pietrişului

Pe malul unui râu s-a efectuat o lucrare de extragere a pietrişului (în punctul O reprezentat pe
figura 1.2-a). În condiţii naturale, pânza freatică este cantonată în pietriş, iar porozitatea cinematică a
mediului considerat are o valoare de ne = 25%.
Cartografiind altitudinea suprafeţei libere, a rezultat harta piezometrică a pânzei freatice cantonată
într-un strat de aluviuni, ce a fost schiţată sumar pe figură. Hidroizohipsele reprezentate prezintă o
echidistanţă de Δl = 500 + 10 ∙ n [m] și Δh = 1 [m].
Curgerea se efectuează dinspre punctele de sarcină înaltă către punctele de sarcină joasă. Dacă
mediul ar fi izotrop, viteza de curgere ar fi perpendiculară pe hidroizohipse. Prin depunerea aluviunilor se
pune problema dacă se formează astfel un mediu izotrop. Dacă nu e cazul, curgerea s-ar efectua pe
direcţii paralele cu hidroizohipsele.
Considerăm aici anizotropia în plan. Fie X,Y direcţiile principale de anizotropie şi următoarele
valori pentru componentele tensorului de conductivitate hidraulică:
Kx = (2 + 0.1 ∙ n)  10-3 [m/s]
Ky = (1 + 0.1 ∙ n)  10-3 [m/s]

Faţă de ipoteza de izotropie ( = 45o), viteza aparentă de curgere, U , prezintă o deviere de ( - )
înspre foraj.
Se cere:
1. Unghiul  , înainte ca excavarea pietrişului să fi avut loc, pentru a neglija modificarea configuraţiei
hidroizohipselor.
2. Timpul în care poluarea apărută în punctul O ajunge la forajul de exploatare a apei potabile (în
vederea alimentării cu apă a localităţii aflate în vecinătatea zonei considerate) situat în punctul F, la
distanța d = 1200 + 20 ∙ n [m] față de O.

S Y piezometresuprafaţa liberă a pânzei freatice

h=27m
h=26m
râu

h=25m F
pietriş


X
h=26 m O
aluviuni
h=27mh=28m h=29m h=30m

Δl =45 substrat impermeabil

S colină
a. b.

Figura 1.2 a. Zona de studiu; b. Profil transversal al domeniului de studiu (secţiunea S-S)
1.
Aplicând legea lui Darcy în acest caz:
𝜕ℎ
𝑈 = −𝐾 ∙ 𝑖 = −𝐾 ∙
𝜕𝑙
Ecuația devine:

𝑈⃗ = −𝐾̿ ∙ 𝑔⃗𝑟⃗𝑎⃗𝑑⃗ℎ
Dacă scriem componentele pe cele două direcții, obținem:
𝑈𝑥 = −𝐾𝑥 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 ℎ| ∙ cos 𝜃
𝑈𝑦 = −𝐾𝑦 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 ℎ| ∙ sin 𝜃
Gradientul de curgere este normal pe direcţia unei hidroizohipse, rezultă:
𝑈𝑦
𝑡𝑔 𝜃 ′ =
𝑈𝑥
Făcând înlocuirile:

′
−𝐾𝑦 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 ℎ| ∙ sin 𝜃 ′
𝐾𝑦
𝑡𝑔 𝜃 = −𝐾𝑥 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 ℎ| ∙ cos 𝜃=> 𝑡𝑔 𝜃 = 𝐾 ∙ 𝑡𝑔
𝑥
𝜃

obținem:
′
𝐾𝑦
−3
𝑡𝑔 𝜃 = 𝑥 ∙ 𝑡𝑔 𝜃 = 10 𝑜
∙ 𝑡𝑔 45 => 𝜽 ′ = 𝟐𝟔. 𝟔𝒐
𝐾 2 ∙ 10−3
2.
Cunoaștem că timpul este egal cu:
𝑑 𝑑
𝑡= =
v u
Adică:

𝑑 ∙ 𝑛𝑒
U 𝑡=
Aplicând teorema lui Pitagora, pentru componentele celor două direcții ale vitezei fictive:

𝑈 = √𝑈𝑥2 + 𝑈𝑦2

Calculând valoarea gradientului, obținem:

𝛥ℎ
|𝑔𝑟𝑎𝑑 ℎ| =
𝛥𝑙
Înlocuind, rezultă:

𝑈𝑥 = −𝐾𝑥 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 ℎ| ∙ cos 𝜃 = −2 ∙ 10−3 ∙ 1 500 ∙ cos 45 => 𝑈𝑥 = −2.83 ∙ 10−6 [𝑚/𝑠]

𝑈𝑦 = −𝐾𝑦 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 ℎ| ∙ sin 𝜃 == −10−3 ∙ 1

500
∙ sin 45 => 𝑈𝑦 = −1.41 ∙ 10−6 [𝑚/𝑠]

Timpul în care poluarea apărută în punctul O ajunge la forajul F:

𝑑∙𝑛𝑒 𝑑∙𝑛 𝑒 1200∙0.25

𝑡 = = => 𝑡 = => 𝒕 = 𝟗. 𝟒𝟗 ∙ 𝟏𝟎𝟕[𝒔]  𝟑 [𝒂𝒏𝒊]
U
√𝑈𝑥2+𝑈𝑦2 √(−2.82∙10−6)2+(−1.41∙10−6)2
Aplicația 3 – Filtrul de cafea

Se introduce cafea în filtru şi apă în pâlnie la capacitatea maximă (figura 1.3).

Iniţial (la momentul t0 = 0 [s]), cota apei este de z(t 0) = 12 + 0.2∙n [cm], iar după golirea pâlniei,
este de z(tf) = 2 + 0.1∙n [cm]. Diametrul filtrului cilindric este de  = 4 + 0.2∙n [cm], iar conductivitatea
hidraulică a cafelei este de K = 10-3 [m/s]. Se cere să se determine timpul tf de golire a pâlniei.

pâlnie
Z[cm]
z(t0)
z(t)

90 A
filtru
z(tf)
e
0
B
Q

0R(tf) R(t) R(t0) R[cm]

Figura 1.3 - Filtrul de cafea

Variaţia debitului în intervalul (t0, t0 + dt) este:

Q = A ∙ v => dQ = S0 ∙ U(t)
unde S0 este suprafaţa secţiunii de ieşire:
𝜋 ∙ 2
𝑆0 =
4
Deoarece vârful pâlniei are un unghi de 90, avem:
R(z) = z(t) => 𝑒 = 
2

rezultă că:

S0 =  ∙ e2
Condiţiile de aplicabilitate a legii lui Darcy fiind îndeplinite, putem scrie:
ℎ𝐴 − ℎ𝐵
𝑈 = −𝐾 ∙ 𝑖 => 𝑈 = −𝐾 ∙
𝑒
unde
:
hA - sarcina hidraulică la intrarea în mediul poros (reprezentat de filtru)
hA = z(t)
hB - sarcina hidraulică la ieşire:
hB = zB = 0
De unde rezultă:
𝑧(𝑡) − 0
𝑈(𝑡) = −𝐾 ∙
𝑒
 Variaţia debitului în intervalul (t0, t0 + dt) devine:
𝑑𝑄 = π ∙ 𝑒2 ∙ (−𝐾 ∙ 𝑧(𝑡)−0)
𝑒

rezultă că:

𝒅𝑸 = −𝑲 ∙ 𝒛(𝒕) ∙ 𝝅 ∙ 𝒆 (ecuația 1)
Ecuaţia de conservare a volumului (variaţia în timp a volumului de apă ce trece prin mediul poros
este egală cu variaţia debitului scurs în intervalul de timp respectiv):
𝑑𝑉
= 𝑑𝑄
𝑑𝑡

Volumul de apă scurs în intervalul de timp (t, t+dt) este:

dV = S(z) ∙ dz
unde:
S(z) - suprafaţa luciului apei corespunzătoare cotei z (la un moment dat în intervalul de timp):
S(z)=  ∙ R(z)2
dz - variaţia cotei în intervalul precizat anterior.
Știm că R(z) = z(t), atunci rezultă că variația volumului devine:
dV =  ∙ z(t)2 ∙ dz
rezultând:

 ∙ 𝒛(𝒕)𝟐 ∙ 𝒅𝒛
𝐝𝐐 = (ecuația 2)
𝐝𝐭
Egalând cele două ecuații (ecuația 1) și (ecuația 2) obținem:
 ∙ 𝑧(𝑡)2 ∙ 𝑑𝑧
= −𝐾 ∙ 𝑧(𝑡) ∙ π ∙ 𝑒
𝑑𝑡
rescrisă după efectuarea simplificărilor astfel:
z ∙ dz = -K ∙ e dt
Rezolvăm această ecuaţie diferenţială de ordinul I integrând după t parcurgând intervalul [t0, tf]
(variabila z, depinzând de t, va lua valori în intervalul [z0, zf], unde z0 = z(t0), zf=z(tf) ):
𝑧𝑓 𝑡𝑓
𝑧𝑓
𝑧2 𝑡
𝑓
∫ 𝑧 𝑑𝑧 = ∫(−𝐾 ∙ 𝑒)𝑑𝑡 𝑎𝑑𝑖𝑐ă | = −𝐾 ∙ 𝑒| 𝑡
2 0

𝑧 0
𝑧0 𝑡0

rezultând:
𝑧0 −𝑧𝑓
2 2 = −𝐾 ∙ 𝑒 ∙ (𝑡 − 𝑡 )
2 0 𝑓

de unde:
𝑧02 − 𝑧𝑓2
𝑡𝑓 = + 𝑡0
2∙K∙e

Înlocuind valorile cunoscute rezultă:

𝑧02 − 𝑧𝑓2 0.122 − 0.022
𝑡𝑓 = + 𝑡0 = + 0 => 𝐭𝐟 = 𝟑𝟓𝟎 [𝒔]
2∙K∙e 2 ∙ 10−3 ∙ 0.02