Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Funcţie de destinaţie lamele pot avea diferite forma constructive ilustrate în fig. 5.2. Lama
dreaptă (fig. 5.2. a) este folosită la săparea şi împingerea pământului pe direcţia de deplasare a
maşinii, la distanţe mici (sub 20 m). Lama dreaptă cu pereţi laterali (fig. 5.2. b) se foloseşte la
săparea şi împingerea pământurilor slab coezive, pereţii reducând pierderile laterale de pământ,
Lama «U" (fig. 5.2. c) este prevăzută cu aripi laterale, fiind indicată pentru împingerea (transportul)
pământurilor slab coezive pe distanţe relativ mari (D > 20 m) şi puţin indicată pentru operaţia de
săpare. Lama cutie (fig. 5.2. d), cu pereţi laterali şi concavitate mărită poate transporta un volum mai
mare de pământ fiind recomandată şi pentru operaţia de împrăştiere şi nivelare a pământului săpat.
Lama articulată (fig. 5.2. e) la mijloc, în plan vertical, permite obţinerea unei lăţimi de lucru
variabile optime, caracteristică importantă atunci când se lucrează în spaţii înguste. De asemenea
forma în „V” a lamei permite orientarea prismei de pământ în direcţia impusă, fără pierderi laterale
semnificative de pământ.
Lama buldozerului (1) este articulată sferic sau cu bulon de un cadru (2) de împingere (fig.
5.3. a şi b) montat în partea din faţă a maşinii, articulat fiind de grinzile longitudinale ale
cărucioarelor şenilelor. Lama poate fi fixată perpendicular pe axul longitudinal al maşinii (fig. 5.3.
a) sau înclinată cu un unghi γ faţă de aceasta (fig. 5.3. b). Pentru aceasta se folosesc braţele (4) ce se
articulează de cadru în diferite puncte (5). Braţele (barele) inferioare asigură rigidizarea lamei în
67
plan orizontal iar cele superioare, de lungime reglabilă, realizează rigidizarea lamei în plan vertical
cât şi reglarea poziţiei (înclinarea lamei în faţă sau spate) cuţitul pentru a obţine unghiul de săpare α
optim (fig 5.1.). La buldozerele mici barele inferioare sunt mai lungi şi înlocuiesc cadrul de
împingere.
68
(articulaţia sferică 10 - fig. 5.3. c):
prin schimbarea poziţiei de prindere a braţelor (4) lamei ia cadru (5) (γ = 60÷70°) (fig.5.3. a);
articularea capetelor lamei la două verine care pot varia astfel continuu unghiul γ (lamă orientabilă în
plan orizontal).
3. Tiltdozer, când lama se poate înclina în plan vertical, transversal pentru a săpa şanţuri
(fig. 5.5) sau a tăia taluzuri. Astfel lama poate fi ridicată la hî = 400÷900 mm şi respectiv coborâtă
sub nivelul de sprijin (NS) cu hs = 150÷200 mm (vezi fig. 5.5).
4. Buldozer universal, atunci când poate executa atât rotirea lamei în plan orizontal, cât şi în
planul vertical.
∙(m.c.)
în care:
b - lungimea lamei (m);
h - înălţimea lamei (m);
φ - unghiul de taluz natural ce depinde de natura pământului (tabel 5.1.);
α - unghiul de pantă al terenului pe care sapă şi se deplasează buldozerul.
69
Fig 5.6. Scheme de săpare cu buldozerul
a - săpare „în pană"; b - săpare dreaptă; c - săpare „în dinţi de ferestrău".
Fig. 5.7. Secţiunea prismei de pământ din faţa lamei buldozerului, funcţie de panta terenului.
a - pe teren orizontal; b - pe teren în pantă; c - pe teren în rampă.
Se observă că, în cazul lucrului în pantă (fig. 5.7. b) unghiul α are semnul „-” rezultând o
creştere a volumului prismului comparativ cu lucrul pe teren orizontal (în palier), iar la luciul în
rampă se ia semnul „+", ceea ce conduce la micşorarea volumului prismului.
Tabel 5.1. Valorile pantei taluzului natural funcţie de natura pământului şi starea de umiditate.
Stare Nisip Argilă Straturi
Pietriş Argilă Turbă
naturală Mărunt Mijlociu Mare nisipoasă vegetale
Uscat 2,15 1,92 1,75 1,20 0,80 1,00 1,20 1,20
Umiditatea
1,75 1,42 1,60 1,20 1,20 1,42 1,42 2,15
redusă
Umiditate
2,75 2,15 1,95 1,42 1,42 3,75 2,15 3,75
ridicată
De cele menţionate mai sus se va ţine seama la alegerea sensului de săpare şi deplasare a
pământului pe terenurile care nu sunt orizontale, adoptându-se întotdeauna săparea în pantă, chiar la
valori mici ale acesteia. Influenţa pantei asupra productivităţii este ilustrată de dalele din tabelul 5.2.
Următoarea operaţie după săpare este cea de deplasare a pământului până la locul de punere în
operă sau de depozitare, pentru aceasta lama fiind lăsată la nivelul terenului, prismul de pământ
împins de lamă rostogolindu-se în faţa acesteia. Evident că în cazul-lucrului în pantă rezistenţa la
deplasare a prismei de pământ este mai mică decât în cazul terenurilor orizontale sau a lucrului în
rampă.
Ultima operaţie a ciclului constă în depunerea pământului şi nivelarea stratului depus, care se
70
realizează prin ridicarea lamei la înălţimea stratului, pământul intrând pe sub lama care înaintează.
Parametrii tehnici de alegere a buldozerelor sunt prezentate în tabelul 5.2.
Depozitarea pământului se va face pe o singură parte (amonte) atunci când terenul este îngust
(B <20 m) (fig. 5.8. a), pe ambele laturi (lungi) ale terenului dacă B > 20 m (fig. 5.8. b) pe trei laturi
(fig. 5.8. c) pentru teren îngust şi lung, pe trei părţi (fig. 5.8. d) dar depozit continuu pe latura
amonte pentru a proteja amplasamentul lucrării de eventuale scurgeri superficiale din precipitaţii, pe
toate cele patru laturi, dar cu spaţii libere pentru accesul maşinilor (fig. 5.5. e) pe laturile lungi sau pe
laturile scurte (fig. 5.8. f).
La execuţia unui rambleu (fig. 5.9) săparea şi depunerea pământului pot fi executate
transversal, atunci când ampriza gropii de împrumut are lăţime mare (>10 m), care să permită
efectuarea cursei de săpare complete.
Distanţa între axul săpăturii şi cel al rambleului este recomandabil să nu depăşească 20 m
(distanţa de deplasare a pământului). înălţimea maximă a rambleului nu trebuie să depăşească 1÷2m.
Mişcarea buldozerului se face după o elipsă.
O altă schemă de lucru frecvent folosită este cea în suveică (fig. 5.10) la care buldozerul sapă
şi deplasează pământul pe ampriza rambleului prin curse perpendiculare pe axul lucrării
(1,3,5,.,.,11), iar cursele în gol (de revenire 2,4,6,....,10) se fac prin mers înapoi şi schimbarea
direcţiei sub un unghi ascuţit β.
72
Fig. 5.9. Scheme de lucru în elipsă pentru execuţia unui rambleu cu buldozerul.
O variantă la această schemă constă în repetarea de 3÷4 ori a fiecărei curse active (realizând
o tranşee) după care trece la poziţia alăturată (la cca. 0,5 m de tranşeea săpată anterior).
Schema pendulară de lucru (fig. 5.11) este practicată atunci când gabaritul redus al canalului
(B = 5÷6 m max.) nu permite săparea transversală în acest caz 1÷2 buldozere (1,2) sapă longitudinal
pe axul lucrării prin mişcare pendulară (înainte de săpare - revenire pe aceeaşi direcţie, în gol)
împingând pământul săpat până la suprafaţa terenului în zona mediană a frontului (4) de unde este
evacuat lateral în depozite (5) de unu sau două buldozere (3) prin curse transversale.
73
lamei umplând formele negative (depresiuni, gropi). Cursele sunt rectilinii pe lungimea frontului.
La execuţia nivelării straturilor de pământ pe un rambleu (fig.5.12) buldozerul începe lucrul din zona
mediană spre taluzuri. La cursa a 5-a pe ax, maşina lucrează în marşarier cu viteza 2-a. Trecerile
alăturate se vor suprapune cu cel puţin 30 cm.
Pentru lucrările de nivelare se vor alege buldozere cu lamă lungă (b=3,5÷4,5 m) şi înălţime
mică (h) de tip angledozer.
75
Fig. 5.16. Astuparea tranşeelor cu pământ folosind buldozerul.
a - longitudinal cu angledozerul; b -în fâşii paralele; c,d - fâşii încrucişate,
1 - depozit (cavalier); 2 - conductă pozată.
În cazul în care depozitul de pământ are o ampriză mare (rezultat din tranşee cu dimensiuni
mari) împingerea pământului în debleu se face în făşii paralele înguste (fig. 5.16. b), în fâşii
încrucişate, toate fiind înclinate faţă de axul lucrării (fig. 5.16. c) sau în fâşii încrucişate, dintre care
jumătate din curse sunt perpendiculare, iar cealaltă jumătate sunt înclinate faţă de axul lucrării (fig.
5.16.d).
Din datele tabelului se observă că deplasarea pământului săpat la 20 m distanţă are ca rezultat
scăderea productivităţii cu aproape 50% faţă de deplasarea la 5 m iar deplasarea la 50 m reduce
productivitatea cu 75%. Comparativ, aceiaşi lucru se poate spune şi de consumul specific de
combustibil.
Pentru a reduce influenţa distanţei de transport asupra productivităţii, trebuiesc reduse
pierderile de pământ în cursa de deplasare a acestuia. Se recomandă, după caz, folosirea
următoarelor procedee de transport:
a) deplasarea în tranşee (2) săpată de buldozer (fig. 5.18) între două tranşei alăturate lăsându-
se un prag (2) cu lăţimea de cca 0,5 m. Pragurile se desfiinţează la finalizarea săpăturii. Adâncimea
tranşeelor va fi de 0, 7÷0,8 m.
Obs.: 1) buldozerul ca maşină principală (vezi fig. 5.18) s-a folosit la execuţia canalelor în
pământuri necoezive, unde celelalte tipuri de maşini obţineau productivităţi foarte mici (de ex.
screperul, draglina). în această situaţie pantele taluzurilor canalelor se adoptă mai mici (din faza
de proiectare),
1:3 pentru canale cu adâncimea h ≤3 m;
1:4 pentru canale cu adâncimea h = 3÷8 m;
1:5 pentru canale cu adâncimea h>8m.
2) la execuţia de canale în debleu, productivitatea buldozerului depinde atât de
distanţa de transport pe orizontală (L), cât şi de adâncimea canalului (H), durata ciclului (T c
putând fi calculată cu relaţia stabilită experimental:
Tc=l,93∙L + 7,87∙H
77
Fig. 5.18. Execuţia unui canal în debleu (h = 1÷2 m)
prin săpare transversală, în tranşee cu buldozerul.
1 - tranşee; 2 - prag între tranşei.
Din relaţia de mai sus se observă ponderea mare pe care o are adâncimea de lucru (de cca. 4
ori mai mare; decât a influenţei cursei orizontale).
b) Deplasarea în tranşee construită cu ajutorul a două diguleţe paralele (1) (flg. 5.19), distanta
dintre ele fiind egală cu lungimea lamei (b) (fig. 5.19. b) soluţie aplicată atunci când folosinţa
terenului situat între groapa de împrumut şi depozit nu permite săparea tranşeelor. Dimensiunile
diguleţelor vor fi: înălţime 0,5÷0,6 m, ampriză 0,8÷1,0 m.
c) Săparea, urmată de împingerea simultană a pământului cu două sau trei buldozere alăturate
(fig. 5.20). Distanţa dintre lamele alăturate a = 30÷50 cm, rnai mică în cazul pământurilor slab
coezive. Prin acest procedeu productivitatea fiecărui buldozer din tandem creşte cu 15÷25 %.
78
(mc/oră)
V - volumul prismului de pământ format în faţa lamei (mc);
(mc)
b - lungimea lamei (m);
h - înălţimea lamei (m);
φ - unghiul de taluz natural al pământului săpat (30÷40°) (vezi tabel 5.1);
α - unghiul de pantă a terenului (semnul „+" la săpare în rampă şi „-" în
pantă);
Tc - durata ciclului de săpare-deplasare pământ - revenire pentru săpare;
79
Fig. 5.21. Exprimarea grafică a duratei ciclului de lucru lai buldozere
Pentru a reduce durata săpării ts o soluţie tehnică este afănarea stratului de săpat care poate fi
făcută cu:
Echipamentul de scarifîcare montat (posterior) pe buldozer, în acest caz maşina primind
denumirea de buldoscarificator;
Cu echipamentul de buldozer, lamei (I) ataşândui-se pe faţa posterioară 3÷5 dinţi (2)
scarificatori (fig. 5.22) cu o distanţa între ei de 50÷60 cm. În cursa de săpare a lamei dinţii se
autorabatează (3), iar în cursa de revenire a buldozerului prin mers înapoi lama se ridică, dinţii sub
greutatea proprie revin în poziţia de lucru, verticală (2), scarificând astfel stratul (4) ce va fi săpat în
ciclul următor (fig. 5.22 c).
Natura pământului şi starea sa de umiditate influenţează, de asemenea, productivitatea
buldozerelor. Productivitatea maximă se obţine la săparea pământurilor nisipoase, în pietriş fin şi
mediu, amestec de nisip-pietriş, piatră (categoria I ,II şi parţial III). Productivitate bună se obţine în
argila nisipoasă, argilă moale şi argilă grea, deci pământuri coezive din categoria I, II şi parţial III în
starea de umiditate naturală.
Tabel 5.6. Productivitatea normată (mc/h) a buldozerelor româneşti la săparea din depozit (pământ
afânat) şi transport.
Tipul tractorului
Distanţa de transport S.650 S.80÷S.100 S.1300
(m) Categoria terenului
I II I II I II
Până la 10 48,79 39,22 95,25 74,10 87,00 71,49
20 29,35 23,87 60,75 47.85 54,70 45,05
30 20,97 17,16 44,48 35,35 29,85 32,90
40 16,32 13,40 35,10 28,02 31,35 25,91
50 13,36 10,98 29,00 23,21 25,86 21,37
60 11,30 9,31 24,70 19,81 21,98 18,19
70 9,80 8.08 21,51 17,28 19,13 15,83
80 8,65 7,53 19,05 15.32 16,93 14,00
90 7,74 6,79 17,10 13,76 15,18 12.57
100 7,00 5,78 15,51 12,50 13,76 11,40
Normele de timp (NT), (în ore), determinate pentru execuţia săpării a 100 mc pământ (volum
considerat unitate de măsură - UM) cu buldozere de fabricaţie românească permit estimarea duratei
de execuţie a unei lucrări. In acest scop în tabelul 5.8 sunt prezentate NT-iile la săparea pământului
în stare naturală, iar în tabelul 5.9 pentru săparea pământului afânat, în ambele cazuri incluzându-se
şi transportul.
Tabel 5.9. Norme de timp NT (ore) la săpare din depozit (pământ, afânat) şi transport.
Tip buldozer
S.650 S.80÷S.100 S.1300
Dimensiunile lamei
Distanţa de b-2600 mm 3600 mm 2640 mm
transport h-850 mm 1100 mm 980 mm
Categoria pământului
I II I II I II
Până la 10 m 2,05 2,55 1,05 1,35 1,15 1,40
Pentru fiecare 5
m în plus peste 0,68 0,82 0,30 0,37 34 0,41
10 m
82
Pentru determinarea duratei de execuţie la lucrările de astupare a tranşeelor sau gropilor de
fundaţii cu buldozerul se vor aplica normele de timp din tabelul 5.10.
(mp/oră)
5.2. GREDERE.
Grederele sunt maşini de săpat-transportat, destinate săpării în straturi şi deplasării
transversale a pământului cu ajutorul organului de lucru pasiv, sub formă de lamă cu cuţit, având
posibilitate de mişcare în plan orizontal şi vertical.
Grederele au sistemul de deplasare pe pneuri putând fi remorcate. semiremorcate şi
autopropulsate (autogredere) (fig. 5.23 a,b,c).
Din punct de vedere al capacităţii, grederele pot fi:
Gredere uşoare, pentru tractoare cu clasa de tracţiune 30÷40 kW şi viteze de 2÷4 km/h;
Gredere grele, pentru tractoare cu clasa de tracţiune de 100÷140 kW şi viteze de 2÷3,5 km/h.
84
comandă; 10 - tirant; 11 - braţ lamă; 12 - şurub fixare iarnă.
Puntea spate (6) şi faţă (7) au roţile prevăzute cu mecanisme de înclinare în plan vertical
folosite la deplasarea pe terenuri în pantă.
Mecanismele de comandă permit realizarea următoarelor mişcări:
ridicare, coborâre şi înclinarea lamei în plan vertical;
deplasarea laterală a lamei (cu ajutorul unui angrenaj melcat);
variaţia unghiului de atac, astfel încât lama să poată forma cu direcţia de deplasare un unghi variabil
între limitele β ≤ 90÷30°;
înclinarea roţilor punţii faţă şi spate.
Unghiul de tăiere γ al cuţitului (vezi fig. 5.24. b) poate fi modificat cu ajutorul braţului
articulat (11) al lamei şi a şurubului de fixare (12), între limitele de 20÷60 . Unghiul γ minim este
utilizat la săparea pământului tare, argilos iar unghiuri mari se adoptă în cazul săpării pământurilor
slab coezive (nisipoase).
Autogrederele sunt în prezent numai cu acţionare hidraulică. Maşina este constituită dintr-un
cadru principal chesonat (6) ce reazemă într-o articulaţie sferică pe puntea faţă, de direcţie,
prevăzută cu roţi şi pneuri (5). De puntea faţă este articulat cadrul de rezistenţă (4) al lamei (8).
Cadrul (4) şi lama pot fi deplasate (rotite) în stânga sau dreapta maşinii cu ajutorul verinei (7), iar
cu ajutorul unei perechi de verine (10) echipamentul de lucru poate fi rotit în plan vertical astfel ca
lama să poată tăia şi finisa taluzuri. Rotirea în plan a lamei se realizează cu ajutorul unui motor
hidraulic (9). Cu ajutorul unei verine montate orizontal pe spatele lamei aceasta, poate culisa stânga-
dreapta faţă de cadrul (4). Tot cu ajutorul unei verine montate pe puntea faţă, roţile (3) pot fi
înclinate (0÷30°) pentru lucru pe terenurile în pantă (pe curba de nivel). La unele variante
constructive cadrul principal (6) este fixat rigid pe puntea spate ce se continuă cu o platformă pentru
cabină şi motor iar la unele tipuri este articulat având posibilitatea de a se roti în plan cu un unghi de
15 faţă de axa longitudinală a maşinii.
Autogrederul poate fi echipat suplimentar cu: echipament de buldozer (1), de scarificare (13)
şi greblă, ceea ce lărgeşte gama de folosinţe.
85
Realizarea de ramblee cu înălţime mică (0}8+l,0 m) (de exemplu drumurilor de
exploatare); mici, inclusiv pentru şanţuri de scurgere a apei {max. 0,7m);
Finisarea coronamentului şi a taluzurilor la diguri, canale, baraje de pământ;
Desfiinţarea gropilor de împrumut prin tăierea taluzurilor;
Execuţia de terase pe terenuri în pantă;
Amestecul şi nivelarea în straturi a materialelor de construcţii şi a adaosurilor la execuţia de
drumuri şi lucrări hidrotehnice.
La lucrări cu ampriză B > 4RV (fig. 5.26. c) (de exemplu decopertarea stratului vegetal) săparea
se execută după schema transversală, în suveică, lama fiind poziţionată la un unghi de atac β = 90°,
pământul fiind împins; transversal faţă de axa lucrării în exterior, asemănător lucrului cu buldozerul.
Valorile unghiurilor de tăiere (γ) şi de atac (β) depind de natura pământului, starea de
umiditate şi operaţia executată (săpare, deplasarea pământului sau săparea pământului afânat din
depozitele provizorii). în tabelul 5.12 sunt prezentate valorile recomandate pentru unghiurile: de
86
tăiere (γ) si atac (β).
Tabel 5.12. Valorile recomandate pentru unghiurile: de tăiere (γ) şi atac (β) (grade).
Valoarea unghiulară în grade (radiani)
Operaţia şi natura
pământului γ la resăpare din
de tăiere (γ) de atac (β)
depozit
Săpare
Pământ uşor, nescarifîcat max 35(0,61) max 15 (0,26) max 45(0,79)
Pământ afânat cu
max 40 (0,70) max 13(0,23) 30-35(0,53-0,61)
scarificatorul
Pământ afânat cu plug max 40 (0,70) max 11(0,19) max 30(0,53)
Deplasare
Pământ uşor max 40 (0,70) max 13(0,23) 35-45(0,61-0,79)
Pământ greu max 35 (0,61) max 11(0,19) 40-50 (0,70-0,87)
Finisare
Împrăştierea pământului de
40 (0,70) max 18(0,31) 45-55 (0,79-0,96)
umplutură
Finisarea nivelării şi a
40-60(0,70-1,05) max 3(0,05) 55-90(0,96-1,57)
taluzurilor
Obs.: micşorarea unghiului de atac (β) sub limitele recomandate în tabel este necesară în
cazul pământurilor umede şi adezive (la lamă). De reţinut însă că, un unghi de atac mic are ca
efect îngustarea fâşiei lucrate de maşină şi deci scăderea productivităţii
O schemă de execuţie frecvent folosită este cea în evantai (fig. 5.28. ab). Săpătura şanţului
sau canalului este făcută de pe o singură parte, în cazul secţiunilor înguste (fig. 5.28. a) sau de pe
ambele părţi ale lucrării, dacă aceasta are ampriza mare (fig. 5.28. b). Lama grederului se înclină
treptat ultima poziţie având o înclinare egală cu cea a taluzurilor.
87
Fig. 5.28. Schema de săpare în evantai cu grederul a - şanţ cu ampriza mică;
b - şanţuri (canale) cu ampriza medie
Şanţurile sau canalele în cazul săpării lor cu grederele trebuie să aibă cotele maxime de:
- adâncimea: 0,7÷0,9 m:
- taluzuri: 1:2÷1:3.
Lungimea fronturilor de lucru poate varia între 50÷600 m. Viteza de lucru este relativ mare:
4,0÷6,0 km/h.
88
Fig. 5.30. Executarea nivelării cu autogrederul.
89
Fig. 5.32. Execuţia de terase pe versant cu grederul (profil mixt).
1 - zonă de săpătură: 2 - zonă de umplutură; 3 - lamă greder.
Tăierea unui nou strat se face numai după deplasarea în zona de umplutură a întregii
cantităţi de pământ săpat. Execuţia poate fi realizată şi în tandem cu un buldozer.
(mp/oră)
adoptarea de fronturi de lucru mari, L = 500÷1500 m, atunci când acest lucru este posibil.
unghi de atac (înclinarea în plan a lamei) cât mai apropiat de 90 în faza de săpare şi de nivelare, dar
nu mai mic de 60° (de exemplu pământul umed care are frecare mare de lamă, impune unghiuri de
atac mici);
cavalierul ce trebuie deplasat cu grederul nu trebuie să aibă o înălţime mai mare de 50 cm;
înălţimea rambleelor hr să nu depăşească 0, 75 m (de exemplu pentru hr = 0,75 m, Pv.ex. = 59 mc/h, iar
pentru hr = 0,5 m, Pv.ex. = 78÷100 mc/h: hr = 0,25÷0,30 m, Pv.ex = 92÷115 mc/h).
Pentru alegerea şi calculul productivităţilor în tabelul 5.13 sunt prezentate caracteristicile
tehnico-functionale ale grederelor.
5.3. SCREPERE
Screperul este un utilaj de mare productivitate destinat săpăturii în straturi de 15÷30 cm grosime,
transportului pe distanţe mici şi mijlocii (200÷1500 m) şi descărcării pământului în straturi de grosime
maximă 30÷40 cm.
Screperele pot fi tractate sau autopropulsate (autoscreper).
Sistemul de deplasare este pe pneuri, ceea ce le face improprii pentru terenurile cu exces de
umiditate.
Screperele pot lucra în terenuri categoria I şi II iar în teren categoria III după o scarificare
prealabilă a fiecărui strat.
Organul de lucru este o cupă (ladă) prevăzută în faţă, la partea inferioară cu un cuţit tăietor.
O clasificare a screperelor poate fi făcută în funcţie de capacitatea cupei, astfel
screpere mici cu volumul cupei V = 1,75÷6,0 mc;
screpere mijlocii, cu V = 6÷15 mc;
screpere mari, cu V>15 mc.
După modul de acţionare a organului de lucru screperele pot fi: acţionate mecanic, cu cabluri
91
scripeţi şi trolii sau hidraulic.
O altă clasificare se referă la modul de încărcare şi de descărcare a cupei. Astfel sunt screpere
cu încărcare pasivă, sub presiunea stratului tăiat, datorată forţei de tracţiune a maşinii şi screpere cu
încărcare activă (forţată), cu elevator. După modul de descărcare a cupei screperele se împart în:
Screpere cu descărcare liberă (gravitaţională) prin bascularea cupei în faţă sau în spate. In
acest scop cupa se roteşte în jurul unui ax orizontal. Sistemul este specific screperelor de capacitate
rnică (fig. 5.33. a,b)
Screpere cu descărcare forţată, prin împingerea pământului cu un perete mobil (posterior) al
cupei, aplicată screperelor mijlocii şi mari (fig. 5.33. c);
Screpere cu descărcare semiforţată realizată prin rotirea peretelui inferior sau/şi posterior al
cupei (fig. 5.33. d,e).
Deasupra cupei (7) o grindă în arc (18) susţine articulaţia săgeţii (19) şi scripeţii cablului de
acţionare (6). Tot deasupra cupei este montat un tub (11) în care se află un arc eiicoidal ce serveşte la
readucerea în poziţia iniţială a peretelui mobil (4).
Modul de funcţionare a screperului este următorul: Cablul (7) tensionat cu troliul montat pe
tractorul de remorcare apropie mufla (8) de mufla (10), săgeata este împinsă în spate şi prin
articulaţia (19) forţează ridicarea cupei pentru poziţia de transport. La slăbirea cablului (7) capul
săgeţii se deplasează înainte, ceea ce determină coborârea cupei pentru faza de săpare. Celălalt
cablu (6) acţionat, de asemenea, cu un al doilea troliu al tractorului, asigură deschiderea oblonului
(3) cupei pentru faza de săpare, iar ia descărcare acelaşi cablu tensionat în continuare deplasează
peretele mobil (4) învingând rezistenţa arcului din tubul (11) care, atunci când tensionarea cablului
(6) încetează. readuce peretele mobil în poziţia iniţială.
În fig. 5.35 se prezintă schema cinematică a acţionării cu cablu, scripeţi şi trolii a screperului
mecanic.
93
Fig. 5.36. Screper tractat cu acţionare hidrostatică
1 - cadru de tracţiune; 2 - cadrul cupei (posterior); 3 - cupa; 4 - cuţit; 5 - perete posterior, mobil; 6 -
oblon cupă; 7 - verine ridicare-coborâre cupă, 8 - proţap; 9 - articulaţie sferică pe puntea faţă; 10 -
punte spate; 11 – articulaţie cilindrică; 12 - articulaţia tijei verinei la cadrul cupei (2); 13 - verină
acţionare oblon; 14 - tampon, pentru împingere în faza de săpare.
La partea posterioară cupa este închisă de un perete vertical (5) mobil care se sprijină prin
role pe o cale de ghidaj fixată pe cei doi pereţi laterali, Peretele mobil este acţionat în vederea
descărcării cupei cu unu sau doi cilindri hidraulici cu dublă acţiune montaţi pe cadrul posterior. La
partea anterioară cupa este închisă de un capac (oblon) (6) articulat la partea superioară de pereţii
laterali ai cupei prin articulaţii cilindrice
În vederea realizării procesului de lucru acţionările sunt comandate hidrostatic folosind
pentru aceasta un sistem format din pompă hidraulică distribuitorul fluidului sub presiune şi
motoarele hidraulice:
coborârea cupei pentru săpare şi ridicarea ei pentru poziţia de transport se face cu ajutorul a unu sau
două verine (7) montane pe cadrul (1). tijele lor fiind articulate (12) de cadrul cupei (2);
deschiderea (la săpare şi la descărcare) şi închiderea (la transport) cupei se face cu oblonul (6),
acţionat cu o verină (13) montată tot pe cadrul (1) tija sa fiind articulată de oblon;
deplasarea peretelui mobil al cupei cu una sau două verine montate în spatele cupei, pe cadrul
posterior, pentru a forţa descărcarea pământului din cupă şi apoi retragerea peretelui în poziţia
iniţială, pentru faza de săpare.
Întrucât rezistenţa la tracţiune în faza de săpare-încărcare a cupei este maximă, screperul
poate fi ajutat de un buldozer împingător, în acest scop screperul fiind prevăzut la partea posterioară
cu un tampon (14).
O variantă perfecţionată a autoscreperului este autoscreperul elevator (fig. 5.38), care asigură o
umplere mai bună şi mai rapidă a cupei (1), folosind pentru aceasta un elevator cu lanţ (2) şi racleţi.
Elevatorul facilitează intrarea, mărunţirea şi ridicarea pământului în cupă.
Racleţii (3) elevatorului trebuie sa atace pământul tăiat în prealabil de cuţitul cupei (6) sub un
unghi, de cca. 23°. La descărcarea cupei, sensul de mişcare a lanţului (2) este inversat, astfel că,
racleţii ajută la evacuarea pământului din cupă, simultan cu împingerea lui de către peretele posterior
mobil (11) (vezi fig. 5.37).
Prin funcţionarea elevatorului - ce înlocuieşte şi capacul cupei - se realizează o folosire mai
echilibrată a puterii motorului, astfel încât nu mai este nevoie de buldozer împingător în faza de
săpare-încărcare a cupei autogrederului.
În I-a etapă, începutul umplerii cupei, brazdele tăiate a1 intră în cupă şi sunt împinse până la
peretele posterior (frecare pământ-metal); în a II-a etapă brazdele tăiate a2 urcă pe depozitul a1 până
la un unghi de cca. 70÷800 funcţie de natura, pământului (coeziv, slab coeziv); în etapa a III-a
pământul săpat a3 ce înaintează în cupă, depăşind unghiul de taluz natural, începe să se rostogolească
în direcţia de mers, peste oblonul ţinut între deschis, astfel că o parte din pământ se scurge pe sub
oblon şi formează un prism de pământ (4) în faţa cupei; în ultima etapă, a IV-a, brazda tăiată se
ridică în cupă aproape pe verticală, ceea ce asigură umplerea cupei peste capacitatea sa geometrică în
etapa III şi IV brazdele suportă o frecare foarte mare, pământ - pământ pe ambele feţe.
Din descrierea procesului de săpare-umplere a cupei rezultă că treptat, pe măsură ce cupa se
umple, forţele rezistente cresc semnificativ, suma lor depăşind uneori forţa de tracţiune a tractorului.
Acest lucru impune fie împingerea screperului, fie introducerea motorului suplimentar, care să
lucreze în ultimele etape de umplere a cupei. Forţele rezistente, mărimea şi variaţia lor de-a lungul
ciclului de lucru, sunt prezentate în fig. 5.40. a, b.
Se pune condiţia ca sistemul de tracţiune şi deplasare să asigure un flux energetic roţilor
motoare, astfel încât agregatul să învingă suma forţelor rezistente:
ΣW = W1+W2 + W3 + W4 [N], în care:
W1 - rezistenţa la deplasare;
W2 - rezistenţa la tăierea brazdei de pământ;
W3 - rezistenţa la intrarea şi înaintarea (ridicarea) pământului în cupă;
W4 - rezistenţa la împingerea (deplasarea) prismei de pământ formate în faţa oblonului cupei.
Rezistenţa la deplasare (W1) se determină cu relaţia:
W1 = (Gs + q γ ∙ K u ) ∙ f [N], în care:
96
Gs - forţa de greutate a screperuiui (N);
q - volumul cupei (mc);
γ - greutatea specifică a pământului afânat (N/mc);
Ku - coeficientul de umplere a cupei;
f - coeficientul de frecare la rostogolire (a roţilor screperului).
Valoarea coeficientului f depinde de starea drumului pe care se face deplasarea şi anume:
pe pământ afânat (20÷30 cm) f= 0,10÷0,18;
pe pământ foarte afânat (20÷30 cm), de exemplu deplasarea pe corpul unui rambleu, f = 0,14÷0,25;
drum de pământ slab compactat, f = 0,07÷0,11;
drum. de pământ compactat, f = 0,06;
drum de pământ foarte bine compactat, f = 0,045÷0,035.
Fig. 5.40. Forţele rezistente şi variaţia lor pe durata ciclului de lucru al screperelor.
a - ilustrarea forţelor rezistente; b - variaţia forţelor rezistente.
Observaţie: în cazul lucrului în rampă sau pantă apare o rezistenţă suplimentară W '=
±sin α (Gs+ q + γ ∙ Ku), în care α - este unghiul de pantă a terenului cu semnul „+" în rampă şi
„−" când screperul lucrează în pantă, rezistenţa Ws devenind în acest caz o componentă activă.
97
Tabel 5.14. Dimensiunile brazdei tăiate de screpere
Caracteristici screper Valori
Capacitate cupă (mc) 4 6 10 15 25
Lăţimea brazdei b (m) 2,2 2,6 2,8 2,8 2,8
Grosime brazdă h (cm) 25 30 30 35 40
Rezistenţa la împingerea prismei de pământ (W4) formate în faţa oblonului, care apare în
etapa III şi IV a săpării-încărcării se calculează cu relaţia:
W4 = Vpr • γa • μ [N], în care:
Vpr - volumul prismei de pământ formate în faţa cupei este dat de relaţia:
Vpr = k • q • Ku [mc], în care:
k - coeficient caracterizând mărimea prismei funcţie de capacitatea cupei şi natura pământului
săpat;
q - capacitatea cupei (mc);
Ku = coeficient de umplere a cupei;
ya - greutatea specifică a pământului afânat (N/mc);
u - coeficientul de frecare pământ-pământ (prisma cu suprafaţa terenului).
98
Tabel 5.16. Valorile coeficienţilor k şi μ funcţie de natura pământului săpat de screpere.
Natura pământului γ (KN/mc) k μ
Nisip 1,5 0,25 0,7
Nisipo-lutos 1,6 0,20 0,6
Argiio-nisipos, fin 1,6 0,15 0,5
Argilă grasă, moale 1,8 0,10 0,4
Argilă nisipoasă,
1,75 6,15 0,5
compactă
Argilă grea 1,95 0.1 0,3
Săparea în formă de pană, constă în înfigerea cuţitului cupei la adâncimea de cea. 20 cmv
după care cuţitul este extras lent şi continuu pe măsură ce cupa se umple cu pământ. Diminuarea
grosimii brazdei tăiate determină reducerea rezistenţei la tăiere (W2).
Lungimea cursei de săpare-încărcare a cupei lî nu trebuie să depăşească în acest caz lî = 25÷35
m.
Metoda de săpare în formă de pană se recomandă în cazul terenurilor cu rezistenţă la săpare
mică (pământ nisipos, strat vegetal, afânat).
Săparea în trepte (sau pieptene) se aplică terenurilor coezive şi constă în înfigerea cuţitului
la adâncimea maximă posibilă (cca. 30 cm) şi apoi săparea unui prim sector de 10-12 m după care,
se înfige din nou cuţitul, dar la o adâncime mai redusă (cca. 50% din prima înfigere) tăind o brazdă
lungă de 6÷8 m, urmată de reînfigerea cuţitului la 10÷12 cm şi după un parcurs de 4÷6 m reînfigerea
cuţitului la 5÷8 cm şi extragerea totală după un parcurs de 3÷6 m. în aceste condiţii umplerea cupei
se face după o cursă totală lî - mai mică decât prin metoda precedentă (lî = 20÷30 m).
Săparea în şah (fig. 5.42). La această metodă se sapă în acelaşi sens (indicat pe figură) fâşii
de lăţime b, egală cu lăţimea de lucru a screperului, între care se lasă un interspaţiu de cca. 1/2 b.
După ce se execută săparea (în pană sau trepte) fâşiilor paralele, numerotate 1 se trece la săparea, în
acelaşi sens, a fâşiilor (2) care sunt decalate faţă de primele, astfel că în prima parte a cursei de
încărcare (1/2) screperul sapă cu toată lăţimea cupei, iar în partea a 2-a a cursei screperul va săpa
99
numai pragul de lăţime b/2. În acest fel brazda, în jumătatea a 2-a a cursei de încărcare lî are
jumătate din secţiunea iniţială, rezultând o reducere corespunzătoare a rezistenţei la tăiere W2.
, în care:
q - capacitatea cupei (mc);
Ku - coeficientul de umplere a cupei;
100
Kp - coeficientul pierderilor (laterale şi frontale, Kp = 1,2);
h - grosimea stratului de pământ tăiat;
b - lăţimea cupei;
Kn - coeficientul de neuniformitate a stratului tăiat (Kn = 0,7);
Ka - coeficientul de afânare.
Pentru calculele estimative se pot folosi datele experimentale prezentate în tabelul 5.17.
Tabel 5.18. Grosimea stratului de pământ tăiat şi lungimea de încărcare lî a screperelor în diferite
condiţii de teren
Capacitate cupă (mc)
Indicator
2,25÷3,0 6÷8 10 15
Adâncimea maximă de săpare (m) 0,15 0,3 0,35 0,35
Lungimea agregatului screper-
9,26 12,65 15,1 17,55
tractor (m)
Grosimea medie a stratului tăiat (m)
Nisipo-argilos 0,12 0,20 0,20 0,25
Argilo-nisipos 0,10 0,15 0,15 0,20
Argilos 0,08 0,10 0,10 0,12
Lungimea de încărcare lî / necesarul de traseu rectilinia
Nisipo-argilos 15÷20 20÷30 30 35
25÷30 35÷45 45 55
Argilo-nisipos 20÷25 25÷35 40 40
30÷35 40÷50 55 60
Argilos greu 25÷30 40÷50 60 70
35÷40 55÷65 75 90
*Spaţiul rectilinia, mai mare decât cursa de încărcare lî este necesar pentru executarea manevrelor de
începere a săpării (coborâre cupă, deschidere oblon) şi respectiv de trecere în poziţia de transport
(ridicare cupă, închidere oblon), spaţiul de manevră fiind mai mic la screperele acţionate hidraulic şi
mai mare la cele acţionate mecanic.
Lungimea cursei de descărcare ld a pământului din cupă într-un strat de grosime impusă
(cazul rambleelor), se realizează prin coborârea cupei şi întredeschiderea oblonului, astfel ca între
cuţitul cupei şi teren să fie o distanţă egală cu grosimea stratului ce trebuie depus Lungimea cursei
de descărcare este dată de relaţia:
101
q – capacitatea cupei screperului;
Ku - coeficientul de umplere a cupei;
b - lăţimea cupei (m);
hs - grosimea stratului ce trebuie depus (m).
Grosimea stratului depus b poate fi maximă în cazul depunerii pământului în depozite şi de
valori impuse prin proiectul lucrării, în cazul executării de ramblee. În unele situaţii, compactarea
pământului se realizează chiar prin circulaţia dirijată a maşinilor terasiere (screpere, buldozere),
situaţie în care grosimea stratului depus trebuie să fie mică, de 10÷12 cm.
În tabelul 5.19 sunt prezentate date experimentale privind mărimea cursei de descărcare U în
funcţie de capacitatea cupei şi grosimea stratului depus.
102
Fig. 5.43. Ciclul de lucru la screpere.
a - poziţia screperului! la începutul săpării şi la sfârşitul acestei operaţii; b - componentele ciclului
vizualizate în plan.
Această schemă se recomandă la executarea profilelor mixte (la canale, bazine) fig. 5.44. a,
unde pământul săpat este folosit la execuţia diguleţelor sau la execuţia rambleelor (h = 1÷1,5 m) cu
pământ luat din gropi de împrumut laterale. Frontul de lucru este scurt, maxim 50÷100 m. De
asemenea, schema în elipsă se recomandă şi la lucrările de nivelare dacă frontul de lucru nu
depăşeşte 50÷100 m. Atunci când gropile de împrumut nu sunt amplasate de-a lungul rambleului
schema suferă modificări, întrucât screperul se va mişca după o curbă închisă, dar cu un contur
103
neregulat.
Schema în elipsă longitudinală (fig. 5.44. a) se aplică atunci când, lăţimea la coronament lc a
diguleţelor (sau depozitelor) permite circulaţia screperelor (lc> ls + 2 x 0,5 m) cu spaţii de siguranţă de
lăţime minimă 0,5 m.
Schema în elipsă transversală (fig. 5.44. b) este aplicată atunci când lăţimea debleului sau a
gropii de împrumut (A) este egală sau mai mare decât lungimea cursei de încărcare (lî), A ≥ lî.
Schema eliptică longitudinală are avantajul că distanţa de transport al pământului poate varia,
după necesităţi.
Pentru că virajele se execută permanent în acelaşi sens şi produc astfel o uzură neuniformă a
mecanismului de deplasare al maşinii, se recomandă schimbarea periodică a. sensului de parcurgere
a elipsei, sau dacă se lucrează în două schimburi, un schimb va executa mişcarea în sens orar, iar al
doilea schimb în sens invers.
104
Fig. 5.46. Schema de lucru în opt, unilaterală, pentru screper.
1 - rambleu; 2 - groapă de împrumut; 3 -cursă săpare încărcare (li); 4 - cursă descărcare (ld).
105
Frontul de lucru în acest caz va fi mare (> 500m ), screperele săpând şi depunând pământul
paralel cu axa lucrării. Screperele pot lucra unul după altul cu folosirea unei singure gropi de
împrumut. La capătul frontului, screperele întorc la 180° şi execută aceeaşi schemă, săpând însă în
spaţiile nelucrate la prima cursă. Dacă rambleul este de ampriză mare, schema se aplică separat pe
cele două părţi ale axului lucrării (ca în fig. 5.48), în acest caz fiind necesare, gropi de împrumut
bilaterale. Productivitatea în cazul acestei scheme este cu peste 75% mai mare decât la schema în
elipsă.
Distanţa dintre rampe lx este impusă de lungimea cursei, de încărcare (l î) la care se adaugă
spaţiile de manevră rectilinii la intrarea în sapă şi respectiv la ieşire, plus spaţiul necesar virajelor.
Panta longitudinală (i) a rampelor depinde de timpul screperului remorcat sau autopropulsat
şi starea de încărcare a cupei (tabel 5.20).
108
Fig. 5.53. Săparea în pantă cu screperul.
a -în plan orizontal, nereconiandat; b -în panta obţinută artificial; c -în pantă maturată, optimă.
Tabel 5.21. Influenţa împingerii screperelor la operaţia de săpare, asupra coeficientului de umplere
a cupei Ku.
Ku
Natura
pământului fără tractor
cu împingere
împingător
Nisip umed 0,5÷0,7 0,8÷1,0
Lutos şi luto-
0,8÷0,95 1,0÷1,2
argilos
Argilo-lutos şi
0,65÷75 0,9÷1,2
argilă
109
Obs.: un tractor împingător poate deservi 3÷5 screpere , sau chiar mai multe, dacă
distanţa de transport a pământului este mare.
Realizarea împingerii screperului în faza de săpare-încărcare a cupei se poate obţine şi prin
cuplarea în tandem a screperelor (fig. 5.55. a,b) cupele încărcându-se, în acest caz, pe rând.
Introducerea tractorului împingător asigură îmbunătăţirea productivităţii, dar este necesară şi
atunci când se constată că distanţa de umplere este mai mare decât cea recomandată funcţie de
capacitatea cupei (tab. 5.22).
110
Productivitatea (%) la distanţa de transport
Putere motor
(m) de:
184(250) 335 323 345 356 361 364
Obs: după cum se observă din datele tabelului de mai sus, o creştere de putere de 3,35 ori
determină o creştere a productivităţii de numai 3,23 ori, ceea ce arată ca există o limită raţională
a influenţei puterii maşinii asupra productivităţii. Se observă însă o influenţă pozitivă a puterii
motorului în cazul deplasării pământului la distanţe mari (la 100 m distanţă,
productivitatea(motor cu putere mărită de 3,35 ori) este de 323% iar la 500 m distanţă de
transport, productivitatea este de 364 %).
Obs.: pentru distanţe de transport D > 1000 m se vor folosi autoscrepere, iar peste 3000 m
se recomandă autovehicule de transport (basculante, dumpere).
111
Fig. 5.56. Productivitatea screperelor şi autoscreperelor funcţie de distanţa de transport (I),
capacitatea cupei (q) şi puterea motorului (N).
a - autoscrepere; b - screpere tractate.
112
Fig. 5.57. Perfecţionări aduse screperelor.
1 - oblon mobil; 2 - verine; 3 - cupă; 4 - elevator; 5 - braţ oblon; 6, 7, 8 - segmente cupă telescopică;
9 - fund; 10 - fund rabatabil; 11 - perete mobil; 12 - rotor; 13 - verina; 14 - cuţit;
15 - grătar pentru reţinerea pământiului; 16 - cameră combustie; 17 - mecanism de distribuţie gaze;
18 - cameră cu duze de ieşire gaze.
Perfecţionarea sistemului de încărcare, folosind pentru aceasta fie un elevator (fig. 5.57. a),: un rotor
(fig. 5.57. b) sau oblon mobil în locul celui articulat la cupă (fig. 5.57. c);
Perfecţionarea cupei pentru facilitarea descărcării, folosind fie cupă telescopică (fig. 5.57. d) fie cu
fundul dublu, rabatabil (fig. 5.57. c);
Perfecţionarea cuţitului care poate fi segmentat în trei, dintre care treimea mediană este montată mai
jos astfel că, prin ridicarea cupei în faza a 2-a a săpării, cuţitul median rămâne în pământ, tăind o
brazdă mai îngustă şi mai subţire, ceea ce reduce rezistenţa la săpare în faza finală de umplere a
cupei. O altă perfecţionare constă în injectarea prin cuţit a gazelor sub presiune produse într-o
cameră de combustie. Gazele sub presiune, reduc frecarea pământului de cuţit şi fundul cupei,
îmbunătăţind procesul de umplere a cupei şi micşorând rezistenţa la umplere.
Tabel 5.27. Alegerea screperului funcţie de volumul specific de lucru (mc/ml) în construcţia de
canale.
Lăţime canal la Adâncimea Volum specific (mc Capacitatea cupei
fund (m) canalului (m) pământ/m liniar de recomandată (mc)
canal)
3÷6 max. 8 max. 200 7÷10
8÷10 5÷10 150÷400 10÷15
10÷15 şi mai 8÷10 şi mai
300÷3000 15÷25
mare adânc
Organul de lucru al încărcătoarelor este cupa. Capacitatea cupei încărcătoarelor este mai
mare decât a excavatoarelor ce execută numai săpături.
Mărimea capacităţii cupei se alege în funcţie de masa volumică a materialului prelucrat, la
cele cu masă volumică mică folosindu-se cupe de capacitate mare.
Cupa poate fi monobloc sau bisegmentată, atunci când încarcă şi transportă blocuri, cât şi în
cazul în care trebuie să sape în pământ de categoria I şi chiar II (eventual cu scarificarea prealabilă a
114
stratului).
În fig. 5.58. este prezentat un încărcător cu cupă frontală, acţionat hidraulic, cu deplasarea pe
şenile (fig. 5.58) şi pneuri (fig. 5.59). Sistemul de direcţie se bazează pe una din soluţiile:
direcţie pe roţile spate:
direcţie prin diferenţierea turaţiei roţilor care se realizează cu un motor hidrostatic înglobat în butucul
roţii;
direcţie prin articulaţia saşiului (pivotant), care permite şi rotirea cupei, faţă de direcţia de mers, cu
un unghi stânga-dreapta 30°÷40° (fig. 5.60. a) sau până la 120° (fig. 5.60. b).
Puterea motorului (Diesel) încărcătoarelor, funcţie de capacitatea cupei variază între 33,1
kW(45 CP) cu cupă de 0,75 mc şi 263 kW(360 CP) cu cupă de 5,3 mc.
115
Fig. 5.60. Încărcătoare pe pneuri cu cupă rotitoare.
a -încărcător cu şasiu articulat (rotire ±40°); b -încărcător cu echipament rotitor,
240° (β1- 180°; β2 - 30°); 1 - cupă.
116
Fig. 5.61. Parametrii funcţionali ai încărcătorului cu cupă articulat
1 - poziţia cupei ia încărcare; 2 - poziţia de transport; 3 - poziţia ridicată pentru descărcare;
4 - cupă basculată; 5 - picot articulare.
Urmează deplasarea maşinii cu cupa încărcată până la depozit, sau mijlocul de transport. La
descărcare, cupa se ridică mai întâi la înălţimea necesară, după care basculează, conţinutul (vezi fig
5.61).
Parametrii tehnologici de alegere a încărcătorului cu cupa sunt (fig. 5.61):
adâncimea maximă de săpare Hmaxs = 10÷35 cm:
raza de acţiune Ra ce corespunde înălţimii maxime a cupei;
raza medie de viraj Rv = 4÷8 m. Datorită construcţiei articulate razele de viraj sunt mici, ceea ce
recomandă aceste maşini pentru lucrări în spaţii înguste;
unghiul cupei în poziţia de deplasare (γ = 45÷50°);
unghiul de basculare a cupei (α = 450 );
înălţimea maximă de descărcare Hd max
În fig. 5.62 se prezintă scheme de lucru ale încărcătoarelor (1), care sapă şi încarcă în
mijloace de transport (2) (basculante, dumpere) pământ, balast sau alte materiale granulare din
depozite (3).
încărcătoare frontale pe şenile sau pe pneuri
118
Fig. 5.64. Schema de execuţie a unui canal în profil mixt cu maşina principală
încărcător frontal.
1 - direcţia de lucru; 2,3- curse încărcător; 4 - direcţia de săpare a încărcătoarelor;
5 - centre de săpare; 6 - centre de descărcare; 7- încărcător cu cupă frontală;
6 - buldozer ajutător (pentru împrăştiere).
Încărcătoarele (7) sapă debleul şi ies frontal pe rampe de acces (plasate la capetele frontului
de lucru) cu panta m=10. Pământul este transportat în corpul diguleţelor, încărcătoarele urcând pe
acestea pe rampe de acces frontale de pantă m=10. Pământul descărcat pe aceste rampe (6) este
preluat şi nivelat în straturi cu buldozerul (3).
În fig. 5.65 este prezentată schema tehnologică de execuţie a unui canal de dimensiuni mari
(adâncime, peste 8÷10 m) cu secţiunea în trepte (1) săpată cu încărcătoare frontale (2).
119
Fig. 5.65. Schema de execuţie a canalelor mari săpate în trepte cu încărcătoare cu cupă.
1 - treptele de săpare; 2- încărcător; 3 - mijloc auto de transport.
120
În care:
q - capacitatea cupei (mc);
Tc - durata ciclului (sec);
Ku - coeficientul de umplere a cupei (Ku = 0,8÷1,1);
Ka - coeficientul de afânare a pământului (Ka = 1,1÷1,25);
Kt - coeficient de folosire a timpului de lucru (Kt = 0,75÷0,85).
Durata ciclului este factorul principal ce influenţează valoarea productivităţii.
Tc = ts + td + tm [sec], în care:
ts - timpul de săpare-încărcare cupă (ts = 24÷30 sec);
td - timpul de deplasare, care este minim atunci când pământul din cupă este descărcat în mijloc de
transport;
tm - timpul de manevre.
Pentru calcule estimative se consideră că productivitatea de exploatare a unui încărcător cu
cupă este de 60 mc/h/mc de capacitate a cupei, la un transport pe distanţa de 10 m. Pentru fiecare 10
m în plus, distanţă de transport, se estimează o scădere a productivităţii cu 5 mc/h. În aceste condiţii,
productivitatea unui încărcător cu cupă de 3 mc, care transportă pământul la o distanţă D = 50 m va
fi:
iar în căzul descărcării cupei la D = 10 m, productivitatea va fi Py.ex.=180 mc/h, deci mai mare cu 43%
decât în cazul în care distanţa de transport este de D = 50 m,.
În fig. 5.66 se prezintă un grafic de determinare a productivităţii de exploatare, funcţie de
distanţa de transport D, pentru un încărcător cu cupă de 2,5 mc, pe pneuri, articulat.
121