CAPITOLUL 5

MĂRIMI MAGNETICE

5.1. Inducţia magnetică în vid

Inducţia magnetică în vid se introduce ca o mărime primitivă în urma experimentelor care
pun în evidenţă acţiuni ponderomotoare de natură magnetică în vid.
5.1.1. Starea de magnetizare şi câmpul magnetic
Există unele materiale (de exemplu magnetita) care, nefiind tratate termomecanic şi aflate la
stare electrostatică nulă, au proprietatea ca între ele şi asupra altor corpuri (din fier, cobalt etc.) s ă
exercite forţe şi cupluri, adică aceste materiale sunt în stare de magnetizare. În regiunea din spaţiu,
susceptibilă de a se exercita în ea asupra corpurilor forţe şi cupluri de această natură, există câmp
magnetic.
Câmpul magnetic mai poate fi stabilit şi de corpurile încărcate cu sarcini electrice aflate în
mişcare şi de către fluxul electric variabil în timp.
Experienţa şi conceptul acţiunii prin contiguitate (transmiterea acţiunilor din aproape în
aproape în timp şi spaţiu) arată că forţele şi cuplurile magnetice se transmit localizat cu ajutorul
câmpului magnetic.
Dacă regimul este variabil în timp, câmpului magnetic i se asociază inseparabil câmpul elec-
tric cu care se condiţionează reciproc, formând câmpul electromagnetic.
Câmpul magnetic este câmpul electromagnetic considerat din punct de vedere al proprietăţi-
lor lui magnetice şi căruia i se asociază pe lângă regiunea din spaţiu în care se exercită for ţe şi cu-
pluri de natură magnetică şi funcţia de punct care îl caracterizează.
Se studiază câmpul magnetic în exteriorul corpurilor (în vid) şi experimental se constată că
în vid câmpul magnetic este practic la fel cu câmpul magnetic din aer.
Fenomenul–test pentru detectarea speciei de mărimi care caracterizează câmpul magnetic în
vid constă din exercitarea de forţe şi cupluri asupra corpurilor încărcate cu sarcini electrice aflate în
mişcare, asupra corpurilor magnetizate, sau asupra conductoarelor străbătute de curentul electric de
conducţie, situate în câmp magnetic.
5.1.2. Definirea inducţiei magnetice în vid
Dacă un corp de probă încărcat cu sarcina electrică q, utilizat în studiul câmpului electric,
este menţinut imobil în câmpul electric, asupra corpului de probă se exercită numai forţa electric ă
 
(coulombiană) Fq v (q, r ) :
   
Fq v ( q, r )  q  Ev ( r ) – vezi relaţia (4.1.1).

Dacă acest corp este pus în mişcare cu viteza v , se constată că asupra
lui se exercită o forţă
suplimentară, alta decât cea electrică, numită forţa magnetică şi notată mq , figura 5.1.1.
F

Această forţă depinde de sarcina electrică q care îl încarcă şi de viteza v cu care se depla-

sează corpul, fiind funcţie de punct (poziţia corpului în vid este definită de raza vectoare r ):
   
(5.1.1) Fm q  Fm q ( q, v , r ) . 
 
Vectorul m q este perpendicular pe vectorul v şi
F Fmq
q
fiind funcţie liniară de acesta, se defineşte astfel: 
v
 def  
(5.1.2) Fm q (q, v, r)  q  v  Bv (r) . O r
 
Se poate determina modulul Bv al vectorului Bv prin Figura 5.1.1. Forţa magnetică Fmq
aducerea într-un punct din câmp a unui corp de probă cu

sarcina q şi punerea lui în mişcare cu o vi-teză v a cărei orientare corespunde forţei maxime
Fm q.max , modul ce este definit ca un raport:
Fm q. max
(5.1.3) Bv  .
qv

61
 
Vectorul Bv reprezintă inducţia magnetică în vid şi este o mărime de stare a câmpului elec-
tromagnetic în vid şi o mărime primitivă fiind introdusă prin analiza experimentelor.
Unitatea de măsură în sistemul SI a inducţiei magnetice este tesla (T), definită ca fiind: „for-
ţa magnetică de un newton care acţionează asupra corpului de probă încărcat cu o sarcină electrică
de un coulomb având viteza de un metru pe secundă în direcţia în care forţa este maximă”.
5.1.3. Linii şi spectre de câmp magnetic
 
Liniile de inducţie magnetică sunt liniile de câmp ale vectorului Bv (r ) de ecuaţie:
 
(5.1.4) ds  Bv  0 .
Direcţia locală şi sensul liniilor de câmp mag- N 
ne-tic se determină experimental cu acul magnetic, S
Bv
care este un magnet permanent, figura 5.1.2. El se ori-
entează după tangenta la linia de câmp magnetic, iar
sensul liniei de câmp corespunde sensului acului mag- Figura 5.1.2. Liniile inducţiei magnetice
netic de la sud la nord.
Spectrul magnetic reprezintă ansamblul liniilor inducţiei magnetice. Liniile se trasează astfel
încât prin fiecare unitate de arie transversală numă rul lor să fie proporţional cu modulul inducţiei

Bv . Dacă în fiecare punct din câmpul magnetic, Bv are aceeaşi valoare şi orientare, câmpul este
omogen sau uniform, iar liniile inducţiei sunt paralele şi echidistante.
Un tub de câmp magnetic este o suprafaţă SΓ alcătuită din totalitatea liniilor de câmp prin
punctele unei curbe închise Γ. Nici o linie de câmp magnetic nu înţeapă suprafaţa tubului, iar numă-
rul liniilor de câmp prin oricare secţiune transversală este acelaşi. Un tub de câmp magnetic
elemen-tar se obţine pentru o arie a secţiunii transversale infinit de mică.
5.1.4. Curentul electric de convecţie

Din relaţia (5.1.1) se constată că forţa magnetică Fmq ce acţionează asupra corpurilor
încăr-cate cu sarcini electrice aflate în mişcare în câmp magnetic depinde de valorile nenule ale
sarcinii şi vitezei. Se introduce o mărime derivată care să caracterizeze mişcarea corpurilor
încărcate cu sar-cină electrică, ce este definită prin efecte mecanice şi magnetice, prin analogie cu
curentul electric de conducţie i. Această mărime reprezintă curentul electric de convecţie iv, care nu
este însoţit de efecte calorice şi chimice, dar ale cărui efecte mecanice, magnetice (de producere a
câmpului mag-netic) şi efecte electrice nestaţionare (variaţia în timp a repartiţiei de sarcină) sunt
similare cu cele ale curentului electric de conducţie i.
Intensitatea curentului electric de convecţie iv este mărimea globală referitor la o suprafaţă
deschisă SΓ care se sprijină pe o curbă închisă Γ, cu sensul de referinţă al curbei Γ asociat după re-

gula burghiului drept, sensului vitezei v a corpului încărcat cu sarcina electrică q:
 
(5.1.5) iv    v  v  n  dA ,
S

unde ρv este densitatea de volum a repartiţiei sarcinii electrice, iar n este normala la elementul de
volum ce conţine elementul de arie dA'.

Densitatea J v a curentului electric de convecţie iv reprezintă un vector al cărui flux prin su-
prafaţa deschisă SΓ este curentul electric de convecţie:
 
(5.1.6) J v   v  v .
Cu această expresie, relaţia (5.1.5) devine:
 
(5.1.7) iv   J v  n  dA .
S

 
Când 0  ( n , v )  , curentul iv este pozitiv, dacă ρv > 0, şi negativ dacă ρv < 0.
2
1) Pânza de curent de convecţie

62
 Pentru o sarcină electrică distribuităpe o suprafaţă S aflată în mişcare, se defineşte densita-
tea pânzei curentului electric de convecţie J l v (mărime derivată), astfel încât curentul de convecţie
iv al pânzei este:
 
(5.1.8) iv   l v  ds  ,
C
J

unde C reprezintă linia densităţii pânzei de curent.

2) Repartiţia de volum a forţei magnetice 
Densitatea de volum f mq a forţei magnetice elementare dFm q calculată în elementul de
vo-lum dv ' va fi:

 dFm q    
(5.1.9) fmq    v  v  Bv  J v  Bv , ρv – densitatea de volum a sarcinii electrice.
dv
3) Repartiţia de suprafaţă

a forţei magnetice 
Densitatea de suprafaţă f m q s a forţei magnetice elementare dFm q calculată în elementul
de suprafaţă dA' este:

 dFm q    
(5.1.10) fmq s    A  v  Bv  J l  Bv , ρA – densitatea de suprafață a sarcinii electrice.
dA
4) Repartiţia de linie a forţei magnetice
Forţa magnetică sau forţa Lorentz care se exercită asupra elementului de linie ds' al unui fir
C este:
  
(5.1.11) Fm q  iv  ds   Bv .
C

5) Echivalenţa dintre forţele magnetice exercitate

asupra curenţilor de conducţie şi de convecţie
Se poate stabili o corespondenţă între mărimile ce caracterizează curentul electric de con-
ducţie şi curentul de convecţie.
În cazul

efectelor mecanice, forţei Lorentz stabilită de relaţia (5.1.11) îi corespunde forţa
magnetică Fm i exercitată asupra conductorului filiform parcurs de curentul de conducţie i având
conturul Γ identic cu curba închisă C a firului încărcat cu sarcina electrică, figura 5.1.3:
  
(5.1.12) Fm i  i   ds  Bv .  
 ds  Bv
În mod analog, se poate efectua paralelismul între

densitatea de suprafaţă a forţei Lorentz m q s relaţia (5.1.10)
f C 
 Fmi
şi densitatea de suprafaţă a forţei magnetice f m s ce se i
exerci-tă asupra pân zei magnetice de conduc ţie având 

densitatea J l , figura 5.1.4: Figura 5.1.3. Forţa magnetică Fmi
  
(5.1.13) f m s  J l  Bv .
 
Se constată că introducerea speciei de mări- f ms Bv

me primitivă inducţia magnetică în vid Bv se poate
efectua cu ajutorul unuia dintre curenţii electrici, i i
sau iv. Experimental, se preferă curentul electric de 
conducţie, deoarece se măsoară mai uşor forţa mag- Bv
netică exercitată asupra conductorului fix parcurs de
Figura 5.1.4. Densitatea de suprafaţă
 a
curent electric decât forţa Lorentz care acţionează
asupra unui conductor (fir) încărcat cu sarcină forţei magnetice f ms
electrică în mişcare.
5.2. Momentul magnetic. Starea de magnetizare
Alături de conductoarele parcurse de curent electric de conducţie şi de corpurile încărcate cu
sarcini electrice în mişcare, şi alte materiale (magneţii permanenţi), pot produce câmp magnetic.

63
 Starea de magnetizare reprezintă starea corpurilor care în câmp magnetic sunt acţionate de
forţe şi cupluri suplimentare faţă de cele condiţionate de starea lor electrocinetică (starea de încărca-
re cu sarcină electrică în mişcare).
5.2.1. Momentul magnetic

Se consideră un câmp magnetic omogen de inducţie magnetică în vid Bv şi în care se aduc
mici corpuri magnetizate ce nu pot fi considerate puncte materiale deoarece sunt acţionate de cu-
pluri. Dacă se rotesc liber în jurul axei lor de rotaţie, cuplul se anulează pentru o anumită orientare a

corpurilor în raport cu Bv . Dreapta trasată prin corpul aflat în echilibru stabil şi orientată în sensul

vectorului inducţiei magnetice Bv reprezintă axa de magnetizare.

În orice poziţie s-ar afla corpul, dacă îl rotim în jurul axei sale de versor u m cuplul rămâne
 
neschimbat iar axa de rotaţie (axa cuplului) formează cu versorul u m şi vectorul Bv un triedru
drept, în poziţia de cuplu maxim.

Se introduce mărimea primitivă vectorială momentul magnetic m , care caracterizează

starea de magnetizare a corpului (în mod analog momentului electric p din teoria câmpului
electric – subcap. 4.2), reprezentat prin produsul scalar:
(5.2.1) m  def 
 um  m .

Cuplul magnetic C m care se exercită asupra corpului este dat de produsul vectorial:
 def  
(5.2.2) Cm  m  Bv .

Se consideră un corp mic magnetizat cu momentul magnetic m situat într-un câmp magne-

tic staţionar şi local neomogen (neuniform) şi care este acţionat de forţa magnetică Fm , care este
 
funcţie de momentul m şi inducţia Bv . Asupra acestui corp imobil, aflat într-o stare

electrocinetică nulă, se exercită acţiuni ponderomotoare determinate de forţa Fm , diferită de zero

numai în câmp neomogen, şi de un cuplu magnetic rezultant Cme . Acest cuplu conţine o
 
componentă datorată for-ţei Fm şi o componentă datorată cuplului magnetic Cm , relaţia (5.2.2):
    
(5.2.3) Cm e  r  Fm  m  Bv ,

unde r este raza vectoare a punctului în care se găseşte corpul magnetizat, în raport cu originea
sis-temului de referinţă.
În teoria câmpului electric s-a stabilit că acţiunile ponderomotoare care se exercită asupra
unui corp imobil, încărcat cu sarcina electrică qşi aflat într-un punct din vid în care câmpul electric
  
este Ev (r ) sunt forţa Fe şi cuplul rezultant C e , care se determină prin relaţiile:
  
Fe  q  Ev  Fp – vezi relaţia (4.2.3);
    
Ce  r  q  Ev  p  Ev – vezi relaţia (4.2.4).

Astfel, se constată că în câmp magnetic nu există termeni similari termenilor q  Ev (care
conţin sarcina q), ceea ce duce la concluzia că în câmp magnetic nu există „sarcină magnetică (ade-
vărată)” qm analogă sarcinii electrice adevărate q.

Momentul magnetic m are ca unitate de măsură în SI, amper–metru pătrat (A m2).
5.2.2. Magnetizaţiile corpurilor
1) Magnetizaţia de volum
În urma fragmentării macroscopice a unui corp magnetizat de dimensiuni finite, fiecare frag-

ment cu volumul Δv' are un moment magnetic m . Conform principiului localizării acţiunilor

fizi-ce, starea de magnetizare a unui corp finit se caracterizează local cu magnetizaţia M , care

repre-zintă densitatea de volum a momentului magnetic m :
 
 m dm
(5.2.4) M  lim = .
v  0 v dv 
 
Momentul magnetic rezultant m al corpului finit este integrala magnetizaţiei M efectuată
pe volumul v ':

64
 

(5.2.5) m = M
v
 dv  

Liniile vectorului magnetizaţiei M sunt situate în totalitate în interiorul corpurilor, la fel ca

liniile polarizaţiei electrice P .
2) Magnetizaţia de suprafaţă 
Magnetizaţia de suprafaţă (superficială) M s reprezintă mărimea vectorială egală cu

densita-tea de suprafaţă a momentului magnetic m :
 
 m dm
(5.2.6) M s  lim = .
A  0 A
 dA
Magnetizaţia de suprafaţă caracterizează o foiţă magnetică, foiţă care este o folie având gro-
simea neglijabilă în raport cu celelalte dimensiuni ale sale.

Momentul magnetic rezultant m al foiţei magnetice este:


(5.2.7) m = M
S
s  dA .

5.2.3. Magnetizare temporară şi permanentă

La majoritatea corpurilor, starea de magnetizare depinde mai mult sau mai puţin de câmpul
magnetic în care se găsesc.
Magnetizarea temporară apare la corpurile ale căror momente magnetice se anulează după
încetarea acţiunii câmpului magnetic în care au fost aduse. Mărimile care le caracterizează sunt:

- momentul magnetic temporar mt ,
 
- magnetizaţia temporară M t sau magnetizaţia temporară de suprafaţă M s t .
Corpurile care au o magnetizare chiar şi în absenţa unui câmp magnetic produs în exteriorul
lor sau, fiind aduse într-un câmp magnetic, păstrează o magnetizare după suprimarea câmpului
magnetic, au o magnetizare permanentă. Această stare este de caracterizată de:

- momentul magnetic permanent m p ,
 
- magnetizaţia permanentă M p sau magnetizaţia permanentă superficială M s p .

În general, momentul magnetic m al unui corp este suma:
  
(5.2.8) m  mt ( Bv )  m p .

Separarea componentelor temporară respectiv permanentă este unică numai dacă m p este
  
independent, iar termenul mt ( Bv ) se anulează odată cu inducţia Bv .
Pe baza

rela

ţiei de mai

sus, se determină şi ecuaţiile pentru magnetizaţii:

M  M ( H )  M ;
(5.2.9)  
M

s  M

t

(H )  M
st

.,
p

sp

unde H este vectorul intensităţii câmpului magnetic în corpuri, ce va fi definit ulterior.
Un magnet permanent situat într-un câmp magnetic exterior de mică intensitate are compo-
  
nenta mt ( Bv )  0 , fiind astfel caracterizat numai de componenta m p .
Câmpul magnetic terestru este orientat către polii magnetici geografici, liniile sale începând
din polul sud şi terminându-se în polul nord.
Porţiunea din suprafaţa corpurilor magnetizate în care liniile se termină respectiv încep, sunt
de polaritate nord respectiv sud.
5.3. Modelul amperian al corpurilor magnetizate
În regim staţionar, unui corp magnetizat i
 
se asociază o repartiţie fictivă de curent electric mb m
numit amperian, echivalentă atât din punct de Γ
vedere al acţiunilor ponderomotoare exercitate de
un câmp magnetic din exterior, cât şi din punctul
de vedere al producerii de câmp magnetic. im 
Bucla elementară de curent sau spira de im
probă se defineşte ca fiind un conductor filiform
(a) Buclă elementară (b) Echivalenţa corp
de curent magnetizat–buclă
65 de curent
Figura 5.3.1. Modelul amperian al corpurilor
magnetizate
parcurs de un curent im, conductor ce formează o curbă închisă Γ de arie plană foarte mică, figura
5.3.1(a).

S-a demonstrat că în regim staţionar un mic corp magnetizat având momentul m şi o bu-clă

de curent având momentul magnetic mb sunt echivalente. Echivalenţa există atât din punctul de
vedere al forţelor şi momentelor pe care le exerci-tă asupra lor un câmp magnetic exterior, cât şi din
punct de vedere al câmpului magnetic pe care l-ar produce fiecare dintre ele în vid.
Se poate pune în evidenţă echivalenţa din-tre corpurile finite magnetizate şi sisteme de bucle
de curent. Astfel, deoarece un mic corp magnetizat poate fi înlocuit cu o buclă de curent, fiecărei
por-ţiuni elementare dintr-un corp finit magnetizat i se poate substitui un sistem de bucle de curen ţi
par-curse de curenţi amperieni sau moleculari, figura 5.3.1(b).
Unităţile de măsură ale intensităţii curentului amperian şi ale densităţilor sale sunt aceleaşi
cu ale curentului electric de conducţie şi densităţile acestuia.
Starea electrocinetică definită de curentul amperian este fictivă deoarece nu este însoţită de
efectele specifice stării electrocinetice a conductoarelor (efect termic etc.).
5.4. Teoria câmpului magnetic staţionar (laplacean)
Un câmp magnetic invariabil în timp produs de corpuri magnetizate imobile şi fără transfor-
mări ale energiei îl reprezintă câmpul magnetic static, studiat de Charles Auguste Coulomb. Câmpul
magnetic determinat de conductoare parcurse de curent continuu este un câmp magnetic staţionar,
care a fost studiat de Hans Ch. Oerstedt, Jean-Baptiste Biot şi Felix Savart. Experienţele şi studiile
s-au efectuat asupra câmpurilor având ca mediu aerul, dar pot fi considerate ca fiind realizate în vid,
deoarece proprietăţile magnetice ale aerului sunt asemănătoare cu cele ale vidului.
Teoria câmpului magnetic staţionar în vid face parte din teoria macroscopică a câmpului
electromagnetic şi s-a elaborat pe baza experienţelor lui Biot, Savart şi Ampère, a utilizării principi-
ului acţiunii şi reacţiunii şi a principiului superpoziţiei efectelor. 
Principiul superpoziţiei se referă la inducţia magnetică, Bv , stabilită într-un punct din vid

de n curenţi electrici ik, care este egală cu suma inducţiilor Bk , k[1, n], pe care le-ar produce
fiecare dintre curenţii ik.
5.4.1. Experienţele lui Ampère
Se consideră două conductoare, C1 şi C2, filiforme rectilinii dispuse paralel la o distanţă, r,
mult mai mică decât lungimea lor şi parcurse de
curenţii i1 respectiv i2, figura 5.4.1. r
Asupra unor porţiuni ℓ din cele două fire se C1 C2
 
exercită forţele Laplace F12 respectiv F21 , care au  
ur-mătoarele proprietăţi:  i1 u 1   u 2 i2 
F12 F21 ( F21 )
• satisfac principiul acţiunii şi reacţiunii, astfel  (F12 ) 
  
că forţa F21 , pe care o exercită primul fir asupra celui u 12 u 21 (i )
 2
de al doilea, este egală şi de semn opus cu forţa F12 ,
pe care o exercită al doilea fir asupra primului:
 
(5.4.1) F12 = – F21 . Figura 5.4.1. Forţele Laplace
• dacă firele sunt parcurse de curenţi de acelaşi
 
sens, forţele F12 şi F21 sunt de atracţie, iar dacă curenţii sunt de sens opus forţele sunt de
respingere.
• în valoare absolută cele două forţe respectă relaţia:
2i i 
(5.4.2) F12  F21   m  1 2 ,
r
unde m este o constantă universală, care se referă la proprietăţile magnetice ale vidului astfel:

(5.4.3)  m    0 ,
4

66
în care χ este un coeficient de raţionalizare, iar 0 reprezintă permeabilitatea magnetică a vidului
sau constanta magnetică.
 
Se consideră versorii u12 , orientat de la firul 1 la firul 2 respectiv u 21 , orientat de la firul 2
către firul 1.
Cu aceste consideraţii, forţele Laplace din relaţia (5.4.2) devin:
   0  i1  i2        0  i2  i1   
(5.4.4) F12   u12 ; F21   u21 .
2  r 2  r
În sistemul SI, coeficientul χ = 1, iar pentru a obţine valoarea lui 0, se particularizează rela-
ţiile anterioare pentru r = 1m, ℓ = 1m, i1 = i2 = 1A, F12 = F21 şi rezultă că:
N
(5.4.5) 0  4 10 7 2 .
A
Unitatea de măsură utilizată în practică pentru 0 este de fapt henry pe metru (H/m).
 
În sistemul SI, forţele F12 şi F21 devin:
  i i     i i  
(5.4.6) F12  0 1 2  u12 ; F21  0 2 1  u21 , χ = 1.
2  r 2  r 
În câmpul electrostatic, intensitatea câmpului electric în vid Ev a unui fir rectiliniu încărcat
uniform cu sarcină electrică este:

 l ur
Ev   – vezi relaţia (4.4.9),
2   0 r

în care l este densitatea de linie a sarcinii repartizate, u r – versorul radial al intensităţii câmpului
electric, iar ε0 – permitivitatea vidului (constanta electrică).
Se aplică această relaţie în cazul celor două conductoare C1 şi C2 încărcate uniform

cusar-
cini electrice având densităţile l1 respectiv l2, astfel că forţele electrostatice Fe 12 şi Fe 21 ,
 
calculate cu ajutorul intensităţilor de câmp Ev12 respectiv Ev 21 , sunt:
  l1   l 2         
(5.4.7) Fe12   u12 ; Fe 21  l 2 l1  u21 .
2   0  r 2   0  r
Relaţia de determinare a permitivităţii ε0 a fost stabilită în par. 4.4.1 de forma:
1 C2
0   – vezi relaţia (4.4.5).
36    109 N  m 2
Se multiplică această relaţie cu expresia (5.4.5), membru cu membru:
1  s2  8 m

(5.4.8) 0 0    2  2  , c0 = 3 · 10 – viteza luminii în vid.
c0  m  s
 
Forţele electrice Fe 12 şi Fe 21 sunt forţe de respingere dacă sarcinile electrice sunt de
 
acelaşi semn, pe când forţele magnetice F12 şi F21 sunt forţe de atracţie pentru curenţii care au
acelaşi sens prin fire. Această comportare diferită a celor două câmpuri, magnetic şi electric, se
datorează modu-lui diferit în care intervin energiile electrică şi magnetică în exercitarea acţiunilor
ponderomotoare.
5.4.2. Inducţia magnetică în vid a unui fir rectiliniu infinit lung
parcurs de curent electric
Asupra unui 
fir parcurs de curentul de conducţie i, ce are un contur închis Γ, se exercită o
forţă magnetică Fm i :
  
Fmi  i   ds  Bv – vezi relaţia (5.1.12) şi figura 5.1.3.
r

Această relaţie o transpunem în cazul forţei magnetice F12 exercitată de cel de-al doilea fir
asupra primului fir, numai asupra porţiunii de lungime ℓ a firului C1 pe care o egalăm cu relaţia

(5.4.6), stabilită pentru forţa F12 din figura 5.4.1:

67
     0  i1  i2   
(5.4.9) F12  i1   ds  Bv12   u12 ,
C1
2   r

unde Bv12 este inducţia magnetică stabilită de curentul i2 în punctele situate pe conductorul C1.
 
Se notează cu u1 versorul orientat în sensul de referinţă al curentului i1 şi cu e versorul
  
tangenţial, adică e  u1  u12 .
Un conductor filiform rectiliniu şi infinit lung parcurs de curentul i produce un câmp
magne-tic cu o inducţie magnetică în vid Bv :
 0  i 
(5.4.10) Bv   e .
2  r
Cu această formulă se poate aproxima inducţia magnetică într-un punct situat în vecinătatea
unui conductor filiform oarecare, la o distanţă r de fir mult mai mică decât raza de curbură a firului.

Vectorul Bv este situat în plane transversale pe conductor, tangent la cercul de rază r cu
cen-trul pe fir şi orientat în sensul de rotaţie a burghiului drept care înaintează în sensul de referin ţă
al curentului i, figura 5.4.2.
Câmpul magnetic al firului este plan paralel (nu depinde
de coordonata z în lungul firului). Din comparaţia efectuată asu-  P r
Bv
pra relaţiilor (4.4.9) şi(5.4.10), rezultă că atât intensitatea câm- i
pului electric în vid Ev a unui fir încărcat uniform cu sarcină

electrică, cât şi inducţia magnetică în vid Bv datorată câmpului
magnetic produs de acelaşi fir parcurs de curentul i, sunt invers Figura 5.4.2. Câmpul magnetic
proporţionale cu distanţa r la fir. produs de un fir

Liniile de câmp ale intensităţii câmpului electric Ev

sunt radiale şi deschise (figura 4.4.3), pe când liniile de câmp ale inducţiei magnetice Bv sunt
circulare şi închise (figura 5.4.2).
5.4.3. Teorema Biot–Savart–Laplace
Această teoremă a fost elaborată pe baza experimentelor lui Biot şi Savart, finalizate cu for-
mula Biot–Savart–Laplace asupra inducţiilor magnetice ale unor conductoare rectilinii infinit lungi
unghiulare, cu extensia efectuată de Laplace pentru inducţia magnetică a unei repartiţii oarecare de
curenţi de conducţie în regim staţionar, pentru conductoare de formă oarecare.
Pentru un conductor de formă oarecare (o spiră de contur  parcursă de curentul i), inducţia

magnetică într-un punct P din interior este stabilită numai de elementele ds  ale conductorului ,
figura 5.4.3 şi este egală cu:
 
  0  i ds   R
4   R 3
(5.4.11) Bv   .  i
Formula Biot–Savart–Laplace se obţine înlocuind ele- R
  P
mentul de conductor ds  este egal cu creşterea razei vectoare 

dR după curba , astfel că relaţia (5.4.11) devine: dR
 
   i dR  R Figura 5.4.3. Explicativă la
(5.4.12) Bv  0   .
4   R3 formula Biot–Savart–Laplace
1. Cazul curenţilor în conductoare masive
 
Un conductor masiv parcurs de curentul i se repartizează cu densitatea de curent J (r ) , fi-

gura 5.4.4(a). Liniile de curent care trec prin conturul elementului de suprafaţă dA formează un
 
tub elementar de curent di  J  n  dA , unde J reprezintă densitatea curentului electric de

conducţie, iar n este versorul elementului de suprafaţă dA asociat sensului de referinţă al
curentului. 
Formula Biot–Savart–Laplace pentru calculul inducţiei Bv în conductoare masive este:

68
   
  0 J ( r )  R
4  v
(5.4.13) Bv (r )    dv ,
R3

unde dv = ds  dA reprezintă elementul de volumal conductorului.
2. Cazul pânzei de curent
Pânza de curent se stabileşte pentru o sarcină electrică distribuită pe o suprafaţă S aflată în
mişcare, figura 5.4.4(b). Pânza de curent are
  
densitatea J l (r ) pe suprafaţa S, iar inducţia v n Jl
 
magnetică Bv se obţine integrând în raport cu J
suprafaţa S, rezultând formula Biot–Savart– dA    S
 
Laplace pentru inducţia Bv în cazul pânzei de R r   R

curent: r r P
   O  P O
  0 J l (r )  R r
4  S
(5.4.14) Bv ( r )    dA . (a) (b)
R3
Figura 5.4.4. Inducţia magnetică în conductor
Relaţiile (5.4.12), (5.4.13) şi (5.4.14) masiv (a) şi în pânza de curent (b)
determină inducţia magnetică în vidul din
exteriorul curenţilor filiformi oarecare, conductoarelor masive respectiv al pânzelor de curent.
Integralele relaţiilor sunt vectori, iar calculul acestora se efectuează pe componente. Integranzii sunt
proporţionali cu 1/R2, astfel că la valoarea inducţiei magnetice într-un punct contribuie substanţial
porţiunile de circuit apropiate de punctul respectiv.
5.4.4. Intensitatea câmpului magnetic în vid

Intensitatea câmpului magnetic în vid Hv este un vector definit de raportul:

 def Bv
(5.4.15) Hv  .
0

În câmpul electric în vid s-a definit intensitatea câmpului electric în vid Ev ca fiind:

 Dv
(5.4.16) Ev  – vezi și relaţia (4.6.1),
0

unde Dv reprezintă inducţia electrică în vid, iar ε0 permitivitatea vidului.
   
Cele două relaţii indică o analogie formală: Ev  H v , respectiv Bv  Dv . Conform acestei
corespondenţe, dacă tensiunea electrică este definită de intensitatea câmpului electric, iar fluxul
electric cu inducţia electrică, atunci tensiunea magnetică se defineşte cu intensitatea câmpului
magnetic şi fluxul magnetic cu inducţia magnetică.
Din punct de vedere al mărimilor primitive şi al modului în care intervin în relaţiile acţiuni-
   
lor ponderomotoare, corespondenţa este Ev  Bv şi Dv  H v .
Formulele Biot–Savart–Laplace de calcul a intensităţii câmpului magnetic în vid sunt:
• Cazul conductorului filiform oarecare:
    
 Bv 1  0i dR  R i dR  R
 0  0 4   R 3 4   R 3
(5.4.17) H v       – vezi şi relaţia (5.4.12).
• Cazul curentului în conductor masiv:
   
 Bv 1 J ( r )  R
 0 4  v
(5.4.18) Hv     dv  – vezi şi relaţia (5.4.13).
R3
• Cazul pânzei de curent:
   
 Bv 1 J l ( r )  R
 0 4 S
(5.4.19) H v   dA – vezi şi relaţia (5.4.14).
R3
1. Câmpul magnetic în vid al unei pânze de curent plană, uniformă şi
de extensiune infinită (câmp de strat simplu)
Inducţia magnetică în vidul pânzei de curent, figura 5.4.5(a), este:

69
    
(5.4.20) Bv  0  J l  nv ,
2 

unde: nv – versorul normal pe pânza de curent, J l – densitatea de linie a curentului.
Câmpul magnetic al pânzei este omogen, având liniile inducţiei magnetice paralele cu planul
pânzei.
2. Câmpul magnetic în vid al unei pânze duble de curent plane, uniforme şi
de extensiune infinită (câmp de strat dublu)
Stratul dublu de curent se obţine cu un sistem alcătuit din două pânze de curent plane, de ex-
tensiune infinită, dispuse paralel care au densităţi constante şi egale, orientate în sensuri opuse, figu-
ra 5.4.5(b).
Calculul câmpului magnetic se efectuează cu teorema superpoziţiei: în domeniile din exteri-
orul celor două plane, inducţiile magnetice stabilite de pânzele de curent au orientări opuse astfel că
rezultanta lor este nulă; în domeniile dintre plane, inducţiile au aceeaşi orientare iar rezultanta Bv
se va obţine multiplicând cu 2 relaţia (5.4.20), obţinută pentru o pânză de curent:
  
(5.4.21) Bv   0  J l  nv ,

unde nv este versorul normal pe planele pânzelor şi orientat spre domeniul câmpului.
 
nv Jl
   
 
Bv nv 
 Bv
nv
       

(a) Câmp de strat simplu (b) Câmp de strat dublu

Figura 5.4.5. Câmpul magnetic în vid al unei pânze de curent plană şi uniformă
5.5. Modelul dipolar al corpurilor magnetizate. Sarcini de polarizaţie magnetică
În subcap. 4.2 s-a sţabilit căasupra unui mic corp polarizat electric de un moment electric


p câmpul electric cu intensitatea Ev exercită acţiuni ponderomotoare sub forma unui cuplu C p :
  
C p  p  Ev – vezi relaţia (4.2.2)

şi a forţei Fp , ce tinde să deplaseze corpul spre regiunile unde câmpul electric este mai intens,
 
fiind funcţie de momentul p şi de câmpul electric Ev .

În câmp magnetic asupra unui mic corp magnetizat având momentul m , câmpul magnetic

 Bv
cu intensitatea H v  produce acţiuni ponderomotoare tot de natura cuplurilor şi forţelor:
μ0
  
C m  m  Bv – cuplul magnetic (vezi relaţia (5.2.2))
  
şi forţa magnetică Fm , care este funcţie de momentul m şi inducţia Bv .
După cum se observă, există analogii formale între relaţiile de cupluri respectiv forţe, care se
poate extinde şi asupra existenţei unui model dipolar al corpurilor magnetizate, aşa cum există la
corpurile polarizate electric.

Unui model dipolar al unui mic corp polarizat electric având momentul dipolar pd alcătuit

din sarcinile dipolare electrice punctiforme qd şi –qd, situate la distanţa  (par. 4.3),

îi corespunde
modelul dipolar al unui mic corp polarizat magnetic de moment magnetic dipolar jd , având două

sarcini dipolare magnetice punctiforme qdm şi –qdm situate la distanţa  . Dipolul magnetic este un 
sistem de două mici corpuri încărcate cu sarcini magnetice dipolare situate la o distan ţă mic ă 
con-siderată vector al cărui sens este dinspre corpul cu sarcină pozitivă spre cel cu sarcină negativă.

70
 Sarcinile magnetice echivalente unui mic magnet reprezintă intensităţi ale polilor magnetici:
sarcina pozitivă corespunde polului nord N, iar sarcina negativă polului sud S, figura 5.5.1. Modelul
dipolar al corpurilor magnetizate nu au o corespondenţă reală, la scară microscopică sau macrosco-
pică. Este un model fictiv, dar prin analogie cu corpurile masive polarizate electric, corpul masiv
magnetizat poate fi înlocuit cu o repartiţie fictivă de dipoli magne-
tici (sau „sarcini magnetice dipolare”). N
Prin analogie cu dipolii electrici, se defineşte şi sarcina de
polarizaţie magnetică qpm prin excesul de sarcină dipolară magne-  
M 
tică de un semn faţă de sarcina dipolară de semn contrar din interi-
orul unei suprafeţe închise, trasată în interiorul unui corp magneti-
zat: S
   
(3.5.1) q pm    I 

n  dA    M  n  dA .

Figura 5.5.1. Dipol magnetic
Sarcina de polarizaţie qpm se repartizează cu densitatea de volum ρvpm sau cu densitatea de
suprafaţă ρApm.
5.6. Tensiunea magnetică şi tensiunea magnetomotoare
5.6.1. Tensiunea magnetică
Tensiunea magnetică între punctele P1 şi P2 de pe 
curba  din figura 5.6.1 este: Hv P2
 
α ds = dr
2  
(5.6.1) um12  H v  ds ,
P1 P   
r2
1  r + dr
 r
unde ds reprezintă elementul de lungime a curbei .
În regim static şi staţionar, tensiunea magnetică este  
r1 O
invariabilă şi se notează Um12, iar în regim valabil tensiunea
magnetică este instantanee, cu simbolul um12. Figura 5.6.1. Tensiunea magnetică
Tensiunea magnetică caracterizează global câmpul
magnetic aferent unei curbe date, între două puncte ale acesteia. Sensul de referinţă al tensiunii
magnetice de la punctul P1 la P2 este dat de sensul elementului de arc al curbei .
Dacă se renunţă la indici, sensul de referinţă al tensiunii um, respectiv Um se indică printr-o
săgeată orientată de la P1 la P2.
 
Pentru un punct curent P de rază vectoare r , elementul de lungime ds se poate înlocui cu

creşterea razei vectoare dr în lungul curbei :
2 
 
(5.6.2) u m12   H v  dr . H
1
P2 v P1
În câmp magnetic uniform, tensiunea um12 între  um12 = 0
două puncte P1 şi P2 situate la o distanţă d nu depinde
de forma curbei , figura 5.6.2: P1 d P2
2 2

(5.6.3) um   v
H
1
 ds  H v  ds  cos   H v  d  cos  .

1
Figura 5.6.2. Câmp magnetic uniform

Dacă P1 şi P2 sunt pe aceeaşi linie ( = 0), rezultă:

(5.6.4) um = Hv · d > 0.
Dacă P1 şi P2 sunt situate pe o normală pe liniile de câmp ( =   /2) atunci:
(5.6.5) um = 0.
Tensiunea magnetică este o mărime derivată şi măsurabilă.
5.6.2. Tensiunea magnetomotoare
Tensiunea magnetomoare umΓ se defineşte printr-o integrală efectuată pe o curbă închisă :
 
(5.6.6) u m   H v  ds .


71
 În câmp magnetic uniform : um Γ = 0, pentru orice curbă .
5.6.3. Teorema lui Ampère în vid
5.6.3.1. Tensiunea magnetică în câmpul unei spire parcurse de curent
Se consideră o curbă C deschisă oarecare şi două puncte P1 şi P2 de pe curbă, figura 5.6.3.
Curba se află în câmpul magnetic al unei spire s parcursă de curentul i.
Tensiunea magnetică între cele două puncte ale curbei C este:
(5.6.7) um12 = Vm1 – Vm2, 
unde Vm1 şi Vm2 reprezintă potenţialele magnetice scalare 
Hv d s1
neuniforme:
P2
i i P
(5.6.8) Vm1   1 ; Vm 2   2 ,
4 4 P1
în care Ω1 și Ω2 sunt unghiurile solide sub care se vede C Ω2 
Ω1 R2
curba s din punctul P1 respectiv P2.  
Dacă punctul P1 se deplasează la infinit, astfel că R1 i R
Vm2 → 0, atunci: s 
d s2
i
(5.6.9) um1  Vm1   1 . Figura 5.6.3. Tensiunea magnetică în
4
Dacă punctul P1 devine punct curent P şi P2 punct câmpul unei spire parcursă de curent
de referinţă, se obţine potenţialul magnetic VmP în
punctul P:
P 

V
(5.6.10) mP  Vmo   H v  ds , Vmo – potenţial magnetic de referinţă,
o

relaţie care este asemănătoare cu expresia (4.5.11) a potenţialului electrostatic.

Gradientul de potenţial magnetic

(5.6.11) H v   grad VmP ,
Se aplică rotorul în relaţia de mai sus:
(5.6.12) rot H v   rot grad Vm P .
Dar rot grad Vm P = 0 (vezi relaţia (V.41)) şi, deci:

(5.6.13) rot H v  0 ,
adică: „câmpul magnetic staţionar în vid stabilit de curentul electric de conducţie este irotaţional”.
5.6.3.2. Tensiunea magnetomotoare în câmpul unei spire parcurse de curent
Spre deosebire de potenţialul scalar electrostatic V, potenţialul magnetic scalar Vm nu este
funcţie uniformă de punct.
În câmp electrostatic avem: s s
  e
 E  ds  0 – vezi relaţia (4.5.16), i i i

iar în câmp magnetic staţionar se poate întâmpla ca: (a) Curbe neconexe (b) Curbe conexe
 
(5.6.14)  H v  ds  0 .

Figura 5.6.4. Tensiunea magnetomotoare
în câmpul unei spire parcursă de curent
Tensiunea magnetomotoare umГe în lungul unei
curbe închise e de formă oarecare trasată prin vid,
figura 5.6.4(a), şi care nu înlănţuie conduc-toare parcurse de curent electric, adică curba s (cele
două curbe sunt neconexe) este nulă:
 
(5.6.15) u m    H v  ds  0 .
e


În cazul curbelor conexe, o curbă închisă i înlănţuie o curbă s, care este conturul unei spi-
re parcurse de curentul electric i, figura 5.6.4(b). Tensiunea magnetomotoare umГi în lungul unei
curbe închise de formă oarecare i este egală cu intensitatea curentului pe care îl înlănţuie:

72
  
(5.6.16) u m    H v  ds  i .
i
i

Tensiunea magnetomotoare umГ depinde numai de curentul electric de conducţie pe care îl

înlănţuie curba închisă i şi nu depinde de modul cum se repartizează în conductoare (repartiţie cu

densitate de curent J , repartiţie cu densitate superficială sub forma pânzei de curent J l sau
curenţi filiformi ik).
Fie o suprafaţă deschisă S care se sprijină pe curba închisă i trasată numai în vid, figura
5.6.5. Solenaţia θS prin suprafaţa deschisă S este intensitatea totală a curentului iS Γ prin S
Γ
 
repar-tizat în conductoare masive (cu densitatea de curent J ), pânze de curent (cu densitatea J l )
respec-tiv curenţi prin conductoare filiforme ik:
    n

(5.6.17)  S   J  n  dA   J l  ds   ik  iS .
 
S s
S C k 1

Deci, relaţia (5.6.16) pentru o curbă închisă oarecare  i

devine:
 
(5.6.18) u m    H v  ds  iS   S ,

Figura 5.6.5. Definirea solenaţiei
relaţie care reprezintă teorema lui Ampère în vid, care se
enunţă astfel:
„Tensiunea magnetomotoare umГ, în lungul unei curbe închise  trasată prin vid este egală cu
intensitatea curentului total iS Γ respectiv solenaţia θS Γ prin orice suprafaţă S.”
În cazul unei bobine cu N spire parcursă de curentul electric de conducţie i, solenaţia
bobinei este:
(5.6.19)  S  N  i .


În această situaţie, teorema lui Ampère devine:

 
(5.6.20) u m   H v  ds  N  i .



Tensiunea umГ în lungul unei curbe închise  care înlănţuie un curent filiform este aceeaşi
pentru orice formă a curbei. Conturul s al curentului filiform separă curbele închise  în curbe co-
nexe i şi neconexe e, figura 5.6.6. Astfel, s devine o linie de rotor, iar curentul filiform este un

rotor de linie a câmpului magnetic rot H v :
  
(5.6.21) rot l H v   H v  ds  i . e

i
Unităţile de măsură în sistemul SI sunt: amper pentru ten- i
siunea magnetică (magnetomotoare), amper–spira pentru solenaţie s
şi amper–spiră pe metru pentru intensitatea câmpului magnetic.
Modul în care sunt dispuse spirele unei bobine determină Figura 5.6.6. Linia de rotor
zonele unde câmpul magnetic este mai mult sau mai puţin intens.
Astfel, un tor bobinat uniform şi strâns (spiră lângă spiră) are câmpul magnetic concentrat în
interiorul său, iar în cazul unei bobine bobinată strâns, cu lungimea mult mai mare decât aria
secţiunii sale transversale, câmpul este omo-gen şi localizat în interiorul cilindrului bobinei.
5.7. Fluxul magnetic în vid
5.7.1. Fluxul magnetic prin suprafeţe închise şi deschise
1. Fluxul magnetic  S prin suprafaţa deschisă S este definit de integrala:
def  
(5.7.1)  S   Bv  n  dA , dA – element de suprafaţă.

S

2. Fluxul magnetic ΦΣ prin suprafaţa închisă  se exprimă prin:

 
(5.7.2)     v  n  dA .
B


73
 Fluxul magnetic este o mărime derivată care caracterizează global câmpul magnetic referi-

tor la o suprafaţă, iar sensul de referinţă corespunde sensului versorului nΣ , dacă suprafaţa  este
închisă, sau sensului versorului elementului de suprafaţă dA, asociat sensului curbei , dacă supra-
faţa S este deschisă.
În câmp magnetic uniform, fluxul se calculează cu relația:
(5.7.3)  S  Bv  A ,
în care A reprezintă proiecţia suprafeţei S pe un plan transversal pe liniile de câmp.
5.7.2. Teorema fluxului magnetic în vid

Se poate arăta că inducția magnetică Bv stabilită de curentul electric din conductoare
filifor-me, conductoare masive și pânze de curent are divergența nulă:

(5.7.4) div Bv  0 .
De asemenea, se poate demonstra că:
  
(5.7.5)     v
B

 n  dA  
v
div Bv  dv  0 ,

relaţie care reprezintă teorema fluxului magnetic în vid, ce se enunţă astfel: „fluxul magnetic ΦΣ
prin orice suprafaţă închisă  este nul”.

Deoarece ΦΣ = 0 şi div Bv  0 , rezultă că nu există „sarcină magnetică” (vezi par. 5.2.1).
Cazul suprafeţelor complementare
Se consideră curba închisă  şi suprafeţele deschise S şi S care se sprijină pe curba  şi

care alcătuiesc suprafaţa închisă  ( S Γ  S Γ ) şi normala n a suprafeţei , orientată din interiorul
acestei suprafeţe către exteriorul ei, figura 5.7.1. Fluxul magnetic  este:
(5.7.6)     S'   S''  0 . 
Bv  
Deci: n  n 
(5.7.7)  S '   S '' .
  S' Γ
Suprafeţele S şi S care îndeplinesc această relaţie 
sunt complementare în raport cu suprafaţa închisă . Pentru
o curbă închisă  fluxul magnetic  S este acelaşi pentru 
S''Γ 
ori-ce suprafaţă deschisă S care se sprijină pe curba .  n 
Unitatea de măsură a fluxului magnetic în sistemul 
 Bv
SI este weber (Wb) egal cu: „fluxul magnetic printr-o n
suprafaţă plană de un metru pătrat, dispusă transversal pe Figura 5.7.1. Fluxul magnetic pe
inducţia magnetică omogenă de un tesla”. suprafeţe complementare
5.8. Câmpul magnetic în corpuri
În vid, câmpul magnetic se determină prin detectarea acţiunilor ponderomotoare în urma
   
măsurării forţei Fmq ( q, v , r ) care se exercită asupra unui corp de probă în mişcare cu viteza v ,

în-cărcat cu o sarcină electrică q, respectiv a cuplului Cb care acţionează o bucla elementară de
curent: 
    
Fmq ( q, v , r )  q  v  Bv ( r ) – vezi relaţia (5.1.2);
   
(5.8.1) Cb  mb  Bv , mb – momentul magnetic al buclei de curent.
Câmpul magnetic în corpuri se studiază la fel ca şi cele în vid deoarece vidul corespunde
unei stări de rarefiere la limită a substanţei corpurilor, astfel că mărimile care descriu câmpul mag-
netic în corpuri vor trebui să tindă la limită către mărimile care descriu câmpul magnetic în vid
(analog câmpului electric în corpuri).    
Sistemul de mărimi B (r ) şi H (r ) constituie perechea de mărimi ce caracterizează
câmpul magnetic în corpuri.

74
 
Vectorul B reprezintă inducţia magnetică definită de forţe care se exercită asupra corpului
de probă în mişcare sau de cuplul maxim asupra buclei de curent.

Vectorul H se caracterizează pe baza relaţiei:
 def  
(5.8.2) B   0  ( H  M ) .
Teorema fundamentală a câmpurilor de vectori pentru câmpul magnetic se enunţă astfel:

„Câmpul magnetic caracterizat de perechea de mărimi – inducţie magnetică B şi intensita-

tea câmpului magnetic H – este complet determinat dacă se cunosc:
 
• rot H şi div B în fiecare punct al domeniului, vΣ
 
• fie componenta normală Bn a inducţiei magnetice fie componenta tangenţială H t a
intensi-tăţii câmpului magnetic, ambele mărimi fiind calculate în fiecare punct de pe frontiera .
5.8.1. Teorema lui Ampère în corpuri (Teorema circuitului magnetic)
Se consideră o curbă închisă  trasată în interiorul corpurilor. Tensiunea magnetomotoare în
lungul acestei curbe este:
 
(5.8.3) u m    H  ds  iS   S ,
 

Relaţia reprezintă teorema lui Ampère (teorema circuitului magnetic) în regim staţionar sau
cvasistaţionar în corpuri imobile – forma integrală:

„Integrala curbilinie a intensităţii câmpului magnetic H , egală cu tensiunea
magnetomotoa-re în lungul curbei închise  trasată în totalitate în corpuri, în parte în corpuri şi în
parte în vid sau în totalitate în vid, este egală cu intensitatea curentului electric de conducţie iS Γ


prin orice suprafaţă deschisă S respectiv solenţia S , referitor la S.”

Se consideră curentul electric i repartizat cu densitatea J şi se aplică formula lui Stokes, re-
dată de expresia (V.65) pentru funcţii continue, în relaţia (5.7.3). Se obţine:
   
(5.8.4) m  
u  n  rot H  dA    dA .
J
S S

Prin identificarea
 
integranzilor rezultă:
(5.8.4) rot H  J ,
care reprezintă teorema lui Ampère (teorema circuitului magnetic) în regim staţionar sau cvasistaţi-
onar în corpuri imobile – forma locală (diferenţială), cu următorul enunţ:
„Într-un punct din conductor parcurs de curent electric, rotorul intensităţii câmpului magne-
 
tic H este egal cu densitatea curentului de conducţie J .” 
Pentru o suprafaţă de discontinuitate pe care se află o pânză de curent de densitate J l se ob-

ine rotorul superficial (de suprafaţă) rot s H al câmpului magnetic:
 
(5.8.5) rot s H  J l .

Pentru un curent filiform i se înlocuieşte în relaţia (5.8.4) rot H cu rotorul de linie:
  
(5.8.6) rot l H   H ds

i

5.8.2. Teorema fluxului magnetic în corpuri

Se consideră o suprafaţă deschisă S sau închisă , trasată în corp. Fluxul magnetic pe su-
prafața deschisă S, ținând cont de fluxul magnetic în vid (relaţia (5.7.1), este:
 
(5.8.7)  S 
   n  dA ,
B
S

Fluxul magnetic pe suprafața  trasată în corp, se determină pe baza relației (5.7.2) stabilită
în vid și a teoremei fluxului magnetic în vid (5.7.5):
   
(5.8.8)     Bv f  n  dA   B  n  dA  0 .
 
Relaţia anterioară constituie teorema fluxului magnetic – forma integrală:

75
 „Fluxul magnetic ΦΣ printr-o suprafaţă închisă  trasată în totalitate în corpuri, parţial în
corpuri şi parţial în vid, sau în totalitate în vid, este nul.”
În relaţia (5.8.8) se aplică formula Gauss – Ostrogradski (V.71) pentru funcţii continue:

(5.8.9)   
v
 div B  dv  0 , sau:

(5.8.10) div B  0 .
Ultima relaţie reprezintă teorema fluxului magnetic – forma locală (diferenţială):
„În fiecare punct din câmpul magnetic, divergenţa inducţiei magnetice este nulă.”
5.8.3. Reluctanţa circuitului magnetic
Reluctanța circuitului magnetic, Rm, reprezintă proprietatea circuitului magnetic de a se opu-
ne fluxului magnetic. Pentru un miez dintr-un material omogen, reluctanţa este dată de relaţia:
1  A2 
(5.8.11) Rm    A   ,
 J 
unde  reprezintă permeabilitatea absolută a materialului miezului magnetic (μ0 · μr), iar A – secțiu-
nea miezului magnetic.
***

76