carmen.varasteanu@gmail.

com
 latura dinamico -
temperamentul
Structura personalităţii
energetică

aptitudinile latura instrumentală

latura relaţional-
caracterul
valorică şi de reglaj

latura rezolutiv-
inteligenţa
productivă

latura transformativ-
creativitatea
constructivă
 1. DEFINIŢIE

5. IMPLICAŢII
EDUCAŢIONALE 2. ELEMENTE
PRIVIND
TEMPERAMENTUL CARACTERISTICE
TEMPERAMENTUL

4. DIAGNOSTICAREA 3. TIPOLOGII
TEMPERAMENTULUI TEMPERAMENTALE
Temperamentul
este latura
energetică şi
dinamică a
personalităţii.
 • furnizează informaţii cu privire la cât de iute sau lentă, mobilă sau rigidă,
accelerată sau domoală, uniformă sau neuniformă este conduita
1. individului;

• exprimă care este cantitatea de energie de care dispune un individ şi

2. modul cum este consumată aceasta;

• nu are semnificaţie axiologică, ci ne arată cum se manifestă o persoană

3. într-o situaţie concretă;

• se exprimă cel mai pregnant în conduită şi comportament

4.

• trăsăturile temperamentale sunt cele mai accesibile, ușor de observat si

5. identificat trăsături de personalitate;

• este in strânsă legătură cu aspectele biologice ale persoanei, in special cu

6. sistemul nervos si endocrin;
 • este preponderent înnăscut;
7.

• reprezintă fundamentul emoţional al

personalităţii;
8.

• indicatorii psiho-comportamentali ai temperamentului sunt:

Impresionabilitatea, impulsivitatea, ritmul reacţiilor şi
trăirilor psihice, tempoul modificărilor neuropsihice,
9. expresivitatea psihică.
TIPOLOGIILE SUBSTANŢIALISTE

• Hipocrate şi Galenus au luat în

considerare substanţele din
organismul uman (sânge, limfa, bila
galbenă şi bila neagră) - sangvin,
flegmatic, coleric, melancolic..
TIPOLOGIILE CONSTITUTIONALE

• Psihiatrul german E. Kretschmer – a

pornit de la aspectul somatic,
morfologic al individului,
considerând că o anumită constituţie
predispune la un anumit
comportament - picnic, leptosom sau
astenic, atletic.
TIPOLOGIILE PSIHOLOGICE

• C.G. Jung – ia in considerare

fapte, fenomene de natură
psihică - intravertiţii ,
ambiverţi, extraverti
TIPOLOGIILE PSIHOFIZIOLOGICE

• I.P.Pavlov - tipul de activitate nervoasă

superioară după proprietăţile de
intensitate, echilibru şi mobilitate a
proceselor nervoase fundamentale,
excitaţia şi inhibiţia, a stabilit patru tipuri
de ANS - puternic echilibrat mobil,
puternic echilibrat inert, puternic
neechilibrat excitabil şi tipul slab.
• Puternic, echilibrat, mobil= sangvinic
• Puternic, echilibrat, inert= flegmatic
• Puternic, neechilibrat, exitabil= coleric
• Slab (luat global)= melancolic

Din combinatiile acestora rezulta 4

tipuri de activitate nevoasa superioara:
 TIPOLOGIILE
PSIHOSOCIOLOGICE

• Spranger, Vernon şi Allport - au

apărut ca urmare a raportării omului
la mediul socio-cultural existenţial,
la sistemul valorilor - teoretic,
economic, estetic, social, politic şi
religios.
• Evaluarea temperamentului copiilor la vârsta preşcolară este
predictivă pentru adaptarea socială

• Temperamentul este un predictor al adaptării la cerinţele

şcolare

• Temperamentul este responsabil de oportunităţile de învăţare

ale copiilor

• Caracteristicile temperamentale pot constitui factori de risc

pentru o serie de probleme de sănătate mentală (ex. ADHD,
tulburări de conduită)
 Cum se comportă un elev aparţinând unuia
dintre cele patru temperamente?
• Elevul coleric este agresiv, gălăgios; nu-şi poate stăpâni furia
atunci când se simte nedreptăţit, dar nici veselia râzând în hohote în
chiar mijlocul lecţiilor. Ajunge frecvent în faţa dirigintelui şi
directorului pentru răbufnirile şi violenţele sale. Îi place să se
impună celorlalţi colegi, este încăpăţânat şi nesăbuit în actele sale,
riscând adesea.
•
• Elevul sangvinic molipseşte şi pe ceilalţi cu veselia sa; este mereu
neastâmpărat, pus pe glume, bravează cu succes atunci când ia note
proaste, greşeşte din grabă şi superficialitate, dar e dispus să-şi
ceară scuze şi să se împace cu toată lumea; se entuziasmează cu
uşurinţă, vorbeşte neîntrebat şi bârfeşte fără mari reţineri, nu poate
păstra mult timp un secret.
• Elevul flegmatic este reţinut în tot ceea ce face şi spune; îşi alege
cu grijă cuvintele atunci când trebuie să vorbească, analizează
problemele din diverse puncte de vedere, cântăreşte îndelung orice
răspuns, este conştiincios şi se ţine întotdeauna de cuvânt, de aceea
este, în general, respectat şi apreciat de ceilalţi care sunt totuşi
intrigaţi de conservatorismul şi conformismul său.

• Elevul melancolic tremură veşnic de teama celor din jur, colegi si

profesori, roşeşte uşor, se sperie de tot ceea ce ar putea fi o
ameninţare pentru el, se îmbolnăveşte (mai mult subiectiv,
imaginar) atunci când trebuie să dea lucrări, plânge cu uşurinţă
când e şicanat sau din cauza tensiunii afective.

Margareta Modrea, „Psihologia în exemple şi modele explicative”,

pagina 171-172
 1. DEFINIŢIE

5. IMPLICAŢII
EDUCAŢIONALE 2. ELEMENTE
PRIVIND
APTITUDINILE CARACTERISTICE
APTITUDINILE

4. CRITERII DE
EVALUARE A 3. CLASIFICĂRI
APTITUDINILOR
Aptitudinile reprezintă un complex de însuşiri
psihice individuale, structurate într-un mod
original, care permite efectuarea cu succes
deosebit a anumitor activităţi.
20
 • la naştere subiectul dispune de un potenţial ereditar - predispoziţii genetice
1.
• pe o baza ereditara aptitudinea se construieste prin exersari prilesuite de activitati, deci se
dobandeste.
2.

•Pentru ca o însuşire psihică să fie aptitudine trebuie sa satisfacă o serie de

cerinţe:
•să fie individuală, şi să permită diferenţierea în planul randamentului
activităţii;
3. •să asigure efectiv finalitatea activităţii;
•să contribuie la realizarea unui nivel calitativ superior al activităţii;
•să dispună de un mare grad de operaţionalitate şi eficienţă. 21
PREMISELE EREDITARE ALE APTITUDINILOR

însuşirile-tip ale sistemului nervos – intensitatea, mobilitatea

şi echilibrul dintre excitaţie şi inhibiţie;

plasticitatea sistemului nervos;

anumite particularităţi morfofuncţionale ale analizatorilor

(cons- trucţia mai bogată, mai fixă de neuroni specializaţi,
uşor excitabili etc.)
22
De-a lungul vieţii, traiectoria evolutivă a aptitudinilor
parcurge trei stadii:

De dezvoltare, în care are loc o amplificare a structurii lor

funcţionale (aspectul procesual) având ca efect o creştere a
eficienţei;

De optimum funcţional, cu dezvoltarea optimă

a structurii funcţionale şi eficienţă maximă;

De declin (de regresie), în care are loc o degradare

treptată a structurii funcţionale sau a unor componente
ale sale şi având ca efect o scădere a eficienţei. 23
Modificările aptitudinilor de la o vârstă la alta sunt
determinate de o serie de factori, cum ar fi:

natura şi complexitatea aptitudinii (aptitudinile simple ating

mai repede nivelul maxim);

nivelul educaţional (cu cât acesta este mai ridicat, cu atât

scăderea performanţei se realizează mai târziu şi mai lent);

experienţa profesională: în cazul aptitudinilor sportive,

performanţa maximă se atinge la vârsta de 25-29 ani, în cazul
aptitudinilor literare şi artistice la vârsta de 30-40 ani, iar în
filosofia socială performanţa maximă se obţine la vârsta de 2435-
45 de ani. Geniile rămân productive toată viaţa.
DEPRINDERILE
• Sunt component automatizate ale activităţii care asigură realizarea activităţii la
acelaşi nivel şi pe măsură ce se elaborează, îşi reduc numărul proceselor
psihice implicate.
• Deprinderile sunt încadrate în aptitudini, ele devenind elemente operaţionale
ale aptitudinilor, mărind în felul acesta productivitatea. Nu orice deprindere
este favorabilă aptitudinilor, ci doar cea corect, adecvat formată; o deprindere
insuficient consolidată sau greşit elaborată poate perturba sau inhiba
aptitudinile.

TALENTUL
• Este forma calitativ superioară de manifestare a aptitudinilor complexe. El se
deosebeşte de aptitudine prin gradul înalt de dezvoltare a aptitudinilor şi, mai
ales, prin îmbinarea lor corespunzătoare, ceea ce face posibilă creaţia de
valori noi şi originale
GENIUL
• Este forma cea mai înaltă de dezvoltare a aptitudinilor care se manifestă într-o
activitate de importanţă istorică pentru viaţa societăţii, pentru progresul 25
cunoaşterii umane, a ştiinţei, tehnicii, culturii conducând la creaţii unice,
irepetabile, o reprezintă.
Se sprijină pe un tip omogen de operare Aptitudinea pedagogica,
sau funcţionare muzicala, sportiva, manageriala
(Astfel sunt toate proprietăţile sensibilităţii, etc.
de tipul acuităţii vizuale, tactile, olfactive, de
vedere în spaţiu şi orientare în timp, simţul Astfel, aptitudinea muzicală
ritmului, capacitatea de concentrare şi presupune acuitate auditivă,
distribuţie a atenţiei etc. Acestea mijlocesc auz absolut, simţ al ritmului,
acţiunile şi condiţionează eficienţa pe
anumite laturi ale activităţii.)
reprezentarea 26
melodiilor,
memorie muzicală etc
 În funcţie de
aplicabilitatea lor
aptitudinile
complexe
APTITUDINI APTITUDINI
SPECIALE GENERALE

Mijlocesc eficienţa activităţii într-un domeniu Alcătuiesc repertoriul instrumental-adaptativ al

deosebit de restrâns cum ar fi: interpretarea muzicii
la un anumit instrument, reuşita în arta portretului
(din domeniul artelor plastice) etc.
Se clasifică după genul activităţii, în cadrul căreia
se manifestă:
 aptitudini artistice (pentru literatură, muzică,
pictură, sculptură, actorie etc.);
 aptitudini ştiinţifice (pentru matematică, fizică,
astronomie, biologie etc);
 aptitudini tehnice (aptitudinea pentru
proiectarea, producerea şi întrebuinţarea a tot
ceea ce înseamnă maşină);
 aptitudini sportive (aptitudinea pentru atletism,
gimnastică, jocul cu mingea etc.);
 aptitudini manageriale (aptitudinea pentru
organizare, administraţie, conducere-
comandă).
oricărui individ, care asigură o relaţionare şi o
adaptare cât de cât satisfăcătoare în condiţiile
variabile ale mediului.
Sunt solicitate de mai multe domenii de activitate
specific umane: spiritul de observaţie, capacitatea
creativă, inteligenţa.
Aptitudinile generale pot fi împărţite în:
1) Aptitudini senzoriale (rapiditatea, plasticitatea
perceptuală);
2) Aptitudini psihomotorii (forţa mişcărilor,
rapiditatea, precizia lor);
3) Aptitudini intelectuale (inteligenţa, care
reprezintă o sinteză a mai multor aptitudini
intelectuale: spiritul de observaţie, 27 memoria,
fluenţa verbală, flexibilitatea gândirii,
raţionamentul inductiv şi deductiv, atenţie
distributivă etc.).
Evaluarea prezentei sau a absentei aptitudinilor la un individ se poate
face dupa mai multe criterii de evaluare:
1) Dupa rezultatul obtinut si caracteristicile acestuia (noutate,
originalitate, eficienta);
2) Dupa latura procesuala: dupa fazele parcurse sau dupa
particularitatile procesului (viteza, durata, noutatea procedeului
utilizat);
3) Dupa latura structural-functionala a aptitudinilor: dupa
componentele aptitudinilor, dar mai ales dupa modul lor de
relationare;
28
4) Dupa locul si rolul aptitudinilor in sistemul personalitatii,
relatiile acestora cu celelalte componente ale vietii psihice.
 1. DEFINIŢIE

5. CARACTERUL ŞI
RELAŢIONAREA 2. ELEMENTE
INTERUMANĂ CARACTERISTICE
CARACTERUL

4. ATITUDINILE – 3. FORMAREA
VALORI ÎN
CRISTALIZAREA CARACTERULUI.
CARACTERULUI MECANISME IMPLICATE
 • Este un ansamlu de atitudini valori
1.
• Nu este înnăscut, se formează pe parcursul vieţii ca urmare a
integrării individului într-un sistem de relaţii sociale
2.
• Este o instanţă de control şi valorificare a temperamentului
3.
• La formarea caracterului contribuie trebuinţele umane, motivele,
4. sentimenteule, convingerile, idealul, conceptia despre lume

• Este expresia întregului sistem al personalităţii

5.
24.11.2020
 • Este legată de lumea în care intră copilul
G după naştere (reguli, norme ale familiei,
E ale societăţii), va trebui să le respecte, să le
N asimileze, învăţând ce este bine şi ce nu, de
dorit sau nepotrivit, pe bază de recompensă
E sau pedeapsă şi pe bază de exercitare a
Z autorităţii .
A

24.11.2020
MECANISME IMPLICATE

MECANISMUL Are ca efecte fixarea unor comportamente

mai simple, în primii ani ai copilăriei.
CONDIŢIONĂRII Imediat după naştere începe formarea

MECANISMUL Este sursa principală de formare a

AUTORITĂŢII caracterului

MECANISMUL Copilul va imita şi va adopta

modelele de conduită din mediul lui
IMITĂRII ŞI AL familial. Modelul – este o sursă
MODELULUI puternică de formare a caracterului

24.11.2020
 STRUCTURA CARACTERULUI

TĂRSĂTURA
ATITUDINEA
VOLUNTARĂ
STABILĂ

Permite transpunerea
în fapt a atitudinilor
Arată poziţia subiectului faţă stabile
de elementele din jur, un mod
de a se raporta la evenimentele
existenţei sale. 24.11.2020
Atitudinea este o construcţie psihică sintetică, ce reuneşte elemente cognitive,
afective şi volitive. O atitudine trebuie să aibă un obiect – elementele cognitive –,
cu o rezonanţă în subiect – elementele afective – şi care ne impulsionează la
acţiune – elementele volitive. Atitudinea apare, astfel, ca o structură psihică
multidimensională cu următoarele componente:

Componenta cognitivă Componenta afectiv- Componenta volitivă

(informaţională motivaţională (conativă)
• include toată gama de • indică gradul de • se referă la tendinţele de
reprezentări, cunoştinţe, acceptare sau comportament ale
concepte, convingeri, neacceptare al persoanei faţă de
stereotipuri pe care o obiectului atitudinii. obiectul dat, la
persoană le are în raport orientarea atitudinilor
cu obiectul atitudinii. • Aceste componente individului, desemnând
(emoţii, sentimente, sensul spre care
• Această componentă îi pasiuni, trebuinţe, întreprinde individul
conferă atitudinii interese, idealuri) acţiunea.
orientare. funcţionează
dinamizator sau
frenator, îl propulsează
pe individ în acţiune sau
îl opresc din acţiune,
măresc sau diminuează
potenţialul său
energetic. 24.11.2020
 Atitudini faţă
de societate si
faţă de semeni

Atitudini Atitudini
faţă de sine faţă de
(propria muncă
persoană) (activitate)

24.11.2020
• ATITUDINI FAŢĂ DE SOCIETATE, FAŢĂ DE CEILALŢI
SEMENI (exprimă poziţia faţă de societatea în care trăim, faţă de
instituţiile ei, faţă de semenii noştri): sinceritate, altruism,
corectitudine, toleranţă, bunătate dar şi opusul acestora;

• ATITUDINI FAŢĂ DE PROPRIA PERSOANĂ (exprimă

raportarea la propriul eu fizic, social şi spiritual): admiraţie faţă de
propriul eu, încredere în sine, optimism, stăpânire de sine, modestie,
demnitate, spirit autocritic, dar şi opusul acestor trăsături;

• ATITUDINI FAŢĂ DE MUNCĂ (exprimă raportarea la propria

activitate, la cerinţele acesteia, la rezultatele aşteptate şi realizate):
hărnicie, conştiinciozitate, exigenţă, autoexigenţă, disciplină,
punctualitate, responsabilitate, asumarea erorilor, iniţiativă,
creativitate dar şi opus
24.11.2020
VA MULTUMESC!