1

PSHOLOGIA EDUCATIEI
CURS 4 – 30.10.2022

Raportul dintre educatie si psihologie are ca scop FORMAREA PERSONALITATII.

IDEALUL – modelul de perfectiune spre care se tinde dar la care nu se ajunge niciodata.

FORMAREA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII

PERSONALITATEA  ansamblul trasaturilor psihice ce confera unui individ uman unicitatea sa. In
definirea personalitatii se iau in considerare factorii de personalitate care manifesta grade diferite de
dezvoltare si integrare.
In evolutia unui om, personalitatea reprezninta cel de al treilea stadiu.

STADII:
1. INDIVID – arata caracterul de neimpartire/nedivizibilitate al organismului uman
2. PERSOANA - este important din punct de vedere statistic, iar specificarea umanului se
refera la faptul ca persoane nu pot fi decat oamenii
3. PERSONALITATEA – se construieste pe 3 dimensiuni

DIMENSIUNILE PERSONALITATII:
1. DINAMICO-ENERGETICA (TEMPERAMENT) - apare ca fiind dimensiunea cea mai vizibila a
personalitatii deoarece manifestarile tin de miscarile intregului corp ; etimologic, prin
temperament intelegandu-se “amestec”.
TEMPERAMENTUL – apare ca fiind dimensiunea cea mai vizibila a personalitatii deoarece
manifestarile tin de miscarile intregului corp etimologic.
TEMPERAMENTUL = AMESTEC
Manifestarile determinate de temperament sunt o consecinta a activitatilor neuropsihice a
creierului (sistemul nervos central), identificandu-se 3 insusiri fundamentale ale acestuia:
a. FORTA sau ENERGIA – care este dependenta de substantele constitutive ale neuronului,
adica lanturile de acizi nucleici si fosfolipide
b. MOBILITATEA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL (SNC) – reprezinta viteza cu care se
consuma si se regenereaza respectivele substante functionale
c. ECHILIBRUL SNC – repartitia egala sau inegala a fortei (excitatia si inhibitia) intre cele
doua procese nervoase fundamentale
2. INSTRUMENTAL OPERATIONALA (APTITUDINI)
3. Relational valorica (CARACTER)
Aceste 3 insusiri se regasesc la nivelul fiecatui individ in diferite grade. De la puternic la slab; de
la mobil la inert; de la echilibrat la neechilibrat.
Combinarea celor 3 insusiri determina 4 tipuri de sistem nervos ce corespund TIPURILOR DE
TEMPERAMENT descries ina din antichitate (Socrate, ipocrate, Platon)
2

TIPURI DE TEMERAMENT:
1. COLERICUL – reprezinta acea persoana caracterizata printr-o excitabilitate si inegalitate in
toate manifestarile sale, fiind eruptive, navalnic, nestapanit pe de o parte, deprimat, cuprins
de teama sau panica, pe de alta parte.
Din aceasta cauza, manifesta ascensiuni si decaderi ale capacitatii de lucru, osciland intre
confuzie, tenacitate si stare de abandon sau deceptii. Sunt curiosi, nelinistiti, predispusi la
furie violenta dar si la afectiuni neobisnuite, exagerand atat amicitia cat si ostilitatea.
Gelozia este maxima.

2. SANGVINICUL – se aracterizeaza prin ritmicitate si echilibru, manifestate in conditiile unei

rapiditati ale miscarilor si a vorbirii si printr-o mare efervescenta emotionala, fiind
reprezentantyl bunei dispozitii, al adaptabilitatii prompte si economicoase in conditiile de
calm si stapanire de sine.
Extrema rapiditate a circulatiei sangvinice il impiedica in fixarea scopurilor, consolidarea
intereselor si persistenta in actiuni si relatii.

3. FLEGMATICUL – este un om lent in tot cee ace face, neobisuit de calm dar care da dovada
de perseverenta, meticulozitate si temeinicie in munca. Desi pare indifferent afectiv, ajunge
la sentimente extrem de consistenre si durabile. De regula sunt introvertiti, inchisi in sine,
putin comunicativi si orientate in trecut.

4. MELANCOLICUL – este persoana cu un tonus scazut si dreduse disponibilitati energetice,

manifestand, pe de o parte, sensibilitate si emotiitate, pe de alta parte, incliarea spre
depresie si blocaj, in conditiile unei solicitari crescute, cerute de o sarcina.Totodata, mai
manifesta dificultati in adaptarea sociala cauzate de neincrederea in fortele proprii si o
exigenta exagerata fata de sine.

CATEGORII:
- INTORVERTITI
- EXTROVERTITI

APTITUDINILE - reprezinta cea de a doua dimensiune a formarii si dezvoltarii personalitatii,

demonstrandu-se intotdeauna prin reusita in activitati care presupune opreatii si se realizeaza cu
ajutorul unor instrumente.
APTITUDINILE depend de ereditate dar sunt oferite in mod nemijlocit de catre aceasta. Ele sunt
construite in conditiile care le ofera ectivitatile desfasurate. Asadar, este posibil ca un potential
ereditar sa fie valorificat partial dupa cum este posibil ca acest potential sa fie deposit.
Din perspectiva psihologiei educatiei, este important ca in atentia - atat a educatorului cat si a
educatului – sa fie activitatea de invatare si antrenamentul in directia inclinatiilor pe care le are
educatul dar si in contextual cerintelor existentei sociale.

CLASIFICAREA APTITUDINILOR (din mai multe puncte de vedere):

A. ELEMENTARE/SIMPLE – se sprijina pe un tip omogen de operatii (exemplu: proprietatile
sensibilitatii vizand acuitatea vizuala, tactile, olfactiva; vedere in spatiu, orientare in spatiu,
timp; simtul ritmului)
3

TIPURI DE OPERATII:
- Reprezentare a obiectelor
- Operatii ale memoriei (volumul, durabilitatea acestora, apacitatea de reproducere a lor)
- Calitatea atentiei (concentrarea si ditributivitatea atentiei)
B. COMPLEXE – se prezinta ca o reunire de aptitudini elementare (aptitudini muzicale)
C. SPECIALE – cele necesare intr-un domeniu de activitate
D. GENERALE – sunt cerute in orice activitate (inteligenta, memorare etc)

INTELIGENTA – reprezinta insusirea unui individ de a rezolva problem cu un grad ridicat de

dificultate prin ultilizarea unui volum redus de informatii, intr-un timp cat mai scurt.

CARACTERUL (“tipar” sau “pecete”) – prin aplicarea lui la om, semnifica fizionomia/infatisarea
individului sub aspectul infatisarii structurilor sale psihice deduse din modul propriu de
manifestare. Este o fizionomie spiritual care infatiseaza particularitati psiho-individuale. In sens
restrans, caracterul reuneste insusiri privind relatiile pe care un individ le intretine cu lumea,
bazate pe valorile care il conduc.

Prin comparatie cu temperamental care este neutru din punct de vedere socio-uman,
caracterul se defineste prin valorile dupa care acesta se orienteaza. La structurarea lui
contribuie trebuintele umane, motivatiile, sentimentele, convingerile morale, aspiratiile, idealul
de viata si conceptia generala despre lume si viata.
In manifestarea caracterului nu suntel interesati de caracteristicile circumstantiale de moment
aparute spontan, ci de cele ce manifesta o durabilitate in timp. Primele manifestari alcatuiesc
simptomatica labila, celelalte, trasaturile de caracter.

ATITUDINEA – manifestarile unui individ din perspectiva trasaturilor de caracter.

CATEGORIILE ATITUDINILOR:
- Fata de oameni
- Fata de sine
- Fata de munca
- Fata de societate

In judecarea unui caracter s-au identificat un numar de CARACTERISTICI DE TRASATURI:

1. UNITATEA CARACTERULUI – pastrarea conduitei de la un moment la altul
2. EXPRESIVITATEA – dezvoltarea mai accentuala a uneia sau catorva caracteristici care ofera
specificitatea acestora
3. ORIGINALITATEA CARACTERULUI – se refera la modul propriu, autentic, in care un individ isi
insuseste si practica anumite valori, asigurandu-le o coerenta launtrica (armonie).
4. BOGATIA CARACTERULUI - multitudinea realtiilor intretinute cu alte persoane
5. STATORNICIA CARACTERULUI – atitudinile care au o mare valoare morala; au o durabilitate.
6. PLASTICITATEA CARACTERULUI – reprezinta o conditie a restructurarii unor elemente
caracteriale in raport cu conditiile unor noi cerinte care sa slujeasca acelorasi principii.
7. TARIA DE CARACTER - acea insusire manifestata in rezistenta la actiuni si influente contrare
principiilor fundamentale, care ii asigura individlui orientarea sa fundamentala si de
persepectiva.
4

Dimensiunile/laturile prin care actionam se face prin influente educative.

RAPORTURILE DINTRE EDUCATIE SI DEZVOLTAREA COGNITIVA

Cunoasterea nu se realizeaza doar prin gandire. Pentru a aborda dezvoltarea cognitive la nivelul
individului uman trebuie avuta in vedere TIPOLOGIA VARSTELOR.

1. VARSTA CRONOLOGICA – este varsta consemnata in actele de identitate si masoara timpul

fizic exprimat in ani
2. VARSTA BILOLOGICA – arata gradul de dezvoltare al organismului biologic uman raportat la
anumite standard
3. VARSTA PSIHOLOGICA – arata acelasi grad de dezvoltare al structurilor psihice raportate la
anumite standard
Pentru cele 3 varste nu exista intotdeauna o consonanta - una sau mai multe dintre ele putand
manifesta avans sau decalaj fata de tipul de varsta de referinta care este varsta cronologica.

Procesul dezvoltarii cognitive incepe efectiv in mediul familial insa in viata individului uman,
incepe din mediul intrauterine care este domeniu de studio al embriologiei umane.

Privitor la viata extrauterina, individual uman parcurge un ciclu de vieti care are mai multe
stadii.

STADIILE INDIVIDULUI:
1. 0 – 1 an – PRUNCIE
2. 1 – 10 ani – COPILARIE
o 1 – 3 ani - prima copilarie
o 4 – 6 ani – cea de a IIa copilarie
o 7 – 10ani – cea de a treia copilarie
3. 10 – 14 ani – PUBERTATE / PREADOLESCENTA
4. 14 – 19 ani – ADOLESCENTA
5. 25 – 35 ani - TINERETEA
6. 35 – 65 ani – MATURITATEA / ADULT
7. 65 ani – BATRANETEA / VARSTA DE REGRESIE

0 – 1 an – la debutul vietii, individual uman dispune de o capacitate senzoriala bine dezvoltata dar
de o capacitate de reactii intentionate si coordinate aproape inexistent - reactiile pruncului fiind
forme de debut ale conduitei motorii (sunt nesistematice).
1 – 3 ani – prima perioada care presupune diferentieri intre indivizi care; sunt influentate/marcate
de specificul epocii, tarii, reginuii sau a limbii matrerne
Principalele caracteristici se refera la:
- constituirea primara a experientei de viata curenta incepand procesul de integrare in relatiile
grupului familial si a celor ce frecventeaza familia.
- experienta de viata este impregnate de comunicarea verbal
- debutul cautarii autonomei care este un debut al deplasarii, al formarii si consolidarii deprinderii
de manuire a obiectelor. Acest aspect ar reprezeenta o modalitate de eliberare de sub tutela mamei
dar se manifesta pe plan actional si nu afectiv.
5

4 – 6 ani – a doua copilarie a copilului prescolar este cea de luare a unui contact cat mai strans cu
mediul gradinitei. In drumul de acasa la gradinita isi dezvolta spiritual de observare care
alimenteaza imaginatia si comportamentul. Tipul fundamental de activitati ramane jocul fiind insotit
de nuantarea tipurilor de relatii, in sensul diferentierii statutului persoanelor.
Elementul essential ”perioada de aur” sau “varsta de aur” a copilariei  lipsesc responsabilitatile
7 – 10 ani – se modifica tipul fundamental de activitate. Se solicita interes pentru activitatea
intelectuala ducand la demersuri de inestigare si inteelgere a lucrurilor observate. In aceasta
perioada, va;ul inteigentei se manifesta in continutul conceptelor cu care opereaza. Se are in vedere
claritaatea, exactitatea si stabilitatea in utilizarea acestora.
10 – 14 ani – este caracterizata in special de castigarea mai accentuala a utonomiei care duce la o
dezvoltare intense a personalitatii.
Tipul principal de activitate este invatarea. Efectele psihice duc la achizitia numeroaselor modalitati
de a invata; la dezvotarea preferintelor, analizarea aptitudinilor si alimentarea motivatiei. Apare o
preocupare permanenta pentru autoevaluare si sondarea propriilor forte de competitive si
autocunoasere.
14 -18; 20 – 25 ani – este o etapa a maturizarii biologice dar si una de o intense dezvoltare psihica
insotita de numeroase conflicte.
In perioada adolescentei, individual manifesta o oarecare agitatie si impulsivitate, momente de
neliniste, dificultati in concentrare si oboseala la efort.
Procesul de individualizare se intensifica nu numai pe plan intellectual ci sip e plan relational
incepand sa conteze tot mai mult parerile personale care devin mai argumentate, acestea ducand la
consolidarea personalitatii (apar contracte matrimoniale care ar trebui sa se bazeze pe invatarea
rolului sexual social), tinzand spre abstractizare si sinteza, cee ace contribuie la formarea unei
conceptii despre lume si viata. Apare un ideal in viata.
25 – 35 ani – perioada in care cunostintele si abilitatile sunt bine structurate.
In randul tinerilor avem 3 categorii:
- Experti/pregatiti pentru un domeniu
- Inovatorii – performante sau supra-medii
- Cei ce se reprofileaza – reclaifiare si perfectinare
O problema importanta o constituie inegrarea sau neintegrarea sociala sau socio-profesionala care
conduce la o chestiue de sanatate mentala generate de sentimentul inutilitatii.
35 – 65 ani – “perioada neseismica”, linistita a individului uman in care se manifesta forme de
invatare fara necessitate imediata dar care atenueaza inegalitati existente in pregatire, prelungind
durata participarii la viata active si soprind capacitatea de adaptare la schimbarile ce se produc in
societate.
Spre sfarsitul acesteia se manifesta o serie de elemente primare a personalitatii accentuate de
perimarea profesionala si organismal biologic.
65 ani - + - reprezinta perioada de declin al personalitatii, involutiei si fragilitatii ei. Sub aspect
psihic, persoanana batrana e marcata de experienta de viata. Pe de alta parte, de actiunea unor
procese de reechilibrare psihia ce solicita anumite forte functionale ale organismului biologic.
Fiind o perioada de declin – cel psihic – este conditionat de factori de natura subiectiva, de
structura anatomo-fnctionala. De o serie de factori de mediu.
Elemental essential il constituie rezistenta sistemului nervos central. La batranete, chiar daca
inteligenta se poate mentine acitva, se produc momente de vi intellectual care determina persoana
respective sa nu se mai angajeze in discutii de teama revenirii acestora.
Pe planul gndirii acesta are cateva caracteristici principale:
6

- Se manifesta I inflatie discrete a subiectivitatii (te pui in centrul atentiei)

- Se aacentueaza modalitatea de operare cu categotii/notiuni absolute (bine-rau, frumos-
urat”); nu mai exista nuante
- Se manifesta din ce in ce mai mult inflexibilitatea opiniilor si retionamentelor
- Se constata o scadere a fluentei ideilor