CURS POSTUNIVERSITAR

26.03.2021.
Apa în organism
Structura şi stările apei în diferite faze
Modele
Proprietăţile fizice ale apei cu importanţă
biologică

Şef lucr. dr. Szakács Juliánna

Disciplina de Biofizică
Apa în organism. Structura şi stările apei în diferite faze.
Modele.
Proprietăţile fizice ale apei cu importanţă biologică

• Primele forme de viaţă au apărut în mediul acvatic.

• Apa este lichidul cu cea mai largă răspândire pe Pământ,
ocupând circa 75% din suprafaţa acestuia.
• Biochimistul Szent-Györgyi Albert a subliniat faptul că apa
constituie „matricea vieţii”.
• Importanţa apei trebuie privită nu numai din punct de
vedere cantitativ, ci şi prin prisma faptului că ia parte la
organizarea structurală a biosistemelor şi la activitatea lor
metabolică.
Structura şi proprietăţile moleculei de apă
• Structură tetraedrică
Consecinţe:

- molecula de apă se orientează în

câmp electric
- apa are constantă dielectrică mare
- legături Van der Waals de tip dipol
permanent-dipol permanent
- separare parţială a norilor
electronici- legătura de hidrogen
- comportament cooperativ
Legătura de hidrogen
 Proprietăţile fizice ale apei
 căldură specifică >> decât a oricărei substanţe solide sau lichide - rol important în
termoreglarea organismelor
 ca=4180 J/kgK
 căldură latentă de vaporizare >> decât la alte lichide - factor determinant al
homeostaziei (răcirea corpului prin evaporare pulmonară şi transpiraţie)
 =2,250 kJ/kg
 densitate maximă la 40C =1 g/cm3 importanţă pentru viaţa acvatică
 constantă dielectrică foarte mare =80 favorizează disociaţia electrolitică
 tensiune superficială mare (fenomene interfaciale, capilaritate)
 =0,0756 N/m la 0oC şi de =0,07258 N/m la 20oC
 conductibilitatea termică: 0,59 J sec-1 cm-1 K-1,la 20oC, este de câteva ori mai mare
ca a altor lichide
 punctul de topire şi respectiv de solidificare al apei este de 0oC.
 punctul de fierbere al apei, la presiune normală, este de 100oC.
Structura moleculară a apei solide şi a
apei lichide

• Structura apei în stare solidă, gheaţa

• Modele moleculare ale structurii apei în
stare lichidă
 Structura apei în stare solidă, gheaţa

• reţele cristaline cu
structuri diferite
• în condiţii normale -
reţele de prisme
hexagonale
Modele moleculare ale structurii apei în stare
lichidă

• modelul reţelei cristaline parţial

distruse
• modelul grămezilor temporare
• modelul clatraţilor
• modelul în ciorchine
 Efectele electroliţilor
• Electroliţii se disociază în ioni pozitivi şi negativi (r=80)
• structuri radiale (cu simetrie sferică) - apă de hidratare -
solvatarea (hidratarea) ionilor
 Proprietăţile apei de hidratare

densitatea creşte prin electroconstricţie

se modifică temperaturile de solidificare şi
fierbere
se modifică valoarea constantei dielectrice
 Moleculele capabile de legături de H şi cele cu
moment dipolar permanent - zaharoza

Se integrează cu uşurinţă în reţeaua apei, fără a

produce modificări prea mari de structură

Moleculele fără moment dipolar permanent

Interacţionează cu moleculele de apă prin legături Van

der Waals slabe de tip dipol permanent - dipol
instantaneu - molecule hidrofobe

Sistemul apă solvit tinde spre minimizarea energiei

sale libere, deci spre realizarea unui număr cât mai
mare de legături
1. Apa de clatrare

structuri cristaline în centrul cărora se află câte o

moleculă hidrofobă - clatraţi,
2. Legătura hidrofobă

• Moleculele hidrofobe se apropie una de

alta - legătura hidrofobă

• Legătura hidrofobă - foarte importantă

poentru realizarea structurii spaţiale a
macromoleculelor dizolvate în apă
 Moleculele amfotere

• Conţin atât grupări polare (hidrofile) cât şi

grupări nepolare (hidrofobe).
• Grupările polare formează legături prin atracţii
electrostatice
• Grupările hidrofobe realizează legăturile hidrofobe
apropiindu-se una de alta
• Exemplu - proteinele şi acizii nucleici
 Apa legată

Se formează apa de hidratare şi apa de

clatrare - apa legată
 Structura moleculara a apei în
sistemele biologice
• O bună parte a apei care intră în alcătuirea
sistemelor biologice (în mod deosebit în
structura celulelor) manifestă proprietăţi fizice
neobişnuite (se evaporă extrem de greu, nu
îngheaţă nici la temperaturi cu mult sub 0ºC,
nu dizolvă cristaloizii, nu participă la osmoză
etc.).
 Disocierea apei

H2O  H++OH-
H++H2O  H3O+
 Structura şi rolul apei în sistemele biologice
Conţinutul în apă al ţesuturilor şi organelor

Ţesutul Conţinut în apă

Ţesut nervos(substanţa cenuşie 85
Ţesut nervos (substanţa albă) 70
Plămân 80
Rinichi 80
Ficat 73
Inimă 77
Globule roşii 65
Ţesut conjunctiv 60
Piele 71
Schelet 33
Păr 4
Structura şi rolul apei în sistemele biologice

• Apa totală din organismul uman, raportată

la greutatea corporală, reprezintă 60-65%,
cu variaţii în funcţie de:
vârstă, sex
stare normală sau patologică
adipozitate
intensitatea proceselor metabolice.
 Conţinutul în apă este proporţional cu activitatea
ţesutului respectiv în cadrul metabolismului:

 în ţesuturile embrionare, sediul unor activităţi intense,

apa ajunge la 90-97%,
 în creier, splină, tiroidă, rinichi este de 80-86%,
 în muşchi, ficat, pancreas de 70-76%,
 în cartilagiu de 50%,
 în ţesutul adipos de 30%
 în cel osos de 22%,
 iar în dentină de 10%.
Rolurile importante pe care le îndeplineşte apa
 mediul în care au loc multiplele reacţii de hidroliză şi
enzimatice
 participă la menţinerea constantă a temperaturii
organismului
 este solventul universal
 este mediul de transport între organe, prin fluidele
circulante extracelulare.
 este mediul de eliminare a produşilor de dezasimilaţie
(urină şi transpiraţie) în exteriorul organismului. Pentru
eliminare pe cale renală a unui miliosmol, sunt necesari
0,66 ml apă.
 este mediu de dispersie.
Rolurile importante pe care le îndeplineşte apa

este elementul esenţial care reglează presiunea

osmotică.
este un protector mecanic (al SNC, al fătului).
este mediu de flotaţie al unor celule libere
(elementele figurate ale sângelui,
spermatozoizii).
este reactantul primar, alături de CO2, în
procesul fotosintezei.
 Distribuţia apei în organism

• Ponderea revine apei intracelulare, în care au loc

reacţiile metabolice, ea reprezentând 55%,
• apa intracelulară se poate găsi sub 3 forme:
• liberă
• legată
• structurată

• apa extracelulară - reprezintă 45%.

Apa intracelulară – 1. apa liberă

Apa liberă

participă la realizarea presiunii osmotice

asigură echilibrul dinamic în cadrul unităţii
organism-mediu.
Apa intracelulară – 2. apa legată

Apa legată este o fracţiune a apei citoplasmatice

- prezintă proprietăţi de excepţie:
 nu îngheaţă nici la -20oC
 nu are proprietăţi obişnuite de solvent
 rezistă anormal la deshidratare
 nu este transferată prin membrană în cadrul
schimburilor osmotice.
 Apa intracelulară – 3. apa structurată

Apa structurată
 apă cu caracter intermediar, între cea liberă şi cea
legată, cu o structură cvasicristalină

 rol important în fenomenele biologice celulare şi

în mecanismul anesteziei.
 Proprietăţile fizice ale apei în organism

Apa legată
 se evaporă foarte greu
 îngheaţă la temperaturi mult sub 00C
 nu dizolvă cristaloizii
 nu participă la osmoză
 nu dizolvă substanţele nutritive,
medicamentele, gazele
 nu permite desfăşurarea normală a unor
reacţii chimice
 Proprietăţile fizice ale apei în organism

• Un mare număr de specii moleculare, macromoleculare

şi ionice structurează apa din jur;
• O mare parte a apei intracelulare prezintă un grad
superior de ordonare - apă “compartimentalizată”.
• Ordonarea apei - rol important în desfăşurarea unor
procese celulare (excitaţie, contracţie, diviziune,
secreţie etc.)
 Tehnici fizice de studiu al apei în sistemele
biologice
• Tehnici distructive
congelare (deteminarea punctului de îngheţ)
deshidratare (studiul compartimentalizării)
• Tehnici nedistructive
conductibilitatea în microunde
spectrofotometria în infraroşu
calorimetrie
rezonanţa magnetică nucleară
deuterizarea