IMPORTANȚA TERAPIEI HIDROELECTROLITICE ÎN

URGENȚELE METABOLICE

Curs postuniversitar 09.04.2021

Conf. univ. dr. Mariana Tilinca
 Apa
• Este parte integrantă a celulei, fiind preponderentă în
toate tipurile celulare.
• Este distribuită în două compartimente:
intracelular şi extracelular.
• Apa intracelulară reprezintă 55% din totalul apei, pe
când apa extracelulară doar 45%.
• Cantitatea de apă intracelulară este dependentă de
vârsta celulei şi de activitatea metabolică.
• Celulele tinere au un conţinut ridicat de apă, iar
celulele senescente mai redus.
• Organismul uman în perioada embrionară conţine
95% apă din greutatea corpului, la naştere 85%, iar
la vârsta adultă 70%.
• Apa constituie mediul biologic în care se desfăşoară
toate procesele fizico-chimice ale metabolismului
celular.
• Este considerată mediul de dispersie şi solventul unic al
materiei vii.
• În organism poate fi:
- în stare liberă, în umori, sânge, limfă
- în stare legată, fixată de substanţele coloidale sau de
componenetele citoplasmatice.
• Molecula de apă este o moleculă polară, cu o constantă
dielectrică mare, atenuând atracţia dintre sarcinile
electrice pozitive şi negative, având urmare protejarea
structurilor celulare de câmpurile electrice cu efect nociv.
• Moleculele de apă se leagă între ele prin punţi de hidrogen,
care formează un ecran termic necesar în cursul reacţiilor
chimice ce eliberează brusc cantităţi mari de căldură.
• Căldura este absorbită, legăturile de hidrogen se desfac,
iar structurile celulare sunt astfel protejate de efectul
termic intens.
• Transportul apei prin membrane se realizează
prin intermediul unor proteine specializate,
numite aquaporine sau proteine canal pentru
apă.
• Prima proteină de acest fel, numită aquaporina 1
(AQP 1) fost descoperită în 1985 la Cluj-Napoca.
• În condiţii patologice cantitatea de apă poate fi mai mare
sau mai mică decât normal, celulele devenind turgescente
sau ratatinate.
 Substanţele minerale

• Nu pot fi sintetizate de organismele vii şi nici nu

pot fi descompuse în produşi mai simpli.
• Deşi nu indeplinesc nici un rol structural sau
energetic, ele stimulează şi reglează procesele
metabolice, intervenind în dezvoltarea celulară.
• Principalii cationi, Na+, K+, Mg+², Ca+²
contrabalansează activitatea principalilor anioni,
PO4ˉ, SO4ˉ, Clˉ şi astfel se menţine neutralitatea
celulară la pH de 7,2.
• Potasiul este un cation intracelular care îndeplineşte un
rol esenţial în menţinerea echilibrului hidromineral şi
acido-bazic.
• Activează enzimele din sinteza glicogenului şi a
proteinelor.

• Sodiul este implicat în distribuirea apei, atât în mediul

intracelular cât şi în mediul extracelular.
• Are rol în reglarea presiunii osmotice şi a echilibrului
acido-bazic.
Urgențele metabolice în diabetul zaharat

Cetoacidoza diabetică
Coma hiperosmolară diabetică
Acidoza lactică
Hipoglicemia
Fiziopatologia în diabetul zaharat
 Cetoacidoza diabetică

• Hiperglicemie (>250mg/dL, frecvent fiind mult mai mare)

• Cetoză (creșterea producției și concentrației corpilor
cetonici în sânge >5mmol/L)
• Acidoză metabolică (scăderea pH-ului și a bicarbonatului
seric)
Tratament
• Refacerea deficitului hidric
• Inițial NaCl 0,9%, ulterior NaCl 0,45% sau NaCl 0,9
în funcție de nivelul de sodiu seric
• 1 L în prima oră, 2 L în primele 3 ore, apoi mai lent
(500 mL/h în următoarele 4 ore și ulterior 250
mL/h până la cantitatea de 5-10 L în primele 18-24
ore)
• Atunci când glicemia se reduce sub 250 mg/dL, se
introduce și soluția de glucoză 5% i.v. (prevenire
hipoglicemie si edem cerebral)
• Insulină – in perfuzie i.v. pe injectomat (50 mL ser/50 UI
rapida)
• Combaterea tulburărilor electrolitice
• KCl
• NaHCO3 (la pH<7)
Edemul cerebral trebuie avut în vedere când starea de
conștiență se alterează sub tratament!!!
 Coma hiperosmolară diabetică

• Deficit insulinic sever

• Hiperosmolaritate plasmatică >320mOsm/L
• Hiperglicemică
• Mixtă – hiperglicemică și hipernatremică

 deshidratare profundă

Deshidratare  hipovolemie  hipotensiune  tahicardie

Tratament

• Combaterea deficitului de insulină

• Combaterea tulburărilor hemodinamice
• Corecția tulburărilor hidroelectrolitice
• Necesar mai mare decât în cetoacidoza severă (8-10
L/24h)
• NaCl 0,9%, NaCl 0,45%, Glucoză 5%
• KCl
• Tratamentul factorilor precipitanți
Când e remisă CAD / coma hiperosmolară diabetică?

• Status volemic normalizat

• Status mental normalizat
• Anion gap < 12 mEq/L (10-12)
• Bicarbonat seric > 18 mEq/L
• pH > 7,3
 Acidoza lactică

• Lactat seric > 5mmol/L

• pH arterial < 7.35
• Anion gap mărită / normală

• Niveluri serice scăzute de bicarbonat

• Concentrații crescute ale LDH
• Niveluri serice crescute ale transaminazelor hepatice și CK
 Tratament
• Corectarea cauzei
• Monitorizare respirație, TA, AV, ritm cardiac, Sat O2
• Linii acces venos – soluții cristaloizi sau coloizi bolus dacă
există tahicardie, hipotensiune sau hipoperfuzie cu
umplere capilară deficitară (atenție la pacienții cu
insuficiență cardiacă!)
• NaHCO3 la pH < 7 sau acidoză ce determină scădere
inotropism cardiac sau vasodilatație sistemică / șoc
(utilizare controversată – agravează acidoza în lipsa unei
funcții respiratorii normale)
• Dializă – eficientă la pacienții cu status grav
 Hipoglicemia

Triada Whipple
• valori glicemice scăzute
• semne și simptome ce pot fi atribuite scăderii
concentrației sanguine a glucozei
• dispariția simptomelor odată cu revenirea glicemiei la
valori normale
Tratament

Pacient conștient

• 15 g glucoză p.o.
• Retestare glicemie peste 15 min
• Dacă glicemia este în continuare sub 70 mg/dL - repetă
administrare 15 g glucoză p.o.
 Pacient inconștient

• Glucagon 1 mg i.v./i.m./s.c.
• Soluție dextroză 50% i.v.
• Glucoză 33%, 50% pev
Vă mulțumesc!