Stresul PROFESIONAL

INTRODUCERE
Acest raport își propune să prezinte tendințele privind stresul
profesional atât în țări dezvoltate cât și în țări în curs de dezvoltare în
vederea creșterii gradului de conștientizare privind amploarea
problemei în noul context al universului muncii.
În acest scop, acesta oferă o imagine de ansamblu interregională a
prevalenței și impactul stresului profesional, și examinează legislația,
politicile și intervențiile pentru managementul său la nivel
internațional, regional, național și la nivelul locului de muncă. Printr-
un sondaj Delphi se identifică în continuare și se evaluează scenarii
viitoare și factorii care contribuie în acest domeniu. Rezultatele
acestui studiu vor fi, de asemenea, utilizate în susținerea
constituenților OIM (en.: ILO) pentru a acționa în acest domeniu la
nivel de întreprindere și la nivel național. Focalizarea pe studiul
stresului în universul muncii a luat amploare începând cu anii 1990, în
special, cu privire la impactul stresului profesional asupra sănătății
lucrătorilor și la gestionarea acestuia. În rândul cercetătorilor și
decidenților de politici a existat o preocupare crescândă privind
efectele pericolelor și riscurilor psihosociale și a stresului profesional.
Practica de securitate și sănătate în muncă (SSM) s-a extins dincolo
de domeniul său tradițional pentru a integra medicina
comportamentală, psihologia sănătății ocupaționale și starea de bine
socială, recunoscând astfel nevoia oamenilor de a desfășura o viață
productivă din punct de vedere social și economic. Lucrătorii de azi
din întreaga lume se confruntă cu schimbări semnificative în
organizarea muncii și în relațiile de muncă; aceștia sunt supuși unei
presiuni mai mari pentru a face față cerințelor vieții profesionale
moderne. Odată cu ritmul de muncă dictat de comunicări instantanee
și niveluri ridicate ale concurenței mondiale, liniile care separă munca
de viață, devin din ce în ce mai dificil de identificat. Riscurile
psihosociale, cum ar fi creșterea concurenței, așteptări mai mari legate
de performanță și mai multe ore suplimentare, toate acestea contribuie
la un mediu de muncă tot mai stresant. În plus, din cauza recesiunii
economice actuale, care face să crească ritmul schimbării
organizaționale și al restructurării, lucrătorii se confruntă tot mai mult
Stresul PROFESIONAL

INTRODUCERE
cu muncă nesigură, cu oportunități reduse de muncă, teama de a-și
pierde locul de muncă, disponibilizări masive, șomaj și scăderea
stabilității financiare, cu consecințe grave asupra sănătății psihice și a
stării lor de bine. În prezent, stresul profesional este recunoscut, în
general, ca fiind o problemă globală care afectează toate profesiile și
toți lucrătorii, atât din țările dezvoltate cât și din cele în curs de
dezvoltare. În acest context complex, locul de muncă este în același
timp o sursă importantă de riscuri psihosociale și locul ideal pentru
abordarea lor în vederea protecției sănătății și stării de bine a
lucrătorilor prin măsuri colective. Există un principiu universal
conform căruia oamenii au dreptul la cele mai înalte standarde de
sănătate posibile. Fără sănătate în muncă o persoană nu poate aduce
contribuții societății și nu atinge starea de bine. Dacă sănătatea în
muncă este amenințată, nu există nicio susținere pentru
productivitatea forței de muncă și dezvoltare socio-economică. Povara
sănătății psihice este extrem de importantă pentru universul muncii.
Aceasta are un impact semnificativ asupra stării de bine a oamenilor,
reducând perspectivele de angajare și salariile, cu efect dăunător
asupra veniturilor familiilor și a productivității întreprinderilor
provocând pentru economie costuri mari directe și indirecte.
CE ESTE STRESUL?
Astăzi, termenul de „stres“ este folosit în numeroase moduri,
descriind totul de la senzația de rău dimineața până la anxietate care
duce la depresie. Printre anumite grupuri științifice are atât conotații
negative, cât și pozitive. În contextul acestui raport, stresul va fi
considerat ca având un impact negativ și va fi abordat în cadrul
locului de muncă. Stresul nu este o afectare a sănătății, dar este primul
semn de răspuns dăunător fizic și emoțional. Definiția stresului și
terminologia care se referă la riscuri și pericole psihosociale s-au
schimbat de-a lungul anilor. Termenul de „stres“ a fost folosit pentru
prima dată de Hans Selye în 1936 pentru a defini stresul în termeni
biologici ca „răspuns nespecific al organismului la orice cerință de
schimbare“. 1 Cercetările sale au condus la studiul stresului prin
funcțiile creierului. De asemenea, el a definit „stresorii“ ca
Stresul PROFESIONAL

INTRODUCERE
evenimente care declanșează un răspuns fiziologic și psihologic în
organism, cu scopul de a distinge stimulul de răspuns.2 În acest
context, un stresor poate fi un agent biologic, factor de mediu, stimul
extern sau un eveniment. Stresul poate defini o condiție negativă sau
pozitivă care răspunde la un stresor și care poate avea un impact
asupra sănătății fizice sau psihice și a stării de bine a unei persoane.I
Astăzi sănătatea este recunoscută ca fiind o combinație de factori
biologici, psihologici (gânduri, emoții și comportamente) și sociali
(socio-economic, socio-ambiental și cultural).3 Pentru OIM stresul
este răspunsul fizic și emoțional dăunător, cauzat de un dezechilibru
între cerințele și resursele percepute și abilitățile indivizilor de a face
față acestor cerințe. Stresul profesional este determinat de organizarea
muncii, proiectarea muncii și relațiile de muncă și se instalează atunci
când cerințele postului nu se potrivesc sau depășesc capacitățile,
resursele sau nevoile lucrătorului, sau atunci când cunoștințele sau
abilitățile unui lucrător sau ale unui grup nu se potrivesc cu așteptările
culturii organizaționale ale unei întreprinderi.4 CAUZE Factorii de la
locul de muncă care pot produce stres sunt numiți pericole
psihosociale. În 1984, OIM a definit factorii psihosociali (pericole) ca
fiind „interacțiunile între mediul de muncă, atribuțiile postului,
condițiile organizaționale și capacitățile lucrătorilor, nevoi, cultură,
considerații personale extraprofesionale care pot influența, prin
percepții și experiențe, sănătatea, performanța în muncă și satisfacția
muncii“. Această definiție a subliniat interacțiunea dinamică dintre
mediul de muncă și factorii umani. O interacțiune negativă între
condițiile de muncă și factorii umani poate duce la tulburări
emoționale, probleme comportamentale, modificări neurohormonale
și biochimice, care prezintă riscuri suplimentare pentru sănătatea
psihică sau fizică. Dimpotrivă, atunci când condițiile de muncă și
factorii umani sunt în echilibru, munca dă un sentiment de deținere a
controlului și încredere în sine; crește motivația, capacitatea de muncă
și satisfacția și se îmbunătățește sănătatea.5 I Levi (1971,1976) a fost
primul care a sesizat diferența dintre stresul pozitiv și cel negativ și le-
a legat de mediul de muncă. Selye a definit „stresul pozitiv“ ca eustres
opus distresului. Eustresul se referă la răspunsul pozitiv al unui
Stresul PROFESIONAL

INTRODUCERE
individ la un stresor, care depinde de stările personale de control,
oportunitate, localizare și sincronizare cu stresorul (Seyle,1974). I

Cuvantul stres a implinit aproape 50 de ani de cand a fost inventat de

Selye. Acesta l-a definit ca fiind un "sindrom general de adaptare", o
reactie complexa, dar nespecifica, a organismului la informatiile,
denumite factori stresori, care vin din mediul extern. Factorii stresori
pot fi atat pozitivi, cat si negativi; cei pozitivi mobilizeaza resursele
organismului pentru a depasi obstacole si a-si imbunatati
performantele. Privita sub acest unghi, activitatea profesionala
performanta este indisolubil legata de stresul pozitiv (denumit si
eustres) si ar fi responsabilitatea unui bun manager de a crea astfel
de stresori pozitivi pentru echipa sa.

Factori stresori

De cele mai multe ori, stresul este privit prin prisma laturii sale
negative, iar notiunea de stres profesional este definita ca „mod de a
reactiona emotional, cognitiv, comportamental si psihologic la
elementele nocive din continutul activitatii, din modul de organizare a
activitatii sau din mediul de munca”1. Stresul apare ca efect al
epuizarii mecanismelor de adaptare ale individului la cerintele
mediului profesional, sau, asa cum spune Agentia Americana de
Sanatate Ocupationala (OSHA), stresul apare „cand cerintele
activitatii profesionale sunt mai mari decat posibilitatea angajatului de
a le indeplini sau de a le controla”, altfel spus apare o nepotrivire intre
individ si activitatea sa.
Dificultatea esentiala a conceptului deriva din aceea ca accentul cade
pe ansamblul reactiei organismului, pe intrepatrunderea reactiilor din
sfere diferite (sfera afectiva, cognitiva etc.), precum si pe un amalgam
Stresul PROFESIONAL

INTRODUCERE
de cauze care interrelationeaza cu pondere diferita in producerea
efectului, si, pentru a complica si mai tare lucrurile, a caror influenta
variaza in timp; fiecare organizatie parcurge in evolutia sa diferite
etape, in care elementele stresoare se manifesta in mod diferit. Voi da
cateva exemple: intr-o organizatie mica, la inceput de drum, stresul
poate fi datorat incertitudinii viitorului companiei sau mijloacelor
materiale insuficiente, mediului profesional neergonomic; in aceeasi
companie, situata acum intr-o etapa de dezvoltare accelerata,
cantitatea de lucru sau imposibilitatea unor angajati de a tine pasul cu
ritmul organizatiei sunt stresori relativ frecvent intalniti; la maturitate,
acelasi personal se poate confrunta cu un nivel prea mare de
responsabilitate, conflictele de rol sau posibilitatea redusa de avansare
intr-o schema devenita prea rigida. Desigur, nu exista reguli absolute,
iar exemplele de stresori pe care i-am dat nu actioneaza exclusiv in
aceste etape de dezvoltare ale unei organizatii.

Consecintele stresului

De ce e atat de importanta problema? Evident, prin consecinte, care

sunt multiple si severe. In mod clasic, ele se grupeaza in trei categorii:

 efectele asupra starii de sanatate a individului: nivelul de stres

este direct legat de frecventa si gravitatea unor simptome sau
boli cum ar fi astmul bronsic, bolile coronariene, ametelile,
cefaleea, insomnia, pruritul cutanat, ulcerul gastro-duodenal,
colopatiile functionale, accelerarea frecventei cardiace;
 consecintele directe asupra comportamentului: numarul de
accidente, inclusiv de accidente de munca, este mai mare, pot
aparea modificari ale apetitului fie in sensul cresterii, fie in cel
al scaderii, tulburari emotionale, consum excesiv de alcool,
fumat, droguri, excitabilitate crescuta, instabilitate, tremor,
incapacitate de concentrare; fenomenele pot evolua pana la
aparitia sindromului de epuizare: depersonalizare (sentimentul
ca nu mai esti tu insuti), epuizare emotionala, scaderea oricarui
interes pentru mediul extern;
 efectele asupra organizatiei: cresterea absenteismului (se
estimeaza ca un individ stresat va absenta in medie 20 zile pe an
datorita efectului direct sau indirect al stresului), scaderea
Stresul PROFESIONAL

INTRODUCERE
productivitatii, insatisfactie profesionala, turn-over crescut al
angajatilor2.

Elemente generatoare de stres

Amploarea fenomenului este impresionanta si este in crestere: un

sondaj recent arata ca intre 1/4 si 1/3 din populatia activa din CE si
SUA afirma ca este stresata la locul de munca, in diferite forme, si ca
cel putin jumatate dintre acestia si-au schimbat in ultimul an locul de
munca, datorita nivelului de stres profesional pe care nu il mai
tolerau.
Stresul profesional exista pentru ca organizatiile sunt in mare masura
oamenii care le compun. Oamenii reprezinta sursa principala a
stresului, dar tot oamenii sunt cei care vor gasi solutia de diminuare a
lui. S-au incercat nenumarate clasificari ale elementelor generatoare
de stres pentru a se putea face o identificare mai usoara a lor intr-o
structura organizatorica data. De cele mai multe ori se identifica
probleme datorate resurselor insuficiente (capacitatea de control
redusa a propriei activitati, limitare a deciziei personale in
desfasurarea propriei activitati, insuficiente abilitati profesionale,
responsabilitatea prea mare in raport cu posibilitatile individuale),
sarcinii de munca inadecvata (prea mare sau prea mica, activitate
monotona sau repetitiva; cele mai mari probleme apar atunci cand se
combina o activitate intensa cu un control redus asupra modalitatii ei
de desfasurare), resurse sociale reduse (sustinere redusa din partea
colegilor sau a managementului, conflicte de roluri, comunicare
redusa), posibilitatea de anticipare redusa (incertitudinea pozitiei,
feedback redus din partea conducatorului direct, lipsa de informare,
incertitudini legate de evolutia companiei, modificari frecvente ale
activitatii, lipsa de planificare a activitatii), recunoastere insuficienta
(dezechilibru intre efortul facut si rasplata primita, lipsa de participare
la decizie, in special la cea care priveste propria activitate).

Program de prevenire a stresului profesional

Dar, asa cum am spus, oamenii din organizatie sunt de obicei si sursa
de depasire a obstacolelor: in ultimii ani, devine din ce in ce mai clar
ca un program eficient va imbina analiza (externa), interventia
Stresul PROFESIONAL

INTRODUCERE
individuala si cea la nivelului grupului. Un program de prevenire a
stresului profesional nu poate fi facut, ca orice demers din teritoriul
medicinii muncii, fara suportul managementului de varf al
organizatiei, pentru ca primul obstacol care trebuie depasit este insasi
recunoasterea deschisa a problemelor, acceptarea discutarii lor in
cadrul organizatiei, precum si recunoasterea necesitatii schimbarii.
Analiza initiala presupune de obicei atat discutii individuale, cat si
discutii de grup sau administrarea de chestionare care sa imbine
identificarea elementelor stresoare cu posibilul impact psiho-somatic.
Pot fi utilizate si alte date (turn-over, absenteism etc.). La nivelul
individului, procesul de recrutare e important, precum si identificarea
asteptarilor, a abilitatilor profesionale si a situatiilor particulare
(extraprofesionale) la nivelul organizatiei, elementele legate de
momentul si necesitatile de dezvoltare, formarea echipei, abilitatile
manageriale, dezvoltarea carierei, motivarea personalului, dezvoltarea
atributiilor postului etc.; de asemenea, pot fi propuse programe de
imbuna-tatire a aptitudinilor, a asertivitatii, a utilizarii instrumentelor
de suport, de eficientizare a organizarii timpului, de dezvoltare
personala.

Desi are 50 ani, stresul nu pare sa se pregateasca de pensionare.

Dimpotriva, se pare ca va ramane multa vreme cu noi si cu
organizatiile noastre si orice serviciu de medicina muncii trebuie sa
gaseasca o modalitate de a-l identifica, de a-i observa efectele si de a
participa la gasirea de solutii. La nivelul individului, medicul de
medicina muncii trebuie sa participe la managementul bolilor cronice
care sunt influentate major de stres intr-o echipa multidisciplinara in
care psihologul, medicul, departamentul de resurse umane sunt in
stransa colaborare. Din aceeasi co-laborare se pot genera interventii
mai complexe, de tipul celor amintite mai sus pentru organizatie in
ansamblul ei.

1 European Agency for Safety and Health at Work – Prevention of

Psychological risks and stress at work, 2002

2 Cynthia Scott and Dennis Jaffe – Stress and stress management in

the workplace in Health Promotion in The Workplace, 2nd edition,
Delmar Publishers Inc.ARTICOLE DE ACELASI AUTOR
Stresul PROFESIONAL

INTRODUCERE