1928: Istoria musicei la români – Mihail Gr.

Posluşnicu

Cătălina Constantinovici

În urmă cu 84 de ani, în România apărea Istoria musicei la români. De la Renaștere

până`n epoca de consolidare a culturii artistice1, lucrare semnată de Mihail Grigore
Poslușnicu și considerată a fi prima Istorie a muzicii românești. Apărută la Editura ”Cartea
românească” din București, lucrarea beneficiază de o scurtă prefață semnată de Nicolae Iorga,
care apreciază că ”a strânge laolaltă notițele risipite despre musica populară, cea bisericească
și puțina musică occidentală dela noi până mai ieri, e o faptă foarte lăudabilă”.
Această carte are 628 pagini realizate cu migală de profesorul Mihail Grigore
Poslușnicu. Născut în Suceava, la 1 noiembrie 1871, cu studii superioare realizate la
Conservatorul ieșean, Mihail Poslușnicu își desfășoară activitatea de profesor în mai multe
localități: Brăila, Pomârla, Dorohoi, stabilindu-se în cele din urmă la Botoșani. Preocupat de
compoziție (lucrări corale, în special), de activitatea didactică manifestată prin scrierea
manualelor de muzică (intitulate Viața musicală2), de studiile publicate în diverse tipărituri,
dar mai ales în revista Armonia (Revista profesorilor de muzică), pe care a coordonat-o timp
de 11 ani, între 1924-1935, Mihail Poslușnicu a scris, după monografia Gavril Musicescu.
Viaţa şi opera sa muzicală (1926), lucrarea sa de bază - Istoria musicei la români. De la
Renaștere până`n epoca de consolidare a culturii artistice. 20 de ani de muncă au fost
necesari pentru apariţia acestei lucrări, despre care autorul menţiona: „(...) întru întocmirea
acestui conglomerat de evenimente musicale din viaţa istorică a neamului nostru, întru
colectarea lor, a trebuit să trec în revistă arhive, biblioteci întregi, cărţi, reviste, documente şi
variate manuscrise, totuşi am credinţa că, pe terenul istoriei musicale româneşti, se mai pot
încă aduna multe ştiri de interes istoric naţional (...)3. Structurată în nouă părți, lucrarea
cuprinde istoricul muzicii bisericești și laice, criticii și compozitorii români, muzica în Ardeal,
Banat, Moldova, Bucovina, instrumentele muzicale la români, muzica ostășească, breasla
lăutărească, și trebuie menționat aportul lui Timotei Popovici care, prin corespondența purtată
cu profesorul Poslușnicu, a completat informațiile cu privire la Școala muzicală din Ardeal și
muzica bisericească din Transilvania4.
Imediat după lansarea cărții, mai precis pe 20 mai 1928, Alfred Alessandrescu îi
trimite o scrisoare autorului5, în care menționează: ”Tot ce pot spune deocamdată e că
volumul apărut e un neprețuit tezaur de date și de cunoștințe, ce scutesc de aci înainte pe
cercetătorii trecutului nostru muzical de a mai recurge la tot felul de isvoare și de documente
atât de greu de găsit. Te felicit din inimă pentru răbdarea și munca de care ai dat dovadă și te
rog să crezi în sentimentele mele colegiale.”.
1
Anexa 1
2
Anexa 2
3
”În loc de prefață” - Istoria musicei la români. De la Renaștere până`n epoca de consolidare a culturii
artistice, Editura Cartea Românească, București, 1928, p. 3
4
Elisabeta Dolinescu – Mihail Poslușnicu. Viața și opera, Editura muzicală, București, 1984, p. 191
5
George Breazul – Scrisori și documente III, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România, București, 1997, p. 32
 Referitor la întreaga activitate desfășurată de către Mihail Poslușnicu și cunoscută în
întreaga țară, Dimitrie Cuclin, într-o scrisoare din 8 octombrie 1931 pe care i-o adresa , îi
comunică: ”Îți urez putere să o duci până la capăt și mai cu seamă providențiala grație de a
găsi supremă plăcere și necontenit izvor de recreare a tot ceea ce faci. Al D-tale devotat,
Dimitrie Cuclin”6.

6
George Breazul – Scrisori și documente III, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România, București, 1997, p. 41
Anexa 1
Anexa 2