Acest articol este semiprotejat.

Moromeții (roman)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Acest articol sau această secțiune pare să conțină cercetare originală.

Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi șters.

Question book-4.svg

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.

Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le
conține.

Moromeții

365778.jpg

Pagina-titlu a ediției princeps[1]

Informații generale

Autor Marin Preda

Subiect familie, timp

Gen roman social

Ediția originală

Titlu original

Moromeții

Limba română

Editură Editura de Stat pentru Literatură și Artă[1]

Ilustrator J. Perahim[1]

Țara primei apariții Republica Populară Română Republica Socialistă România

Data primei apariții volumul I (1955)

volumul II (1967)

Număr de pagini 510

518[1]

Dimensiune și greutate 21 cm

OCLC 37765568

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Acest articol se referă la romanul Moromeții. Pentru alte sensuri, vedeți Moromeții.

Moromeții este un roman social scris de Marin Preda și apărut în două volume la Editura de Stat pentru
Literatură și Artă, în 1955 și în 1967, consacrându-l pe autor printre numele literaturii postbelice și
considerat ca fiind magnum opus-ul scriitorului. [2]

Un roman de tip frescă socială, opera ilustrează viața rurală în perioada interbelică și postbelică. Pe
parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a
nucleului social rural, familia patriarhală, și distrugerea spiritului țărănesc.

Cuprins

1 Istoricul publicației

2 Adaptări

3 Note

4 Legături externe

Istoricul publicației

Marin Preda a trebuit să își taie toate punțile de întoarcere spre țărănie și spre sat. Copilul, tânărul și
poate chiar omul matur Marin Preda a trăit o dramă tipică pentru generația sa. De la 10 ani își dorește să
nu mai fie țăran. Însă viața avea să-i rezerve surpriza paradoxului de a izbuti ca om și ca scriitor tocmai în
ceea ce încercase să nege odată, adică în asumarea unei condiții țărănești. Ca și în alte cazuri ale altor
scriitori, romanul cel mai important al lui Preda este anticipat și pregătit de nuvelele sale. Marin Preda
face din țăranul Moromete un individ cu o viață psihologică normală, apt prin aceasta de a deveni erou
de proză modernă, el creează un țăran inteligent, în măsură să conștientizeze, în modul lui caracteristic,
dramele existenței și ale clasei sociale din care face parte. Aspre, dure, polemice sunt aproape toate
bucățile din volumul de debut, încărcate de un patetism anume, antiidilizante, respirând efortul smulgerii
din țărănie, a cuceririi vieții și carierei ca pe o pradă. Calul a fost scrisă cu o duritate pe care a pierdut-o
ulteior (a fost citită chiar în fața lui Eugen Lovinescu care a recunoscut imediat talentul lui Preda, dar
căruia nu i-a smuls de cât un evaziv „Hm!....Descriptiv!”)

Povestirea care dă titlul volumului transpune mitul erotic în varianta rurală. Naratorul povestește cu
ironie binevoitoare turnirul țărănesc în urma căruia flăcăul trebuie să-și câștige dreptul la fata îndrăgită:
el își invită rivalul, pe Achim Achim, „în Pământuri”, pe câmp, unde bătaia cu bâtele și pumnii, în prezența
martorilor, decide învigătorul.

Nuvelele volumului de debut interesează și prin deschiderea caracteriologică în raport cu opera capitală.
Astfel, Ilie Resteu (În ceață) prefigurează tipul umilitului care acumulează ofense, după care va izbucni în
manifestări necontrolate. Pot fi decelate în atitudinea lui semnele personalității lui Țugurlan.

Dimineața de iarnă conține, în embrion, finalul Moromeților și intriga cărții. In O adunare liniștită se
regăsește povestea călătoriei pe care a făcut-o cândva eroul romanului la munte împreună cu Bălosu ca
să vândă porumb. Pațanghel, eroul acestei narațiuni, seamnă uimitor cu Moromete. Personajul devine
aici adevăratul povestitor, substituindu-se autorului. Pațanghel nu istorisește pur și simplu, ci pune
faptele în scenă, le regizează și apoi le interpretează. Pațanghel (porecla lui Moromete) este povestitor și
actor (cum se dovedește a fi și Moromete atunci când va face revista presei sau informare politică la
fierăria lui Iocan), pregătindu-și meticulos efectele istorisirii. Amânările, ocolurile inteniționate, suspansul
replicilor țin de o anume plăcere a personajului de a-și crea și regiza o scenă, de spectacol cu public. De
la Caragiale încoace, nici un alt autor român nu a obținut efecte artisitice mai savuroase din vorbirea
personajelor, cum a făcut-o Preda. Simțul limbii vorbite, pe care puțini prozatori l-au stăpânit așa de bine
de la Caragiale încoace – singurul său înaintaș pe linia spiritului muntenesc al limbii. Dacă Mihail
Sadoveanu și Ion Creangă compliniseră artisitic varianta moldovenească a mentalității rurale, Marin
Preda apare pentru provincia sudică drept novator prin plăcerea disimulării și a „teatrului în teatru”, prin
viziunea ironico-sarcastică și prin atmosfera colocvială a scrisului. Niculae, însoțindu-l mai târziu pe tatăl
său într-o călătorie asemănătoare, rămâne dezamăgit; întâmplările îi păreau banale, oamenii, lipsiți de
farmec. Moromete avea însă ciudatul dar de a vedea lucruri pe care alții nu le văd, avea facultatea de a
inventa semnificații acolo unde ele păreau să lipsească ori să rămână ascunse celorlalți

Marin Preda a avut intuiția de a nu cuprinde în volumul de debut schița Salcâmul, apărută în ziarul
„Timpul”. De acest lucru își dă seama mai târziu. În Viața ca o pradă mărturisește că salcâmul reprezintă
pentru el o „legătură adâncă cu familia sa, care ar fi putut fi ucisă într-o carte de nuvele”, „un cod care nu
trebuia divulgat”, „o poartă spre o lume miraculoasă”. Salcâmul lui Moromete este un simbol multivalent
al aceste lumi, este un axis mundi, un simbol al independenței lui Moromete, personajul identificându-se
cu acest arbore. Pământul și orice obiect de pe el sunt, pentru Moromete, simboluri sacre, neputând fi
înstrăinate, și de aceea rezistența de a-i vinde lui Bălosu salcâmul nu surprinde pe nimeni. Dar salcâmul
lui Moromete mai poate avea un înțeles: este un semn de hotar și, o dată ce va fi tăiat, se poate ajunge
la pierderea întregului pământ. Scena tăierii salcâmului este precedată de un bocet funerar, prevestind
decăderea viitoare a protagonistului. Tăierea salcâmului constituie prima fisură a spațiului rural. Și
coincide cu venirea acelui timp ce nu mai are răbdare și cu deruta ce îl cuprinde și îl înstrăinează treptat
pe Moromete. Mitul care începe este unul al destrămării, semnificat prin tăierea salcâmilor și prin
uciderea cailor, mitul lui Moromete.

Adaptări

Articol principal: Moromeții (film).

Primul roman a fost ecranizat în 1987 în regia lui Stere Gulea, care a preluat și rolul scenaristului în acest
film. A fost produs de Casa de Filme 1 și distribuit de România Film. În rolurile principale sunt Victor
Rebengiuc ca Moromete, Luminița Gheorghiu în rolul Catrinei, Gina Patrichi ca Maria/Guica Moromete.
[3]

O continuare a filmului din 1987, Moromeții 2, a fost anunțată în 2017 la 30 de ani de la lansarea filmului
original.[4] Scenariul este o adaptare a celui de-al doilea volum al romanului Moromeții, a romanului
Viața ca o pradă și a publicisticii lui Preda.[5] Rolurile principale sunt interpretate de actorii Horațiu
Mălăele ca Ilie Moromete, Iosif Paștina ca Niculae Moromete și Dana Dogaru - Catrina. Premiera filmului
este programată la 9 noiembrie 2018.

Note

^ a b c d Moromeții, pe pagina Anticariat-Online

^ „Moromeții 60. Jubileul unei capodopere, la Londra”.

^ Moromeții (1988) pe pagina Cinemagia

^ Luna viitoare incep filmarile pentru "Morometii 2", regizat tot de Stere Gulea. Ilie Moromete va fi jucat
de Horatiu Malaele, hotnews.ro, 28 august 2017

^ Dana Mischie - „Moromeții“ continuă după 30 de ani. Filmările pentru „Moromeții 2“ încep în
septembrie, cu o distribuție de excepție adevarul.ro, 28 august 2017
Legături externe

Wikicitat

La Wikicitat găsiți citate legate de Moromeții (roman).

George Motroc

Morometii fata cu Uniunea, 26 iunie 2006, Laura Toma, Jurnalul Național

O carte la care revii periodic..., 21 octombrie 2009, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național

Istoria din spatele romanului lui Marin Preda: Siliștea-Gumești nu crede-n Moromeții, 6 noiembrie 2012,
Florentina Tone, Adevărul - articol Historia

Soția l-a inspirat pe Marin Preda să scrie ”Moromeții”, 8 februarie 2013, Claudiu Dumitrache, Adevărul

A murit ultimul personaj din Moromeții, 9 ianuarie 2007, Petre Nițu, Amos News

[ascunde]

v•d•m

Opera literară a lui Marin Preda

Romane

Moromeții (1955-1967) Ferestre întunecate (1956) Îndrăzneala (1959) Risipitorii (1963) Intrusul (1968)
Imposibila întoarcere (1972) Marele singuratic (1972) Delirul (1975) Viața ca o pradă (1977) Cel mai iubit
dintre pământeni (1980)

Nuvele

Întâlnirea din pământuri (1948) Ana Roșculeț (1949) Desfășurarea (1952)

Ecranizări

Porțile albastre ale orașului (1974) Marele singuratic (1976) Moromeții (1988) Cel mai iubit dintre
pământeni (1993) Moromeții 2 (2018)

Categorii: Cărți din 1955Romane-frescă socialăCărți după care s-au făcut filmeRomane de Marin Preda

Meniu de navigare

Nu sunteți autentificat

Discuții

Contribuții
Creare cont

Autentificare

ArticolDiscuție

LecturăModificareModificare sursăIstoric

Căutare

Căutare în Wikipedia

Pagina principală

Schimbări recente

Cafenea

Articol aleatoriu

Facebook

Participare

Cum încep pe Wikipedia

Ajutor

Portaluri tematice

Articole cerute

Donații

Trusa de unelte

Ce trimite aici

Modificări corelate

Trimite fișier

Pagini speciale

Navigare în istoric

Informații despre pagină

Citează acest articol

Element Wikidata

Tipărire/exportare

Creare carte

Descarcă PDF

Versiune de tipărit

În alte proiecte

Wikicitat

În alte limbi

English

Italiano

Modifică legăturile

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 25 iunie 2021, ora 03:25.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitateDespre WikipediaTermeniVersiune mobilăDezvoltatoriStatisticiDeclarație

cookieWikimedia FoundationPowered by MediaWiki