[ascunde]

Bun venit la Wikicitat! Pentru teste, folosiți Cutia cu nisip.

Moromeții

Sari la navigareSari la căutare

Moromeții este primul roman scris de Marin Preda (1922 - 1980) alcătuit din două volume, care prezintă
destrămarea - simbolică pentru gospodăria țărănească tradițională - a unei familii de țărani dintr-un sat
din Câmpia Dunării, Siliștea-Gumești.

Moromeții vol. 1

În Câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial se pare că timpul avea cu
oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte prea mari.

„Da, am discutat odată să-ți vând un salcâm! Poate am să ți-l vând... poate n-o să ți-l vând... De ce
trebuie să ne grăbim așa!?” părea el să spună.

Raci o să mâncăm, fă, d-aia te vaiți tu?

Ilie Moromete

Care carte, mamă, care carte? Nici Citirea n-a vrut să-mi cumpere tata. De unde să iau, că nimeni nu mi-o
dă. Dacă m-ar lăsa să mă duc la scoală...

Niculae Moromete

Lovi-o-ar moartea de vorbă, de care nu te mai saturi, Ilie! Toată ziua stai de vorbă și beai la tutun și mie
îmi arde cămașa pe mine. Dacă alții n-au treabă și au chef de vorbă... Copilul ăsta plânge aici și el stă la
poartă si bea tutun. Veniți de la deal și vă lungiți ca vitele... și eu să îndop singură o ceată de haidamaci...

Catrina Moromete

De ce să mâncăm câinele, fă, proasto? întrebă Moromete, liniștit si incet. Apoi, tot liniștit, spuse mai
departe și la fel de încet, ca și când ar fi vorbit cu el însuși: De ce să mâncăm, fă, zăltato, sărito de la locul
tău? E bun câinele de mâncat, fă? E bun să te mănânce el pe tine! Și chiar o să te mănânce. Azi ți-a luat
brânza, mâine o să-ți ia...

„Am făcut tot ce trebuia, reluă Moromete cu o sforțare, le-am dat tot ce era, la toți, fiecăruia ce-a vrut...
Ce mai trebuia să fac si n-am făcut? Ce mai era de făcut și m-am dat la o parte și n-am avut grijă? Mi-au
spus ei mie ceva să le dau și nu le-am dat? A cerut cineva ceva de la mine și eu am spus nu? Mi-a arătat
mie cineva un drum mai bun pentu ei pe care eu să-l fi ocolit fiindcă așa am vrut eu? S-au luat după
lume, nu s-au luat după mine! Și dacă lumea e așa cum zic ei și nu e așa cum zic eu, ce mai rămâne de
făcut?! N-au decât să se scufunde! Întâi lumea și pe urmă și ei cu ea.”

Moromeții vol. 2

Adică cum ai tu în față un sat vechi, continuă Moromete parcă implorînd, de ce spui tu că e vechi ?!! Ce
înseamnă asta vechi ?! Noi avem loturile noastre cam de treizeci de ani, asta înseamnă la tine vechime ?
Văzuși tu că trecură sutele de ani peste noi și lumea se schimbă și numai noi rămăsesem în urmă la
plugul de lemn ? Unde văzuși tu sat vechi ? Că pe vremea lui tata se treiera grîul cu caii si n-apucai eu să
mă fac mare si apăru batoza de treierat si cînd erai tu copil veni si tractorul si secerătoarea si toate
uneltele agricole care tu te lauzi că le-ai adus tu. Alea care le-ai adus tu nu zic că nu sînt, dar sînt ale tale
si nu vreai sa mi le vinzi mie, să ar eu cînd cred eu de cuviință, nu să te las pe tine să-mi ari prost de-mi
iese bolovanul într-o parte să te pui zece inși cu măciucile pe el și tot nu-l spargi. Agricultură de-asta în
combinație o fi ea bună cui nu-i place să muncească, dar nu pentru mine, fiindcă eu văd că porumbul se
ingălbenește sau grîul crește rar, repede pun caii la ham, pun plugul în căruță, ma duc la deal și-l întorc,
semăn din nou sau semăn ce știu eu că îmi iese, și nu pierd nimic, dar cu tine pierd, fiindcă pînă stau eu
la discuție cu tine, pînă te conving că am dreptate, în fine, pînă te miști tu, a trecut vremea ! (dacă te
miști, dacă îți convine să vii de la locul unde te afli pînă la terenul cu pricina, că te costă benzină și
carburant !) Că ați înființat ici-colo colhozuri, și îndemnați lumea să facă la fel peste tot, păi da' crezi că
eu nu m-am dus si n-am văzut ? Ce vreai dumneata ? Să nu mai am eu cai, să nu mai am eu pămînt, să nu
mai am eu cu ce-mi crește o oaie, o vacă, o pasăre sau un porc. De ce ? Ce vezi tu rău în asta ? Vreai să
creși tu la colhoz ? Păi niciodată n-o să ajungi tu să crești atîtea oi, atîtea vaci și atîtea păsări cîte cresc eu
dacă mă lași în pace să-mi văd liniștit de gospodăria mea. Poți dumneata să crești la ferma dumitale mii
de vaci cîte avea satu ăsta înainte de război ? Vita dacă nu e a ta, ce-ți pasă ție de ea dacă moare , se
îmbolnăvește sau nu mai face viței ? Și atunci ce să mai vorbim, să ne mai răcim gura deageaba. Am fost
la gospodăria ăstora din Balaci, continuă Moromete. Si ce credeți că am văzut ? Vite neîngrijite, nutreț
risipit, pui de găină care în loc să mănînce ce li se da, se îmvățaseră cu carne și se ciuguleau unii pe alții
pe spinare, aveau spinările pline de sînge, apucă-te și bagă în oală o pasăre ca asta !

Ilie Moromete

Categorie: Literatură

Meniu de navigare

Nu sunteți autentificat

Discuții

Contribuții

Creare cont

Autentificare
PaginăDiscuție

LecturăModificareIstoric

Căutare

Căutare în Wikicitat

Pagina principală

Portaluri tematice

Discută la cafenea

Pagină aleatorie

participare

Schimbări recente

Portalul comunității

Ajutor

IRC

Donații

Unelte

Ce trimite aici

Modificări corelate

Încărcare fișier

Pagini speciale

Legătură permanentă

Informații despre pagină

Citează această pagină

Element Wikidata

Tipărire/exportare

Creare carte
Descarcă PDF

Versiune de tipărit

În alte proiecte

Wikipedia

Limbi

Adaugă legături

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 22 ianuarie 2020, ora 15:00.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitateDespre WikicitatTermeniVersiune mobilăDezvoltatoriStatisticiDeclarație

cookieWikimedia FoundationPowered by MediaWiki