Anul XVI. Noemvrie 1926. Nr. 11.

R E V I S T A TEDLOBICA
= organ pentru ştiinţa şi viaţa bisericeasca. =
A b o n a m e n t u l : Pe un an 1 8 0 L e i . Pe o jumătate de an 9 0 L e i .
= Un număr 1 5 L e i . —:

Intre gimnastică şi religie.

— Un cuvânt la reforma învăţământului secundar. —

R e f o r m a e o creaţie nouă care cere anumite

însuşiri celui ce se simte chemat s b înfăptuiască:
în p r i m u l r â n d r e f o r m a t o r u l t r e b u i e s ă a i b ă s i m ţ u l
realităţii. In a l doilea r â n d e l trebuie s ă s e iden­
t i f i c e c o m p l e c t c u i d e a l u l p e c a r e v r e a să-1 î n t r u p e z e
în o p e r a l u i r e f o r m a t o a r e ş i î n a l t r e i l e a r â n d s ă f i e
m a i a l e s sincer.
N u m a i aceste însuşiri feresc pe reformator de
ridicul şi, desigur, reforma de sterilitate.
D i n absenţa simţului realităţii rezultă reforme
himerice, impracticabile şi primejdioase.
D i n lipsa de identificare, adică de înţelegere ş i
s i m p a t i e , c u i d e a l u l p e c a r e c i n e v a v i s e a z ă să-1 î n ­
făptuiască printrb reformă, rezultă stări hibride ş i
artificiale.
Iar din nesinceritate rezultă iremediabilele c o m ­
promisuri, cari se traduc prin indisciplină morală şi,
p r i n u r m a r e , p r i n a n o m a l i e ş i nulitate socială.
R e f o r m a învăţământului prin care — în proiect
cel puţin — se urmăreşte intensificarea şi fecundi-
î
tatea culturii pentru f o r m a r e a personalităţii şi pentru
r e a l i z a r e a unei majorităţi culturale şi etice în ţara
noastră, p a r e a porni dintr o pronunţată neglijare a
realităţii, dintr'un vădit indiferentism faţă de i d e a l u l
culturii a d e v ă r a t e ş i dintr'o făţărnicie p r i m e j d i o s de
agresivă.
D e a c e e a e a v a fi, c r e d e m , i m p r a c t i c a b i l ă , h i b r i d ă
ş i n u l ă c a rezultate culturale ş i etice.
Nu avem nimic de zis împotriva introducerii
psihologiei, logicii şi metafizicii în p r o g r a m a analitică,
fie chiar a primei clase gimnaziale. D o a r de aceea
ne trimitem noi copiii la şcoală ca s ă se facă expe­
rienţe c u m i n t e a lor, indiferent d a c ă v o r i e ş i d i n l a b o -
r a t o r i u l a c e s t a c u e a c o m p l e c t o b t u z ă ş i istovită...
N u f a c e m nici o obiecţie preponderenţii care i
se dă în învăţământ gimnasticei şi sporturilor; am
auzit şi noi de v e c h e a zicală: „mens sana"...
Dar când reduci numărul orelor de educaţie
religioasă — atât de p u ţ i n e totuşi — ş i areţi î n p l u s
iendinţa de a o elimina complect din planul formaţiei
spirituale a tineretului, atunci n u m a i p u t e m r ă m â n e
indiferenţi. A v e m de a face cu o calificată agre­
s i u n e , c u u n a d e v ă r a t atentat l a p e r s o n a l i t a t e şi la
idealurile ei v i i şi categorice.
T o l e r ă m toate m a n i i l e din l u m e : şi m a n i a filo­
zofică şi mania sportivă şi pe cea reformistă; dar
n u p u t e m f a c e concesii infinite în numele culturii
înseşi, al cărei ideal august este spiritualizarea pro­
gresivă a speciei umane, adică sfinţirea ei p â n ă l a
„asemănarea cu Dumnezeu", superbiei „lumeşti" duse
până la e x c l u s i v i s m , într'o vreme în care lumea
c a r e cugetă ş i c a r e este orientată în v i a ţ a ş i acţiunile
ei de o conştiinţă morală, a găsit «în sfinţenie idealul
educaţiei». (Franz Koehlev: Das Heilige im Ideal
<der Erziehung). S ă pui învăţământul filozofic la
temelia culturii şi s ă elimini totuşi cel mai clasic
factor al culturii spirituale — factorul religios — este
c e l puţin curios. Căci nu se compromite oare în felul
acesta însăşi chemarea filozofiei şi nu i se dă oare
o p a r a d o x a l ă v e c i n ă t a t e î n g i m n a s t i c a s u e d e z ă ş i în
sporturile anglo-americane?...
„ O m deplin ajunge n u m a i acela, care este crescut
3n sfinţenie şi pentru sfinţenie.
In m ă s u r a în care sfinţeniei i se d ă locul central
în planul educaţiei, educaţia atinge culmile idealului
e i " . [Fr. K o e h l e r ] .
N u ştim cât v o r fi de accesibili filozofiei ucenicii
lui D e m p s e y şi Carpentier. D a r credem, c ă nici cei
m a i zeloşi pedagogi ai ireligiunii nu v o r putea de­
p r e c i a fertilitatea unui suflet pătruns de d u m n e z e i r e
pentru semănăturile filozofiei celei mai autentice.
D a c ă vre-unul din noi ar a v e a posibilitatea s ă de­
creteze reforma învăţământului, ar pune pentru
toţi aspiranţii la catedră şi o condiţie de con­
ştiinţă: aceea de a fi creştini adevăraţi, sau, în
caz contrar aceea de a nu nimici prin îndoielile
lor nădejdile şi idealurile tinerilor pe care sunt
chemaţi să-i personalizeze, nu să-i b l a z e z e şi să
le ucidă sufletul. Deoarece suntem convinşi, că
„adevăratul şi fecundul ideal al şcoalei nu poate fi
conceput şi realizat decât de ceice trăiesc în l u m e a
credinţii, a credinţii creştine". Numai viaţa religi­
o a s ă ne d ă p u t e r e a şi m a r i l e linii ale cugetării, c a r e
ne-ajută s ă î n v i n g e m m i z e r i a v i e ţ i i o b i c i n u i t e " . [Otto
Dibelius]. F ă r ă Sf. Scriptură, adică fără inspiraţiile
a c e l e i cărţi, p e c a r e R e g e l e A n g l i e i o numeşte c â n d v a
3 , c e l m a i s c u m p t e z a u r p e c a r e 1-a p u t u t v e d e a p ă ­
m â n t u l " , tot î n v ă ţ ă m â n t u l — oricât de arhitectural
1*
a r fi el turnat în p r o g r a m e analitice — n u este d e c â t
un vast arsenal de arme diavoleşti.
Toţi reformatorii din lume nu vor mai putea
reda omenirii sănătatea spirituală pierdută din pricina
inculturii religioase şi prin u r m a r e a indisciplinii şî
iresponsabilităţii morale.
Iată pentruce a m fi aşteptat, c a în p r o e c t u l de
reformă să se prevadă, de pildă, înfiinţarea cape­
lelor şcolare cu obligaţia pentru profesori de a lua
parte împreună cu elevii lor l a Sf. Liturgie; am fi
dorit de a s e m e n e a s ă v e d e m pe aceiaşi profesori
păşind în fruntea elevilor lor către Sf. Potir. Chestie
de conştiinţă? P â n ă când nu v o m realiza această una­
nimitate spirituală î n toate ş c o a l e l e noastre, z a d a r n i c
v o m vorbi de personalitate şi de atâtea idealuri
solemne p e care ne simţim obligaţi s ă le glorificăm
în articole de gazetă şi în discursuri parlamentare.
D a r a m fi dorit m a i ales să v e d e m în acelaş
proiect de lege aşezarea studiului religiunii şi a
vieţii religioase în centrul întregului învăţământ se­
c u n d a r , p e n t r u a-1 f r u c t i f i c a ş i p e n t r u a-1 s f i n ţ i . C ă c i
numai un învăţământ îngemănat cu credinţa'n Dum­
nezeu şi miresmuit cu dragostea Evangheliei lui
H r i s t o s este î n stare să zidească oameni întregi
ş i * s ă fortifice caractere. N u m a i u n a s e m e n e a învă­
ţământ e în stare s ă r e a d u c ă în viaţa particulară
ca şi în viaţa noastră obştească virtutea colectivă
a «omeniei» — gloria strămoşilor noştri cucernici
şi cuminţi — pe care o reclamă cu o repugnantă
f ă ţ ă r n i c i e e l o c v e n ţ a s t e r i l ă a'oricărui politician ghiftuit.
Omenirea are nevoie dej| intuiţiuni religioase.
O m e n i r e a are nevoie de certitudini religioase. V a
v e n i o z i , c â n d ştiinţa însăşi v a justifica aspiraţiile;
pe care D u m n e z e u le-a pus în inima noastră.
 P â n ă atunci m a i puţină p a s i u n e sportivă, m a i
puţină p r e z u m ţ i e filozofică chiar, şi c e v a m a i m u l t ă
conştiinţă creştină — adică mai multă smerenie.
I n t e l e c t u l nu m â n t u e ş t e . I u b i r e a d e D u m n e z e u sin­
g u r ă e mântuitoare, p e n t r u c ă e v e c i n i c ă .
N o s u g r u m a ţ i în sufletul copiilor — p e n t r u c ă
îi ucideţi şi v ă u c i d e ţ i ! Redacţia.

1
Sadhu Sundar Singh.
L a i n t r a r e a unei c a s e e n g l e z e , s e p r e z i n t ă un
o a s p e r a r d e s t a t u r ă înaltă, în h a i n ă g a l b e n ă c a ş o -
franul, c u c a p u l învelit într'un t u r b a n s u p e r b . D e p e
faţa-i umbrită, împodobită c u o b a r b ă n e a g r ă stu­
f o a s ă a p a r doi o c h i n e g r i şi blânzi, a c ă r o r p r i v i r e
g r ă i t o a r e î m p ă r t ă ş e ş t e o minunată p a c e şi o i n e x p r i ­
m a b i l ă b u n ă t a t e d e inimă. S t r ă i n u l îşi s p u n e n u m e l e
f e t e i c e i-a d e s c h i s u ş a : S a d h u S u n d a r S i n g h . A c e a -
sta-1 p r i v e ş t e plină de m i r a r e şi fuge spunând, v r ă ­
j i t ă , stăpânei s a l e :
„ A s o s i t c i n e v a , şi d o r e ş t e s ă v o r b e a s c ă c u
D v o a s t r ă ; n u m e l e nu i-1 pot î n ţ e l e g e , d a r d u p ă în­
f ă ţ i ş a r e p a r e a fi I s u s H r i s t o s " .
In s a l a d e a d u n a r e a unui o r a ş a m e r i c a n , ş a d e
în r â n d u l prim o c o p i l ă d e 3 ' / ani. P r i v i r e a ei fixă,
2

e î n d r e p t a t ă a s u p r a cuvântătorului — a c e l o m miste­
r i o s , în h a i n ă g a l b e n ă c a ş o f r a n u l : D u p ă c e s'a ter­
m i n a t c u v â n t a r e a şi o r a t o r u l s'a a ş e z a t p e un scaun,
f e t i ţ a a ţipat aiurită cu v o c e a ei c l a r ă d e c o p i l : „ E
-acesta Hristos?"
F a t a e n g l e z ă c a r e a v ă z u t în ochii indului dra­
g o s t e a Mântuitorului H r i s t o s , şi c o p i l a a m e r i c a n ă
c a r e în c u v i n t e l e lui a d e s c o p e r i t v e s t e a c e a b u n ă
a a c e l u i a ş H r i s t o s , nu sunt s i n g u r e l e c a r e d e l a p r i m a
v e d e r e a u simţit taina sfinţeniei lui, p r e c u m şi c h e -

*" Prelucrare, după Heiler şi Scherer precum şi după conferinţele

îui Singh: „Par Christ et pour Christ".
m a r e a - i d u m n e z e e a s c ă . A t â t o r b ă r b a ţ i ş i f e m e i , în.
A s i a ş i î n E u r o p a , c ă r o r a li s a dat n o r o c u l să-1
v a d ă , li s'a părut c ă a u înaintea lor un sfânt din
Biblie re'nviat P e s t e tot u n d e s e d u c e , s e a u d e
zicându-se: „Cât de mult seamănă cu Hristos!" scrie
dna P a r k e r , o misionară împrietenită cu Singh şi
c a r e i-a s c r i s b i o g r a f i a . J e a n . F l e u r y , u n m i s i o n a r l a
Mahrati, declară: „ A c e s t om e o predică vie; nici
o d a t ă n ' a m întâlnit p e c i n e v a , c a r e s ă te f a c ă s ă v e z i
p e H r i s t o s a ş a de mult, c a a c e s t a " . C h i a r şi cunos­
cutul teolog american F r a n k B u c h m a n îl caracteri­
zează pe Sadhu cu cuvintele: „Stă mai aproape de
H r i s t o s d e c â t o r i c e alt o m v i u , p e c a r e l'am v ă z u t
vreodată". Impresiunea aceasta minunată se justifică
d a c ă v o m vedea, prin istoria vieţii acestui v r e d n i c
bărbat al lui D u m n e z e u , şi dacă-i v o m asculta solia.
In m i n u n a t a s a v i a ţ ă exterioară, p r e c u m şi'n v i a ţ a
internă plină de duh, în activitatea s a apostolică,
acest u c e n i c i n d s e a m ă n ă întru toate c u apostolul
neamurilor. „ E u cred — zice un preot elveţian —
c ă n i c i într'un v e a c , n'a fost u n o m c a r e s ă s a m e n e
î n a ş a m a r e m ă s u r ă c u sf. P a v e l c a S . S i n g h ; n u
pentrucă întâmplător e oriental, ci pentrucă con­
cepţia s a cristologică e identică. — In unele î n s ă
S i n g h se a s e a m ă n ă apariţiei pământeşti a S t ă p â ­
nului şi Mântuitorului său. C a Isus din Nazaret că­
l ă t o r e ş t e ş i e l , f ă r ă c ă m i n , d i n sat î n sat, d i n o r a ş
în oraş; c a şi învăţătorul său, n a r e nici el de multe
ori „unde să-şi plece capul". C a Isus se retrage şi
el adese ori în singurătatea munţilor, unde departe
de fraţii săi, petrece în blândă rugăciune cu Tatăl
cel veşnic. C a şi A c e l a propovedueşte vestea c e a
b u n ă a lui D u m n e z e u , în l i m b ă simplă şi înţeleasă
de toţi; c a şi A c e l a e şi el un iscusit mânuitor al
vorbirii în icoane, făcând s ă fie pătruns şi cel m a i
s i m p l u om, de tainele dumnezeeşti. C a şi A c e l a n u ­
treşte şi el o m a r e dragoste faţă de copii, lăsându-î
în totdeauna s ă vie la el. P e n t r u a u r m a învăţăto­
r u l u i s ă u , a p ă r ă s i t t o t u l , c ă n i i n , a v e r e , f a m i l i e ; ş£
pentru a I se devota complect, a îndeplinit literal
indicaţia vestitorilor împărăţiei ceriurilor: „ S ă n u
legaţi n i c i aur, n i c i argint, n i c i b a n i l a b r â i e l e v o a ­
stre. N i c i traista n cale, nici d o u ă haine, nici încălţă­
minte, nici toiag." A s t f e l se petrece în viaţa lui
S i n g h din nou o bucată din istoria biblică; acea
viaţă a Mântuitorului şi a apostolilor săi, care pare
multora din contimporanii noştri o legendă nevred­
n i c ă de credinţă, s a u *un ideal himeric, a devenit
din n o u o realitate în viaţa acestui o m al lui D u m ­
n e z e u din India. „ P a s c u p a s " , zice amintitul preot
elveţian, „trăeşte'n e l N o u l T e s t a m e n t , c u toate î n ­
tâmplările sale, în plenitudinea culoritului lor".
S u n d a r Singh, e fiul unei familii nobile, bine si­
tuată materialiceşte, aparţinând religiei S i k h . O reli-
giune c u principii înalte, î m b i n â n d ce are H i n d u i s m u l
şi Islamismul mai bun. Sundar Singh s a născut l a
3 S e p t e m v r i e 1889 î n localitatea R a m p u r din statul
P a t i a l a , î n A s i a , unde tatăl s ă u î n d e p l i n e a funcţiunea
de primar. A crescut înconjurat de lux şi bogăţie.
A învăţat î n s ă în c a s a tatălui s ă u şi f r i c a de D u m ­
nezeu. M a m a lui Singh, o femee cultă şi pioasă, a
d e ş t e p t a t î n el, p e care-1 i u b e a a ş a d e mult, s e t e a
d e d u m n e z e i r e şi eternitate. C u v â n t u l s ă u : „ C r e d e a
u n o m pios cu adevărat, a trebuit s ă aibă o m a m ă
p i o a s ă " se a d e v e r e ş t e î n p r o p r i u l s ă u caz. Ea-1
p u r t a î n toate p ă r ţ i l e : l a templu, u n d e jertfeau, î n
pustie l a c ă l u g ă r i i de-acolo, c a s ă c e a r ă sfaturi etc.
L - a iniţiat în Sf. S c r i p t u r i ale Indiei; d a c ă c o p i l u l
sculându-se dimineaţa c e r e a lapte m a m e i sale, acea-
sta-i z i c e a : „ N u , m a i întâi trebue s ă p r i m e ş t i h r a n ă
s p i r i t u a l ă " , şi-1 p u n e a s ă c i t e a s c ă p ă r ţ i d i n V e d a ş i
Sastra, din Granth şi Bhagavadgita, iar la u r m ă îi
d ă d e a lapte. L a etatea de 7 ani a ajuns astfel s ă
ştie d e rost toată B h a g a v a d g i t a , c e e a c e î n ţările
o r i e n t a l e nu-i î n s ă c e v a n e o b i c i n u i t . T o t m a m ă - s a l-a
făcut pe S i n g h să-şi închine viaţa lui D u m n e z e u .
„ Ţ i e n u ţi-e p e r m i s — î i z i c e a e a — s ă d e v i i s u ­
p e r f i c i a l ş i l u m e s c c a f r a ţ i i t ă i [ a v e a 2}. T u t r e b u e
s ă cauţi p a c e a sufletului şi s ă iubeşti religia; şi-âpoi
o d a t ă s ă te f a c i u n S a d h u [călugăr) s f â n t " . A c e s t e a
cuvinte, ale înduipşatei sale mame, au prins adânc
rădăcini în sufletul lui de copil. Figurile serioase ale
călugărilor, cari dădeau sfaturi m a m e i sale, îi im­
p u n e a u foarte mult, şi a d e s e o r i d o r e a s ă s e f a c ă
şi el asemenea. întreaga s a viaţă lăuntrică, a de­
venit o arzătoare dorinţă, d u p ă „santi", p a c e a sufle­
tului.
C â n d a f o s t S i n g h a b i a d e 14 a n i , i u b i t a s a m a m ă
1-a p ă r ă s i t m u r i n d . Ş i tocmai a c u m se năşteau în
sufletul s ă u cumplite îndoieli şi lupte religioase.
P e r d e r e a t i m p u r i e a m a m e i s a l e i-a c a u z a t a d â n c ă
d u r e r e ; chiar şi acum, de câteori pomeneşte numele
ei, l a c r i m i duioase îi u m e z e s c ochii. „ C â n d m ă gân­
d e s c l a ea, zice el, m u l ţ u m e s c totdeauna lui D u m ­
nezeu, pentru o a ş a m a m ă . A avut o lumină minu­
nată. A m văzut multe femei creştine, dar nici u n a
c a dânsa. Sfântul D u h m'a făcut creştin, dar m a m a
este, c a r e m ' a făcut S a d h u [călugăr]. A m fost î n
cel m a i bun colegiu de teologie; inima de m a m ă
însă, este cel m a i b u n colegiu teologic din l u m e " .
D u p ă c e dispăruse pentru Singh această călăuză
fidelă, s a p u s c u îndoită r â v n ă p e studiu. D e multe
o r i citea p â n ă d u p ă m i e z u l nopţii, din Granth, U p a -
n i s h a d a şi C o r a n . Catehetul lui S u n d a r s p u n e a ta­
tălui l u i : „ F i u l D-tale s a u înebuneşte, s a u v a d e v e n i
u n o m m a r e " . T a t ă l lui S i n g h , v ă z â n d silinţa, p r e o ­
c u p ă r i l e ş i n e l i n i ş t e a f i u l u i s ă u , c ă u t a să-1 a b a t ă d e l a
atâta s t u d i u : „Iţi strici o c h i i c u atâta citit; tu eşti
c o p i l î n c ă , d e c e te o c u p i c u atâta stăruinţă, n ă c ă -
jindu-te c u întrebări, a s u p r a vieţii spirituale". D a r e l
r ă s p u n d e a : „ E u trebuie s ă aflu p a c e a c u orice preţ.
L u c r u r i l e acestei l u m i n u sunt î n stare s ă m ă m u l ­
ţumească".
In l e g ă t u r ă c u cititul medita, f ă c e a rugăciuni, b a
învăţase dela anumiţi călugări, modul de a se trans­
p u n e p r i n o s u p r a - î n c o r d a r e , într'o stare d e q u a s i -
e x t a z ; d a r n i c i a c e s t e a nu-1 m u l ţ u m e s c . „ A m î n c e r c a t
— se e x p r i m ă el — se aflu linişte prin mijloacele
ce m i le ofereau religiunile indice: Hinduismul, B u d -
h i s m u l , M a h o m e d a n i s m u l , d a r n i m i c n'am aflat. Eu
însumi a m voit s ă m ă mântuesc; prin studiul asiduu
a l cărţilor noastre, cât d e î n v e r ş u n a t m ă l u p t a m
pentru a afla pace şi linişte! A m săvârşit fapte bune,
a m îndeplinit totul, c e m a r p u t e a d u c e l a p a c e , d a r
n ' a m aflat-o, c ă c i e u n u e r a m î n s t a r e s ă m i - o c â ş t i g " .
P a c e a , p e care S u n d a r S i n g h o d o r e a c u atâta
a r d o a r e , n u i-a v e n i t d i n r e l i g i a s a m a t e r n ă , c i d i n
altă parte. In ş c o a l a e n g l e z ă de misiune creştină,
c a r e există î n locul s ă u natal, din jumătatea d o u a a
v e a c u l u i trecut, S i n g h a cunoscut N o u l Testament.
S e citeau din el zilnic, anumite părţi în şcoală. L a
î n c e p u t însă, a r e s p i n s hotărât B i b l i a . „ P e n t r u c e s'o
citesc ? E u sunt d e religia S i k h , cartea noastră sfântă
e Granth. V o r fi ş i ele ş i lucruri bune î n Biblie,
e a e î n s ă î m p o t r i v a religiei noastre". Ş i alţii î l pre­
v e n e a u s ă o c o l e a s c ă B i b l i a : „ N u citi d i n ea, c ă c i
a r e o p u t e r e m i s t e r i o a s ă , c a r e te f a c e c r e ş t i n " . In
pornirea lui înverşunată împotriva Bibliei, o făcea
adesea bucăţi sub picioarele sale; ba, ajunsese chiar
căpetenia unei asociaţiuni, ai cărei m e m b r i erau
toţi d u ş m a n i declaraţi a i creştinismului. x

Când veneau misionari s ă predice, el striga:

„ A c e ş t i o a m e n i sunt răufăcători; a u venit s ă strice
tot c e e a c e a v e m n o i " . A r u n c a c u p i e t r i î n u r m a lor,
o r d o n â n d şi servitorilor casei lor, s ă f a c ă asemenea.
— Şi-a propus chiar s ă scrie o operă împotriva
creştinismului. — D a r împotriva urei sale fanatice
faţă de creştinism, cartea misterioasă a creştinilor,
îl urmărea. „Atunci deja — recunoaşte el — a m
simţit d u m n e z e i a s c a putere de încătuşare şi tainica
s t ă p â n i r e a B i b l i e i . C a o a d i e r e r ă c o r o a s ă , într'o
c ă l d u r ă dogorâtoare, a ş a acţiona atunci deja, bine­
făcător a s u p r a sufletului m e u " . Cuvântul lui Isus:
„ V e n i ţ i l a m i n e toţi c e i osteniţi ş i însărcinaţi, ş i e u
v ă v o i o d i h n i p e v o i " , i-a z g u d u i t p e s t e tot n e l i -
niş'tita-i ş i d e p a c e d o r i t o a r e a s a i n i m ă . S u n d a r n u
putea crede cuvintele acelora: „Cum, religiunea noa­
stră, H i n d u i s m u l , care e c e a m a i f r u m o a s ă religiune
a lumii, nu-mi d ă p a c e a , şi-o altă religie s ă mi-o
p o a t ă d a ? " U n a l t c u v â n t a l M â n t u i t o r u l u i , c a r e 1-a
cutremurat p â n ă în a d â n c u l sufletului s ă u neliniştit,
e locul din ev. I o a n : „ A ş a a iubit D u m n e z e u l u m e a ,
c â t ş i p e u n u l n ă s c u t F i u l s ă u , 1-a d a t , c a tot c e l c e
c r e d e întru el, s ă nu piară, ci s ă aibă viaţă v e c i n i c ă " .
A c e s t e d o u ă l o c u r i nu-1 l ă s a u d e l o c î n p a c e »
tot m a i a d â n c p ă t r u n d e a u î n s u f l e t u l s ă u ; e l î n s ă ,
n u putea cuprinde înţelesul lor mângăitor. „Hristos
n u s a mântuit pe sine, c u m v a putea deci mântui
pe alţii?" Pentru a combate şi zdrobi, acele miste­
r i o a s e afirmări, s a adângit neobosit în misticile scrip­
turi religioase indice. L e - a pus apoi N o u l Testament
în faţă, d a r n a putut afla p e nimenea, care s ă z i c ă ,
c a I s u s : „ E u v ă v o i u d a p a c e a , veniţi l a m i n e şi-o
veţi afla". L u p t a aprigă, ce se d a în sufletul s ă u
î n t r e c r e ş t i n i s m ş i H i n d u i s m , 1-a f ă c u t s ă i s b u c n e a s c ă
într'o m â n i e a m a r ă ; a a r s B i b l i a , a c e a m i s t e r i o a s ă
c a r t e , c a r e - i p r o m i t e a p a c e a ş i c a r e i-a pricinuit
atâta nelinişte şi îndoială.
T a t ă l s ă u 1-a î n t r e b a t m i r a t : „ D e c e s ă v â r ş e ş t i
o a ş a f a p t ă p r o s t e a s c ă ? " S i n g h i-a r ă s p u n s : „ R e l i -
g i u n e a A p u s u l u i e f a l s ă , t r e b u i e s'o n i m i c i m " . A c e a
z i — 16 D e c e m v r i e 1904 — e neuitată pentru S u n d a r
Singh.
A d â n c a durere şi părere de rău a profanării
B i b l i e i îi pătrunde şi azi smeritul său suflet: „ A m i n ­
tirea c ă a m persecutat pe Hristos şi că a m rupt
Biblia, e ca un spin în viaţa mea."
Neliniştea lui Sundar Singh îşi ajunsese culmea.
N i m i c nu-i p u t e a a d u c e „santi", mult dorita p a c e .
A s t f e l a luat sinistra hotărâre de a se ucide, însu­
fleţit d e n ă d e j d e a de-a a f l a î n cealaltă l u m e , m u l t
râvnita pace. „ D a c ă nu pot afla în l u m e a aceasta
p e D u m n e z e u , îl voiu afla poate în cealaltă". In
s e a r a z i l e i d e 17 D e c e m v r i e 1904, s a prezentat
înaintea tatălui s ă u şi-i z i s e : „ D o r e s c s ă - m i i a u a d i o
d e i a tine, m â n e m ă v e i a f l a m o r t " . — „ D e c e v r e i s ă te
u c i z i ? " a întrebat tatăl. — „ P e n t r u c ă H i n d u i s m u l n u
poate da pace sufletului meu, şi nici banii, nici con­
fortul, p r e c u m nici u n lucru al acestei lumi nu m ă
pot satisface. M ' a m săturat deci de această mize­
rabilă şi mărginită viaţă, voiesc să-mi pun capăt
zilelor".
Dimineaţa proximă la ora 5 când era să treacă
acceleratul p e l â n g ă c a s a lor, v o i a s ă se a r u n c e tină-
r u l p e şine p e n t r u a fi zdrobit de tren.
D i m i n e a ţ a l a o r a 3 în 18 D e c e m v r i e 1904 s a
r i d i c a t d i n pat, a făcut, d u p ă p r e s c r i p ţ i a l e g i i h i n ­
duiste, o baie rituală rece. A început apoi s ă im-
ploare pe D u m n e z e u , c a să-i arete calea spre mân­
tuire. Ş i p e n t r u c ă sufletul s ă u e r a plin de îndoieli,
s'a rugat c a u n ateu: „ O D-zeule — d a c ă există un
D u m n e z e u — arată-mi deci calea adevărată, şi m ă
v o i u face S a d h u [călugăr]; în c a z u l contrar, m ă v o i
ucide." A decis apoi: „ D a c ă nu mi se v a descoperi
n i m i c , ş i d a c ă tot î n c ă n i m i c n u v o i u p u t e a î n ţ e l e g e
v o i e s c s ă m ă omor, pentru a întâlni în cealaltă lume
pe Dumnezeu". A început apoi iar să se roage,
stăruitor şi fără întrerupere. A implorat pe D u m ­
n e z e u s ă îndepărteze nesiguranţa şi neliniştea din
sufletul s ă u , dându-i p a c e ; n'a p r i m i t î n s ă nici u n
răspuns. E l însă a stăruit m a i departe, a persistat
în a se lupta în rugăciune cu D u m n e z e u , în nădejde
că v a afla astfel pacea.
D e o d a t ă î n s ă c ă t r ă o a r a 4 Va s e f ă c u l u m i n ă
mare în camera sa de rugăciune. A crezut că s\
aprins casa, a deschis uşa dar afară, nu era nici
u n foc. A închis-o iar şi a continuat rugându-se.
D a r iată, c ă v e d e a p ă r â n d , într'un nor luminos faţa
răspânditoare de iubire a unui om. L a început cre­
z u s e c ă e B u d h a , s a u K r i s h n a , s a u o altă zeitate
şi era gata a se arunca jos pentru închinare. —
D a r iată c ă aude s p r e c e a m a i m a r e suprindere
a s a , î n dialectul s ă u , u r m ă t o a r e l e cuvinte:: „ D e c e
m ă g o n e ş t i ? Ia aminte, e u m ' a m jertfit p e c r u c e ,
d â n d u - m i v i a ţ a p e n t r u tine." N ' a fost î n s t a r e s ă î n ­
ţ e l e a g ă ş i n'a putut z i c e nici u n cuvânt. D e o d a t ă a
observat însă cicatricele ranelor lui Isus din N a -
z a r e t , p e care-1 c o n s i d e r a c a u n o m m a r e c a r e a
trăit şi murit în P a l e s t i n a , înainte d e a s t a c u a t â t e a
s e c o l e , a c e l I s u s p e c a r e c u puţine z i l e înainte îl
u r a din a d â n c u l sufletului său.
Ş i a c e s t I s u s , nu a r ă t a nici o u r m ă de m â n i e
p e f a ţ a sa, fiindcă S i n g h îi a r s e s e s c r i p t u r i l e s a l e
sfinte, ci dimpotrivă, a r ă t a o b o g a t ă m i l ă şi o n e ­
m ă r g i n i t ă d r a g o s t e . D e o d a t ă îi v e n i un g â n d : „ I s u s
H r i s t o s nu-i m o r t ; e l t r ă i e ş t e şi a c e s t a e s t e E l în­
s u ş i ! " Ş i închinându-i-se a c ă z u t l a p i c i o a r e l e lui c a
prin minune, interiorul s ă u fu transformat, s i m ţ i a
c u m H r i s t o s îl pătrundea, c a un c u r e n t divin. P a c e
ş i b u c u r i e i-au umplut sufletul, aducându-i „ c e r i u l
în inima s a " . D u p ă c e S u n d a r S i n g h s'a r i d i c a t
H r i s t o s a dispărut, d a r a c e a p a c e minunată a r ă m a s
s t ă p â n ă p e sufletul său, şi nu 1-a m a i p ă r ă s i t d e
a t u n c i nici odinioară. î n s u ş i m ă r t u r i s e ş t e : „Nici în
l i m b a m e a m a t e r n ă , nici în l i m b a e n g l e z ă , nu sunt în
s t a r e s ă d e s c r i u f e r i c i t a e x p e r i e n ţ ă a a c e l o r mo­
mente".
P l i n de b u c u r i e s'a dus l a tatăl s ă u şi trezindu-1
i-a s p u s : „ S u n t c r e ş t i n " . T a t ă l s ă u însă, n'a putut
c r e d e : „Eşti n e b u n ? du-te şi dormi. A l a l t ă e r i ai a r s
B i b l i a , şi a c u m t e pretinzi c r e ş t i n . Cum s e p o t r i v e s c
a c e s t e l u c r u r i " ? S u n d a r a r ă s p u n s : „ S u n t creştin,
p e n t r u c ă a m v ă z u t p e H r i s t o s . P â n ă a c u m susţi­
n e a m c'a fost un simplu om, c a r e a trăit înainte d e
a s t a c u 2 0 0 0 d e ani. A s t ă z i î n s ă l-am v ă z u t p e e l
însuşi, p e H r i s t o s c e l viu, şi v o i e s c a-i sluji. I-am
c e r c a t p u t e r e a . Mi-a dat p a c e a , p e c a r e n i m e n i
altul nu mi-o p o a t e da. P r i n a c e a s t a c u n o s c , c ă e l
e H r i s t o s c e l viu ş i v o i e s c să-i u r m e z " . T a t ă l s ă u
z i s e : „ A i voit d o a r s ă t e ucizi!" „ M ' a m u c i s deja,
i-a r e p l i c a t fiul; a c e s t S u n d a r S i n g h e m o r t ; e u sunt
o făptură nouă".
[Va urma]. Gheorghe Secaş,
stud. în teol. — Sibiu
 Drepturile religiei în şcoala secundară.
Domnul ministru al Instrucţiunii, / . Petrovid, ţine cu
orice preţ să dovedească lumii româneşti că posedă o
bună dosă de îndrăsneală. După declaraţiile ireveren­
ţioase la adresa bisericii şi autorităţii sale supreme, făcute
nu de mult, intenţionează să-i dea o lovitură şi mai
grea, luându-i dreptul de a se interesa de credincioşii
săi în clasele superioare ale liceului.
D a c ă dl profesor de filosofie, când a ajuns la mi­
nister, şi-ar fi rezervat câteva clipe de cugetare sincer*
şi nepreocupată asupra chestiunii religioase în general
şi apoi în special în şcoala educativă (noţiune care cu­
prinde şcoala primară şi secundară), şi ar fi voit să-şi»
dea seamă, că în fruntea ministerului reprezintă con­
vingerile ţării, nu pe cele personale, ar fi constatat u ş o r
că sunt motive de ordin general psihologic şi cultural,,
de ordin social şi de ordin politic, cari cer să i se d e a
religiei importanţa şi rolul, ce se cuvin ştiinţei vieţii
celei adevărate.
I. S e ştie că religia, care nu este altceva decât le­
gătura vie, organică, raportul dintre orice fiinţă î n ţ e l e ­
gătoare şi toată existenţa, este o realitate psihologică.
Religia obiectivă nu face altceva decât ca această stare
din inconştient să treacă în conştient şi prin aceasta să
facă legătura între funcţiunile sufleteşti şi conştiinţa, ah
cărei temeiu e pur religios, când e lisată nepervertită şi
neadormită, chiar dacă unul sau altul nu ştie nimic de
v r e u n simbol sau mărturisire de credinţă.
Tocmai în urma acestui fapt, problema religiei e să*
arate fiecărui om cam să trăiască în mijlocul existenţii*
(pe care ştiinţa ne-o arată cam e) dacă vrea să vadă
armonie şi pace, problemă pe care nu şi-o poate lua
asupra sa nici ştiinţa şi, din alte motive, nici filosofia.
Religia poartă în sine elixirul, care dă viaţă, avânt
şi trăinicie tuturor operilor omeneşti, tocmai prin faptul
că te învaţă să nu trăieşti numai pentru tine şi pentru
clipa trecătoare, ci pentru vecinicie; ea a fost începutul;
•286 REVISTA TEOLOGICĂ

şi sufletul oricărei culturi omeneşti. Istoria dovedeşte de­

stul de limpede, că cele mai sterpe epoci au fost cele
în care religia a fost desconsiderată; atunci şi dacă n'au
pierit naţiile, li s'a dus la fund cultura şi cu ele valoarea.
Cât de mult datoreşte cultura europeană creştinis­
mului ! întreaga conformaţie a creerului europeanului, şi
al celui ostil creştinismului, este creştină! S e poate deci
isgoni cu atâta uşurătate o realitate de importanţa ei din
ş c o a l ă ? Popoarele, cari au făcut-o, sunt sătule de rezultate,
şi nu va trece mult până îi vor deschide iar, cu cinste,
porţile.
Creştinismul oriental — nici decum cel apusean —
a dat naştere, a alimentat şi a susţinut întreaga noastră
cultură românească. Arhitectură, pictură, sculptură, lite­
ratură, poezie, ştiinţă (istoria), filosofie de viaţă practică,
organizaţie socială (familia, statul), e produsul influenţei
acestui creştinism oriental. Fără cunoaşterea acestuia,
nu e cu putinţă înţelegerea moştenirii noastre culturale.
Rezistenţa neamului nostru a stat în această cultură,
crescută şi alimentată de ortodoxismul creştin, şi cine va
încerca să se atingă de ea cu mâni sacrilege şi cu minte
corcită în mixtura spirituală haotică a Apusului de azi,
la un moment dat va avea în faţă, sbucnind din pro­
funzimi necunoscute lui şi cu forţe, cărora nu le va
fmtea sta împotrivă nici cei mai îndrăsneţi «ritori filoso-
ficeşti», veacurile trecute şi viitoare pretinzând dreptu­
rile culturii româneşti.
Filosofia e neputincioasă şi nu va putea umple golul
sufletesc ce-1 lasă izgonirea religiei. Nu va putea da
avântul şi bucuria de viaţă pe care o dă religia, din
simplul motiv, că sunt atâtea sisteme, cari se contrazic,
că autoritatea unui filosof sau altul e prea puţină auto­
ritate, că e un produs al raţiunii şi se adresează numai
raţiunii, pe când religia influinţează asupra raţiunii, sim­
ţirii şi voinţii deopotrivă, înobilându-le, şi din simplul
motiv, că mintea elevilor e prea fragedă pentru subti­
lităţile dialecticei filosofice. (Să se gândească fiecare cu
c e s'a ales din «filosofia» şcoalei secundare!)
Şi atunci, iată, şi numai aceste consideraţii de ordin
jgeneral cultural şi psihologic dovedesc necesitatea men-
ţinerii în şcoală a filosofiei celei mai simple ca formă
şi mai profunde ca fond, care are trecut multimilenar
şi universal, şi a cărei valoare practică nu poate fi atinsă
de nici una dintre disciplinele îmbrăcate în haine so­
lemne.
II. Dar o minte nepreocupată, fără prejudiţii, îşi dă lim­
pede seama, că la formarea, mai c o r e c ţ i a desvoltarea carac­
terelor, a acelor stâlpi pe cari se razimă o societate,
religia dă contribuţia cea mai însemnată. Tocmai într'o
vreme de criză de caractere s'o izgoneşti din ş c o a l ă ?
Lovitura insă, pe care se pregăteşte să o dea dl min. Pe-
trovici, pare cu atât mai nesocotită, cu cât ne gândim că o dă
tocmai învremea asalturilorcelormaiînteţitealereformatiunii
(sectele), ale bisericii papale (azi mâne ocrotite de con­
cordat) şi ale materialismului anost (curentele sociale),
toate cu tendinţe centrifugale pentru românism. Crede
cumva, că jandarmul trimis să asiste ori să împrăştie
adunarea, a salvat naţionalismul şi patriotismul? Se
împacă oare dl general Averescu, eroul dela Mărăşti şi
Mărăşeşti, cu lovitura grea, pe care o pregăteşte dl mi­
nistru Petrovici, prin izgonirea din şcoală, din şcoala
unde răsboiul se dă fără întrerupere pentru biruinţa
noastră, a unicei forţe capabile să dea ostaşi permanent
gata de jertfă? Dl ministru uită, ori nu ştie, că toate
curentele amintite facproseliţi în şcoală? Mai e lipsă în
favorul lor şi de sprijinul legii de organizare a învă­
ţământului secundar?
Biserica ortodoxă are şi misiune socială, deci are
dreptul să pretindă celor cu răspundere să-şi dea lim­
pede seama de ceeace vor să întreprindă.
III. Dar vin şi consideraţii de ordin politic, cari
cer menţinerea religiei în şcoala secundară.
Legea de organizare a bisericii ortodoxe prevede
•datoria bisericii de a se îngriji de creşterea religioasă
a elevilor din şcoala primară şi secundară, de orice
caracter ar fi ele. O lege se poate desfiinţa ori i se
f>oate reduce din valoare şi putere, prin o lege privi­
toare la altă chestiune?
Biserica, şi în urma rostului şi misiunii sale de a
învăţa, are dreptul şi datoria de a cere, ca şcoala să
dea membrilor ei educaţie religioasă. Nu vrea s'o facăi
statul prin şcoala sa, i se dau bisericii lovituri şi redu­
ceri sistematice ale importanţei ei, — într'o bună zi>
această situaţie poate pune biserica la atâta încercare,
încât să rupă frăţietatea cu statul, să-şi înfiinţeze insti­
tute proprii pentru învăţarea masselor şi a tineretului,,
şi cari să nu urmărească numai scopuri educativ-reli-
gioase, ca cele cerute azi. Amvoanele se pot schimba
în catedră mai puternică decât cea de filosofie din o
şcoală secundară şi chiar universitară. Ş i unde va exista
puterea s'o împiedece?
Credem însă că domnii miniştri Goldiş şi Lupaş,
cari cunosc ce forţă reprezintă, în cazuri de lovituri,
biserica de dincoace de Carpaţi, vor şti să afle c a l e a
de a lămuri pe dl ministru Petrovici, că nu e prudent
să pună în funcţiune o asemenea mişcare.
Considerând deci, că religia, acest bun al fiecăruia
primit deodată cu naşterea sa, elementul de bază al
oricărei culturi şi în special al celei româneşti, nu poate
fi înlocuită nici prin ştiinţă — asta s'a văzut p â n ă
acum — şi nici prin filosofie — asta se va vedea în cu­
rând, considerând că vremea noastră cu mişcările ei
religioase şi sociale au deşteptat un deosebit interes
pentru religie, că o reclamă apoi educaţia caracterelor,
fără de cari o societate se cufundă şi statele pier; şi
considerând apoi că biserica poate fi pusă în situaţia
să nu mai poarte frăţietate cu Statul, care prin oa­
menii puşi în frunte o loveşte şi bagatelizeasă mereu,
şi în acest caz ea n'are de pierdut, ci numai de câştigat
socot că dl ministru I. Petrovici va găsi. că opiniile
personale sau ale unei infime minorităţi disparente —
în domeniul religios — nu pot avea loc, când e vorba
să reprezinte opiniile ţării, care se identifică, de sigur,
cu biserica sa, şi va recunoaşte c ă :
1. Religia are dreptul de a figura la loc de frunte
între materiile şcoalei secundare, al cărei scop este
cultură generală şi educaţie, ca o materie cu scop emi-
nament educativ şi cultural.
2. E a pentru a-şi ajunge scopul, are lipsă ce cei
puţin 2 ore săptămânal de fiecare clasă.
 3. Pentru a da roadele aşteptate, corpul didactic
necesar învăţământului religios să fie redat controlului
şi disciplinii canonice a bisericii şi biserica să-i pregă­
tească din punctul de vedere al specialităţii, cum crede
ea de bine în conformitate cu spiritul vremii. Statul doar
să-i supună formelor cerute de el celorlalţi profesori
(exam. de capacitate).
4. Programa să fie stabilită de autoritatea biseri­
cească, statul să Ie controleze numai din punctul de
vedere al intereselor superioare de stat.
5. Manualele să fie aprobate din punct de vedere
religios şi pedagogic de biserică, iar statul să exercite
numai controlul amintit la punctul precedent.
Nu este vorba aici de nici un privilegiu acordat
bisericii şi preoţimei. Această instituţie şi sluji­
torii ei nu sunt nici o clasă, nici o castă, şi nici o
situaţie socială şi nici materială deosebită nu-i face
să-şi spună cuvântul aşa de răspicat, ci gândul şi grija
desinteresată pentru binele ţării şi al neamului, cari
prin o măsură necumpenită îndeajuns pot fi puse la
grea încercare. Tocmai în aceasta rezidă forţa acţiunii
noastre şi ne asigură dreptatea.
Credem că de data aceasta nu avem să aşteptăm
nişte declaraţii ireverenţioase, ci îndreptarea unei gre­
şeli. Şi cine sunt cei cari iartă mai uşor, dacă nu noi ?
Preot Gh. Maior.

1
Pasiunea apostolică.
Idealul creştinismului este: întemeierea, aici pe pământ, a
împărăţiei Iui Dumnezeu, a desăvârşirii vieţii- omeneşti. Pu­
terea omenească, pe care ne-a arătat-o Isus Hristos drept prin­
cipiu al vieţii, care va avea să înfăptuiască acest ideal, este
iubirea cu toate puterile ce vlăstăresc din ea şi cu urmarea ei
firească: pacea şi bunăînţelegerea.
Isus Hristos a venit în lume, luând fiinţă de om, pen-
1
Predică ţinută preoţilor, în Biserica Sfântulni Nicolae din Braşov,
cu ocazia adunării generale a secţiei Sibiu a Asociaţiei clerului ortodox
român din Transilvania,
truca să ne dea programa de viaţă in vederea realizării
acelui scop înalt, învăţându-ne şi cu graiul şi cu pilduirea
vieţii sale. Fiecare moment petrecut de El in lumea aceasta,
reprezintă îndrumări Şi învăţături, în raport cu realizarea sco­
pului înalt, a idealului vieţii omeneşti.
Isus Hristos punând în învăţăturile sale iubirea ca prin­
cipiu activ al vieţii, religiunea creştină, în contrast cu toate c e ­
lelalte religiuni, fie istorice, fie încă actuale, cere realizarea idea­
lului ei nu numai prin contemplaţi şi norme negative, ci prin
inactivarea forţelor şi imboldurilor de viaţă priiegind prin ace­
stea, pe cale practică deci întemeierea, aici pe pământ, a vieţii
superioare, ideale, a omenimei, a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Religiunea lui Hristos în urmare nici ea nu s'a formulat din
contemplaţii, din visuri şi speculaţii, cum s'au formulat religiu-
nile istorice şi cum s'a formulat şi religia mohamedană, ci sco-
ţându-i-se principiile ei din însăşi viaţa reală omenească. D e
aceea religiunea creştină e o religiune pozitivă. Ea are o te­
melie de tot realistă, de pe care se înalţă, pe cale inductivă şi
prin abstracţie firească, la construcţia sistemului său, care re­
prezintă apoi însuşi idealul vieţii.
Tot ce se cuprinde in învăţăturile lui Hristos reprezintă
adevăruri psihologice, sociologice, logice şi biologice. Morala
religiunii creştine din aceste consideraţii stă pe un temeiu ab­
solut ştienţific.
Că iubirea este principiul activ, cel adevărat, al vieţii su­
perioare, nu o mai trage nimeni la îndoială. Acest principiu
a fost adoptat şi în pedagogia nouă. Reformele mari ale pe­
dagogiei, în ce priveşte metodele de educaţie, constau tocmai
în adaptarea puterii iubirii la normele şi procedeele de aplicat
în acţiunea educativă. Acest principiu va trebui să ajungă do­
minant şi să fie aplicat şi în administrarea vieţii de stat. Deo­
camdată nouă ne revine să deslegăm problema grea a culturii
religioase creştine, cultivând puterea iubirii, îngrijind şi stăruind
ca ea să ajungă să stăpânească şi să determine sufletele oame­
nilor, întrucât oamenii se vor arăta vrednici, prin faptele lor,
pornite şi conduse de iubirea aievea ei, se vor putea consi­
dera de credincioşi adevăraţi ai Iui Hristos. Rămâne un vecinie
adevăr ceeace scrie apostolul Pavel Corintinenilor: «Şi de aş
avea prorocie şi de aş şti toate tainele şi toată ştiinţa şi de
aş avea toată credinţa, cât să mut şi munţii, iar dacă dragoste
mu am, nimic nu sunt» (i. Cor. XIII. 1—2). Tot asemenea
-adevăr rămâne ce ne spune evanghelistul loan: «Cine spune
că iubeşte pe Dumnezeu şi pe fratele său nu-1 iubeşte, min­
geste, căci cum poate el iubi pe Dumnezeu pe carele nu-l vede
şi pe fratele său pe care-1 vede, nu». Dar rămâne nezdruncinat
şi adevărul, că religiunea creştină reprezintă cea mai sigură
îgaranţie pentru progresul omenirii. Ea a trecut prin o grea
criză in urma spiritului pornit de filosofia materialistă a seco­
lului al XVIH-lea, care s'a dovedit unilaterală şi exagerată.
Astăzi ea este pe calea bună a dovedi, că prin adevărul ce
«reprezintă, a biruit lumea. Astăzi numai semidocţii, cari nu
s e pot ridica la concepţiile inalte ale creştinismului, răutăcioşii,
cari nu pot suferi căldura iubirii şi speculanţii, cari ţin să pes­
cuiască in tulbure, mai au veleităţi de a lupta împotriva reli-
giunii creştine.
In considerarea acestor adevăruri religiunea creştină are
să desvolte o intensivă activitate învăţătorească, ceeace a făcut
şi Isus H istos, ceeace au continuat a face apostolii şi sfinţii
părinţi ai bisericii şi ceeace avem şi noi toţi preoţii să continuăm
a îndeplini. In chemarea noastră preoţeasca noi n'avem să în­
deplinim numai un «opus operatum», cum făceau preoţii reli­
giilor istorice şi fac şi cei ai religiilor necreştine de azi. Noi
trebue să facem neîncetat pe învăţătorii vieţii superioare, de­
terminând pe credincioşii noştri să aprofundeze învăţăturile
evangheliei. Şi săvârşirea tainelor şi îndeplinirea formelor cul­
tului trebue să reprezinte puterea de acţiune învăţătorească.
D e aceea şi e atât de grea chemarea preoţească, cea mai grea
•din câte s'au formulat în urma organizaţiilor vieţii omeneşti.
«Chemarea preoţească şi în sine e grea şi delicată, fiindcă are
un ideal înalt de realizat şi de altă parte fiindcă ea însemnează :
să te apropii de sufletele omeneşti, şi de regulă de suflete rău
nărăvite, să cauţi să le influinţezi, oprindu-le de a se validità
în sens păcătos, împedecându-le în pornirile lor rele, ducând
chiar lupta în contra lor, îndrumându-le pe căile binelui şi avân-
t â n d u l e cătră Dumnezeu, care e duh şi din cauza aceasta greu
de cuprins de oamenii fără duh înălţat. Ea a devenit în ge­
n e r e mai grea azi, după războiul mondial, în decursul căruia
s'au răscolit şi s'au întârit atâtea cusururi şi pasiuni omeneşti,
«clin cari lipseşte de tot principiul activ al vieţii superioare ome-
aieşti, puterea iubirii. Ea e devenit însă şi mai grea în specia
în c e ne priveşte pe noi Românii, ale căror împrejurări deter­
minante de viaţă de până acum au fost mai nenorocoase. D a r
acestea însemnează totdeodată, că chemarea preoţească se i m ­
pune azi ca o necesitate de tot imperativă şi firească, dictată
nu numai de însuşi rostul vieţii omeneşti, ci şi de trebuinţa
de refacere a ei. Şi consideraţiile acestea, se înţelege, mai
însemnează totdeodată, că chemarea preoţească românească a
devenit şi mai necesară pentru viaţa noastră de azi, când a v e m
să rezolvim problema mare şi a refacerii vieţii şi şi întărirea n e a ­
mului şi statului românesc, prin un proces psihologic şi etic . r

care porneşte de jos în sus.

Iată situaţia şi problema şi perspectiva, pe cari noi, preoţii
români, de azi, trebue să le privim în faţă, vrând să ne d o ­
vedim factori onştienţi in procesul de desvoltare a vieţii d e
azi a neamului nostru.
Evanghelia, cu duhul ei sfânt, ne lămureşte clar în pri­
vinţa datoriilor de urmat. Evanghelia ne consideră: csarea pă­
mântului». Prin această cualificaţie ni se indică chemarea: să
reprezentăm puterea, care să susţină sănătoase, neinfectate, ele­
mentele şi baza vieţii, pentruca aceasta să poată răspunde r o ­
stului său. Suntem numiţi: părinţi, indicându-ni-se c h e m a r e a :
să îngrijim de desvoltarea sănătoasă a credincioşilor noştri, e l e ­
mentele constitutive şi producătoare ale vieţii. Suntem numiţi:
păstori, cu aceleaşi îndatoriri de pază şi îngrijire. Toate trei
numirile cualificative reprezintă aceeaşi noţiune.
Cuvintele Apostolului Pavel din scrisoarea sa cătră C o -
rinteni constituesc programa clară, respicată, pentru rostul
nostru în mijlocul poporului în vederea rezolvării chemării
noastre: «Iată gata sunt a veni la voi şi nu mă voi supăra pe
voi, că nu caut ale voastre, ci pe voi, prea cu plăcere v o t a
cheltui şi mă voiu cheltui şi pe mine pentru sufletele voastre».
In asemenea chip ne învaţă Apostolul Petru: «Păstoriţi turma,
lui Dumnezeu cea dintru voi, purtând grije de ea, nu cu silă,,
ci cu voie, nu cu agoniseli, ci cu osârdie, nu ca şi când aţi
stăpâni peste cliruri, ci pildă făcându-vă».
Sunt desăvârşite aceste îndrumări şi programe. Este irezi­
stibilă şi măreaţă puterea ce o reprezintă iubirea!
îndrumările şi programele trebuesc însă simţite şi prefă­
cute în putere de voinţă lăuntrică şi nu numai individuală, ci g e ­
nerală, pentru ca din ele să rezulte binele general. Nici iubirea»
numai ca însuşire individuală, nu reprezintă încă puterea activă
măreaţă, desăvârşitoare; şi iubirea trebue să fie generalizată.
Altcum toate acestea vor rămânea cuvinte, ca multe alte expresii
*lt noţiunilor frumoase şi înalte, vor rămânea «chimvale răsu­
nătoare».
Iată, iubiţilor fraţi, că pentru a reprezenta noi puterea de
a fi «sarea pământului», d e a funcţiona c a : «părinţi şi păstori»,
ni se cer însemnate condiţii prealabile, de cari trebuie să ne
dăm seamă, şi pe cari să le putem simţi corect şi profund.
Prin continue sforţări de voinţă şi prin reflexiuni, pe lângă
neîncetata aprofundare a Bibliei, să ne tot încălzim sufletul,
spre a-1 preface pasionat pentru chemarea noastră. însăşi iubirea
din noi şi din poporul, pe care avem să-1 păstorim, este numai
o urmare ale multor îndemnuri şi condiţii menite a favoriza
•valoarea şi mulţămirea vieţii. Acestea trebuie să fie date, ori
create în sufletul celui în care are să se inactiveze puterea
a'ubirii. «Iubire cu sila» nu se poate cere, ne spune un dicton
al poporului.
Nu mă îndoesc de iubirea ce sălăşlueşte în inima fiecărui
preot, pentru poporul de care e legat şi peste tot pentru che-
marea sa.
E a trebue să se desvolte, să vieze şi să se potenţeze în-
preot, în astfel de grad de putere, de pasiune, ca sufletul lui
să nu mai simţiască alte îndemnuri şi orientări decât cele indi­
c a t e de problemele chemării sale. Preotul In urma pasiunii de
c a r e trebue să fie stăpânit să nu se îndoiască apoi de nimic
când are să realizeze ceva din problemele sale; să nu şovăiască
în faţa nici unei greutăţi; să fie convins în tot cuprinsul sufle­
tului său, c ă : in hoc signo vinces. Hristos şi apostolii să-i fie
totdeauna ca vii imagini şi înv gurătoare pilde.
Ni se cere cu drept cuvânt, ca noi preoţii de azi să ne
ştim nu numai închipui, ci să fim şi in stare a reprezenta în
mod viu starea sufletească a apostolului Pa vel şi a colegilor
săi, când scria astfel Corintinenilor: «Noi nebuni suntem pentru
Hristos, iar voi înţelepţi întru Hristos: noi slabi — i a r voi tari;
Voi slăviţi — iar noi necinstiţi»; «Şi ostenim lucrând cu manile
noastre; ocăriţi fiind — grăim de bine ; izgoniţi fiind — răbdăm ;
tiuliţi fiind — mângăiem; ca nişte gunoi ne-am dat lumi', tuturor
iCăpădătură suntem până acum». (1. Cor. IV. 10, 12.)
Ori să nu simţim noi caracterizările acestea ale marelui
Apostol ca o pildă vie al îndeplinirii unei datorii preoţeşti, c a r e
Întocmai ni se impune şi nouă preoţilor de azi? Da, le voim
simţi şi ne vor impresiona, dacă va via în noi pasiunea învă-
ţătorească, nu în gradul, în care era stăpânit marele Apostol^,
dar în măsura, în care se cuvine să vibreze în sufletul unul
învăţăcel în cele apostoleşti, raportându-se la acel pasagiu a¥
Bibliei.
Preoţii vor trebui să înţeleagă, şi, înainte de toate, în
modul cel mai aprofundat, evanghelia lui Hristos şi să o sim-.
ţească cu puterea pasiunii, care să se apropie de a Apostolilor.,
pentru ca să-şi poată îndeplini azi chemarea lor grea, dar sfânta
şi deci necesară.
*
• *
Insă drept condiţie de pregătire a dispoziţiei care să n e .
mijlocească apropierea noastră de sufletul poporului având sâ
facă rodnică pasiunea preotului, este o altă mare şi importantă
putere sufletească: încrederea. Dacă nu ne vom asigura, înainte
de toate această columnă sprijinitoare a construcţiei, ce avem
să înălţăm prin activitatea noastră preoţească, toate străduinţele
ne-ar rămâne fără rezultate. Aceasta este deci a doua şi fun­
damentala condiţie şi putere firească pentru realizarea apro­
pierii între sufletele omeneşti şi creiarea de raporturi intime şi
solide intre ele. In această realizare zace şi cheia şi taina edu­
caţiei celei adevărate şi tot în ea zace şi taina şi cheia bunei
şi reuşitei păstoriri.
Vom deveni păstori şi părinţi buni şi ne vom putea do­
vedi: «sarea pământului», dacă în desvoltarea activităţii noa­
stre pastorale conduse de pasiune apostolică vom fi în stare-
să ne asigurăm încrederea poporului nostru. In cazul afirma­
tiv vom fi buni preoţi, altcum răi preoţi.
Dispoziţii înăscute, cultură solidă şi multilaterală, linişte
sufletească şi multă Înţelepciune vor închega şi construi puterile
menite a ne mijloci realizarea acestei probleme importante.
De dispoziţiile înăscute a trebuit să facem dovadă, când
ne-am hotărât să îmbrăţişăm chemarea preoţească, cultura ne-ar»
dobândit-o în şcoală şi trebue necontenit să ne-o tot sporim
şi complectăm, de liniştea sufletească au să se îngrijească supe­
riorii noştri; iar înţelepciunea trebue să ne-o dobândim din
şcoala şi din aprofundarea vieţii, din ceeace să ni se cristalizeze
o concepţie clară a vieţii superioare. Această înţelepciune a
vieţii, care se deosebeşte de inteligenţă şi de ştiinţă, este o
putere valoroasă, atât pentru indivizi cât şi pentru popoare
dar ea face în adevăr valoarea cea mai preţioasă a conducă­
torilor deci şi a preotului, fără de care acesta n'are cualificaţia
rebuitoare pentru îndeplinirea chemării sale pastorale. Cu înţe­
lepciunea a zidit Dumnezeu lumea, cu înţelepciune trebue să
fie şi condusă în toate ramurile ei de activitate. Marele cugetător
biblic Solomon enunţă în ale sale Pilde următoarele adevăruri
de o valoare vecinică, despre îuţelepciune, adevăruri cari merită
să fie întipărite în mintea noastră: <Căile înţelepciunei sunt căi
bune şi toate cărările ei cu pace» (III. 17). A p o i : «Prin înţelep­
ciune împăraţii împărătesc şi cei puternici scriu dreptate tot
prin ea» (VII. 15). «Prin înţelepciune cei mari se urăsc şi stă­
pânii prin ea stăpânesc pământul» (VII. 16). «înţelepciunea a
scos din nevoi pe cei ce i-au slujit ei» (X. P.).
«împăratul îndrăsneţ va cădea în rele, iar sluga înţeleaptă
îl va izbăvi pe el» (XIII. 18). Iar alt înţelept al bibliei vechi, Isus,
fiul lui Sirah, z i c e : «înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-1
face pe el să şadă între cei mari» (Cartea înţelep. XI. 1). Filo­
soful Plato pune în fruntea celor patru virtuţi omeneşti-: înţe­
lepciunea, numai după ea urmează dreptatea, cumpătarsa şi
bărbăţia. Testamentul cel nou e plin de învăţături accentuân-
du-se necesitatea înţelepciunei în lăţirea cuvântului lui Dum­
nezeu şi preamărindu-i-se valoarea şi puterea ei. însuşi Isus
Hristos în tot decursul activităţii sale învăţătoreşti se arată un
ideal de înţelept, pilduind la toate ocaziile valoarea şi puterea
înţelepciunii, cu care a biruit lumea. Apostolul Pavel consideră
însăşi evanghelia ca reprezentând înţelepciunea. El scrie Corin-
tinienilor: «Grăim înţelepciunea lui Dumnezeu întru taină, care
o a rânduit Dumnezeu, înainte de veci, spre mărirea noastră»
(2 Cor. II. 7).
Isus Hristos învaţă anume pe Apostolii săi să umble tn
înţelepciune în toate căile lor. Mateiu ne redă următoarea îndru­
mare dată de Hristos apostolilor s ă i : «Iată eu vă trimit pe voi
ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi
ca porumbeii» (X. 16).
* *
Înţelepciunea este o putere morală cum numai iubirea o
mai poate reprezenta. Dar cum iubirea, în înţelesul adevărat
al concepţiei ei, ca iubire creştinească, despre care poate îi
numai vorba, e in mare parte incă numai un ideal in viaţa
reală, tot înţelepciunii îi revine chemarea, ca să îngrijească de
învierea şi cultivarea relaţiunilor sociale şi de desciplinarea sufle­
telor active în organizaţiile vieţei omeneşti, în vederea stabi­
lirii raporturilor civilizate dintre oameni, având acestea apoi
încetul cu încetul să prepare apoi condiţiile pentru desvoltarea
puterii iubirei. Aceste condiţii sunt: simpatia şi armonia, lată
importanţa mare, care a avut-o şi o va avea totdeauna înţelep­
ciunea în procesul de desvoltare reală a vieţii superioare o m e ­
neşti. S e ştie, că pe vremea, când filosofia grecească trecând
în desvoltarea sa evolutivă, în ce priveşte întrebarea, că ce este
universul şi care este elementul vivificător şi susţinător al lui,
peste teoriile simpliste, cari susţineau, că in apă, şi în fine
că în aer ar fi taina fiinţei lui, a construit o teorie mai înaltă,
cu o concepţie ştiinţifică, conform căreia se zicea, că Universul
e o compoziţie de molecule, atomi, care compoziţie e orga­
nizată şi vivificată de puterea înţelepciunei — nous — prin
c e e a c e se crează şi susţine apoi armonia şi echilibrul lumei*
Această teorie, în care înţelepciunea este puterea de căpetenie
şi care devenise foarte plauzibilă tuturor cugetătorilor, a fost
atât de simpatizată de marele filozof Socrate, încât în învăţă­
turile sale o ridică la cel mai înalt principiu de viaţă, fapt
care i-a adus învinuirea, că susţine fiinţa unei nouă zăităţi.

In adevăr înţelepciunea reprezintă aceea putere reală şt

activă, care e în stare să influinţeze şi să determine mai mult
sufletele omeneşti spre a se organizi şi valora în societăţi.
De această putere trebue să dispună preotul in chemarea
grea şi importantă, cu deosebire pentru timpurile de azi. Dela
ea va şi depinde toate rezultatele activităţii sale pastorale şi
reuşita ideilor şi silinţelor sale bune. Relaţiile preotului cu poporul
său e barometrul gradului lui de înţelepciune.
*

Prilegiul întrunirii noastre la adunarea de azi să ne dea,

fraţilor, puternice î demnuri spre Întărirea credjnţei noastre în
Hristos şi spre potenţarea pasiunii, care să ne însufleţească
necontenit în chemarea, ce avem să o îndeplinim. Să înţelegem
deplin şi să simţim pasiunea apostolului Pavel depusă d. e. ş
în scrisoarea sa cătră Evrei, caracterizând atât de luminos şi
d e impresionant totdeodată stări, cari se potrivesc perfect cu
cele ce ni se arată în vremurile de acum şi indicând da­
torii, cari atât de nimerit ne sună şi nouă, celor ce trăim
aceste vremuri:
*Drept aceea şi noi având atâta nor de mărturii pus
împrejurul nostru, lăpădând toată sarcina şi păcatul celce lesne
încunjură, prin răbdare să alergăm în luptă, care este pusă
înaintea noastră.
«Căutând la Isus, începătorul şi plinitorul credinţii, ca­
rele în locul bucuriei ce era pusă înaintea Lui, a răbdat crucea
d e ocară, nebăgând seamă şi de-adreapta scaunului lui Dum­
nezeu a şezut.
«Că socotiţi de celce a răbdat delà păcătoşi asupra S a
impotrivire ca aceea, ca să nu vă osteniţi slăbind cu sufletele
voastre.
«Că încă nu aţi stătut până la sânge, împotriva păcatului
iuptându-vă.
«Şi aţi uitat mângâierea, care vouă ca unor fii vă gră­
beşte: fiul meu, nu defăima certarea Domnului, nici slăbi mu-
-strându-te de Dânsul.
«Că pe care-1 iubeşte Domnul, îl ceartă şi bate pe tot
-fitul, pe care primeşte.
«De veţi suferi certare, ca unor fii vouă se va afla
Dumnezeu ; căci care fiu este, pe care nu-1 ceartă tatăl ?
«Toată certarea în vremea cea de faţă se pare că nu
este de bucurie, ci de întristare; iar mai pe urmă roadă de
p a c e a dreptăţii dă celor pedepsiţi printr'ânsa.
«Pentru aceea manile cele slăbite, genunchile cele slă-
3>ănoage vi le îndreptaţi!
«Şi cărări drepte faceţi picioarelor voastre, că nu ce este
rschiop să rătăcească; ci mai vârtos să se vindece 1
«Pacea să urmaţi cu toţii şi sfinţenia, fără de care ni­
meni nu va vedea pe Dumnezeu !»
*
* *
Să înţelegem şi să simţim, că în lupta pe care o dăm
avem «să umblăm cu pază nu ca neşte neînţelepţi, ci ca cei
înţelepţi» (Ap. Pavel, cătră Efes. V. 15), cum ne învaţă apo­
stolul Pavel.
Să luăm convingerea nestrămutată, că între condiţiile, cari
.au să ne mijlocească apropierea noastră de popor şi să ne
ajute şi înlesnească înfăptuirea silinţelor noastre, cea mai im­
portantă este: puterea înţelepciunii şi a iubirii.
Această putere şi lumină să ne conducă în toate căile
noastre, căci numai acelea «sunt căi bune şi toate cărările ei<
cu pace», menite a realiza întărirea bisericii, a neamului şi a sta­
tului nostru, a realiza şi mulţămirea noastră şi a face preamă­
rirea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin!
Prot. Dr. losif Blaga.

Cercurile religioase şi autoritatea

bisericească.
Chestiunea frecvenţei preoţilor şi cântăreţilor
la cercurile religioase, în eparhia mitropoliei ungro-
v l a h i e i ş i a R â m n i c u l u i s a r e z o l v a t definitiv. In alte
1
eparhii, fără c a s ă se fi încercat plămădirea unei
c o n ş t i i n ţ i m i s i o n a r e , u n i i c r e d c ă «puterile personale
interne» a l e f i e c ă r u i c l e r i c , s u n t s u f i c i e n t e p e n t r u a
determina o acţiune comună.
C a r e sunt puterile p e r s o n a l e i n t e r n e ?
C e a dintâi sănătatea, c e a de a doua conştiinţa
preoţească.
între funcţionarea corpului şi funcţionarea su­
fletului este o intimă legătură. C o r p u l ş i sufletul
f a c u n tot n e d e s p ă r ţ i t . C e l e m a i m i c i m i ş c ă r i a l e
t r u p u l u i î ş i a u o b â r ş i a î n cine ştie c a r e c e n t r u ner­
vos. Echilibrul perfect al centrelor nervoase depinde
de funcţionarea celui m a i mic din organele noastre.
L i m b a — „ b a r o m e t r u l căilor d i g e s t i v e " [Dr. F r u -
muşeanu] — l a c e a m a i m i c ă indispoziţie stomacală,
la c e a m a i mică oboseală a stomacului, se acopere
c u unsori, care-i a s c u n d c u l o a r e a şi-i s c h i m b ă sen­
zaţiile papilelor — organe a ş a de delicate. O l i m b ă
î n c ă r c a t ă trăeşte într'o g u r ă a m a r ă . O g u r ă a m a r ă
nu poate fi mieroasă. D e aceea indispoziţia gurei
s c a d e puterea de funcţionare a sufletului. Atunci
spontaneitatea, este înlocuită c u g â n g ă v e a l a , sigu-
1
In Mitropolia Ardealului cercurile religioase funcţionează de 7
ani. — -N. R. • '
r a n ţ a c u n e s i g u r a n ţ a , p r e c i z i u n e a c u v a g u l ş. a . P o a t e
că de aceea „se codea M o i s i " , [Păr. Scriban] să s e
pue în fruntea poporului, iar Iona se pogora m a i
d e g r a b ă spre adâncul mării, decât s ă predice Nine-
vitenilor!
Sănătatea este u n a din condiţiile acţiunilor ome­
neşti. N u m a i un trup sănătos, poate fi u n o r g a n de
v o i n ţ ă . N u m a i u n t r u p s ă n ă t o s a j u t ă s u f l e t u l u i şi-1
face să voiască şi să lucreze.
L a noi în regat, p r e o ţ i m e a c u p ă r argintiu, re­
p r e z i n t ă u n m a r e contigent. M a i o r i t a t e a dar, a u întrat
în f a z a bătrâneţii. B ă t r â n e ţ a î n s a m n ă : U z a r e a orga­
nelor şi ţesuturilor, declinul forţelor şi cortegiul in­
firmităţilor. In u r m ă r i l e ei, p r e c u m se v e d e , bătrâ­
neţa este foarte neprietenească.
A v e m însă o mângăere. Ne-o dă poetul V l ă h u ţ ă :
„ B ă t r â n e ţ a î n c e p e , c â n d î n c e p i s ă te t e m i d e e a " .
F i i n d c ă n'am început s ă m ă tem de ea, o p r i v e s c
î n l u m e , s u b a s p e c t u l c e l o r t r e i f o r m e a l e e i : bă­
trâneţa prematură — rezultată din multe şiruri de
n e g l i j e n ţ e ; bătrâneţa în forma violentă,1 rezultată
d i n b o l i g r a v e ş i n e v i n d e c a b i l e , ş i bătrâneţa nor­
mală, r e z u l t a t ă d i n s l ă b i r e a f u n c ţ i i l o r f i z i c e ş i i n t e ­
lectuale. D e c i — zice D r u l F r u m u ş e a n u — „nu e
c i n e v a bătrân, fiindcă a trecut de 70—80 ani, ci pentru
s i m p l u l c u v â n t c ă ţesuturile s a l e a u îmbătrânit, ar­
t e r e l e s a l e s ' a u întărit, v i s c e r e l e s a l e o b o s i t e de sur­
menaj se î n c o v o a e sub o greutate neproporţionată
cu forţa lor şi chiar sufletul s ă u renunţând la voinţa
de a trăi, se l a s ă î n p r ă p a s t i a bătrâneţii".
A s t f e l p u s ă chestiunea, bătrâneţa lui P e t r u şi
slăbiciunea trupului supus închisorii, a lui P a v e l , ne
a c u z ă pe noi, cei care i n v o c ă m slăbiciunea şi sănă­
tatea c a m o t i v e ale inactivităţii. Intre puterile per­
s o n a l e i n t e r n e , c a r e d a u i m b o l d s u f l e t u l u i şi-1 î n ­
d e a m n ă l a a c t i v i t a t e , a f a r ă d e s ă n ă t a t e , e s t e ş i con­
ştiinţa preoţească.
A fost conştiinţa preoţească a d u s ă la starea de
1
Un îndrăsneţ a trecut Niagara într'un butoi de oţel. Când a ieşit
din butoi, era alb ca lâna.
sconvingere pentru interesul cel mare al propove-
duirei cu timp şi fără t i m p ?
î n multe locuri, conştiinţa misionară a preoţilor
a fost lăsată c a o l o c o m o t i v ă de cale ferată în b ă ­
taia ploilor şi s a încărcat cu rugină.
A c o l o u n d e conştiinţa p r e o ţ e a s c ă n'a fost ador­
m i t ă , i-a l i p s i t a n t r e n a r e a . U n a d i n c e l e d i n t â i c o n ­
diţii a unei b u n e sănătăţi, — d u p ă n o u a m e d i c i n ă —
este antrenarea p r o g r e s i v ă a individului s p r e o ac­
tivitate fizică şi m o r a l ă n o r m a l ă .
Normal, în viaţa pastorală însamnă, să încerci
în fiecare zi s ă sapi culcuş direcţiei morale în sânul
societăţii.
D a c ă însă puterile personale interne: sănătatea
şi conştiinţa n u - s s u f i c i e n t e p e n t r u a n t r e n a r e a p r e o ­
tului în tovărăşiile religios-culturale, atunci este ne­
cesar să recurgem la a doua formă a îndemnului
l a a c t i v i t a t e , ş i a n u m e l a autoritatea externă.
„Iată v ă trimit" este u n imperativ care trezeşte
sentimentul temerei şi al ruşinei. Cine aşteaptă sanc­
ţiunile autorităţii, s e l a s ă cârmuit de u n factor in­
ferior, întrucât, — în o r d i n e a a c e a s t a , — s u p e r i o r ,
n u este decât a c e i a ce e dictat d e puterile p e r s o ­
n a l e ale o m u l u i : sănătatea şi conştiinţa.
A r e rost autoritatea în funcţionarea cercurilor
religioase ?
Negreşit. Ş i încă un rol covârşitor.
Autoritatea, trebue s ă studieze energia fizică
şi m o r a l ă a subalternilor, şi dirijându-le, s ă le înalţe
s p r e o cât m a i b u n ă folosire. A u t o r i t a t e a , trebue s ă
c a n a l i s e z e aptitudinile, c a r e a d e s e a o d i h n e s c în a d â n ­
cimile sufletului, îndreptându-le cătră folosinţa ime­
diată. O v o r b ă b u n ă d e l a u n suflet entuziast şi con­
v i n s — c u m este o m u l de autoritate în creştinism,
unde ierarhia valorilor e principiu capital, — o v o r b ă
duioasă, c a r e cade c a o picătură de r o u ă într'un potir
de floare, o compătimire şi încurajare în lucrul nostru
v a l o r e a z ă nespus, şi fac c a acţiunile celui m a i calm,
să înainteze vizibil. D e aceea creştinismul nu con-
c e p e o autoritate a n c h i l o z a t ă într'o c e l u l ă centrală,,
ci o autoritate f l u i d ă [ d a c ă p o t f o l o s i a c e s t cuvânt],,
care răsbate prin locuri nepătrunse ş i suflete n e ­
ştiute ş i r i d i c ă ostaşi, î m p ă r ă ţ i e i l u i Isus.
Autoritatea, trebue s ă sprijine entuziasmul preo­
ţiei, f i i n d c ă p r e o ţ i a e s i n g u r a c a p a b i l ă s ă c r e e z e
iniţiative î n d o m e n i u l pastoral.
î n r e z u m a t d a r c e r c u r i l e religioase sunt f a l a n -
gile m o d e r n e ale B i s e r i c i i menite s ă stăvilească ş i
s ă r e t u ş e z e î n r â u r i r e a altor organizaţii, c a r e ţin p r e a
puţin cont d e i d e e a centrală, i d e e a m o r a l ă .
C a centre d e emulaţie p e n t r u p r e o ţ i ş i cântăreţi,,
autoritatea trebue n u n u m a i s ă sprijine iniţiativele-
sporadice ivite p e ogorul pastoral, ci s e cuvine să-
Ie o r g a n i z e z e , s ă l e r â n d u i a s c ă ş i s ă l e g e n e r a l i z e z e ;
în întreaga Biserică. Econ. A. C. Cosma Bâlca, Putna.

MIŞCAREA LITERARA.

/. Prof. Dr. Grigorie Cristescu: Pentru înviorarea e n ­

tuziasmului pastoral. Sibiu 1926. (Edit. autorului). 60 pagini.
30 Lei
2. Prof. Dr. Gr. Cristescu: Slujba ta fâ-o deplin (Scri­
sori pastorale), Sibiu 1926. (Editura autorului). 9 4 pag. 50 Lei.
Juxtapunerea acestor două cărţi — ultimele roduri ale
prodigioasei activităţi literare ce-o desfăşoară cu a neasemănată*
râvnă şi jertfelnicie părintele prof. Dr. Grigorie Cristescu —
este lucrul cel mai firesc. Chiar titlu! le trădează sinonimitatea
cuprinsului lor. Sunt meditaţii izvorâte dintr'o profundă intuiţie
a adevărurilor sfinte, pătrunse de-o simţire care prin căldura»
şi sinceritatea ei cucereşte irezistibil şi expuse într'un limbaj a
cărui frăgezime şi plasticitate e mărturia elocventă a unui re­
marcabil talent literar.
Fără nici o umbră de exagerare putem afirma că în lite­
ratura noastră religioasă nu cunoaştem alcătuiri de-o cugetare
şi simţire mai adânc creştinească.
Prin lucrările sale din urmă, părintele protesor Dr. Cri­
stescu a dovedit cu prisosinţă, că D sa e 'n stare să-i dea preo-
ţimii noastre catehismul îndrumărilor pastorale de care se simte
atâta nevoie. Pentrucă D-Sale nu-i lipseşte nici una din însu­
şirile pe cari trebue să le întrunească autorul unei asemenea
lucrări: nici experienţa pastorală, nici erudiţia teologică, nicfc
talentul literar. De aceea n'ar trebui decât să-şi adune şi să-şi
aşeze în sistem sugestiile şi îndrumările împrăştiate prin dife­
ritele sale lucrări de teologie practică — şi manualul de pa­
storală modernă ar fi gata.
Dar, până la apariţia acestei lucrări, preoţimea noastră are
o datorinţă: să cumpere şi să citească minunatele meditaţii şi
înţeleptele îndrumări pastorale din cele două cărţi despre cari
•vorbim şi pe cari le recomandăm cu toată căldura.
Prof. N. Colan.
*
Mila şi compătimirea sociala In literatură — de Horia
Petra-Petrescu.
Dl Horia P.-Petrescu este unul din cei mai entuziaşti pro-
poveduitori ai culturii şi idealismului în ţara noastră.
înzestrat cu o excepţională putere de muncă şi pasionat
statornic de cugetare superioară şi de frumuseţe etică, D sa îşi
întrupează sufletul cu toate visurile lui de perfecţiune, în marea
operă de cultură naţională pe care o realizează de decenii
«Astra>. Colaboratorii, cu cari se simte înfrăţit printr'un ideal
comun şi printr'o jertfelnicie fără strigăte de reclamă, sunt o
garanţie de înalt prestigiu pentru ceeace numim curent o iz­
bândă culturală în viaţa noastră românească.
Buletinele «Astrei» — botezate astfel dintr'un prisos de
modestie — pătrund de duh cultural întreagă viaţa sufletească
a neamului nostru.
«Mila şi compătimirea socială în literatură», este o dovadă
>pentru cele afirmate mai sus. Este aceasta conferenţă, cu ideile
căreia s'ar putea închega un volum destul de impunător ca di­
mensiuni, un apel, smuis din tot ceeace are mai cald şi mai
curat un suflet omenesc, către oameni şi către conştiinţele lor,
de a nu ucide omenia din lume şi de a nu gratifica animali­
tatea cu apologii superlative şi cu omagii academice.
Vorbeşte un om cult, pentrucă e un om adevărat, dom­
nilor oameni pretinşi culţi! Nu v'aţl convins încă de nulitatea
morală a atâtor trufii cari sunt şi un autentic certificat de spirit
anticultural?... Citiţi cu luare aminte această broşură şi suntem
siguri că vă veţi revizui multe erori intelectuale şi vă veţi rec­
tifica multe atitudini morale.
*
Mensching: Das Heilige im Leben. (J. C. B . Mohr
Tiibingen).
O conferenţă ţinută cu prilejul celui de al 2-lea congres
de muzică bisericească, ţinut în Berlin la 29 Septemvrie 1925.
Tratează despre «ideia sfinţeniei», despre «viaţa lipsită de
sfinţenie» şi despre «sfinţire». Analizând cunoscuta lucrare a
flui Rudolph Otto, Das Heilige, ajunge la concluzia, că întreaga
 noastră viaţă trebue să fie impregnată de solemnitatea miste­
rului sfânt, fără care toate aspiraţiile noastre culturale şi s o ­
ciale rămân sterile şi fără ecou. «Răckker zu QotU t Iată idealul
adevărat al vieţii omeneşti şi al tuturor silinţelor ei de per­
fecţiune. Prof. Dr. Or. Cristescu.

CRONICĂ.
Congresul Asociaţiei clerului „Andrei Şaguna". înte­
meiată acum şapte ani, Asociaţia clerului din Metropolia Ardea­
lului işi urmează drumul său de luptă organizată şi ent ziastă
pentru fericirea poporului credincios şi pentru sporirea presti­
giului sf. noastre biserici.
An de an Asociaţia işi ţine congresele sale, in care pe lângă
darea de seamă despre activitatea desfăşurată in anul din urmă
se mai pune câte o problemă a cărei soluţionare e menită să
«dea orientări sănătoase pentru viaţa preoţimii şi a credincioşilor
noştri.
Problema centrală a congresului din anul acesta, ţinut la
Timişoara in zilele de 10 şi I I Noemvrie a. c , a fost organi­
zarea tineretului adult în «Soc. Sf. Gheorghe».
Congresul s'a desfăşurat în cadre deosebit de solemne,
în dimineaţa zilei de 10 Noemvrie, la ora 9 şi 30 s'a slujit sf.
Liturgie în biserica din cartierul Fabrică, de faţă fiind 1. P. S.
.Mitropolit Nicolae şi o mare mulţime de preoţi şi credincioşi.
A oficiat I. P. C. Sa Arhim. Poiicarp Moruşca, stareţul sf. Mă­
năstiri H. Bodrog, asistat de mai mulţi preoţi din toate părţile
mitropoliei Ardealului.
La priceasnă a predicat frumos, mişcător, părintele M. Şora
din Timişoara. După slujba Invocării Duhului Sfânt congre-
siştii au trecut în sala festivă a cercului miiitar-Civil, unde s'au
-ţinut toate şedinţele congresului.
La ora 11-30 preşedintele asociaţiei, păr. asesor" Dr. Oh.
Ouhandu, deschide congresul prinir'o entuziastă cuvântare, în
care arată importanţa problemei de care avea să se ocupe con­
gresul. Apoi salută pe înalţii oaspeţi prezenţi, între cari amin­
tim pe /. P. S. Mitropolit Nicolae, /. P. C. Arhim. Poiicarp,
stareţul sf. Mănăstiri H. Bodrog, ca reprezentant al P. S. Gri-
gorie al Aradului, dl prefect A. Bogdan, dl general Darvari,
reprezentantul armatei, păr. Dumitrescu şi Rădulescu, reprezen­
tanţii soc. clerului «Ajutorul» din Bucureşti, păr. E Grădinar,
«reprezentantul primăriei, dl A. Cosma, fost ministru ş. a.
După deschiderea congresului ia cuvântul /. P. S. Mitro­
polit Nicolae spunând:

¡i
I
 Prea stimaţi şi prea iubiţi domni şi fraţi/
N'am voit şi n'am putut să lipsesc nici dela acest congres
al Asociaţiei clerului «Andrei Şaguna». Eu am fost aproape d e
leagănul acestei asociaţii, i-am urmărit cu atenţiune activitatea,
şi mă bucur, de roadele acestei activităţi; vreau să rămân in
toată vremea lângă preoţimea sf. noastre biserici ajutându-i şi
promovându-i strădaniile ei.
Dar am venit atras şi de însemnata problemă a educaţiei
tinerimii roastre, care formează miezul acestui congres. Impor­
tanţa acestei probleme este atât de covârşitoare, încât ea trebue
să capteze atenţiunea tuturor factorilor vieţii noastre obşteşti.
C u atât mai mult se impune' ea preoţimii şi bisericii noastre.
Viitorul bisericii şi al neamului este în funcţie de măsura in
care sufletul tineretului nostru va fi câştigat pentru Hristos.
Numai crescând tineretul nostru în duhul evangheliei lui Hristos,
vom zidi pe peatră sufletul neamului nostru. Noi nu vrem s ă
zidim pe nisip, căci ceeace se zideşte pe nisip, se spală de ploi
şi se surpă de vânturi...
Zidirea neamului nostru trebue să înceapă dela creştere*
a celorce mâne vor avea să ia asupra lor sarcinile şi nădejdile
noastre: dela creşterea tinerimii noastre.
Asociaţia nu-şi putea alege o problemă mai actuală şi mai
importantă pentru congresul său din anul acesta.
Prin idealismul ei Evanghelia stă mai aproape de sufletul
neprihănit al tineretului. De aceea a şi spus Mântuitorul dum-
nezeieştile cuvinte: «de nu veţi fi ca pruncii, nu veţi întră în
împărăţia lui Dumnezeu».
Adevărat că educaţia nu este de Ioc uşor de realizat. Dar
preotul nu trebue să-şi peardă nădejdea şi încrederea în aju­
torul Celui ce s'a jertfit pentru noi toţi. Legătura cu Hristos
trebue să fie izvorul nesecat al entuziasmului şi râvnei pasto­
rale. Conştiinţa misiunii superioare nici odată nu trebue să
slăbească: Noi nu suntem trimişii pământului şi-ai lumii acesteia,,
ci ai împăratului care a biruit lumea! Cu ajutorul Lui şi adum­
briţi de harul care se coboară de sus, suntem chemaţi să ducem
la izbândă steagul Crucii.
Cel ce-şi are sufletul îndreptat către Hristos va avea tot­
deauna înţelegerea de lipsă pentru nevoile şi necazurile ome­
neşti şi va lupta cu toate puterile pentru lecuirea lor.
Iubiţilor mei, Eu am mai spus-o: Daţi-vă credinţei Voastre
probleme mari de rezolvit: problemele de conştiinţă, probleme
de-ale mântuirii sufletelor. Noi trebue să fim veşnic conştienţi
că reprezentăm cele mai superioare interese ale neamului şi să
căutăm a fi la înălţimea postulatelor acestora.
Drept să spun, eu nu mă simt de loc străin de achiziţiile
civilizaţiei şi ale ştiinţei moderne. Mă simt în rând cu cel mar»
 REVISTA TEOLOGICĂ 30b

avansat reprezentant al ştiinţii. Dar numai cu sufletul în ne­

curmată legătură cu cele sfinte mă folosesc de ştiinţă, căci numai
credinţa poate da rodnicia adev'rată, neperitoare ştiinţei. Noi
suntem slujitori ai altarului lui Hristos şi luminători ai poporului.
Numai prin îngemănarea acestor două lucrări vom zidi cu ade­
vărat ia împărăţia lui Dumnezeu.
Noi prăznuim, iubiţii mei, şi împlinirea a unsprezece vea­
curi dela trecerea la veşnicie a sfântului Teodor Studitul. E u i
moment peste care nu trebue să trecem uşor. Pentrucă viaţa
acestui sfânt este cel mai strălucit simbol al triumfului sufle­
tului asupra materiei... al libertăţii bisericii faţă de lume 1
Eu nu-mi văd biserica ameninţată nici de stat, nici de
relele sociale, sau de altă natură. Pentrucă libertatea bisericii
trebue să fie garantată de sufletul slujitorilor ei. Eroizmul lor
va înfrânge toate greutăţile- împrejurărilor, pentrucă ei luptă în
numele Celuice a zis: «Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea 1»
Conştientă de-marea răspundere pe care o are, preoţimea
va .trebui să slujească veşnic cu cel mai mare devotament —
lui Dumnezeu şi neamului.
Cu aceste gânduri am venit la acest congres. Impărtă-
şindu-vă arhiereştile mele binecuvântări rog pe bunu! Dum­
nezeu să vă stea într'ajutor, ca să puteţi deslega fericit pro­
blemele ce vă stau înainte».

Cuvântarea 1. P. S. Mitropolit a făcut o adâncă impresie

asupra celor de faţă, cari au ovaţionat de repeţiteori şi înde­
lung pe Înaltul ierarh şi înţelept îndrumător al preoţimii
* noastre.
Vorbeşte apoi di preftct judeţean A. Bogdan, salutând
congresul în cuvinte entuziaste. Dsa face declaraţia că nu se
va odihni, până când în ultimul cătun al judeţului nu se va ri­
dica locaş sfânt de închinare ortodoxă. La aceasta l. P. S. Sa
Mitropolitul Nisolae declară, în aplauzele entuziaste ale întregii
săli, că nici el nu se va odihni, până când aceste altare nu se
vor încălzi la lumina şi căldura unei episcopii de Timişoara.
Au mai vorbit păr. E Grădinar, în numele primăriei, Ge­
neral Darvari, în numele armatei, I. P. C. Sa Arhimandritul
PtMcarp Moruşta, în numele P. S. Episcop Origorie al Ara­
dului, păr. Dumitre seu — Bucureşti, in numele societăţii cle­
rului «Ajutorul», /. Peirovici, inspector şcolar regional, A.
Cosma, fost ministru, — având cu toţii cuvinte înţelepte şi
pline de avânt despre chemarea preoţimii, despre educaţia ti­
neretului şi rostul superior al instituţiei sacre, care ne-a cre­
scut până acuma şi e chemată să ne povăţuiască şi în viitor.
Prezidentul Asociaţiei Dr. Ciuhandu le mulţumeşte tu­
turor pentru cinstea prezenţei şi a concursului.
 Din congres se trimit apoi telegrame omagiale M. Sale
Regelui şi dlui V. Qoldlş, ministrul cuitelor.

Şedinţa II.
După ameazi la ora 5 şi 6 a urmat desfăşurarea următo­
rului program, executat frumos, demn — şi în săli arhipline:
La ora 5 d. m. în sala mare a Casinoului militar:
1. Corul cercului religios «Sf. Ecaterina» dela liceul de
fete «Carmen Sylva»: Psalm 104 de Vorobchievici.
2 Corul şcoalei normale: «in Casa Tatălui Meu» de
Bortnianschi.
3. Corul ucenicilor «Ceriurile "spun, şi Heruvicul».
4. Conferenta păr. protopop Dr. Şt, Ciorotan, despre
«Rolul Societăţii Sf. Gheorghe».
5. Corul şcoalei normale: «Trăiască România M&re», de
Ivela.
La ora 5 d. m. conferenta de acelaş sens a păr. Florea
Codrean, la Căminul comunal Nr. 1 pentru ucenici (în cetate)
unde se constitue Societatea «Sf. Gheorghe».
Tot la ora 5 d. a. conferenta de acelaş fel a păr. David
Voniga. la căminul comunal Nr. 2 pentru ucenici din Timi­
şoara Fabrică.
La ora 5 d. m. conferenta părintelui Gheorghe Maior,
prof. !a şcoala normală «A Şaguna».
La ora 6 d. m. conferenta păr. Arhim. Poiicarp Moruşca,
stareţul sf. Mănăstiri H. Bodrog, despre îndrumarea tinerimii
noastre.
Seara la ora 9 a fost serviciu de priveghiere (denie) la
biserica din cartierul Fabrică, întru amintirea sf Teodor Stu- *
ditul. Cuvântul comemorativ I-a rostit părintele Dr. Ciuhandu,
prezidentul Asociaţiei.
A doua zi.
La ora sf. Liturghie în sobor, după care la 10 s'a
deschis a treia şedinţă a congresului sub prezidenţia I. P. C.
Arhim. Poiicarp Moruşca (prezid. asociaţiei fiin t nevoit să lip­
sească dela această şedinţă). înainte de a se întră în ordinea
de zi, i se dă cuvântul dlui general Jiteanu, un ostaş devotat
al ţării şi a lui Hristos. D-sa remarcă imoralitatea veacului no­
stru, în care generaţia ţării e roaba tuturor ispitelor, şi cheamă
preoţimea, ca împreună cu mirenii devotaţi să ducă eroic lupta
pentru salvarea tineretului — nădejdea neamului nostru. Sin­
cera şi înţeleaptă chemare a generalului apostol a fost primită
cu binemeritatele ovaţii ale congresiştilor.
La ordinea, zilei: problema organizării tineretului. Ra­
portor păr. prof. C. Turicu. La discuţii iau parte părintele
Georgescu, general Jiteanu, părintele Dr. N. Stinghe, păr. Criş-
mariu, păr. Caragea, păr. prof. Bulacu, păr. Rusan, A, Popo-
viei, dir şcoalei norm,, Timişoara. Congresul primeşte cu mul­
ţumire referatul şi propunerile păr, Turicu.
In continuare dl prof. M. Colan, secretar general al Aso­
ciaţiei, rezuma raportul general al Comitetului central, pe care
congresul îl ia cu aprobare la cunoştinţă — inclusiv propune­
rile, dintre care amintim următoarele:
1. Congresul proclamă de membri onorari pe P. S. Ar­
hiereu A Magier de Oradea-IVUre şi pe I. P. C. Arhim. Poli-
carp Moruşca, pentru meritele ce şi-le-au câştigat ca slujitori
devotaţi ai Asociaţiei şi ai bisericii.
2. Asociaţia va publica concurs de premiu pentru cea
mai bună lucrare cuprinzând toate agendele împreunate cu
serviciul de paroh şi protopop.
3. Comitetul central va publica Ia fiecare sfârşit de an o
listă a celor mai bune cărţi apărute în anul respectiv — din
domeniul teologiei şi al literaturii religioase-cuiturale.
4. Congresul protestează împotriva încheierii Concorda­
tului între statul român şi Vatican.
5. Congresul cere guvernului să dea atenţia cuvenită stu­
diului religiunii în şcoalele secundare şi să nu reducă orele la
mai puţin de 2 de fiecare clasă.
Părintele Golumba, ca raportor, citeşte, iar congresul ia
cu aprobare la cunoştinţă, raportul cassei pe anul trecut.
Programul fiind epuizat, preşedintele păr. Arhim. Policarp,
mulţumeşte tuturor acelora, cari într'un fel sau într'aitul au lu­
crat la reuşita acestui congres menit să promoveze opera de
educaţie sănătoasă a tineretului nostru.
*
Sf. S i n o d şi î n v ă ţ ă m â n t u l r e l i g i o s . O comisiune alcă­
tuită din 1. P. S. Sa mitropolitul Nkotae al Ardealului, PP. S S .
LL. episcopul Lucian al Romanului şi arhiereul-vicar episco-
pesc Andni dela Oradea, a depus în şedinţa Sf. Sinod din 19
Nov. următorul referat în privinţa învăţământului religios în şcoa­
lele secundare: »
Religia a fost şi este în istoria popoarelor factorul tuturor
preocupărilor de ordin sufletesc; de aceea şcoala a înţeles din
cele mai vechi timpuri să şi completeze programa de învăţă­
mânt cu religis, care interesează în măsura cea mai mare viaţa
obştească. Piedestalul pe care a fost ridicat cu timpul învăţă­
mântul reiigios în cadrul învăţământului obligator de stat, e
dovada importanţei pe care toţi îndrumătorii de şcoală au recu-
noscut-o religiei.
Religia nu poate lipsi dintre cunoştinţele generale ce se
predau in şcoală cu scopul de a da o concepţie de viaţă viito­
rilor cetăţeni, pentrucă nici o ştiinţă nu poate inocula viitorului
cetăţean: simţul de datorie, jertfirea de sine şi virtutea iubirii
aproapelui — fără de care o societate nu poate exista — în
măsura în care o face religia, care nefiînd supusă fluctuaţiu-
nilor omeneşti are caracterul dumnezeesc al veşniciei. Religia
nu ascute numai inteligenţa, ci activează sentimentul şi voinţa,
făurind caractere cu facultăţi sufleteşti armonice.
Religia creştină în special, e cea mai sublimă filosofie apli­
cată la viaţă. învăţământul religiei creştine imbină instrucţiunea
cu educaţia, având ca pildă neîntrecută pe dumnezeescul edu­
cator: Hristos. De aceea toţi pedagogii reformatori cari au
recunoscut că şcoala pe lângă instrucţiune e datoare să facă
educaţie, au admis religia ca cel mai operant factor educator.
Biserica creştină are datoria, impusă de dumnezeescul ei
întemeietor, de a învăţa pe credincioşii săi adevărul divin, dela
leagăn până la mormânt. In timpul vieţii omeneşti intră şi co­
pilăria, timpul cel mai priincios pentru îndrumarea vieţii. Tine­
retul şcolar nu poate fi sustras fără mari perderi morale dela
învăţământul religios sistematic organizat, precum se predă azi
în şcolile secundare.
învăţământul religios îşi are şi el trecutul său, în decursul
căruia s'au cristalizat anumite metode de predare, un program
de învăţământ, ţinând seamă de preceptele generale pedago­
gice şi psihologice ale tineretului. Reducerea actualelor ore de
religie face imposibilă predarea sistematică a tuturor cunoştin­
ţelor ce formează complexul învăţământului religios, iar supri­
marea orelor de religie în cursul superior de liceu înseamnă
a nu ţinea seamă de evoluţia tinerească a tineretului şi a-l lăsa
fără răspuns lămuritor, tocmai în epoca aceea când sufletul său
începe a fi preocupat de rostui său în lume şi raportul său cu
lumea şi Creatorul ei.
Ca orice reformă,' aşa şi reforma învăţământului secundar
proectată de ancheta ministerului instrucţiunii, trebue să aibă
în vedere individualitatea poporului căruia i se adresează pre­
cum şi necesităţile sociale ale epocii. Ori reforma proectată,
cu reducerea respectivă şi suprimarea învăţământului religios
din şcolile secundare, nu corespunde nici caracterului adânc
religios a! poporului românesc, nici necesităţii sociale de a
asana cu toate mijloacele operante criza morală din epoca
noastră.
Din toate aceste considcraţiuni Sf. Sinod consideră reforma
proiectată relativ la reducerea orelor de religie în învăţământul
secundar ca o ştirbire a drepturilor câştigate ale bisericii în în­
văţământul de stat şi ca o primejduire a educaţiei creştineşti
a viitorilor cetăţeni, şi va lupta cu toate armele legale împo­
triva înfăptuirii acelei reforme.
In conştiinţă, Sf. Sinod roagă pe dl ministru al instrucţi­
unii, ca la redactarea definitivă a proectulul de lege pentru reforma
învăţământului religios, să aibă in vedere motivele invocate mal
sus, menţinând In programa învăţământului secundar câte două
ore pe săptămână în fiecare clasă, pentru studiul religianii, iar
între materiile de învăţământ, religiei să i se dea locul de
frunte.
Mai departe, să se asigure bisericii drepturiie de până
aci în privinţa pregătirii şi numirii profesorilor de religie, pre­
cum şi asupra aprobării manualelor de religie şi a programei
pentru învăţământul religios.

NOTE şi INFORMAŢII.
Ultimul mesagiu regal pentru deschiderea corpurilor le­
giuitoare anunţă între alte proiecte de legi şi proiectul de lege
referitor la regimul cultelor minoritare din România. Este şi
timpul să se legifereze în sfârşit acest regim menit să aplice
corectivul necesar unei situaţii nedrepte, moştenite dela stăpâ-
nitorii străini de ieri. La timpul său noi ne-am spu< cuvântul
cu privire la problema regimului cultelor minoritare. N'avem
nimic nici de retractat, nici de adăogat. Subliniem doar din
nou nădejdea că cei chemaţi să soluţioneze această problemă,
o vor soluţiona in duhul unei dreptăţi care să fie a tuturora
şi nu numai a ceiorce, obicinuiţi cu «privilegiile i s t o r i c o trag
semnul egalităţii între privilegiu şi drept.
*
In legătură cu noua reformă a Învăţământului secundar,
Părintele Petre Chirlcuţă publică două foiletoane In ziarul «Cu­
vântul». Sf. Sa se osteneşte să arete că dl ministru Petrovici
este «deplin legitimat s'aştepte dela mai multă, chiar escesiv
de multă filosofic în şcoli — şi mai maiti înţelepciune în vioţâ».
Suntem de acord în această privinţă şi cu DL ministru şi cu
părintele Chiricuţă. Dar când prin noui proiect de lege se în­
cearcă izgonirea religiei din învăţământul secundar, nu mai
suntem de acord nici cu dl Ministru, nici cu părintele Chiricuţă.
Părintele Chiricuţă are câteva argumente, cari cuceresc
în aparenţă: «Religia nu poate fi obiect de învăţământ în şcoli»,
pentrucă religia se trăeşte, nu se învaţă. Iu principiu — foarte
adevărat. Numai cât, oricât în felul de purtare al cuiva ele­
mentul hotărâtor ar fi simţul omeniei, totuşi nimeni nu s'a gândit
să izgonească din şcoli disciplinele filosofice. Religia se adre­
sează omului întreg, deci şi funcţiunii intelectuale E A se
şi învaţă, cei puţin în parte. Religia «învăţată» dela un catehet în­
ţelept — cu «mintea lui Hristos» — şi iubitor până la jertfel-
nicie, va produce, dacă nu sfinţi — cel puţin oameni de omenie.
Câtă vreme lipsa oricărui îndrumător religios în şcoală nu poate
avea alt rezultat decât captarea integrală a sufletelor copiilor
din partea celorlalţi îndrumători, cari pregătesc pe elevi prea
mult numai pentru «viaţa aceasta».
Părintele Chiricuţă nu este mulţumit cu «profesorii de re­
ligie» pe care-i avem. Mărturisim sincer că nici noi nu suntem
pe deplin mulţumiţi. Dar noi nu suntem mulţumiţi nici cu
ceiaialţi profesori Şi cu toate acestea nici prin gând nu ne
trece să cerem izgonirea din şcoli a celorlalte materii de învă­
ţământ şi păstrarea exclusivă a . . . gimnasticei, care «se face»,
nu se învaţă.
Părintele Chiricuţă cere deci, ca «cei direct lezaţi, preoţii-
profesori de religie» să plece dela catedră la parohie şi să
convertească, prin predici; ca şi când locul de unde se predică
ar fi factorul hotărâtor în convertire. Dar o lecţie de religie
în şcoală nu poate fi şi ea o predică de convertire? Cu ade-
văra, ea trtbue să fie.
lată pentruce. noi nu cerem «legiferarea exodului. celor
mai buni preoţi» din parohie, dar mai ales nu putem îngădui
izgonirea Evangheliei din şcoli.
Cât despre postulatul: «preoţi, înapoi la parohie!» — încă
odată: noi credem că «parohia» este acolo, unde este preotul.
încercarea de a scoate pe Hristos din şcoalele secundare
nu poate trece decât ca dovada unui fals «europenism înaintat»
(ca să nu-i zicem altfel) şi cei «lezaţi» prin această încercare
nu sunt numai profesorii de religie (pe cari noi nu-i consi­
derăm fugiţi dela parohie, ci trecuţi la altă parohie), ci este
lezată Biserica şi neamul, care n'a trăit nici până acum şi nu
va trăi nici de-aci înainte numai prin gimnastică, ci mai ales
prin mângâierea şi buna povaţă a Evangheliei; împărtăşită de
slujitorii Bisericii strămoşeşti de pretutindeni.
*
Revista «Biserica ortodoxă română» anunţă, că Părintele
Arhimandrit I. Scriban a pus sub tipar Comentariul Evanghe­
liilor, la care lucrează de multă vreme. Acest comentariu va
fi de mai multe volume, cari vor apărea pe rând. Acum e
vorba de apariţia primului volum, care va cuprinde explicarea
Evangheliilor până la ieşirea Mântuitorului la propoveduire. E
o veste îmbucurătoare pentru studenţimea teologică şi pentru
preoţimea noastră îndeosebi, care de multă vreme aşteaptă o
asemenea lucrare menită să-i îmbie un sprijin efectiv în opera
de propoveduire a Evangheliei, pe care e chemată s'o îm­
plinească.
*
In cadrele unor frumoase solemnităţi P. S Episcop iacov
al Huşilor şi-a sărbătorit jubileul aîor 70 de ani împliniţi (dintre
cari 46 de preoţie) în slujba Domnului.
Dumnezeu să-1 ţ'nă în sănătate şi întru zile îndelungate,
«drept îndreptând cuvântul adevărului 1»
*
 RE V i S Î A T E O L O G I C Ă 3li

In ziua de 8 Noemvrie a, c. s'a inaugurat solemn noua

Facultate de teologie «Petru Movilă» din Chişinău. Basarabia
şi-a căpătat cea dintâi şcoală academică, Şi e bine că s'a în-
ceout cu un înalt aşezământ de cultură religioasă. Pentru cel
obicinuit să citească în actele provedinţei, inaugurarea Fa­
cultăţii din Chişinău are şi o semnificaţie simbolică: Basarabia
îşi zideşte cultura pe temeliile credinţii, şi toate porţile iadului
de peste Nistru nu o vor sfărâma.
*
Comisiunea pentru repartizarea fondului despăgubirilor de
războiu, a hotărât ca fondul de 27,500,000 Lei destinat Ardea­
lului şi Banatului să fie distribuit în modul următor:
Băile Herculane 500,000 Lei, Bisericii Române unite din
Cluj 500,000 Lei. Liceului Român unit de băieţi din Blaj
1.000 000 Lei. Liceului Român or», de băieţi «Andreiu Şaguna»
1.000 000 Lei. Clinicilor de pe lângă Universitatea din Cluj
2 0 0 0 , 0 0 0 Lei. Spitalului ep demic al oraşului Cluj 1.000,000 Lei.
Prefeciurei jud. Cluj pentru restaurarea bisericilor diu judeţ
500,000 Lei. Jud, Braşov pentru restaurarea mobiliarului şcoa-
lelor primare din judeţ 800,000 Lei. Parohiei Bisericii unite
din Sebeş, jud. Alba 50.000 Lei. Prefecturii jud. Sătmar pentru
bisericile din judeţ 500,000 Lei, Bisericii Române unite din
Sătmar 200,000 Lei. Episcopiei Lugojului 600,000 Lei.
Comisiunea acestor despăgubiri nu se sfieşte să afişeze
aceste sume ca un act de dreptate şi generositate faţă de Ar­
deal. Orice om cu bun simţ trebue să se revolte în faţa ace­
stui act de crudă nesocotire şi de bruscare a opiniei publice
din acest Ardeal. O scurtă ochire peste sumele de mai sus,
mărturiseşte clar şi limpede învârteala săvârşită în jurul sumelor
destinate pentru despăgubiri. S'au votat anume pentru biserica
unită din Ardeal şi în specia! pentru teritoriile cari au suferit
foarte puţin, ba unele nimic In războiu, suma de 3 milioane
350 mii Lei. Pentru instituţiile de stat 3 milioane 500 mii Lei,
pentru şcoalele din Braşov şi jud. 1 milion 800 mii Lei. Iar
pentru biserica ortodoxă nici un ban, zi absolut nici un ban.
Ca şi când bisericile unite din Sălmar, Cluj, Sebeş, Lugoj, pe
unde n'a trecut furia războiului ar fi fost cele mai nenorocite
din Ardeal, iar bisericile din judeţele mărginaşe Ciuc, Trei-
scaune, Murăş, Braşov, Făgăraş etc. ar fi trăit în «dolce farniente»
în viforul războiului. O astfel de sfidare a dreptăţii şi bunului
simţ faţă de biserica noastră n'am fi putut-o presupune nici
din partea celor mai mari duşmani ai noştri. Sperăm că se
vor afla deputaţi în parlament, cari să ceară socoteală comisiei
pentru aceasta şi să o înfiereze dupăcum se cuvine.
(* Renaşterea*).
312 K t V i S "I A ï h O L O U I C À

BIBLIOGRAFIE.
— Pr. Prof. Dr. Oh. I. Ohia: Sfântul han Botezătorul,
după Evangheliile canonice. Craiova «Ramuri» 1926. Pag.
224. Lei 30.
— Dr. Sébastian Stanca: Preoţimea şi Politisa, Cluj. Tip.
eparh. ort. rom. 1926. Pag. 28 (format mic). Lei 6.
— O. K. Chesterton — La nouvelle Jérusalem. Libr. acad.
Perrin & Comp. 10 frc.
— Robert de Traz — Le dépaysement oriental. Bern.
Grasset. 10 frc.
— Henri Bremond — Prière & Poésie. Bern. Grasset 12 frc.
— S. S. Bârsănescu — Friedrich W. Foerster. laşi. 40 Lei.

In Biblioteca Creştinului Ortodox, Librăria diecezană

Arad, au mai apărut broşurile:
Protosinctlul Poicarp P. Mo'uşca : Sfânta Scriptură şi tra­
diţia Sfântă.
Pr. Ştefan R. Lungu : Posturile şi însemnătatea lor.
Etillian Căpiţai : Oglinda Pocăiţilor.
Dr. Grlgofie Oh. Comşa : Credinţa şi Botezul.
Dr. Ioan Felea: La Hristos fără Pocăiţi.
Dr. Ştefan Ciorolanu : Cinstiţi, ascultaţi şi iubiţi biserica
voastră strămoşească.
Preot. F. Codreanu: Despre căsătorie.
Dr. Or. Oh, Comşa: Misiuni pentru popor.
Dr. Ştefan Ciotoianu: Sfinţirea jurământului.
— Vorbele ceie rele strică năravurile bune.
Emillan Căpitan: Căinţa unui pocăit.
Dr. Ştefan Cioroiana : Preotul nostru ortodox creştin.
Dr. Or. Oh. Comşa: Pentru Biserica ortodoxă.
Fiecare broşură costă numai 3 Lei.