Dezvoltarea inteligenţei

Dezvoltarea intelectuală este generată prin intermediul învăţării - fie spontană, fie
organizată. Acţiunea formativă a mediului social este determinantă pentru dezvoltarea
neuropsihică. Tocmai de aceea felul în care se realizează învăţarea este în strânsă relaţie cu
ritmul de dezvoltare intelectuală.
În cadrul unui experiment s-a stabilit că la animale există o perioadă critică pentru dezvoltarea
creierului în primele luni de viaţă. Un grup de şobolani a fost crescut în cutii simple, iar un alt
grup în cutii de aceleaşi dimensiuni, dar îmbogăţite cu diverse elemente. La grupul care a trăit
într-un mediu mai bogat informaţional, zona neurocorticală a dezvoltat reţele mult mai
complexe, ba chiar masa creierului era mai mare, în timp ce la celălalt grup circuitul neuronal
era subdezvoltat (s-au format mai puţine conexiuni nervoase). În plus, membrii acestui grup
au trăit mult mai puţin
Creierul se dezvoltă doar prin solicitare şi antrenament. Copilul nu se naşte deştept sau prost,
ci cu capacitatea de a ajunge deştept. Exemplele cele mai bune în acest sens sunt date de
cazurile copiilor pierduţi în natură şi crescuţi de animale (cazuri de copii-lup); ei nu reuşesc
decât o adaptare de tip animal, nu ajung să îşi formeze trăsături specifice unei persoane
crescute într-un mediu social obişnuit. Aceşti copii, găsiţi ulterior, nu au mai putut fi
recuperaţi.
Mintea copilului se poate modela prin pregătire şi condiţionare timpurie, experienţele din
primii ani de viaţă fiind determinante pentru evoluţia ulterioară. Felul în care părinţii tratează
copiii are consecinţe profunde pentru dezvoltarea ulterioară. Copilul trebuie încurajat şi
stimulat să gândească liber de la cele mai fragede vârste.
S-a constatat că elevii care au rezultate bune, au avut părinţi care le-au oferit experienţe
educative de timpuriu. Factorii exteriori pot favoriza sau frâna dezvoltarea inteligenţei.
Elemente favorizante pot fi lauda, stimularea, ambiţia, libertatea de decizie, recunoaşterea,
existenţa unei baze materiale sigure.
Cele mai bune performanţe la învăţare se obţin în jurul vârstei de 20 de ani, deoarece
inteligenţa creşte aproape uniform între 7 şi 20 de ani. Capacitatea de învăţare este maximă
deci între 20 şi 25 de ani, scade cam cu 1% anual până la 50 de ani şi cu mai mult de 1% după
această vârstă.
Fiecare dintre noi are o serie de abilităţi, deprinderi mentale şi talente, combinate în proporţii
unice. Toate aceste caracteristici sunt considerate, potrivit teoriei lui Horward Gardner, forme
de inteligenţă. Această teorie, „Teoria Inteligenţelor Multiple", porneşte de la ideea existenţei
unor forme diferite şi autonome de inteligenţă, ce conduc la modalităţi diverse de cunoaştere,
înţelegere şi de învăţare. Gardner a identificat opt astfel de tipuri de inteligenţă:
- lingvistică - abilitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul codului
lingvistic.
- logico-matematică - abilitatea de a opera cu modele, categorii, relaţii, de a grupa, ordona şi
interpreta date.
 - spaţial-vizuală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul
reprezentărilor spaţiale şi al imaginii.
- muzical-ritmică - abilitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul
ritmului şi al melodiei.
- corporal-kinestezică - abilitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul
mişcării.
- naturalistă - capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul
clasificărilor şi al reprezentărilor din mediul înconjurător.
- interpersonală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea
şi interacţiunea cu ceilalţi.
- intrapersonală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea
de sine.
- existenţială - Gardner este convins că este o modalitate de cunoaştere, dar nu a stabilit
localizarea pe creier. De aceea, vorbeşte despre aceasta ca despre o jumătate de inteligenţă

Clasicul îndemn al medicului înaintea unei investigaţii a activităţii cerebrale: „Relaxează-te,

încearcă să nu te mai gândeşti la nimic" s-a dovedit, până la urmă, inutil. Studiile recente
reflectă faptul că, de fapt, creierul nu poate fi "scos niciodată din priză". De altfel, nici măcar
atunci când dormim, creierul nostru nu ia o pauză, pentru că are grijă să pună în ordine
informaţiile acumulate peste zi. Monitorizându-se activitatea creierului în aceste perioade
când vrem să ne păcălim că „îi dăm liber", au apărut câteva indicii care ar putea ajuta la
identificarea cauzelor unor boli mintale. Curios este faptul că s-a identificat o strânsă legătură
între ariile implicate în acest tip de activitate şi inteligenţă. Două astfel de afecţiuni sunt
autismul şi schizofrenia, însă diferenţele observate prin analiza imagistică sunt spectaculoase.
Dacă, în cazul primeia, s-a constatat o conectivitate redusă între regiunile ce reflectă
capacitatea de concentrare asupra propriilor gânduri şi trăiri, în cazul schizofrenicilor, s-a
constatat o hiperactivitate a acestor regiuni.

Creierul funcţionează asemenea unui muşchi: cu cât este mai antrenat, cu atât are un tonus
mai bun. Printre cele mai eficiente activităţi pentru creşterea capacităţii intelectuale se numără
cele care ne pun la treabă atenţia, creativitatea şi logica: jocul de şah, completarea de
integrame, de rebusuri sau de Sudoku, jocurile de puzzle,jocurile de strategie, dar şi lectura
sau învăţarea unei limbi străine. Studiile arată că şi socializarea, interacţiunea cu ceilalţi, au
un rol important în dezvoltarea abilităţilor intelectuale. Foarte importantă este însă şi vârsta,
dar şi consecvenţa cu care întreprindem astfel de activităţi. Asta pentru că, pe de o parte,
antrenarea neuronilor la o vârstă fragedă are un impact mai puternic asupra dezvoltării
inteligenţei decât antrenarea la o vârstă mai înaintată. Pe de altă parte, consecvenţa cu care
întreprindem activităţile care ne menţin tonici intelectual de-a lungul vieţii are acelaşi efect ca
exerciţiile fizice pentru musculatură. Un beneficiu major al păstrării tonusului intelectual este
evitarea degenerării cerebrale (inclusiv boala Alzheimer).