Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
1. Indonezia-scurta prezentare a țării
2. Fenomenele criminalității
3. Trăsăturile criminalității
4. Cauzele criminalității
5. Ambasada României în Republica Indonezia
6. Consumul de droguri în Indonezia
7. Arestări de droguri notabile în Indonezia
Populație: 258,316,051 locuitori (est. iulie 2016– CIA World Factbook) – locul 4 în lume
după China,India și Statele Unite.
Suprafață: 1,904,569km2
Geografie și climă:
- localizare: arhipelag în SE Asiei, situat între Oceanul Indian și Oceanul Pacific; cel mai
mare arhipelagul din lume, compus din 13,466 insule,conform autorităților locale, iar 992
dintre acestea sunt locuite în permanență; Borneo, Sumatra,Java, Noua Guinee și
Sulawesi sunt cele mai mari.
2. Fenomenele criminalității
Definiție:
Prin criminalitate ca obiect de studiu al criminologiei se înţelege fenomenul social de masă
care cuprinde totalitatea infracţiunilor săvîrşite în decursul întregii evoluţii umane sau numai
în raport cu anumite civilizaţii, epoci, intervale de timp ori spaţii geografice determinate.
Actul criminal reprezintă, în esenţă, expresia concretă a unui ansamblu de fapte (acţiuni şi
inacţiuni) care intră în conflict cu normele penale prin care sunt protejate cele mai importante
valori sociale referitoare la viaţa şi integritatea individului, familiei, societăţii şi statului.
Actele criminale comise primesc o expresie cantitativă, numerică şi statistică, împreună
îmbrăcînd haina de criminalitate.
Criminalitatea este un fenomen social şi, la fel cu alte fenomene sociale (fenomenul
demografic, fenomenul economic), ea este alcătuită dintr-o serie de fapte, care sunt crimele,
fapte care au loc în societate. În fiecare stat modern se ţine o evidenţă strictă a criminalităţii,
pe perioade de timp, pe localităţi, pe ţară, încît în felul acesta criminalitatea devine un
fenomen cunoscut cantitativ, cu o anumită identitate şi vizibil în manifestările şi în
consecinţele sociale şi individuale pe care le produce. Pentru toate aceste motive,
criminalitatea trebuie cunoscută şi studiată.
Formele criminalităţii
În teoria şi practica criminologiei un rol deosebit se atribuie cercetării formelor criminalităţii
după gradul de cunoaştere, descoperire, înregistrare, verificare şi soluţionare judiciară. Astfel,
formele criminalităţii, după aceste criterii, sunt de cinci feluri sau nivele:
-Criminalitatea sesizată (înregistrată) reprezintă totalitatea crimelor (infracţiunilor) săvîrşite
sau pretins săvîrşite, care sunt crime sau apar ca şi crime şi care au ajuns la cunoştinţa sau au
fost înregistrate la organele de urmărire penală. Această formă de criminalitate, de regulă, este
înregistrată la organele de poliţie, procuratură ori la instanţa de judecată – în caz de plîngere
directă – şi este cunoscută.
-Criminalitatea descoperită reprezintă totalitatea crimelor în care autorii sunt descoperiţi şi
cunoscuţi (ori bănuiţi că sunt autorii adevăraţi).
-Criminalitatea deferită justiţiei reprezintă totalitatea crimelor transmise pentru soluţionare în
instanţa de judecată.
-Criminalitatea judecată reprezintă totalitatea crimelor care au fost examinate de instanţa de
judecată şi aceasta a pronunţat o hotărîre penală definitivă. Aceste patru forme reprezintă
criminalitatea relevată, aparentă sau legală.
-Criminalitatea neagră sau ocultă reprezintă totalitatea crimelor neînregistrate şi, deci,
nedescoperite şi nejudecate. Acestea sunt crimele care n-au ajuns la cunoştinţa organelor şi
autorităţilor competente. Numărul acestora este cu mult mai mare faţă de crimele înregistrate,
descoperite şi judecate.
3. Trăsăturile criminalității
4. Cauzele criminalității
-cauze generale, care se referă la cauzele mai multor feluri de crime, cauze legate de
persoana criminalului şi cauze referitoare la mediu;
-cauze speciale, care se referă la un singur sector (domeniu);
-cauze parţiale, care privesc un segment dintr-un lanţ de cauze;
-cauze obiective, care ar fi legate de aspecte materiale ca, sărăcia, lipsurile materiale etc.;
-cauze subiective, care s-ar referi la aspectele psihice ale infractorului;
-cauze principale, care au un rol determinant în comiterea actului infracţional;
-cauze secundare, care au un rol mai redus în comiterea crimei;
-cauze determinante, care joacă un rol hotărîtor în comiterea unei crime, spre exemplu,
dorinţa de răzbunare;
-cauze declanşatoare, care provoacă trecerea la act, spre exemplu, o ceartă sau conflict;
-cauze ereditare, care aparţin elementelor dobîndite prin naştere, ca debilitatea mintală sau
alte boli de natură psihică;
-cauze de dezvoltare, care se referă la condiţiile de dezvoltare a criminalului, la influenţe
negative din partea unor persoane cu care criminalul s-a aflat în contact.
BIBLIOGRAFIE
1. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/fenomenologia-
criminalitatii/
2. https://jakarta.mae.ro/node/484
3. https://g-switch.org/ro/asia/indonezia/drug-laws-in-indonesia-1629332/
4. https://kemlu.go.id/bucharest/lc/lists/daftar_pejabat_dan_staff/category-official-and-
staff
5. https://www.unodc.org/southeastasiaandpacific/en/indonesia/2020/05/bnn-smart-
report-briefing/story.html