Curs 24.05.2021

TEHNOLOGIA CONSTRUCTIILOR 2 - SUMAR
BETON ASPECTE GENERALE

• Proprietati generale si elemente constituente
• Ciclu de viata
BETON CLASIFICARE SI CARACTERISTICI

• Beton proaspat / beton in curs de intarire / beton intarit
• Lucrabilitate / Consistenta / Stabilitate / Segregare
• Compactitate / Densitate / Rezistenta la compresiune
BETON COMPONENTE – PROPRIETATI SI INFLUENTA

• Ciment – clasificare, proprietati, influenta, etc.
• Agregate – clasificare, proprietati, influenta, etc.
• Apa
• Aditivi
1
CONSTRUCTION TECHNOLOGY 2 - SUMMARY
BETON CLASE DE EXPUNERE

• X0, XC, XD, XS, XF, XA, XM
• Combinatii de clase de expunere
• Influenta si conditii
BETON RETETA SI PREPARARE

• Reteta preliminara
• Reteta de laborator
• Reteta finala
BETON TEHNOLOGIA EXECUTIEI LUCRARILOR DIN BETON

• TRASAREA ELEMENTELOR DIN BETON
• COFRAREA ELEMENTELOR DIN BETON
• ARMARE
• TURNAREA BETONULUI SI TRATAREA DUPA TURNARE
2
TEHNOLOGIA PREPARĂRII ȘI TURNĂRII BETONULUI
3
1. ASPECTE GENERALE
In general, betonul este un material de construcție
compozit alcătuit din agregate, ciment Portland și apa.
După amestecarea acestor componente, betonul este
AGREGATE
turnat, consolidat urmând a se întări și a-și capacita
rezistența la compresiune proiectată.
CIMENT
Cimentul este un material inorganic deseori folosit în BETON
industria construcțiilor datorită capacităților adezive ale
acestuia (atunci când intră în contact cu apa). CIMENT
APA
Cimentul Portland (cel mai des folosit) – obținut prin PORTLAND
încălzirea varului (carbonatul de calciu) și a altor materiale
(argilă, nisip etc.). Procesul este numit calcinare iar
produsul final obținut se numește clinker. Cimentul
Portland poate fi asociat cu alte materiale (fillere) –
cenușă, zgură, calcar etc. 4
1. ASPECTE GENERALE
AGREGATE
Agregatele sunt, de obicei, sub formă grosieră - pietriș de
balastieră sau concasat, obținut prin strivirea rocilor
AGREGATE
(granit, calcar, etc.) și sub formă fină – nisip.
Agregatele, fracțiuni grosiere și fine, reprezintă aproximativ

75% din volumul betonului.
BETON
Folosirea agregatelor reciclate (obținute din demolarea
construcțiilor existente) urmărește substituirea agregatelor CIMENT
APA
naturale și, în acest fel, diminuarea impactului pe care PORTLAND
utilizarea betonului îl generează asupra mediului
înconjurător.
Ciment + Apa = Pastă (Adeziv)
Ciment + Apa + Agregat fin (nisip) = Mortar
Ciment + Apa + Agregat fin + Agregat grosier = Beton 5
1. ASPECTE GENERALE
APA
Apa este amestecată cu celelalte componente, în stare
uscată, permițând amestecului să fie turnat și ulterior să se
AGREGATE
solidifice și să se întărească ca urmare a procesului chimic
de hidratare a cimentului. Reacția dintre ciment și apă
favorizează obținerea unui material robust, prin înglobarea
și fixarea agregatelor.
CIMENT
ADITIVI PORTLAND BETON APA
Aditivi sunt introduși în betonul proaspăt în vederea

modificării unor proprietăți specifice ale acestuia:
- întârzietori de priză;
- acceleratori de priză; ADITIVI
- îmbunătățirea etanșeității;
- îmbunătățirea lucrabilității betonului
proaspăt, crescând ușurința de punere în operă;
- modificarea volumului de goluri, etc.
6
1. ASPECTE GENERALE
PROPORȚII ORIENTATIVE ALE BETONULUI PROASPĂT
1%
17%
2% AGREGATE 70%
CIMENT 10%
10% ADITIVI SI FILLERE 2%
AER 1%
70% APA 17%
7
1. ASPECTE GENERALE
PROPRIETĂȚI DE BAZĂ
Proprietatea mecanică principală a betonului este rezistența
la compresiunea, prin prisma căreia acest material este unul
dintre cele mai des utilizate. Rezistența la întindere a
betonului este mult mai mică, și, din acest motiv, betonul
este de obicei asociat cu alte materiale a căror rezistență la
întindere este mult superioară (oțel).
De asemenea, betonul este un material ce poate fi afectat de
numeroase procese externe, afectându-i durabilitatea
(ingheț, coroziune, atac chimic etc.).
UTILIZAREA BETONULUI
Datorită versatilității, durabilității și costului relativ redus,
betonul este cel mai utilizat material de construcție la nivel
mondial.
In fiecare, aprox. 10 miliarde de m3 de beton se produc la
nivel mondial.
Betonul este frecvent utilizat la realizarea structurilor de
rezistență a clădirilor, la fundații, la drumuri, poduri, tunele,
baraje, rezervoare, conducte, stâlpi de electricitate etc.
Unul dintre principalele avantaje ce derivă din utilizarea
betonului, în comparație cu alte materiale tradiționale, se
8
referă la durata lunga de exploatare.
1. ASPECTE GENERALE – CE ESTE TEHNOLOGIA BETONULUI?
In termeni generali – tehnologia reprezintă nivelul actual al

cunoștințelor dobândite de o anumită civilizație, cu scopul
de a combina resurse în vederea obținerii unor produse
utile sau în vederea rezolvării anumitor probleme specifice
necesităților umane. In acest context, tehnologia include
procedee, metode, abilități, echipament, utilaje și, nu în
ultimul rând, materiale de bază.
Etimologic, cuvântul tehnologie provine din limba greacă
technología = din téchnē - semnificând „artă, abilitate,
meșteșug", și logos – seminficând „studiu"
Tehnologia betonului – se referă la un grup de cunoștințe și

metode referitoare la proiectarea rețețelor, turnarea,
protejarea, exploatarea și întreținerea elementelor din
beton.
9
1. ASPECTE GENERALE – CICLUL DE VIAȚĂ
APA
ADITIVI
CIMENT
AGREGATE
RECICLARE – FOLOSIRE
CA AGREGAT GROSIER
AGREGATE
REALIZARE DE FAZA DE
UMPLUTURI EXECUTIE
FAZA DE
EXPLOATARE
DEZAFECTARE
CICLUL GENERAL DE VIAȚĂ AL BETONULUI 10

1. ASPECTE GENERALE – CICLUL DE VIAȚĂ
EXTRAGEREA /
PRODUCEREA /
ACHIZIȚIA
MATERIALELOR
DEZAFECTARE ȘI
AMESTECARE
RECICLARE
EXPLOATRAE
(MENTENANȚĂ,
TRANSPORT
REPARAȚIE,
CONSOLIDARE)
INTĂRIRE TURNARE
CONSOLIDARE SI
FINISARE
CICLUL SPECIFIC DE VIAȚĂ AL BETONULUI 11

2. BETON – CLASIFICARE ȘI CARACTERISTICI
CLASIFICAREA BETOANELOR ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ

a. BETON PROASPĂT – faza plastică, între momentul în care apa este
amestecată cu cimentul și momentul în care demarează priza. În această fază,
betonul este amestecat, transportat, turnat, consolidat și finisat (1-2 ore în
medie);
b. BETON ÎN CURS DE ÎNTĂRIRE – vârsta betonului care coincide cu faza de
întărire (trecerea din stare plastică în stare solidă) și capacitarea rezistenței
proiectate.
Această fază include doua sub-etape:
- întărirea = trecerea din fază plastică în fază solidă;
- maturizarea = capacitarea rezistenței la compresiune proiectată ( în mod
convențional 28 zile).
c. BETON ÎNTĂRIT = în mod convențional, după 28 zile.
De obicei, rezistența la compresiune a betonului crește și pe parcursul etapei
de exploatare, cu aprox. 10-20% (British Code of Practice 110/1972).
12
2.1. PROPRIETĂȚI ȘI CARACTERISTICI ALE BETONULUI PROASPĂT
Pentru proiectanți – cea mai importantă proprietate a betonului este

rezistența la compresiune a betonului întărit.
Pentru executanți – cele mai importante proprietăți sunt cele ale betonului
proaspăt, deoarece în această fază, betonul ar trebui să satisfacă următoarele
cerințe:
- Amestecarea și transportul betonului să se realizeze cât mai eficient;
- Turnarea și consolidarea trebuie să se realizeze cât mai ușor, asigurând

umplerea completă a cofrajelor și evitând fenomenele de segregare;
- Finisarea;
- Diminuarea fenomenelor de contracții pe parcursul întăririi.
Cea mai importantă proprietate a betonului proasptă este LUCRABILITATEA.
13
LUCRABILITATEA reprezintă un complex de caracteristici, referitoare la

următoarele aspecte:
- Ușurința de punere în operă și evitarea segregării;
Dar, aceasta variază în funcție de metodele de compactare disponibile.
Exemplu: lucrabilitatea adecvată unui beton slab armat turnat la un element
cu volum mare este difertă de lucrabilitatea adecvată unui beton puternic
armat turnat la un element cu volum mic.
- Volumul de muncă necesar obținerii unei compactări complete a betonului

proaspăt:
- eliminarea aerului oclus din beton;
- consumarea / depășirea frecării dintre particulele de agregat
dar și a frecării dintre agregate și armături sau cofraj.
14
Lucrabilitatea se exprimă și prin prisma următoarelor două caracteristici ale

betonului proaspă:
CONSISTENȚA – reprezintă gradul de ”fluiditate / mobilitate”, exprimând

ușurința cu care betonul curge în tipare / cofraje, împrejurul armăturilor sau
a altor piese metalice înglobate. Atribut complex deoarece exprimă o paletă
largă de proprietăți: in general, betoanele mai fluide / cu mai multă apă sunt
mai lucrabile decât cele mai vârtoase / cu mai puțină apă.
STABILITATE – proprietatea betonului proaspăt de a rămâne stabil, coeziv,

omogen în timpul manipulării și vibrării, fără a se produce segregarea
(separarea) constituenților săi.
15
Din punct de vedere al fluidității (ușurinței cu care curg), fluidele se clasifică în:
- Fluide Newtoniene: apă, vin, ulei, etc..
- Fluide de tip Bingham: pastă de dinți, miere de albine, beton etc.
Presupunând că deplasarea relativă a două secțiuni alăturate ale fluidului este produsă de o forță F,
atunci:
F v F=USv
L
S
Factor de
U = viscous viscozitate
factor <N/m²> (N/m2)
Aria secțiunii care sethat
deplasează 2)
S = area of the section moves(mone of each
L other <m²>
Distanta between
L = distance dintre două secțiuni
two layers(m)
<m>
Viteza de deplasare
v = displacement speed(m/s)
<m/s>
16
F F F
U = tg a U = tg a U = tg a U = tg a
S
F av a F=USv
L
S U = viscous factor <N/m²>
f f S = area of the section that moves one of each
a aS L
SV other <m²>
V SV S
L L L = distanceVbetween two layers <m>
L L
typea)liquid
Newton
Lichid de type liquid
tip Newton b) Lichid
Bingham type
de tip b) liquid
Bingham v = displacement speed
Bingham type liquid <m/s>
Fluidele de tip Bingham au o rezistență inițială = efortul

minim de curgere ”f” care odată depășit se produce
Tensiune transversala
curgerea.
Acesta este motivul pentru care este necesară

compactarea: deşi iniţial betonul este vâscos, prin vibrare
Deformație transversala devine mai fluid, uşurând umplerea cofrajelor.
17
MĂSURAREA LUCRABILITĂȚII / CONSISTENȚEI

(pe baza Codului de Practică NE012/1-2007 și a altor standarde internaționale)
SR EN 12350-1:2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eşantionare
SR EN 12350-2:2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare
SR EN 12350-3:2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe
SR EN 12350-4:2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare
SR EN 12350-5:2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de răspândire
SR EN 12350-6:2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitate
SR EN 12350-7:2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conţinut de aer. Metode prin presiune
ÎNCERCAREA DE TASARE – SR EN 12350-2

ÎNCERCAREA VEBE – SR EN 12350-3 (UTILIZATĂ PENTRU BETOANE FOARTE VÂRTOASĂ)
GRADUL DE COMPACTARE – SR EN 123450-4
DIN TEST (GERMAN FLOW TABLE) – SR EN 12350-5 (PENTRU BETOANE FLUIDE)
18
ÎNCERCAREA DE TASARE
(cea mai des utilizată metode de determinare a tasării pe șantier)
Se aplasează un trunchi de con (cu o înălţime dată = 300 mm - betoane pt. clădiri şi drumuri şi 450 mm pt.
betoane hidrotehnice) pe o suprafaţă netedă, cu baza mică în sus, şi se umple, în trei staturi egale, care de
compactează prin îndesare de 25 ori fiecare strat, cu o vergea metalică având diametrul de 16 mm.
Partea superioară se rade şi se netezeşte prin roluire cu aceeaşi vergea.
Imediat după umplere, conul este uşor ridicat. Scăderea înălţimii betonului astfel descoperit exprimă TASAREA.
Cu cât tasarea e mai mare, cu atât se consideră că lucrabilitatea betonului este mai mare.
Determinarea tasării se face după ce minim 0,30 mc de beton din amestecul transportat a fost descărcat.
TASARE
RASPANDIRE
19
CLASIFICAREA BETOANELOR PROASPETE – TESTUL DE TASARE
CLASA DE TASAREA MĂSURA

DOMENII ORIENTATIVE DE UTILIZARE
TASARE (mm) LUCRABILITĂȚII
Drumuri – vibrare mecanică

Foarte redusă
S1 10 - 40 Betoane masive în fundaţii
Redusă
Transport cu autobasculante, bene
Drumuri, Structuri pentru cladiri obişnuite

S2 50 – 90 Medie
Transport cu autoagitatoare/CIFE şi bene
Structuri pentru cladiri obişnuite, sectiuni

S3 100 – 150 Mare aglomerate cu armături.
Autoagitatoare/CIFE şi bene sau pompe
Sectiuni foarte aglomerate cu armături

S4 160 – 210 Foarte mare
Autoagitatoare/CIFE şi bene sau pompe
S5 ≥220 Fluid Cazuri speciale (betoane autocompactante)
20
CLASIFICAREA BETOANELOR PROASPETE – TESTUL DE TASARE
Up to 125 mm 25 - 50 mm
Up to 150 mm
150 - 255 mm
True Slump
TASARE CORECTĂ Shear PARȚIALĂ
TASARE Collapse
COLAPS
21
Prin lucrabilitatea sa, betonul proaspăt trebuie să poată fi
compactat pentru a asigura o densitate cât mai mare cu
un efort rezonabil.
Cu cât densitatea betonului este mai mică (beton cu aer inclus

neeliminat prin compactare), cu atât rezistenţa la
compresiune a betonului întărit este mai mică.
Ex. (acc to Neville): 5% goluri poate conduce la scăderea

rezistenței la compresiune cu până la 30%.
Golurile din beton:

- Bule de aer antrenat – Depind de granulometria
particulelor cu dimensiuni mici din compoziţia
betonului. Pot fi eliminate prin compactare
corespunzătoare, mai uşor în cazul betoanelor mai
fluide decât în cazul celor vârtoase.
- Goluri interioare rezultate în urma evaporării apei din
beton – funcție de raportul A/C.
CONCLUSION: Tehnologia de compactare trebuie corelată cu

lucrabilitatea betonului pentru a reduce la maxim
volumul de aer rămas în beton
22
FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ LUCRABILITATEA
- Cantitatea de apă – Cu cât cantitatea de apă este mai mare – cu atât
lucrabilitatea este mai mare.
- Cantitatea de ciment – Se corelează cu cea de apă prin raportul A/C. Cu cât

raportul A/C creşte, cu atât conţinutul în parte fină al amestecului de beton
trebuie să crească pentru a creşte lucrabilitatea.
- Forma, mărimea şi distribuţia granulometrică a agregatelor – Granulele

netezi de formă rotunjită produc amestecuri mai lucrabile decât cele cu
formă ascuţită şi/sau concasate. Pentru a obţine o anumită lucrabilitate, este
nevoie de mai puţină apă de amestec în cazul în care ponderea agregatelor
de dimensiuni mai mari este mai mare (suprefaţă specifică mai mică).
- Utilizarea aditivilor antrenori de aer (bule de aer în masa betonului) – reduc

cantitatea de apă (ATENŢIE – creşte S şi Rez. la Gelivitate DAR scade fck).
- Utilizarea aditivilor plastifianţi – reduce cantitatea de apă de amestec
- Vârsta betonului proaspăt – Betonul proaspăt îşi creşte viscozitate cu

trecerea timpului (chiar până la începerea prizei) ca urmare a: parte din apă
este absorbită de agregate (mai ales cele uscate), parte din apă se pierde prin
evaporare, parte din apă intră în reacţii chimice iniţiale cu cimentul.
Ex. După 1 oră, tasarea poate scădea de la 120 mm to 80 mm.
- Temperatura – temperaturile ridicate scad lucrabilitatea (evaporarea apei) 23

FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ LUCRABILITATEA
- Temperatura betonului proaspăt nu trebuie să scadă sub + 5 C;

Când temperatura atmosferică scade sub -3 C, temperatura betonului
proaspăt trebuie să fie mai mare ca + 10 C (iar betonul trebuie
protejat împotriva îngheţului)
24
SEGREGAREA
O compoziţie bună a betonului proaspăt nu trebuie să permită

segregarea cu uşurinţă a betonului = amestecul trebuie să fie
coeziv.
SEGREGAREA = separarea constituenţilor betonului proaspăt astfel

încăt distribuţia lor în masa amestecului nu mai este uniformă.
In cazul betonului proaspăt, există 2 tipuri de segregări:

- Particulele mari tind să se sedimenteze mai ușor decât particulele
fine;
- În cazul amestecurilor mai fluid = separarea laptelui de ciment
(C+A) din amestec,
Segregarea depinde de compoziția amestecului dar mai ales

depinde de metoda de manipulare și punere în operă:
- Dacă distanţa de transport (de la staţie sau în şantier) este mică şi
este turnat direct în cofraj/la poziţie – pericolul de segregare este
mic;
- Turnarea de la înălţime mare (peste 1,5 – 2,0 m) trecerea prin

jgheaburi, turnarea printre gratare, armături dese, cofraje uscate,
etc – pericolul de segregare este mare;
- Supra vibrarea, împrăştierea unei grămezi de beton prin folosirea

vibratorului – creşte pericolul de segregare.
2.2. PROPRIETĂȚI ȘI CARACTERISTICI ALE BETONULUI ÎNTĂRIT

Cele mai importante proprietăți ale betonului întărit sunt:
compactitatea, densitatea, rezistența la compresiune și durabilitatea.
A) COMPACTITATEA se referă la volumul de goluri de aer (p):
- Beton compact: p = 1 -5 % (pentru elemente structurale)
- Beton semi-compact: p = 5-20%
- Beton macroporos: p = 20-40 %
- Beton celular autoclavizat: p = 40-75%
Rezistența la compresiune scade odată cu creșterea volumului de goluri

de aer.
27
B) DENSITATEA (masa volumică):
Conform NE 012-1/2007, Cap. 3 – pentru betoane întărite:

- Betoane grele: ρb > 2600 kg/mc;
- Betoane cu masă volumică normală: ρb = 2000 - 2600 kg/mc;
- Betoane ușoare: ρb < 2000 kg/mc.
Masa volumică a betoanelor este în primul rând influențată de

masa agregatelor și de distribuția granulometrică a acestora.
Betoanele grele și cele cu masă volumică normală sunt realizate

din agregate grele (2,3 – 2,9 t/mc), având structură compactă
sau semi-compactă. Betoanele grele, sunt deseori folosite și
datorită capacității refractare (împotriva radiațiilor).
28
Betoanele ușoare pot fi obținute prin:

i) Eliminarea agregatelor cu diametre mici;
ii) Utilizarea agregatelor ușoare;
iii) Prin antrenarea de aer sau autoclavizarea betonului.
i) Betoane fără agregat fin: se obțin prin amestecarea apei,

cimentului cu agregate grosiere. Agregatul utilizat poate
fi cu greutate normală sau ușoară. De obicei, se folosesc
agregate dintr-un singur interval granulometric.
Proporțiile amestecului sunt, de obicei, 1C/8Ag, cu
raport A/C = 0.40 sau chiar mai mic.
Avantaje:
- proprietăți superioare de izolare termică
- capilaritate redusă
29

ii) Utilizarea agregatelor ușoare : agregate naturale, agregate obținute

din materiale naturale si/sau din produse rezultate din procese
industriale, produse secundare ale proceselor industriale, agregate
reciclate, etc.
Marte parte din producția acestor tipuri de betoane constă în blocuri /
elemente prefabricate (cu proporții de până la 1C/10Ag).
Acestea se folosesc la compartimentări interioare, închideri sau alte
tipuri de elemente neportante.
30

iii) Betonul celular (aerat sau autoclavizat): bulele de aer sau

de gaz sunt dispersate în amestecul betonului proaspăt,
reducând atât densitatea cât și rezistența betonului întărit. În
schimb, proprietățile de izolare termică sunt îmbunătățite. De
obicei, aceste betoane sunt produse sub formă de blocuri
autoclavizate (uscate cu aburi sub presiune).
31
C) REZISTEȚA LA COMPRESIUNE
Cea mai importantă proprietate a betonului întărit, pe care se

bazează proiectarea structurală a elementelor din beton.
Principala caracterizare a betonului este în raport cu CLASELE

DE REZISTENȚĂ (ale betonului cu masă volumică normală).
fck.cil = rezistența caracteristică a betonului pe cilindri

(d=150mm; h=300mm) la 28 zile.
fck.cub = rezistența caracteristică a betonului pe cuburi
(l=150mm) la 28 zile.
fck – rezistența caracteristică la compresiune a betonului =

valoarea rezistenței sub care maxim 5% dintre rezultatele
încercărilor la compresiune sunt inferioare
32
CLASELE DE REZISTENȚĂ LA COMPRESIUNE ALE BETOANELOR CF. NE 012/1-2007
33
3. COMPONENTS OF CONCRETE – INFLUENCE AND PROPERTIES
3.1 CEMENT
DEF: a material with adhesive and cohesive properties which

make it capable of bonding aggregate to produce mortar and
concrete. Cement influences the properties of the fresh and
cured concrete with respect to its quality and quantity.
The principal constituents of the Portland cement are the

compounds of lime.
Cement is capable of setting and hardening under water by

virtue of a chemical reaction = hydraulic cement.
34
3. CONSTITUENȚII BETONULUI – PROPRIETĂȚI ȘI INFLUENȚĂ
3.1 CIMENT – PROCESUL DE PRODUCȚIE
35
3.1 CIMENT
A) Compoziția chimică a cimentului Portland
Materialele de baza folosite sunt: calcar, silice, oxid de aluminiu, oxid de fier.
Compușii de bază intră în reacție pe parcursul producției și conduc la obținerea clinkerului de ciment.
Tip compus Compoziția Abreviere
Alit 3CaO∙SiO2 C3S
Belit 2CaO∙SiO2 C2S
Celit I 3CaO∙Al2O3 C3A
Celit II 4CaO∙Al2O3∙Fe2O3 C4AF

Alte adaosuri (EN197-2011): cenușă de termo-centrală, silice, puzzolană, zgură de
furnal, cenușă, șist calcinat, calcar.
- C3A (Celit I) și C3S (Alit) sunt primele componente ce intră în reacție – pasta de ciment începe procesul de întărire.
Odată cu intrarea în priză a cimentului, crește și degajarea de căldură.
- C3S influențează viteza de întărire
- Hidratarea C2S (Belit) este mai lentă, producând cantități mai mici de căldură
- Pentru reducerea vitezei de întărire, în compoziția cimenturilor se adaugă și alte componente (adaosuri)
36
3.1 CIMENT
B) Finețea de măcinare a cimentului Portland
- Viteza de hidratare variază funcție de finețea de măcinare a cimentului
- Viteza de atingere a rezistenței caracteristice la compresiune crește odată cu
finețea particulelor de ciment
De obicei, pentru cimenturi normale dmax = 90 µm.
Finețea cimenturilor este determinată prin cernere sau prin metoda suprafeței
specifice – permeabilitate.
EFECTE
- Conținut ridicat de C3S (Alit) și finețe mare de măcinare – beton cu viteza de intărire mare și rezistență la
compresiune ridicată
- Conținut ridicat de C3S (Alit) – cantitate ridicată de căldură degajată în timpul hidratării (risc afectare omogenitate)
37
3.1 CIMENT
C) CLASIFICAREA CIMENTURILOR (cf. SR EN 197-1 Cimenturi – Partea 1: Compoziție, specificații și criterii de
conformitate pentru tipuri uzuale de ciment)
Conform SR EN 197-1 există 27 de tipuri de ciment, grupate în 5 CLASE.
CLASE DE CIMENTURI
CEM I – CIMENT PORTLAND FARA ADAOSURI (CLINKER 100%)
CEM II – CIMENT PORTLAND COMPOZIT (CLINKER + ADAOSURI S,D,P,Q,V,W,T,L,LL)
CEM III – FURNACE PORTLAND CEMENT - CIMENT CU ZGURA DE FURNAL (CLINKER + ZGURA DE FURNAL)
CEM IV – CIMENT PUZZOLANIC (CLINKER + CENUȘĂ VULCANICA (PUZZOLANA) + CENUȘA DE TERMOCENTRALĂ)
CEM V – CIMENT COMPOZIT (CLINKER + ZGURĂ DE FURNAL+CENUȘĂ VULCANICĂ+CENUȘĂ DE TERMOCENTRALĂ)
38
A , B – PROPORTIE DE CLINKER
K – CLINKER
S – BLAST FURNACE SLAB /

ZGURA DE FURNAL
D – SILICA FUME / SILICE

ULTRAFINA
P – POZZOLANA / PUZZOLANA
NATURALA
Q – POZZOLANA NATURAL
CALCINATED / PUZZOLANA
NATURALA CALCINATA
V – FLY ASH SILICEOUS / CENUSA

ZBURATOARE SILICIOASA
W – FLY ASH CALCAREOUS /

CENUSA ZBURATOARE CALCICA
T – BURNT SHALE / SIST

CALCINAT
L, LL – LIMESTONE / CALCAR
39
3.1. CIMENT
D) REZISTENTA CIMENTULUI
* Rezistența standardizată a cimentului = rezistența la compresiune (MPa) la 28 zile (determinată cf. SR EN 196-1)
Cimentul este definit de 3 clase standardizate de rezistență:

- Clasa 32,5
- Clasa 42,5
- Clasa 52,5.
* Rezistenta inițială a cimentului = rezistenta la compresiune a cimentului (MPa = N/mm2) la 2 sau la 7 zile
Pentru fiecare clasă standardizată de rezistență, există 2 clase de rezistență inițială, astfel:
- Rezistență inițială Normală (uzuală) - N
- Rezistență inițială mare (întărire rapidă) - R
Rezistența la compresiune (MPa)

Timp
Clasa de Rezistența Rezistența de
rezist. inițială standardizată priza
(min)
2 zile 7 zile 28 zile
32,5 N -  16,0
 32,5  52,5  75
32,5 R  10,0 -
42,5 N  10,0 -
 42,5  62,5  60
42,5 R  20,0 -
52,5 N  20,0 -
 52,5 -  45
52,5 R  30,0 -
40
3.1 CEMENT
E) NOTARE STANDARDIZATĂ
Prezentarea cimenturilor presupune stabilirea următoarelor:
- Tipul cimentului – cf. Tabel 1;

- Clasa standardizată de rezistență (32,5/42,5/52,5) – cf. Tabel 2;
- Rezistența inițială / viteza de întărire (N/R) – cf. Tabel 2.
Exemplu 1
Ciment Portland (EN 197-1), clasă de rezistență 42.5 cu rezistență inițială mare:
Ciment Portland EN 197-1 – CEM I 42.5 R
Exemplu 2
Ciment Portland cu zgura de furnal între 6% și 20%, clasă de rezistență 32.5 cu rezistență inițială mare:
Ciment Portland cu zgură EN 197-1 – CEM II/A-S 32.5 N
41
3.1 CIMENT
F) INFLUENȚA CANTITĂȚII DE CIMENT
Cantitatea de ciment trebuie să fie îndeajuns de mare
astfel încât gelul (obținut prin hidratare) să acopere
REZISTENȚĂ LA COMPRESIUNE
agregatele și spațiul dintre acestea, asigurând simultan și
o compactitate adecvată amestecului.
În general, rezistența la compresiune a betonului crește

proporțional cu cantitatea de ciment. Acest fenomen este
doar parțial valabil, deoarece relația dintre cele două nu COMPACTARE
variază liniar. INSUFICIENTA
RAPORT A/C
42
3.2 APA
Apa are o influență semnificativă asupra proprietăților
betonului (atât proaspăt cât și întărit), prin calitatea și
cantitatea sa.
A) CALITATEA APEI (SR EN 1008/2003)
În majoritatea specificațiilor, apa adecvată preparării
betonului este apa potabilă.
In general, apa cu pH intre 6 – 8, fară săruri, este adecvată
preparării betoanelor.
Impuritățile sau deșeurile din apă pot avea un impact

negativ asupra proprietăților de întărire ale cimentului și,
pe cale de consecință, pot afecta rezistența finală la
compresiune a betonului.
Apele cu conținut ridicat de cloruri (apele sărate)
favorizează infiltrațiile de apă și apariția de eflorescențe
pe suprafața betonului.
43
3.2 APA
B) CANTITEA DE APĂ
REZISTENȚĂ LA COMPRESIUNE
Cantitatea de apă folosită la prepararea betonului va
influența atât proprietățile betonului proaspăt cât și ale
betonului întărit.
Cantitatea minimă de apă necesară consumării reacției

chimice de hidratare a cimentului corespunde unui raport
COMPACTARE
A/C = 0.36 (generează compactitatea și rezistența maximă).
INSUFICIENTA
Dar, prin aplicarea unui raport de 0.36, compactarea RAPORT A/C

betonului este incertă.
În consecință, cantitatea optimă de apă utilizată la preparea
betonului este cea care conduce la atingerea lucrabilității
necesare (funcție de dimensiunea și forma cofrajului,
densitatea armăturilor, metoda de compactare, tipul și
dimensiunea agregatelor, etc.)
Conform NE 012/2009 – raportul A/C este între 0,45 – 0,65. 44

3.3 AGREGATELE
Agregatele folosite la prepararea betoanelor pot fi:
- Agregate naturale = obținute din materiale naturale: cu dimensiuni naturale

(agregate de balastieră) sau concasate (de carieră);
- Agregate artificiale = produse sau rezultate din procese industriale;
- Agregate reciclate = obținute prin concasarea și sortarea betoanelor din
structuri / elemente demolate.
Agregatele influențează proprietățile betonului funcție de proprietățile și de

distribuția granulometrică a acestora.
- Multe dintre proprietățile agregatelor depind de proprietățile rocii din care
acestea sunt produse: compoziție chimică și minerală, structura petrografică,
greutatea specifică, duritatea, rezistența, stabilitatea fizică și chimică,
porozitatea, etc.
- Caracteristicile agregatelor (în forma lor finală), ce afectează proprietățile
betonului sunt: forma și dimensiunea, suprafața specifică, porozitatea –
absorbția de apă și distribuția granulometrică. 45
3.3 AGREGATELE
A) Forma și textura agregatelor
In funcție de forma lor, agregatele pot fi clasificate în:
- Rotunjite: în urma procesului de eroziune (produsă de curgerea apei);

- Neregulate: natural neregulate, parțial erodate, cu muchii rotunjite;
- Aplatizate: grosimea este mică în raport cu celelalte două dimensiuni; ROTUNJITE
- Unghiulare: cu muchii bine pronunțate (agregate concasate);
- Alungite: de obicei unghiulare, având lungime mai mare decât celelalte două dimensiuni.
UNGHIULARE
NEREGULATE APLATIZATE ALUNGITE 46

3.3 AGREGATELE
A) Forma și textura agregatelor
1. De obicei: b/a ≥ 0,66; c/a ≥ 0,33;

c
2. In cazul unui amestec de două agregate, dintre care unul unghiular si celălalt rotunjit, în a
proporții variabile, prin creșterea cantității de agregate rotunjite se diminuează volumul de b
goluri.
3. Agregatele rotunjite au un raport mic între suprafața și volum – deci, contribuie la

creșterea lucrabilității betonului. De obicei, procentul de agregate alungite se limitează la 10-
15% din volumul total de agregate.
4. De obicei, dacă agregatele au rugozitate și suprafață specifică mari, aderența dintre

agregate și gelul de ciment crește. Dar în același timp, cantitatea necesară de apă pentru
atingerea lucrabilității proiectate crește.
NEREGULATE APLATIZATE ALUNGITE UNGHIULARE ROTUNJITE

47
3.3 AGREGATELE
B) Rezistența agregatelor
Rezistența la compresiune a rocii din care provine agreatul trebuie să fie mai mare
decât rezistența la compresiune a betonului. Rezistența adecvată medie la strivire a
agregatelor este în jurul valorii de 200 MPa.
C) Porozitatea și Absorbția agregatelor
Porozitatea, permeabilitatea și absorbția agregatelor influențează următoarele

proprietăți ale betonului:
- aderența dintre agregate și gelul de ciment;
- rezistența betonului la îngheț dezgheț;
- stabilitatea chimică a betonului;
- rezistența betonului la abraziune (uzură mecanică).

Absorbția agregatelor reprezintă cantitatea de apă ce este absorbită de acestea în
pori. Când porii unui agregat sunt ocupați cu apă, acesta este considerat a fi saturat
– cu suprafață uscată. Agreatele uscate tind să devină saturate (să absoarbă apă din
pasta de ciment – deci, vor reduce lucrabilitatea).
3.3 AGREGATELE
D) Umiditatea agregatelor
Agregatele expuse condițiilor atmosferice sunt caracterizate de grade importante de umiditate (mai ales în cazul
agreatelor cu dimensiuni mici).
Umiditatea este exprimată ca un procent din greutatea agregatelor saturate.
Conținutul total de apă = umiditate superficială (de suprafață) + absorbție.
Conținutul de apă trebuie determinat în vederea stabilirii cantității finale de apă ce trebuie utilizată la prepararea
betonului.
PORI PARTIAL PORI COMPLET PORI COMPLET UMPLUTI
PORI LIBERI UMPLUTI UMPLUTI UMIDITATE DE SUPRAFATA
USCAT IN CUPTOR USCAT IN CONDITII SATURAT IN CONDITII UMED

ATMOSFERICE NORMALE ATMOSFERICE NORMALE
ABSORBTIE EFECTIVA UMIDITATE DE SUPRAFATA
CAPACITATE DE ABSORBTIE
3.3 AGREGATELE
E) DISTRIBUȚIA GRANULOMETRICĂ
METODA CERNERII = împărțirea unei probe de agregate în fracții granulometrice, fiecare fiind compusă din agregate cu
aceleași dimensiuni. Fiecare fracție conține agregate cu dimensiuni între cele standardizate (funcție de dimensiunile
ochiurilor sitelor).
CURBE GRANULOMETRICE = reprezentare grafică a analizei prin metoda cernerii.
Prin utilizarea curbelor granulometrice, se poate analiza daca o anumită probă de agregat respectă distribuția
granulometrică recomandată sau daca este în afara acesteia (prea multă parte fină sau parte grosieră, sau daca este o
distribuție discontinuă).
Intr-o curbă granulometrică, axa verticală reprezintă procentul cumulativ de trecere iar axa orizontală reprezintă
intervalele granulometrice standardizate.
DISTRIBUTIE GRANULOMETRICA DISTRIBUTIE GRANULOMETRICA DISTRIBUTIE GRANULOMETRICA

ECHILIBRATA LIMITATĂ DISCONTINUĂ
3.3 AGREGATELE
Intervale standard
0
O curbă granulometrică optimă trebuie să asigure:
1
2
- conținut minim de goluri între agregate (reducând astfel cantitățile de ciment, apă
4
și aer);
-
- lucrabilitate adecvată.
-
8
Pentru a satisface aceste cerințe, curbele granulometrice trebuie sa fie:
- Continue
-
- poziționate între limitele curbelor standardizate – furnizate de normativele în -

vigoare. (NE012-1/2007) -
-
16
-
-
31,5 …63
3.3 AGREGATELE
Distribuție granulometrică adecvată

- Curbele standardizate sunt furnizate de
NE 012/1-2007 – pe baza celor din EN 206-1/2000.
- 4 curbe sunt prezentate pentru fiecare diametru
maxim al agregatului folosit la preparea
betonului. In practică, curbele efective sunt între
limitele acestor 4 curbe standardizate.
- Curbele 3/5: reprezintă distribuția

granulometrică cu cel mai mare continut de
agregat grosier.
Aceasta distributie poate fi folosita la betoane cu
A/C mic. De asemenea, folosirea lor presupune
măsuri suplimentare pentru evitarea segregării.
- Curbele 1/2: reprezintă distribuția

granulometrică cu cel mai mare continut de
agregat fin.
Constituie amestecuri coezive dar cu lucrabilități
mici, necesitând astfel compactare superioară. De
asemenea, necesită cantități mai mari de apă,
ceea ce conduce la obținerea unor clase de
rezistență mai mici.
3.3 AGREGATELE
- Curbele granulometrice discontinue – risc

ridicat de segregare
-De asemenea, prin eliminarea unui interval
granulometric (curba 4), pretul betonului poate
scădea (ca urmare a aprovizionării cu un număr
mai redus de intervale granulometrice).
ZONE DE GRANULOZITATE PENTRU DIMENSIUNEA
MAXIMA A AGREGATELOR DE 32 MM
100
89
80
80 77
Treceri (vol %)
65
62 62
60
53
47
1 42 2
40 37 38
30
3 4
29 28 30
23 5
20 18
15 14
8
5 8
2
0
0 0.125 0.25 0.5 1 2 4 8 16 31.5
Site cu ochiuri patrate (mm)
1 Defavorabila
2 Utilizabila
3 Favorabila
4 Favorabila pentru compozitie granulometrica discontinua
5 Defavorabila
ZONE DE GRANULOZITATE PENTRU DIMENSIUNEA
MAXIMA A AGREGATELOR DE 16 MM
100
88
80 76
74
Treceri (vol %)
62
60
60 56
49
1 42
40 36
34
32
3 4
30 30 30
20
2 21 5
20 18
12
8 8
3
0
0 0.125 0.25 0.5 1 2 4 8 16
Site cu ochiuri patrate (mm)
1 Defavorabila
2 Utilizabila
3 Favorabila
4 Favorabila pentru compozitie granulometrica discontinua
5 Defavorabila
3.3 AGREGATE
F) PRODUCEREA AGREGATELOR CONCASATE
Etape de bază:
Micșorarea dimensiunilor - STRIVIRE (CONCASARE)
Separare granulometrică - CERNERE (SORTARE)
Eliminarea deșeurilor - SPĂLARE
TRANSPORT și DEPOZITARE
4. CLASELE DE EXPUNERE ALE BETONULUI ÎNTĂRIT
4.1. General presentation of the exposure classes
Standardul SR EN 206-1 definește diferite clase de expunere în funcție de mecanismele de degradare ale
betonului. Notația utilizată pentru identificarea acestor clase este formată din două litere și o cifră.
Prima literă este X (de la eXposure în limba engleză) urmată de o alta care se referă la mecanismul de degradare
considerat, astfel:
XO Niciun risc de coroziune sau atac

XC Coroziunea datorată carbonatării
XD Coroziunea datorată clorurilor având altă origine decât cea marină
XS Coroziunea datorată clorurilor din apa de mare
XF Atac din îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenţi de dezgheţare
XA Atac chimic
XM Solicitarea mecanică a betonului prin uzură
CLASIFICAREA DETALIATĂ ESTE PREZENTATĂ ÎN TABELELE URMĂTOARE

4.2. Coroziunea datorată carbonatării (XC)
Denumirea Descrierea mediului înconjurător Exemple informative ilustrând
clasei alegerea claselor de expunere
Niciun risc de coroziune sau atac
XO Beton simplu şi fără piese metalice
înglobate. Toate expunerile, cu excepţia Concrete inside buildings with
cazurilor de îngheţ-dezgheţ, de abraziune şi very low air humidity
de atac chimic
Coroziunea datorată carbonatării (XC)

XC1 Uscat sau permanent umed Betonul din interiorul clădirilor unde gradul de
umiditate a mediului ambient este reduc (inclusiv
bucătăriile, băile şi spălătoriile clădirilor de locuit)
Beton imersat permanent în apă
XC2 Umed, rareori uscat Suprafeţele de beton în contact cu apa pe termen
lung (de exemplu elemente ale rezervoarelor de apă)
Un mare număr de fundaţii
XC3 Umiditate moderată Beton în interiorul clădirilor unde umiditatea mediului
ambiant este medie sau ridicată (bucătării, băi,
spălătoriiprofesionale, altele decât cele ale clădirilor
de locuit)
Beton la exterior, însă la adăpost de intemperii
(elemente la care aerul din exterior are acces
constant sau des, de exemplu; hale deschise
XC4 Aternanţă umiditate-uscare Suprafeţe supuse contactului cu apa, dar care nu intră
în clasa de expunere XC2 (elemente exterioare
expuse intemperiilor)
Carbonatarea betonului
Armatura Armatura BETON CARBONATAT
protejata neprotejata pH sub 8.2 – incolor
Armatura
Aer
BETON NECARBONATAT
pH peste 10 – roz
Beton Beton
necarbonatat carbonatat
Ca(OH)2 + CO2 CaCO3 + H2O

• Reacție fizico-chimică – CO2 din aer penetrează beton și intră în reacție cu hidroxidul de
calciu formând carbonat de calciu (în prezența apei)
Adâncimea de carbonatare (mm)

• Formarea carbonatului de calciu reduce pH-ul betonului
• Adâncimea de carbonatare crește în timp și în raport cu concentrația de CO2 și cu

umiditatea exterioară
• Rezistența la despicare a betoanelor carbonatate este mai mare decât cea a betoanelor
necarbonatate.
• Carbonatarea afectează porozitatea și permeabilitatea betoanelor.
• Adâncimea (viteza) de carbonatare scade odată cu creșterea rezistenței la compresiune a Rezistența la compresiune (MPa)
betonului.
ARMATURI INITIEREA AVANSAREA EXPULZARE BETON

NECORODATE COROZIUNII COROZIUNII ACOPERIRE
FISURI, EXFILTRATII ARMATURI PUTERNIC
CORODATE APARENTE
4.2. Coroziune datorată clorurilor (XD, XS)
Denumirea Descrierea mediuliu Exemple informative ilustrând alegerea

clasei înconjurător claselor de expunere
Coroziunea datorată clorurilor având altă origine decât cea marină (XD)
XD1 Umiditate moderată Suprafeţele de beton expuse la cloruri transportate de curenţi
de aer (de exemple suprafeţele expuse agenţilor de dezgheţare
de pe suprafaţa carosabilă, pulverizaţi şi transportaţi de curenţi
de aer, la garaje, etc.
XD2 Umed, rar uscat Piscine, rezervoare
Beton expus apelor industriale conţinând cloruri
XD3 Alternanță umiditate - Elemente ale podurilor, zidurilor de sprijin, expuse stropirii aper
uscare conţinând cloruri
Şosele, dalele parcajelor de staţionare a vehiculelor
Coroziunea datorată clorurilor din apa de mare (XS)
XS1 Expunere la aerul ce vehiculează Structuri pe sau în apropierea litoralului
săruri marine, însă nu sunt în (agresivitatea atmosferică marina acţionează asupra
contact direct cu apa de mare construcţiilor de beton la circa 5 km de ţărm)
XS2 Imersate în permanență Elemente de structuri marine
XS3 Zone de amaraj, zone supuse Elemente de structuri marine
stropirii sau ceții
4.2. Coroziune datorată clorurilor (XD, XS)
Solutie de Beton Armatura

expunere
4.4. Atac din îngheț dezgheț cu sau fără agenți de dezghțare (XF)
Descrierea Descrierea mediului Exemple informative ilustrând

clasei înconjurător alegerea claselor de expunere
Atac din îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenţi de dezgheţare (XF)
XF1 Saturație moderată cu apă, fără Suprafeţe verticale ale betonului expuse la
agenți de dezghețare ploaie şi la îngheţ
XF2 Saturație moderată cu apă, cu Suprafeţe verticale ale betonului din lucrări
agenți de dezghețare rutiere expuse la îngheţ şi curenţilor de aer
ce vehiculează agenţi de dezgheţare
XF3 Saturație puternică cu apă, fără Suprafeţe orizontale ale betonului expuse la
agenți de dezghețare ploaie şi la îngheţ
Saturație puternică cu apă, cu Sosele şi tabliere de pod expuse la agenţi de
agenți de dezghețare sau apă de dezgheţare
mare Suprafeţe vertical ale betonului expuse la
XF4
îngheţ şi supuse direct stropirii cu agenţi de
dezgheţare
4.4. Atac din îngheț dezgheț cu sau fără agenți de dezghțare (XF)
Apa topita absorbita prin
pori si capilaritate Zapada si gheata topite
Apa ingheață și își mărește

volumul
Element din beton
Pori
DEGRADARE PRIN INGHET
Acumulare Inghețare Desprindere

apa in fisuri
4.5. Coroziune indusa de attach chimic (XA)
Descrierea Descrierea mediuliu Exemple informative ilustrând
clasei inconjurator alegerea claselor de expunere
6. Atac chimic
XA1 Mediu înconjurător cu
agresivitate chimică slabă,
conform tabelului 2 din NE 012-
1/2007
agresivitate chimică moderată,
1/2007
agresivitate chimică intensă,
1/2007
1. Ioni de sulfat
2. Alcalinitate
3. Dioxid de carbon
4. Ioni de amoniu
5. Ioni de magneziu
6. Acizi
4.7. Coroziune indusa de uzura mecanica (XM)
Descrierea Descrierea mediului inconjurator Exemple informative ilustrând alegerea
clasei claselor de expunere
7. Uzura mecanica
XM1 Solicitare moderata de uzura Elemente din incinte industrial supuse la circulatia
vehiculelor echipate cu anvelope
XM2 Solicitare intense de uzura Elemente din incinte industrial supuse la circulatia
vehiculelor cu anvelope sau cu bandaje de cauciuc
XM3 Solicitare foarte intense de uzura Elemente din incinte industrial supuse la ciruclatia
stivuitoarelor echipate cu bandaje de elastomeri /
matelice sau masini cu senile
Rezistenta la uzura este direct proportionala cu rezistenta la compresiune a betonului.

5. PROIECTAREA RETETEI BETONULUI
Proiectarea retetei betonului este un proces prin care se stabilesc

componentele si cantitatile specifice ale acestora, cu scopul obtinerii unui
beton care sa satisfaca specificatiile / cerintele stabilite, cum ar fi:
- rezistenta minima la compresiune,
- lucrabilitatea
- durabilitatea (rezistenta la clase de expunere)
- impermeabilitatea
- gelivitatea
- etc.
La proiectarea retetei betonului este obligatorie evaluarea si analizarea tuturor cerintelor si particularitatilor (asociate
etapelor de amestecare, transport, turnare, compactare, intarire si tratare):
- domeniul de aplicare a betonului si particularitatile de punere in opera;

- conditiile de uscare / intarire;
- gabaritul elementului turnat (generarea de caldura);
- conditii climatice si conditii de expunere ale elmentului din beton;
- grosimea stratului de acoperire cu beton;
- dimensiunea minima a elementului turnat;
- dimensiunea maxima a agregatelor, etc.
Reteta betonului poate fi prezentata sub forma de:
- BETON CU SPECIFICATII PRESTABILITE:

- Clasa betonului
- Clasa / Clasele de expunere
- Raport A/C
- Tip de ciment, rezistenta, viteza de intarire
- Tipul si dimensiunea maxima a agregatelor
- Clasa de lucrabilitate
- Gradul de impermeabilitate
- Gradul de gelivitate
- Clasa de omogenitate
- Tipul aditivului
- BETON CU COMPOZITIE PRESCRISĂ: stabilirea dozajelor per m3 :

- Cantitatea de ciment
- Cantitatea de apa
- Cantitatea de agregate pe fiecare interval granulometric
- Cantitatea de aditivi
Proiectarea retetei betonului presupune o serie succesiva de 3 etape:

RETETA PRELIMINARA
RETETA DE LABORATOR
RETETA FINALA (DE LUCRU)
A. RETETA PRELIMINARA
se calculeaza pe baza unui model teoretic, aproximativ.
Agregatele se considera a fi uscate.
Etape de rezolvare:
1. Functie de clasa de expunere
- Clasa minima de rezistenta a betonului
- Raportul A/C maxim
- Cantitatea minima de ciment
2. Stabilirea cantitatii initiale de apa functie de:
- Clasa de rezistenta
- Clasa de lucrabilitate
- Tipul si dimensiunea maxima a agregatelor
3. Stabilirea raportului A/C (cf. NE012/1-2007).
- Raportul de A/C se corecteaza (daca e necesar) functie de limitarile impuse de gradul de impermeabilitate
Pasi de rezolvare:
4. Calculul cantitatii de ciment
A
C=  Cmin
A/C
5. Continutul de aer oclus:
P = 2%
6. Calculul cantitatii totale de agregate uscate:
G ag C
1m3 = 1000dm3 = + +A+P
ag c
 C 
G ag = ag 1000 − − A − P   kg dm3 
 c 
Pasi de rezolvare:
7. Stabilirea cantitatii de agregate uscate pe fiecare interval granulometric
Pj − Pi
Agi = Gag
100
N 0− 4 = ....  kg m 
3
P4−8 = ....  kg m3 
Gag =  Gagi
P8−16 = ....  kg m3 
P16− 22 = ....  kg m3 
P16−32 = ....  kg m3 
P32−63 = ....  kg m3 
8. Densitatea betonului proaspat
c = A + C + Gag  kg m3 
B. RETETA DE LABORATOR
Pe baza cerintelor de lucrabilitate si densitate, asociate betonului proaspat, pot fi necesare o serie de corectii in raport
cu constituentii betonului.
Ipoteze:
• Agregatele sunt considerate uscate.
• Lucrabilitatea si densitatea sunt evaluate pe o cantitate limitata de beton (30 litri) preparata pe baza cantitatilor
obtinute in reteta preliminara.
• In cazul in care betonul obtinut are o lucrabilitate mai mica decat cea necesara, cantitatea de apa creste gradual. In
caz contrar, daca lucrabilitatea obtinuta este mai mare decat cea necesara, cantitatea de apa scade gradual.
• In cazul in care modifica cantitatea de apa, se recalculeaza cantitatile celorlalte materiale componente.
B. RETETA DE LABORATOR
A → A*
A / C → neschimbat
A*
C'=
A/C
Gag ,lab → recalculat
Pj − Pi
Agi = Gag ,lab
100
N '0− 4 = ....  kg m3 
P '4−8 = ....  kg m3 
P '8−16 = ....  kg m3 
P '16− 22 = ....  kg m3  c ,lab = A* + C ' + Gag ,lab  kg m3 
P '16−32 = ....  kg m3 
C. RETETA FINALA (DE LUCRU)

Se bazeaza pe reteta de laborator, dar ia in calcul umiditatea reala a agregatelor.
Umiditatea agregatelor ( uij ):
ui _ nisip = ...% Cantitatea agregatelor umede este recalculata

N 0' −f 4 = ....  kg m3 
ui _ pietris = ...%
P4'−f8 = ....  kg m3 
Cantitatea de apa din agregat:
P8'−f16 = ....  kg m3 
Gagi =
ui
100

 Gagi _ lab. l m 3  P16' f− 22 = ....  kg m3 
P16' −f 32 = ....  kg m3 
Agi =  Gagi l m3 
P32' f−63 = ....  kg m3 
Cantitatea totala de agregate umede este de:
Densitatea finala a betonului proaspat:
G final
ag = Gag _ lab. + Agi  kg m  3
Cantitatea finala de apa este corectata: c , final = A final + C '+ Gagfinal  kg m3 
A final = A* − Agi l m3 

ADITIVI UTILIZATI LA PREPARAREA BETOANELOR
Aditivii sunt substante chimice care intra in componenta betonului, separat de apa, ciment si aggregate, fiind
adaugate in timpul amestecarii sau imediat dupa.
Aditivii sunt utilizati cu urmatoarele scopuri:
- Reducerea costurilori de productie a betonului;
- Modificarea unor proprietati ale betonului intarit;
- Asigurarea cerintelor de calitate asociate betonului in timpul amestecarii, transportului, turnarii si intaririi;
- Evitarea unor situatii neprevazute / periculoase.
Utilizarea corecta a aditivilor depinde de metodele si procedura de preparare si de turnare a betonului. Majoritatea
aditivilor sunt furnizati sub forma lichida, fiind adaugati in volumul betonului proaspat in timpul prepararii (in statie)
sau la locul turnarii (doar in conditii speciale).
O serie de aditivi, sunt adaugati in cantitati foarte mici, de obicei manual, in doze exacte, raportate la metru cub de
beton preparat.
Eficienta aditivilor este influentata de anumiti factori, printre care: tipul si cantitatea de ciment, durata de
amestecare, tasarea si temperatura (betonului sau ambientala).
Uneori, efectele obtinute prin aditivarea betoanelor, pot fi produse prin schimbarea specificatiilor betonului sau a
dozajelor, astfel:
- Cresterea cantitatii de ciment,
- Utilizarea unor tipuri de cimenturi adecvate,
- Reducerea raportului A/C
- schimbarea tipului de agregate si a distributiei granulometrice.
In Romania, cf. normativului NE012-1/2007, toate betoanele preparate

in statii trebuie sa fie aditivate.
REDUCATORI DE APA
PRINCIPALELE FUNCTII
INTARZIETOR DE PRIZA
ALE ADITIVILOR
ACCELERATOR DE PRIZA
PLASTIFIANT /
SUPERPLASTIFIANT
ANTRENOR DE AER

A) ADITIVI REDUCATORI DE APA
De obicei, utilizarea acestor tipuri de aditivi conduce la reducerea cantitatii de apa cu 5-10%. Astfel, fata de betonul
ne-aditivat, se poate atinge o tasare mai mare, cu un continut mai mic de apa (lucrabilitate imbunatatita). De
asemenea, betonul aditivat poate avea si raporturi A/C mai mici. Rezulta ca se poate obtine un beton cu rezistenta
mai mare, fara a fi necesara cresterea cantitatii de ciment.
In concluzie, aditivii reducatori de apa se pot folosi la:

- Scaderea cantitatii de apa necesara pentru atingerea unei anumite clase de lucrabilitate;
- Scaderea raportului A/C;
- Scaderea cantitatii de ciment;
- Asigurarea unei clase de lucrabilitate superioare.

B) ADITIVI INTARZIETORI DE PRIZA
Efectul acestor aditivi este de a reduce viteza de intarire a betonului, fiind utilizati atunci cand temperaturile
ambientale ridicate conduc la accelerarea intaririi betonului. Temperaturile exterioare ridicate (de obicei peste 250C)
conduc la cresterea vitezei de intarire a betonului, creand dificultati in raport cu turnarea si finisarea betonului.
Astfel, prin utilizarea acestora aditivi, intrarea in priza este intarziata, extinzand intervalul de timp in care betonul isi
mentine lucrabilitatea. Majoritatea aditivilor intarzietori de priza functioneaza si ca reducatori de apa si pot conduce
la amplificarea volumului de aer oclus.
Deci, aditivii intarzietori de priza sunt utilizati la:
- Turnarea betoanelor atunci cand temperaturile exterioare sunt mai mari de >250C;
- Situatiile in care betonul proaspat trebuie transportat pe distante mari (intre statie si punctul de lucru);
- Controlul exotermiei, in cazul elementelor masive, pentru evitarea fisurarii betonului;


C) ADITIVI ACCELERATORI DE PRIZA
Acesti aditivi cresc viteza de intarire a betonului proaspat,

reduc timpul necesar tratarii betonului si scurteaza timpul
de finisare.
Deci, utilizarea aditivilor acceleratori de priza este

recomandata in urmatoarele situatii:
- Turnarea betonului pe timp friguros ( pana la -50C); Variatia cantitatii de caldura degajata la betoane cu aditivi
acceleratori si intarzietori
- Turnarea betoanelor la care este necesara intarirea
rapida (consolidari, interventii de urgenta);
- Elemente din beton la care este necesara atingerea
unei rezistente initiale mari, la scurt timp dupa
turnare.

D) ADITIVI PLASTIFIANTI SI SUPER-PLASTIFIANTI
Acesti aditivi, numiti si mari reducatori de apa, conduc la scaderea cantitatii de apa intre 12-30% si sunt utilizati la
betoane cu cantitati de apa si rapoarte A/C mici, pentru a obtine clase de lucrabilitate ridicate, favorizand punerea in
opera. Spre exemplu,in unele cazuri, lucrabilitatea creste de la 75 mm (beton ne-aditivat) la 230 mm (beton aditivat).
Efectul adivitilor superplastifianti este, de obicei, limitat, de aproximativ 30-60 minute (functie de tip si dozaj). Ulterior,
se constata o scadare brusca a lucrabilitatii. Din cauza pierderii bruste a lucrabilitatii dupa un timp relative scurt, adivitii
superplastifianti sunt, uneori, adaugati in beton la momentul in care acesta ajunge in santier.
Variatia tasarii functie de dozajul de aditiv Variatia raportului A/C functie de dozajul de aditivi superplastifant ( reducere
superplastifiant accentuata A/C cu cresterea dozajului de aditiv de la 0.5% la 1%. Ulterior,
cresterea dozajului de aditiv nu mai are un efect pozitiv

E) ADITIVI ANTRENORI DE AER
Aditivii antrenori de aer se folosesc cu precadere la elementele din beton supuse la efectul de inghet-dezghet si la
betoanele de drumuri. Acestia conduc la cresterea volumului de aer antrenat.
Golurile sunt stabilizate si raman in interiorul pastei de ciment. In timpul exploatarii, volumul ridicat de goluri are un
efect pozitiv prin faptul ca perimite inghetarea apei fara a genera tensiuni ridicate, ce pot conduce la degradarea
betonului.
Aditivi antrenori de aer moderni au si actiune de reducatori de apa, deci conduc la cresterea rezistentei la
compresiune (compensand astfel scaderea rezistentei la compresiune produsa de cresterea volumului de goluri).
Cresterea in procente a aerului antrenat functie de

dozajul de aditiv antrenor de aer
Tabel 2a - Conditii de utilizare a aditivilor – cf. NE 012-1/2007

REDUCATORI DE APA
PRINCIPALELE FUNCTII
INTARZIETOR DE PRIZA
ALE ADITIVILOR
ACCELERATOR DE PRIZA
PLASTIFIANT /
SUPERPLASTIFIANT
ANTRENOR DE AER
6. TEHNOLOGIA DE EXECUȚIE A ELEMENTELOR DIN BETON
ETAPE DE EXECUȚIE
6.1. TRASAREA COFRAJELOR ȘI A ELEMENTELOR DIN BETON
6.2. SISTEME DE COFRARE ȘI SUSȚINERI
6.3. ARMAREA ELEMENTELOR DIN BETON
6.3. TEHNOLOGIA DE PUNERE ÎN OPERĂ A BETONULUI ȘI TRATAREA BETONULUI ÎN

TIMPUL ÎNTĂRIRII
6.1. TRASAREA COFRAJELOR ȘI A ELEMENTELOR DIN BETON
- Trasarea de detaliu se realizeaza pe baza proiectelor, in raport cu punctele si reperele de nivel, materializate pe teren odata cu
trasarea pentru amplasarea constructiilor, pentru determinarea conturului si/sau axelor principale ale acestora
- Pe șantier, pozitia verticala si orizontala a elementelor din beton se raporteaza / stabileste prin balize. De obicei, fiecarui ax
structural ii corespunde o pereche de balize.
- Balizele trebuie pozitionate si executate astfel incat, pe parcursul executiei, sa nu fie degradate. Orice modificare a pozitiei
balizelor conduce la dezaxari sau erori la executia elementelor din b.a.
POZITIA
BALIZA 1 BALIZA 2 BALIZA 3 BALIZA 4 AXEI NIVEL RELATIV
BALIZA C
BALIZA C
SUPORT
VERTICAL
TEREN NATURAL
BALIZA B
BALIZA B
NIVEL RELATIV
SUPORT
RIGIDIZARE
BALIZA A
BALIZA A
TEREN NATURAL
BALIZA 1 BALIZA 2 BALIZA 3 BALIZA 4

6.1.1 TRASAREA ELEMENTELOR DIN BETON EXECUTATE FARA COFRAJ (DE OBICEI FUNDATII)
- Axarea elementelor din beton executate fara cofraje se face prin raportare la axele generale ale constructiei.
- Majoritatea elementelor din beton executate fara cofraj constau in elemente de infrastructura – fundatii (izolate, tip radier,
talpi ale fundatiilor continue etc.)
FUNDATII
RADIER GENERAL
IZOLATE IN
TREPTE FUNDATII IZOLATE
FUNDATII IZOLATE
ELASTICE
RADIER GENERAL CU
GRINZI
FUNDATII CONTINUE
- Setting the position of the concrete elements that are executed inside the excavations consists in:
- stabilirea poziției excavației in raport cu axele materializate pe balize, pozitionate in afara sapaturii si a zonei de
influenta a acesteia
- trasarea corecta, de detaliu, a elementelor de beton, atat in plan cat si in elevatie (pe intaltime)
- elementele de trasare trebuie realizate in asa fel incat sa poata fi folosite (raportate) in toate fazele de executie a
elementelor din beton
CORECT INCORECT
CORECT INCORECT
- In cazurile in care in fundatie se inglobeaza armaturi sau alte piese (Suruburi, placi cu praznuri etc.), trasarea si materializarea
pozitiei acestora, conform prevederilor din proiect, se efectueaza odata cu trasarea conturului fundatiei, avand in vedere:
a) armaturile sau suruburile se asambleaza sub forma de carcase rigide, pentru a mentine distantele si pozitiile relative
dintre ele; trasarea se face pentru axele carcaselor.
b) materializarea trasarii trebuie, astfel, realizata incat sa se poata pozitiona elementele respective prin masurari usor de
efectuat, spre exemplu prin linii secundare fata de care se masoara distante pana la fata barelor sau pana la
marginea placilor
CARCASA DE ARMARE ANSAMBLU BULOANE DE ANCORAJ ANSAMBLU BULOANE DE ANCORAJ

6.1.2. TRASAREA ELEMENTELOR DIN BETON EXECUTATE CU COFRAJ

Cele mai importante etape in timpul trasarii se refera la stabilirea corecta a pozitiei cofrajelor, astfel:
a) Trasarea pozitiei in plan
b) Trasarea pozitiei in elevatie
c) Stabilirea limitelor de turnare a betonului
- Trasarea in plan a pozitiei cofrajelor se realizeaza, de cele mai multe ori, prin raportare la axele elementului din beton armat (axele
structurii de rezistenta): Astfel, se traseaza repere sau linii secundare fata de care sa se poata aseza elementele de cofaj prin masurari
relative la fata exterioara sau interioara a acestora.
- Trasarea pe verticala se raporteaza, de cele mai multe ori, la cota ±0.00m materializata pe o baliza, in exteriorul cladirii. In acest fel,
pozitia cofrajelor nu se raporteaza doar la pozitia elementului inferior (pe care se asaza cofrajul) ci la pozitia unui reper fix, exterior.
- Trasarea cotelor pentru partea de sus, pana la care se toarna betonul, se efectueaza prin marcare pe fetele laterale ale cofrajului, intr-un
mod care sa permita identificarea acestei marcari in conditiile de turnare a betonului (identificare directa sau prin masurare fata de
repere situate deasupra limitei de turnare) precum si, in cazul unor suprafetel de intindere mai mare, prin stabilirea unor modalitati de
masurare punctuala a cotei respective, la distante convenabil alese.
6.1.2. TRASAREA ELEMENTELOR DIN BETON EXECUTATE CU COFRAJ
PANOURI DE
COFRAJ Setting the concrete placing limit
LINII SECUNDARE
DE REFERINTA
AXE Axarea pozitiei in plan
Cofraj
Limita de turnare stalpi
Axarea pozitiei verticale (in elevatie)

verticala (in elevatie)
verticala (in elevatie)
Axarea pozitiei pe
Axarea pozitiei pe
Cota zero
Baliza
6.3. DISPOZITIVE DE MASURARE FOLOSITE LA TRASAREA ELEMENTELOR DIN BETON
STATII TOTALE
NIVELE AUTOMATE
TELEMETRE
RULETE
6.3. DISPOZITIVE DE MASURARE FOLOSITE LA TRASAREA ELEMENTELOR DIN BETON
ECHER
VINCLU
FURTUNURI DE NIVEL
Fir cu pudra colorata pentru trasare
FIR CU PLUMB
6.2. SISTEME DE COFRAJ SI SUSTINERI

6.2.1. ELEMENTE COMPONENTE SI CLASIFICARE
COMPONENTE PRINCIPALE
- PLINUL COFRAJULUI – Elementele / partile de cofraj care intra in contact cu betonul
- ELEMENTE DE SUSTINERE PRIMARE – grinzi principale si secundare (elementele orizontale)
- ELEMENTE DE SUSTINERE SECUNDARE – popi, esafodaje (elemente verticale)

CLASIFICARE
1) Functie de pozitia cofrajului, de la inceperea betonarii si pana la decofrare:
a) Cofraje fixe
b) Cofraje mobile (glisante, sau pașitoare)
a) Cofraje fixe

b) Cofraje mobile

CLASIFICARE
2) Din punct de vedere al utilizarii:
a) Cofraje de inventar, la care componentele se folosesc de mai multe ori
b) Cofraje unicat, la care componentele se utilizeaza o singura data. De obicei, acestea sunt realizate din materiale lemnoase
(exemplu: monolitizarea pe reazem a unei grinzi prefabricate)
c) Cofraje oarbe / pierdute, la care componentele intra in alcatuirea elementelor din beton care se toarna in santier
a) Cofraje de inventar, refolosibile


CLASIFICARE
b) Cofraje unicat

CLASIFICARE
c) Cofraje pierdute

Clasificare
3) In functie de calitatea suprafetei de beton obtinuta dupa decofrare:
a) Cofraje pentru beton aparent
b) Cofraje pentru beton brut, suprafetele obtinute fiind acoperite ulterior cu tencuiala, placaje, etc.

CLASIFICARE
4) Functie de materialul din care sunt alcatuite:
a) Lemn
b) Metalice (otel sau aluminiu)
c) Combinatii intre lemn si metal
d) Materiale compozite (de obicei sub forma de cofraj pierdut)

6.2.2. Cerinte / functii de baza pentru cofraje
a) Geometrie – cofrajele trebuie sa corespunda d.p.d.v. al dimensiunilor si al formei astfel incat sa garanteze obtinerea unui
element din beton care sa corespunda proiectului tehnic
b) Rezistenta – cofrajele trebuie sa poata prelua incarcarile ce actioneaza pe acestea in timpul tuturor fazelor tehnologice,
fara sa cedeze
c) Rigiditate – cofrajele trebuie sa poata prelua incarcarile ce actioneaza pe acestea in timpul tuturor fazelor tehnologice,
fara sa se deformeze peste limita admisa
d) Calitatea suprafetei – plinul cofrajuli trebuie ales astfel incat sa garanteze obtinerea calitatii necesare a suprafetei de
beton dupa decofrare
e) Etanseitate – cofrajul trebuie alcatuit si montat astfel incat sa nu permita pierderea apei sau a laptelui de ciment
f) Usurinta la decofrare – cofrajul trebuie sa poata fi demontat fara a deteriora elementul din beton

6.2.3. Proiectarea cofrajelor
a) Evaluarea incarcarilor
INCARCARI VERTICALE: INCARCARI ORIZONTALE:
- Greutatea proprie a cofrajelor - Impingerea laterala a betonului proaspat
- Greutatea betonului proaspat - Presiunea betonului la descarcare
- Incarcari tehnologice uniform distribuite - Incarcari din vant
- Incarcari tehnologice concentrate - Incarcari din seism
- Incarcari tehnologice din compactarea betonului - Impingeri exterioare generate de apa sau de pamant
b) Gruparea incarcarilor
Incarcarile sunt grupate diferit, functie de cerinta verificata (rezistenta sau rigiditate) si functie de tipul elementului de cofraj.

6.2.4. Agenti de decofrare cofrajelor (ce intra in contact cu betonul)
Agentii de decofrare sunt produse aplicate pe suprafata cofrajelor, care vin in contact cu betonul, pentru a reduce aderenta intre betonul
intarit si cofraje, astfel ca la decofrare sa nu se deterioreze suprafata betonului.
Agentii de decofrare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa nu pateze betonul si sa nu impiedice aderenta ulterioara a materialelor aplicate pe suprafata respectiva a betonului (tencuieli,
adezivi pentru placaje etc.)
b) sa nu afecteze negativ betonul, armatura si materialul din care este alcatuit cofrajul, dar nici mediul inconjurator
c) sa-si pastreze neschimbate proprietatile functionale in conditiile climatice de executare a lucrarilor
d) sa se aplice usor si sa se poata verifica aplicarea lor corecta
Utilizarea agentilor de decofrare se face pe baza documentelor tehnice legale, elaborate pe baza specificatiilor de produs ale
producatorilor, care trebuie sa contina, dupa caz, prevederi privind domeniul de utilizare, precum si conditii si metode de aplicare
Agentii de decofrare se aplica dupa ce cofrajele au fost curatate in prealabil. Aplicarea se efectueaza, tinand seama de perioada
programata pentru turnarea betonului si de perioada si/sau conditiile in care agentii de decofrare sunt eficace.

6.2.5. Curatarea cofrajelor
Asigurarea curatarii cofrajelor (a spatiului interior in care se toarna betonul), este fundamentala pentru respectarea cerintei esentiale privind
rezistenta mecanica si stabilitatea elementelor/structurii din beton, beton armat si beton precomprimat.
Pentru asigurarea curatarii cofrajelor sunt de luat in considerare doua situatii:
a) situatia in care spatiul cofrat este accesibil direct pana la fundul cofrajului, caz in care verificarea si curatarea imediat inaintea
turnarii betonului se poate efectua cu usurinta
b) situatia in care spatiul cofrat nu este accesibil direct pan.a la fundul cofrajului (spre exemplu, stalpi, pereti etc.), caz in care,
pentru verificare si curatare imediat inaintea turnarii betonului trebuie prevazute, la partea de jos a cofrajului, dar si in alte
zone, daca este cazul, ferestre de curatare, astfel:
I. dimensiunile sa permita accesul pentru curatare
II. distanta dintre acestea sa fie astfel incat sa poata fi realizat accesul pe intreg volumul cofrat
III. sa permita desfacerea si, mai ales, fixarea la loc si etansarea corespunzatoare

6.2.6. Montarea cofrajelor
Montarea cofrajelor cuprinde urmatoarele etape specifice:
a) Executarea esafodajelor (daca este cazul)
b) Asezarea cofrajelor la pozitie, conform trasarii de detaliu
c) Definitivarea pozitiei in plan si pe verticala, imbinarea intre panouri, daca este cazul, si fixarea cofrajelor
d) Verificarea si receptia cofrajelor

Esafodaj
Montarea cofrajelor cuprinde urmatoarele etape specifice: simplu
a) Executarea esafodajelor (daca este cazul)

Conform normativului NE012/2-2010 exista doua tipuri de esafodaje:
- Sisteme simple de sustinere verticala (esafodaje), folosite la turnarea
elementelor usoare din beton (de obicei plansee cu grinzi), avand
inaltime de maxim 6 metri si care pot fi executate fara ai necesar un
PROIECT TEHNOLOGIC.
Esafodaj
- Sisteme complexe de sustinere verticala (esafodaje), folosite la turnarea complex
elementelor masive din beton, la care este obligatorie elaborarea unui

PROIECT TEHNOLOGIC.
Esafodaj
complex

b) Asezarea cofrajelor la pozitie, conform trasarii de detaliu
Asezarea cofrajelor pe pozitie consta in:
- Axarea pe pozitia corecta in plan
- Axarea pe pozitia corecta in elevatie (pe verticala)
La asezarea cofajelor la pozitie se va da o atentie deosebita:

- zonelor de schimbare a pozitiei suprafetelor cofrate (spre
exemplu, la colturi intrande sau iesinde pe suprafetele verticale,
sau la imbinarea dintre inima grinzilor si placa), pentru a nu avea
diminuari sau ingrosari ale sectiunilor din beton;
- amplasarii cofrajelor pentru golurile lasate in beton

c) Definitivarea pozitiei in plan si pe verticala se realizeaza odata cu fixarea cofrajelor, prin:
- fixarea pe inaltimea reglata a popilor de sustinere in cazul cofrajelor pentru placi, astfel incat sa nu permita deplasari relative ale
panourilor/zonelor incarcate ( cu beton proaspat sau din activitatile de punere in opera a betonului), fata de cele neincarcate;
- fixarea la pozitie a elementelor de sustinere sau sprijinire a cofrajelor verticale sau inclinate de inaltime mare (pentru stalpi, pereti etc.);
- fixarea elementelor exterioare de sustinere (caloti, nervuri etc.) ale cofrajelor de dimensiuni mai reduse in sectiunea transversala (grinzi,
stalpi etc.);
- fixarea elementelor interioare de legatura, de regula distantieri, pentru mentinerea distantei intre fetele cofrate.
This stage corresponds to:

- For formworks of the horizontal concrete elements (slabs and girders) - fixing the height of the scaffolding elements
- For formworks of the vertical or inclined concrete elements (walls, columns) – fixing the position of the inclined or horizontal supporting
elements (struts, shores, diagonals etc)
- Fixing and tying the interior elements of the formworks (wallers, yokes, tie-rods, spacers, distance bolts etc)
6.2. SISTEME DE COFRAJ SI SUSTINERI Armare completa

c) Definitivarea pozitiei in plan si pe verticala se realizeaza odata cu fixarea cofrajelor
Montarea cofrajelor, in relatie cu montarea armaturilor, poate fi:
- completa, inainte de montarea armaturii, spre exemplu, in cazul placilor, sau in
cazul in care armatura, sub forma de carcasa, poate fi introdusa si pozitionata,
inclusiv prin montarea distantierilor, fara a deranja cofrajul;
- partiala, inainte de montarea armaturii, spre exemplu, o fata a unui perete, urmand
ca, dupa montarea armaturii, sa fie realizata inchiderea completa a cofrajului; Armare completa
- montare a cofrajului dupa montarea armaturii (fundatii, stalpi, pereti, ziduri de

sprijin etc.)
Armare partiala

d) Verificarea si receptia cofrajelor
Anterior turnarii betonului, urmatoarele elemente se verifica:
- Suprafetele de beton la interiorul cofrajelor (betonari anterioare) ce vor intra in contact cu noul beton turnat. In anumite cazuri, suprafata
acestora trebuie tratata (periere, buciardare, amorsare, etc.) si receptionata dpdv calitativ (se intocmeste un Proces Verbal de Recepetie
Aspect Beton).
- Armaturile de la interiorul cofrajului, ce vor fi inglobate in beton: tip, diametru, numar, distanta dintre bare, pozitie, integritate, asigurarea
acoperirii cu beton, suprapunere, etc. (se intocmeste un Proces verbal de receptie Lucrari Ascunse).
- Sistemul de cofraj: pozitia / axarea in plan si elevatie, rezistenta si stabilitatea, etanseitatea, curatenia (lipsa deseurilor – sarme, rumegus,
bucati de lemn, cuie, piese metalice, elemente din plastic etc.), modul de tratare (Se intocmeste un Proces verbal de receptie calitativa
sistem de cofrare)

6.2.7. Abateri admisibile la montarea cofrajelor
Abaterile admisibile la montarea cofrajelor se refera la urmatoarele categorii de marimi:
- Dimensiuni ale spatiului cofrat
- Cote de nivel (pentru fundul cofrajelor, inaltimea de turnare a betonului etc.)
- Pozitia axelor, in plan si pe inaltime (care include rectiliniitatea si perpendicularitatea sau unghiul prevazut, dupa caz)
- Forma suprafetei (planeitate si denivelari locale)
Abaterile admisibile pentru elemente din beton sunt: Ts,III pentru planeitate si TN,I pentru denivelari locale.
Clase de toleranta pentru planeitate (Tabel C7 din NE012/2-2010) Clase de toleranta pentru denivelari locale (Tabel C9 din NE012/2-2010)
Aria cofrajului(m2) 10 100 1000 10000 Clasa de

toleranta
TN,I TN,II TN,III TN,IV TN,V
Dimensiunea minima (m) 2 6 25 50 Hn,max (mm) 2 4 8 20 40
Clasa de toleranta Toleranta (mm) An,max (mm2) 3 12 32 80 120
Ts,I 0,6 1 2 4
Hn – inaltimea proeminentei sau adancimea golului masurata fata
Ts,II 2 3,2 4 8 de o zona adiacenta pe care se aseaza o placa plana de 100x200 mm
An – aria suprafetei la intersectia planului de asezare a placii plane,
Ts,III 4 6 8 16 cu proeminenta/golul local
Ts,IV 8 12 16 24
Ts,V 12 20 32 50

6.2.8. Verificarea si receptia cofrajelor si sustinerilor acestora
Verificarea cofrajelor si sustinerilor acestora se efectueaza:
- la terminarea lucrarilor de cofraje, pentru o etapa de lucru, cand se efectueaza si receptia cofrajelor (pentru o parte din cofraj sau pentru
tot cofrajul, functie de tehnologia de executie)
- imediat inainte de punerea in opera a betonului in cofrajele respective, cand se efectueaza o noua verificare
Verificarea cofrajelor si sustinerilor acestora se efectueaza prins:
- Examinare directa si masurari simple
- Masurari cu aparatura

Verificarea cofrajelor si sustinerilor acestora prin observare directa si masurari simple se refera la urmatoarele:
- compararea cu prevederile din proiectul tehnologic si/sau prevederile producatorului, in ceea ce priveste:
a) Alcatuirea de ansamblu – inspectie vizuala
b) Tipurile de materiale si integritatea acestora – inspectie vizuala si analiarea documentelor privind calitatea acestora
c) Dimensiunile cofrajului – prin masurare
d) Imbinarile (elemente de fixare si contactul intre elementele concurente in imbinare): vizual si prin solicitare cu mana, sa nu aiba joc la
imbinare
- Asezarea corespunzatoare a elementelor/panourilor cofrajelor propriu-zise, fata de baza de rezemare, precum, si intre ele – inspectie
vizuala – pozitie si fara spatii libere intre ele
- faptul ca elementele de sustinere sau legatura punctuala (popi, contravantuiri inclinate, legaturi interioare etc.) sunt fixate – vizual si
prin solicitare cu mana, sa nu aiba joc la imbinare
- Starea de curatenie – inspectie vizuala
- Aplicarea agentilor de decofrare – inspectie vizuala
- Dimensiunile, in cel putin 2 sectiuni pentru fiecare element, precum si ale golurilor si pozitia relativa a acestora – masurare directa;
- Trasarea inaltimii de turnare a betonului – masurare directa fata de fundul cofrajului sau fata de alte suprafete existente
- Aspectul general al suprafetei care vine in contact cu betonul: vizual

VERIFICAREA COFRAJELOR PRIN MASURARI CU APARATURA SE REFERA LA:
- Cote de nivel pentru fundul cofrajelor
- Axe pentru spatial cofrat si pentru goluri
- Inclinari, daca este cazul
- Verificari in toate punctele si sectiunile, care trebuie sa fie precizate in caietul de sarcini intocmit de proiectant, in cazul cofrajelor cu
forme deosebite (placi sau pereti curbi, etc.)
Neconformitatile, fie in ceea ce priveste alcatuirea si montarea, fie in ceea ce priveste depasirea tolerantelor (abaterilor admisibile) la
dimensiuni si/sau pozitie, se consemneaza si trebuie sa fie rezolvate de executant.
Verificarea cofrajelor si sustinerilor acestora se face din nou, in intervalul de 24 de ore inainte de montarea armaturii, daca este cazul,
precum si inainte de punerea in opera a betonului, daca intre aceste operatiuni a trecut o perioada mai lunga.
Receptia cofrajelor si sustinerilor acestora consta in consemnarea confonnitatii lucrarilor, pe baza verificarii efectuate la terminarea
lucrarilor si a rezolvarii eventualelor neconformitati, printr-un proces verbal pentru receptia calitativa pe faze (pentru lucrari care
devin ascunse), cu participarea reprezentantului beneficiarului lucrarii si, in cazul unor cofraje si/sau esafodaje deosebite, pentru care
proiectantul a intocmit caiete de sarcini, si cu participarea proiectantului.
Exemplu de process verbal de receptie calitativa a lucrarilor de cofrare
PROCES VERBAL DE RECEPȚIE CALITATIVĂ
Nr. ..... Data ...............
FAZA DIN LUCRARE SUPUSĂ VERIFICĂRII:
COFRARE PLANȘEU COTA +8,35 M
ELEMENTE DE IDENTIFICARE:
Sector; porțiune; ax; cota; etc. BLOC C1 - COFRAJ PLANȘEU COTA +8,35 M - GRINZI + PLACĂ + SCĂRI DIN BETON ARMAT
Verificările s-au realizat pe baza prevederilor proiectului numărul. 16 /2017, Planșele C1 - R09, R11, R13, R23 și pe baza normativelor aflate
în vigoare.
CONCLUZII:
Grinzile din beton armat au dimensiuni secționale de 30x45 cm (cele longitudinale, axele A, B, C/1÷13), respectiv 30x55 cm (cele
transversale, axele 1÷13 / A, C). Acoperirea cu beton este de 2,5 cm, fiind asigurată cu distanțieri plastici la fiecare metru liniar, pe cele 3 fețe
ale carcaselor.
Placa din beton armat are grosime constantă de 13 cm. Acoperirea cu beton este de 1,5 cm, fiind asigurată cu distanțieri plastici, 2 buc/mp.
Scările de acces au grosimea rampelor și a podestului de 13 cm, iar treptele au înălțime de 17,5 cm și lățime de 30 cm. Acoperirea cu beton
este de 1,5 cm, fiind asigurată cu distanțieri plastici.
Suprafața cofrantă a fost tratată prin stropire cu agent de tip DECOFROL. Suprafețele cofrante și interiorul cofrajelor sunt curate, fără agenți
contaminanți sau acumulări de deșeuri.
Elementele principale de rezistență ale sistemului de cofraj sunt alcătuite din grinzi tip DOKA, montate la interax de maxim 60 cm, iar
elementele secundare de rezistență sunt alcătuite din popi metalici extensibili, montați la intradosul grinzilor DOKA.
Abaterile geometrice identificate respectă clasele de toleranță specifice Normativelor C56/1985 și NE 012/2010 - TS III la planeitate și TN I
la denivelări locale. Verificările s-au realizat prin sondaj în minim patru secțiuni / element, rezultând valori ale grosimii de 29,80; 30,10;
30,00; 29,50 cm, respectiv 13,10; 13,00; 12,80; 13,00 cm placă și scările de acces.
Din punct de vedere al alcătuirii, sistemul de cofraj are asigurate cerințele de rezistență, stabilitate, etanșeitate și planeitate. În timpul și după
finalizarea turnării se vor lua toate măsurile necesare privind protejarea betonului.
Se recepționează calitativ faza curentă și se admite continuarea lucrărilor.

Nume Prenume Semnătură Ștampilă
Beneficiar
Executant
Proiectant

Reglementari tehnice:
ST 009 – 2011 Specificatie tehnica privind produsele din otel utilizate ca armaturi: cerinte si criterii de performanta
NE012/2 – 2010 Normativ pentru producerea si executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat – Partea 2.
Executarea lucrarilor din beton
SR 438/1 – 2012 Produse de otel pentru armarea betonului. Partea 1: Otel beton laminat la cald. Marci si conditii tehnice de
calitate
SR 438/2 – 2012 Produse de otel pentru armarea betonului. Partea 2: Sarma rotunda trefilata
SR 438/3 – 2012 Produse de otel pentru armarea betonului. Partea 3: Plase sudate
SR 438/4 – 2012 Produse de otel pentru armarea betonului. Partea 4: Sarma cu profil periodic obtinuta prin deformer plastic la
rece
SR EN 10080 -2005 Oteluri pentru armarea betonului. Oteluri sudabile pentru beton armat
SR 13513 – 2007 Imbinari mecanice ale barelor pentru armarea betonului


6.3.1. Clasificarea armaturilor din otel
6.3.1.1. Armaturi laminate la cald (cu profil neted si cu profil periodic) – SR 438-1:2012

Armaturi de tip OB 37 – Dimensiuni si tolerante geometrice


La armaturile de tip PC52, nervurile elicoidale au aceeasi

directie pe cele doua fete ale armaturii (Figura 1)
La armaturile de tip PC60, nervurile au directii concurente,

pe cele doua fete ale armaturii (Figura 2)
Armaturi de tip PC52/60 – Dimensiuni si tolerante geometrice

PROPRIETATI MECANICE ALE ARMATURILOR DE TIP OB37 si PC52/60

DIAMETRUL REZISTENTA LA REZISTENTA ALUNGIREA LA
CLASA ARMATURILOR NOMINAL CURGERE ULTIMA RUPERE
(mm) (MPa) (MPa) (%)
6…12 255
OB37 360 25
14…40 235
6…14 355
16…28 345 510 20

PC52
32…40 335
>40 Prin acord intre fabricant si client
6…12 420
PC60 14…28 405 590 16
32…40 395

DIAMETRU (mm) GREUTATE (kg/m)
6.3.1.2. ARMATURI DE TIP BST 500s 8 0.40
Nervuri elicoidale cu directii concurete si
10 0.62
fara nervura longitudinala
12 0.89
14 1.21
16 1.58
18 1.99
20 2.46
TENSIUNE
22 2.98
25 3.85
28 4.84
32 6.31
DEFORMATIE
REZISTENTA LA CURGERE REZISTENTA LA RUPERE ALUNGIREA LA RUPERE

CLASA DE
REZISTENTA

6.3.1.3. Sarma trasa rotunda trefilata STNB (SR 438-2:2012)
Utilizata la fabricarea plaselor sudate
STNB – DIMENSIUNI SI TOLERANTE GEOMETRICE


6.3.1.3. Sarma trasa rotunda trefilata STNB (SR 438-2:2012)
STNB – PROPRIETATI MECANICE


6.3.1.4. Sarma cu profil periodic obtinuta prin deformare plastica la rece SPPB (SR 438-4:2012)

6.3.1.4. Sarma cu profil periodic obtinuta prin deformare plastica la rece SPPB (SR 438-4:2012)
PROPRIETATI MECANICE ALE SARMELOR SPPB

REZISTENT LA REZISTENTA LA ALUNGIREA LA
DIAMETRU
CURGERE RUPERE RUPERE
(mm)
(MPa) (MPa) (%)
4…12 460 510 10
TIPURI UZUALE DE PLASE SUDATE
PLASA SUDATA: DL (mm) x DT (mm) – Lungime (m) x Latime (m) – Tip si diametru al sarmei pe
directie longitudinala / Tip si diametru al sarmei pe directie transversala
Example:
100 x 100 – 6 x 2 – STNBB 6 mm / STNB 6 mm
100 x 200 – 6 x 2 – SPPB 8 mm / SPPB 5 mm
Cele mai uzuale tipuri de plase sudate:

Diametre de 4, 5, 6, 8 mm
Distanta intre sarme 100x100, 150x150, 200x200, 100x150, 100x200
Dimensiuni generale ale plasei 2 x 6m, 2,5 x 6m, 2 x 5m
LATIME
LUNGIME

6.3.2. Cerințe de calitate referitoare achiziționarea produsele de armare
Produsele din otel utilizate la realizarea elementelor din b.a. trebuie sa fie conforme cu
reglementarile tehnice in vigoare, referitoare la fabricarea si utilizarea acestora (ST 009, SR
438-1,2,3,4 etc). Produsele din oțel pentru armături trebuie să fie identificabile în ceea ce
privește tipul și clasa produsului, asigurând-se trasabilitatea lor începând de la producător
și până la punerea în operă.
În acest sens, atunci când se achiziționează armături, se vor asigura următoarele:
- fiecare colac, fiecare legătura de bare sau plase sudate, fiecare carcasă sudată, trebuie să
poarte o etichetă durabilă (Fig. 1), bine atașată, care să conțină:
o denumirea producătorului;
o tipul și clasa produsului;
o numărul lotului și al colacului/legăturii;
o marcajul de conformitate;
o ștampila controlului de calitate.

6.3.2. Cerințe de calitate referitoare achiziționarea produsele de armare
În acest sens, atunci când se achiziționează armături, se vor asigura următoarele:
- documentele care însoțesc livrarea produselor trebuie să conțină cel puțin următoarele
informații cuprinse în declarația de conformitate eliberată de producător, inclusiv o copie
după acest document:
o numele și adresa producătorului;
o numărul certificatului de conformitate, atașat;
o referințe la caracteristicile produsului: numărul standardului de produs; tipul
și clasa produsului; dimensiunea; limita de curgere; rezistența la rupere; alungirea la forța
maximă și la rupere; conținutul de carbon echivalent pe oțel lichid;
o date de identificare a șarjei/lotului/colacului sau legăturii.

6.3.2. Conditii privind depozitarea armaturilor
Produsele pentru armături trebuie depozitate separat pe tipuri, clase și diametre, în spații amenajate și dotate corespunzător,
astfel încât să se asigure:
- evitarea condițiilor care favorizează corodarea armăturii, inclusiv prin ventilarea spațiilor;
- evitarea murdăririi acestora cu pământ sau alte substanțe;
- accesul și identificarea ușoară a fiecărui sortiment;
- Suprafața produselor pentru armături nu trebuie să fie acoperită cu rugină neaderentă și nici cu substanțe care pot afecta
negativ oțelul, betonul sau aderența între ele (pamant, uleiuri, vopsea, etc).
6.3.4. Fasonarea armaturilor
Barele de armatura sunt, de obicei, produse la lungimi de 12.00 metri. Fasonarea armăturilor constă într-o succesiune de
operațiuni (tăiere și îndoire) prin care bara de armătură este adus la lungimea și forma impusă prin proiect.
Fasonarea armăturii se poate efectua de către executant (în ateliere proprii și/sau la fața locului, pe șantier) sau prin comandarea
acesteia, de către executant, la un prelucrător specializat în fasonarea armăturii.
Fasonarea armăturii trebuie efectuată cu respectarea următoarelor condiții:

- Dfasonarea nu se execută la temperaturi sub – 100 C
- îndoirea barelor se execută cu mișcare lentă, cu viteză uniformă, fără șocuri
- diametrul dornurilor utilizate pentru îndoirea barelor trebuie să fie:
- Pentru armaturi cu diametre (Φ) ≤ 16mm, minim 4Φ
- Pentru armaturi cu diametre (Φ) > 16mm, minimum 7Φ
- forma si dimensiunile ciocurilor de la capetele barelor vor fi conform prevederilor
reglementărilor tehnice aplicabile si se vor preciza în proiect
De obicei:
- OB37 unghiurile de indoire sunt 900, 1350 sau 1800 (max)
- PC52 unghiurile de indoire sunt 900 sau 1350 (max)
- BST 500s unghiul maxim de indoire este 900
6.3.4. Fasonarea armaturilor
TOLERANTE ADMISIBILE LA FASONAREA BARELOR DE ARMATURA
- pentru lungimea barelor (taiere, dimensiuni partiale si totale):
Clase de toleranta – rectilinitate (Tabel C6 din NE012/2-2010)
- Bare cu lungimi ≤ 1.00 metru TD,VII Lungimea de referinta
3 10 100 500
(m)
- Bare cu lungimi > 1.00 metru TD,IX Clasa de toleranta Toleranta (mm)
- Rectilinitate TR,IV TR,I 0,4 0,6 1 2
- Unghiuri TU,II TR,II 1 2 3,2 4
Clase de toleranta – lungime (Tabe C3a din NE012/2-2010) TR,III 2 4 6 8
De la 0 0,1 0,3 0,9 3 TR,IV 5 8 12 16

D (m) TR,V 8 12 20 32
Pana la 0,1 0,3 0,9 3 9
Clasa de toleranta Toleranta (mm)
Clase de toleranta – Unghiuri (Table C8 from NE012/2-2010)
TD,I 0,24 0,4 0,6 0,8 1 Lungimea de
0,5 2 10 50 100
TD,II 0,4 0,6 1 1,2 1,6 referinta (m)
Clasa de toleranta Toleranta (mm)
TD,III 0,8 1 1,8 2 2,4
TU,I 1 3,2 16 80 160
TD,IV 1,2 1,6 2,4 3 4
TU,II 4 16 80 400 800
TD,V 2 2,4 4 5 6
TU,III 8 32 160 800 1600
TD,VI 3 4 6 8 10
TU,IV 12 50 250 1250 2500
TD,VII 4 6 10 12 16
TU,V 16 64 320 1600 3150
TD,VIII 6 10 16 20 24
TD,IX 10 16 24 32 40
TD,X 16 24 40 50 60
6.3.5. Montarea armaturilor
Montarea armăturii se efectuează doar în următoarele condiții:
- Verificarea cofrajelor în care urmează a fi montate armăturile (stabilitate, dimensiuni corespunzătoare, etanșeitate, curățenie)
- Verificarea dimensiunilor și a modului de fasonare a armăturilor, astfel încât să respecte configurația proiectată
- Corelarea montării armăturilor cu tehnologia de betonare (există situații când armarea poate fi închisa la finalul betonarii).
Asigurarea poziției relative între bare și fața de cofraj are în vedere:

- Legarea armăturii la încrucișări (intersecții)
- Montarea de distanțieri între rândurile de armături și față de cofraj
Legarea armăturii la încrucișări se realizează numai cu sârmă neagră, fiind interzisă utilizarea sârmei zincate, precum si fixarea cu
sudură. Pentru fiecare legătură se utilizează două fire de sârmă de 1,0...1,5 mm diametru
Legarea armăturii la încrucișări se va realiza astfel:
a) La rețele de armături din plăci și pereți :

(i) Fiecare încrucișare, pe două rânduri marginale, pe întregul contur;
(ii) Restul încrucișărilor, în câmp, se vor lega în șah, din două în două rânduri;
b) La rețelele de armături din plăci curbe subțiri, se vor lega toate încrucișările;
Legarea armăturii la încrucișări se va realiza astfel:
c) La grinzi si stalpi:
(i) Toate încrucișările cu colțurile etrierilor și cu ciocurile agrafelor;
(ii) Încrucișările cu porțiunile drepte ale etrierilor vor fi legate în șah, din două în două;
(iii) Barele înclinate se vor lega, în mod obligatoriu, de primii etirieri cu care se încrucișează;
(iv) Etrierii și agrafele montate înclinat, precum și fretele, se vor lega la toate încrucișările cu barele longitudinale.
TOLERANTE ADMISIBILE LA MONTAREA ARMATURILOR
A) Tolerante pentru distantele dintre barele consecutive:
- Pentru elemente din b.a. la fundatii: TD,IX dar nu mai mult de ±10mm
- Pentru placi si pereti: TD,VIII dar nu mai mult de ±5mm
- Pentru grinzi si pereti: TD,VIII dar nu mai mult de ±3mm
- Pentru etrieri si agrafe: TD,IX dar nu mai mult de ±10mm
B) Tolerante pentru acoperirea cu beton a armaturilor(Cnom):

Functie de inaltimea elementului (h)
- Pentru h ≤ 150 mm : ±10mm
- Pentru h = 400 mm: - 10mm pana la + 15mm
- Pentru h ≥ 2500 mm: - 10mm pana la + 20mm
(pentru elemente din beton cu inaltimi intermediare valorilor de mai sus, tolerantele se
obtin prin interpolare)
6.3.6. Asigurarea distantei dintre randurile de armaturi si a acoperirii cu beton
A) La retele de armaturi din placi si pereti
- Distanțierii vor fi sub formă de capre (la plăci si pereți) sau agrafe (la pereți) confecționate din bare de oțel și legate
de barele din cele două rețele între care se montează, astfel încât să fie rezistente și stabile la solicitările care apar la punerea în
operă a betonului
- Distantierii vor fi dispusi minim 1 buc/ m2
- La placile in consola, distantierii vor fi dispusi minim 4 buc / m2
Distantieri intre randurile de armaturi la placi

Agrafe intre randurile de armaturi la pereti
B) Distanțierii între fețele cofrajului și barele de armătură se vor monta în următoarele condiții:
- Se interzice utilizarea ca distanțieri față de cofraj a cupoanelor din bare de oțel
- Distantierii pot fi din mortar sau din materiale plastice
- la pereti si placi se vor monta minim 2 distantieri / m2
- la grinzi si stalpi se vor monta minim 1 distantier / m, in doua parti ale aceleiasi
lature, pe fiecare latura.
EXEMPLU DE MONTARE DISTANTIERI LA GRINDA EXEMPLU DE MONTARE DISTANTIERI LA STALP

6.3.7. IMBINAREA ARMATURILOR
Armaturile se pot imbina prin una din urmatoarele metode:
- Suprapunere
- Sudura
- Imbinari mecanice
Suprapunere Imbinare mecanica filetata (cupla)
Imbinare mecanica (cupla)
Sudura
6. TEHNOLOGIA DaE EXECUȚIE A ELEMENTELOR DIN BETON
6.3.8. Verificarea si receptia calitativa a lucrarilor de armare
Verificarea și recepția armăturii montate se efectuează:
a) la terminarea lucrărilor de montare, pentru o etapă de lucru, când se face și recepția lucrărilor;
b) imediat înainte de punerea în operă a betonului, când se efectuează o nouă verificare.
Verificarea armăturii montate se efectuează prin examinare directă și măsurări simple, care se referă la următoarele:
a) tipul, clasa și trasabilitatea produselor: prin observare vizuală și confruntare cu documentele privind produsele respective;
b) diametrele și încadrarea în toleranțe privind dimensiunile și pozițiile: prin măsurare directă, în cel puțin două secțiuni, în fiecare
zonă în care armarea diferă, o atenție deosebită fiind acordată distanței față de cofraj (acoperirea cu beton);
c) poziția și aspectul înnădirilor: prin observare vizuală și măsurare directă, cu următoarele precizări:
(i) pentru îmbinări sudate sau realizate prin alte metode, executate în atelier (de către executant sau prelucrător), se
vor lua în considerare documentele de recepție care trebuie să fie întocmite la atelier;
(ii) pentru îmbinări executate la fața locului, se vor lua în considerare documentele de recepție întocmite de
executant, după realizarea înnădirilor respective.
6.3.8. Verificarea si receptia calitativa a lucrarilor de armare
d) legarea armăturii la încrucișări și existența distanțierelor, prin observare vizuală și apreciere, inclusiv prin solicitare manuală, a
stabilității carcasei de armătură și a fixării distanțierilor;
e) starea armăturii, prin observare vizuală si măsurare, după caz, privind:
(i) curățenia: suprafața armăturii nu trebuie să fie acoperită de materii care împiedică aderența (pământ, substanțe
grase etc.);
(ii) starea de corodare, pentru care se aplică următoarele condiții:
- se acceptă starea existentă în cazurile în care armătura prezintă:
• rugină superficială neaderentă (brun-roșcată), care se curăță ușor prin ștergere
• rugină superficială aderentă (brun-roșcată sau neagră), cu aspect mat, rugos, care nu se desprinde prin
lovire;
- se măsoară adâncimea zonelor cu coroziune localizată (puncte, pete) sau cu rugină în straturi care se desprind prin
lovire, după curățarea ruginii, urmând ca:
• • în cazul în care reducerea secțiunii este mai mică decât cea corespunzătoare abaterilor limită admisibile
negative pentru diametrul armăturii, să se poată accepta starea existentă, cu avizul proiectantului;
• • în cazul în care reducerea secțiunii este mai mare, să se refuze recepția armăturii.
Evaluarea stării armăturii în cazurile în care aceasta prezintă coroziune localizată sau în straturi, prin măsurarea reducerii secțiunii,
trebuie efectuată în zonele în care coroziunea este vizibil avansată, în cel puțin trei secțiuni ale fiecărei bare de armătură. Pentru a
evita apariția neconformităților este recomandată verificarea armăturilor la fasonarea acestora, înainte de montare.
6.4. TEHNOLOGIA TURNARII SI TRATARII BETONULUI
6.4.1. ASPECTE GENERALE
Anteriori demararii etapei de betonare, urmatoarele elemente se verifica:
- Cofrajele (stabilitate, etanseitate, pozitie, aplicarea agentilor de decofrare, starea de curatenie, etc.)
- Armarea (tipul, numarul de bare, distanta dintre bare, pozitia, starea de curatenie, asigurarea acoperirii cu beton etc.)
- Starea elementelor ce urmeaza a fi inglobate in beton (pozitie, stabilitate, acoperire cu beton etc.)
- Pozitia si modul de tratare a rosturilor de turnare (daca acestea exista)
Pentru fiecare structura de rezistenta, in timpul fazei de executie, toate etapele de turnare a betonului in elementele structural
sunt inscrise in „CONDICA DE BETOANE”. La fiecare turnare, urmatoarele informatii se completeaza in condica de betoane:
- Numarul bonului de livrare (primit odata cu betonul)
- Tipul betonului (specificatii) si cantitatea
- Zona care se betoneaza (pozitie, ax, nivel etc.)
- Intervalul de betonare (ora incepere si ora finalizare)
- Temperatura betonului proaspat (la livrare)
- Borderoul de prelevare a probelor
- Metode de protejare a betonului in timpul intaririi
- Evenimente deosebite aparute pe parcursul betonarii
- Temperatura exterioara si conditiile climatice in timpul betonarii
- Numele si semnatura inginerului responsabil cu turnarea si tratarea betonului
6.4.2. LIVRAREA, TRANSPORTUL SI RECEPTIA BETONULUI PROASPAT
La transportarea betonului proaspat, trebuie evitate: modificarea proprietatilor betonului (schimbarea de faza), segregarea,
pierderea partii lichide, contaminarea etc.
Betonul livrat pe santier se receptioneaza (accepta spre turnare) doar daca BONUL DE LIVRARE contine urmatoarele informatii:
- Numele statiei producatoare - Durata maxima de transport astfel incat proprietatile

- Data si ora la care betonul a fost preparate si incarcat acestuia sa nu fie afectate (evitarea inceperii prizei)
spre livrare - Clasa de beton
- Tipul si numarul autovehicolului de transport - Clasa de expunere
- Numele clientului - Clasa de consistenta (lucrabilitatea)
- Numele si adresa santierului - Dozajul componentelor (ciment, apa, aggregate)
- Numarul comenzii - Tipul, clasa si viteza de intarire a cimentului
- Cantitatea de beton incarcata (m3) - Tipul de aditivi
- Declaratia de conformitate - Mentiuni speciale privind compozitia betonului (daca au
- Ora de livrare a betonului proaspat in santier fost solicitate)
- Ora la care a inceput descarcarea betonului - Dimensiunea maxima a agregatelor
- Ora la care s-a finalizat descarcarea betonului
6.4.3. TEMPERATURA BETONULUI PROASPAT
- De obicei, temperatura optima a betonului proaspat se situeaza intre 50C si 300C;
- In cazul in care temperaturile exterioare (la momentul turnarii) sunt intre -30C si 50C, temperatura betonului trebuie sa fie de
minim 50C. Dar, daca cantitatea de beton este sub 240 kg/m3 sau daca cimentul este cu caldura de hidratare redusa (ex. 32.5
N), temperatura betonului trebuie sa fie de minim 100C.
- In cazul in care temperaturile exterioare (la momentul turnarii) sunt intre -30C si -100C, temperatura betonului trebuie sa fie
de minim 100C, indiferent de compozitia acestuia. De asemenea, masuri speciale de tratare si protejare a betonului trebuie
aplicate in vederea protejarii betonului impotriva inghetului. De obicei, se folosesc cimenturi cu caldura mare de hidratare sau
aditivit acceleratori de priza.
- In cazul in care temperaturile exterioare (la momentul turnarii) sunt mai mici -100C, nu se recomanda turnarea betonului.
6.4.4. CONDITII TEHNOLOGICE PRIVIND TURNAREA SI COMPACTAREA BETONULUI PROASPAT
Turnarea betonului trebuie organizata astfel incat armaturile sa fie complet inglobate in beton iar dupa intarire betonul sa
dezvolte proprietatile proiectate, in raport cu cerintele de rezistenta si durabilitate.
In timpul turnarii, intreg volumul de beton proaspat trebuie compactat, acordandu-se atentie speciala urmatorelor aspecte:
- Zonelor de cofraj unde apar schimbari ale sectiunilor (ex: intersectie grinda – placa – stalp, intersectie perete-stalp etc.);
- Elementelor din beton cu sectiuni reduse (latime/grosime);
- Intersectiilor dintre elementele de beton (ex. Noduri de cadru);
- Elemente din beton cu densitati mari de armaturi.
Viteza de turnare si compactare trebuie sa fie indeajuns de ridicata astfel incat sa nu conduca la aparitia rosturilor accidentale
turnare. De asemenea, viteza de turnare nu trebuie sa depaseasca anumite valori limita astfel incat sa nu apara deformatii sau
chiar cedari ale cofrajelor. Rosturile de turnare se formeaza atunci cand intra in contact doua straturi de beton, dintre care primul
a intrat deja in priza inainte de turnarea si compactarea celui de-al doilea.
Reguli generale privind turnarea betonului:
a) Anterior demararii turnarii betonului, elementele din lemn ale cofrajelor sau elementele de constructie executate anterior ce
intra in contact cu beton proaspat (straturi de beton, zidarii etc.) se vor uda astfel incat suprafata lor sa fie saturata. Aceasta
procedura se realizeaza cu 2-3 ore anterior demararii turnarii.
b) Betonul proaspat se poate descarca direct din autoagitatoare (jgheaburi sau benzi transportoare) sau se poate turna cu
pompe sau bene. Pompe de turnare a betonului Banda transportoare
Bene de turnare
Jgheaburi de turnare
c) Pentru fiecare sarja de beton ce este livrata pe santier, determinarea lucrabilitatii este obligatorie. Daca betonul livrat nu
satisface cerintele de lucrabilitate sau este segregat, executantul are obligatia de a refuza respectiva sarja de beton.
d) Inaltimea maxima de turnare a betonului este de:
- Maxim 3 metri pentru elemente cu latimi ce nu depasesc 1 metru;
- Maxim 1.5 metri pentru toate celelalte tipuri de elemente.
Pentru elementele cu inaltimi mai mari de 3 metri, turnarea se face prin spatii special realizate in laturile verticale ale cofrajelor
(viziere de turnare).
e) In timpul turnarii betonului se verifica daca armaturile isi pastreaza pozitia. In cazul in care se constata ca unele armature si—
au schimbat pozitia, este obligatorie legarea imediata a acestora, pe pozitia corecta. De asemenea, se va asigura faptul ca
armaturile sunt complet inglobate in beton iar acoperirea cu beton este asigurata.
La compactarea betonului, se va evita contactul dintre lancea vibratorului si barele de armatura.
f) In timpul turnarii betonului, se vor realiza platforme/podine de circulatie, astfel incat sa se evite, pe cat posibil, calcarea pe
armaturi.
g) Turnarea betonului se face in regim continuu, evitand aparitia rosturilor accidentale de turnare.
h) Durata maximă admisă a întreruperilor de turnare, pentru care nu este necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea
turnării, nu trebuie să depăsească timpul de începere a prizei betonului; în lipsa unor determinări de laborator, aceasta se
consideră de 2 ore de la prepararea betonului, în cazul cimenturilor cu adaosuri (CEM II, III, IV, V) si 1,5 oră în cazul
cimenturilor fără adaosuri (CEM I).
Reguli generale privind compactarea betonului:
a) Este obligatorie compactarea completa a betonului in vederea atingerii unui volum de goluri minim.
b) Compactarea se realizeaza la toate tipurile de elemente din beton. Compactarea se poate realiza prin diferite procedee,
functie de consistenta betonului, de tipul elementului, etc.
c) Vibrarea se realizeaza doar in scopul compactari betonului si nu pentru transportul betonului in cofraj sau pentru mentinerea
acestuia in stare proaspata.
d) In cazul vibrarii interne, lancea vibratorului se introduce in volumul de beton proaspat, la distante optime, calculate in
functie de proprietatile tehnice ale echipamentului. Supravibrarea trebuie evitata deoarece creste riscul aparitiei
fenomentului de segregare.
e) Grosimea straturilor de turnare a betonului se coreleaza cu inaltimea lancii vibratorului utilizat.
f) In timpul compactarii se va acorda atentie ridicata la evitarea schimbarii pozitiei armaturilor.
g) Compactarea betonului se realizeaza inainte de intrarea acestuia in priza (in faza de beton proaspat).
6.4.5. TRATAREA SI PROTEJAREA BETONULUI IN TIMPUL INTARIRII
Tratarea si protectia betonului, în perioada de după turnare, au scopul de a asigura atingerea caracteristicilor cerute pentru
betonul respectiv, în functie de domeniul de utilizare si de conditiile de mediu din această perioadă.
Caracteristicile avute in vedere sunt:

- Rezistentele si deformatiile betonului;
- evitarea efectului contractiei betonului, a producerii fisurilor si, după caz, impermeabilitatea;
- Durabilitatea, in functie de clasele de expunere.
Aceste caracteristici sunt determinate, din punctul de vedere al tratării si protectiei betonului, de:
- împiedicarea evaporării apei din beton;
- evitarea, după caz, a actiunilor mecanice dăunătoare (vibratii, impact etc.), a înghetului sau a contaminării cu substante
dăunătoare (uleiuri, agenti agresivi etc.);
- Evitarea inghetului.
Pentru protecŃia betonului se utilizează, de regulă, următoarele metode, separat sau combinat:
- pastrarea cofrajului in pozitie;
- acoperirea suprafetei betonului cu folii impermeabile la vapori, fixate la margini si la îmbinări pentru a preveni uscarea;
- amplasarea de învelitori umede pe suprafată si protejarea acestora împotriva uscării;
- mentinerea unei suprafete umede de beton, prin udare cu apă;
- aplicarea unui produs de tratare corespunzator

Tabel 1 – Durata minima de tartare a elementelor din beton pana la atingerea
unui procent de 35% din rezistenta caracteristica la compresiune
Duratele minime de tratare a betonului sunt:
- Elemente ne-structural, minim 12 ore dupa incheierea
turnarii;
- Elemente structurale cu clase de expunere X0 sau XC1,

Tabel 2 - Durata minima de tartare a elementelor din beton pana la atingerea
pana la atingerea a 35% din rezistenta caracteristica la unui procent de 50% din rezistenta caracteristica la compresiune
compresiune (la 28 zile) (numarul orientativ de zile de

tratare se stabileste cf. Tabel 1);
- Elemente structural cu toate celelalte clasele de

expunere (altele decat X0 si XC1) pana la atingerea a Tabel 3 - Durata minima de tartare a elementelor din beton pana la atingerea
unui procent de 70% din rezistenta caracteristica la compresiune
50% sau 70% din rezistenta caracteristica la compresiune
(la 28 zile) (numarul orientativ de zile de tratare se
stabileste cf. Tabel 2 si 3)
𝑓𝑐𝑚,2 𝑟𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡. 𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑟. 𝑙𝑎 2 𝑧𝑖𝑙𝑒

𝑟= =
𝑓𝑐𝑚,28 𝑟𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡. 𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑟. 𝑙𝑎 28 𝑧𝑖𝑙𝑒

6.4.6. CONDITII PRIVIND DECOFRAREA ELEMENTELOR DIN BETON
La decofrare trebuie să se respecte următoarele prevederi:

- Partile laterale (verticale) ale cofrajelor pot fi decofrate daca betonul atinge o rezistenta la compresiune de 2,5 N/mm2
(cofrajele stalpilor, peretilor, laterale de grinzi, etc.)
- cofrajele fetelor inferioare la plăci si grinzi se pot îndepărta, mentinând sau remontând popi de sigurantă, numai în conditiile
în care rezistenta la compresiune a betonului a atins, fată de clasă, următoarele procente:
- 70 % pentru elemente cu deschidere de maximum 6,0 m;
- 85 % pentru elemente cu deschidere mai mare de 6,0 m;
- îndepărtarea popilor de siguranŃă se face la termenele stabilite în proiect.


6.4.6. CONDITII PRIVIND DECOFRAREA ELEMENTELOR DIN BETON
Tabel 1
Functie de conditiile termice exterioare si de evolutia
rezistentei betonului, cofrajele pot fi demontate pe baza
urmatoarelor recomandari:
Tabel 2
- Pentru parti laterale de cofraj – Tabel 1
- Pentru parti inferioare de cofraj – Tabel 2
- Pentru popi de siguranta – Tabel 3

Tabel 3
(niciodata cand se cofreaza elementul de beton de la nivelul ENVIRONMENTAL TEMPERATURE 0C
urmator)

Curs 24.05.2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 24.05.2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEHNOLOGIA CONSTRUCTIILOR 2 - SUMAR

BETON ASPECTE GENERALE

BETON CLASIFICARE SI CARACTERISTICI

BETON COMPONENTE – PROPRIETATI SI INFLUENTA

BETON CLASE DE EXPUNERE

BETON RETETA SI PREPARARE

BETON TEHNOLOGIA EXECUTIEI LUCRARILOR DIN BETON

Agregatele, fracțiuni grosiere și fine, reprezintă aproximativ

Aditivi sunt introduși în betonul proaspăt în vederea

PROPORȚII ORIENTATIVE ALE BETONULUI PROASPĂT

In termeni generali – tehnologia reprezintă nivelul actual al

Tehnologia betonului – se referă la un grup de cunoștințe și

CICLUL GENERAL DE VIAȚĂ AL BETONULUI 10

CICLUL SPECIFIC DE VIAȚĂ AL BETONULUI 11

CLASIFICAREA BETOANELOR ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ

2.1. PROPRIETĂȚI ȘI CARACTERISTICI ALE BETONULUI PROASPĂT

Pentru proiectanți – cea mai importantă proprietate a betonului este

- Amestecarea și transportul betonului să se realizeze cât mai eficient;

- Turnarea și consolidarea trebuie să se realizeze cât mai ușor, asigurând

- Diminuarea fenomenelor de contracții pe parcursul întăririi.

Cea mai importantă proprietate a betonului proasptă este LUCRABILITATEA.

LUCRABILITATEA reprezintă un complex de caracteristici, referitoare la

- Volumul de muncă necesar obținerii unei compactări complete a betonului

Lucrabilitatea se exprimă și prin prisma următoarelor două caracteristici ale

CONSISTENȚA – reprezintă gradul de ”fluiditate / mobilitate”, exprimând

STABILITATE – proprietatea betonului proaspăt de a rămâne stabil, coeziv,

Fluidele de tip Bingham au o rezistență inițială = efortul

Acesta este motivul pentru care este necesară

MĂSURAREA LUCRABILITĂȚII / CONSISTENȚEI

ÎNCERCAREA DE TASARE – SR EN 12350-2

CLASA DE TASAREA MĂSURA

Drumuri – vibrare mecanică

Drumuri, Structuri pentru cladiri obişnuite

Structuri pentru cladiri obişnuite, sectiuni

Sectiuni foarte aglomerate cu armături

S5 ≥220 Fluid Cazuri speciale (betoane autocompactante)

Cu cât densitatea betonului este mai mică (beton cu aer inclus

Ex. (acc to Neville): 5% goluri poate conduce la scăderea

Golurile din beton:

CONCLUSION: Tehnologia de compactare trebuie corelată cu

- Cantitatea de ciment – Se corelează cu cea de apă prin raportul A/C. Cu cât

- Forma, mărimea şi distribuţia granulometrică a agregatelor – Granulele

- Utilizarea aditivilor antrenori de aer (bule de aer în masa betonului) – reduc

- Utilizarea aditivilor plastifianţi – reduce cantitatea de apă de amestec

- Vârsta betonului proaspăt – Betonul proaspăt îşi creşte viscozitate cu

- Temperatura – temperaturile ridicate scad lucrabilitatea (evaporarea apei) 23

- Temperatura betonului proaspăt nu trebuie să scadă sub + 5 C;

O compoziţie bună a betonului proaspăt nu trebuie să permită

SEGREGAREA = separarea constituenţilor betonului proaspăt astfel

In cazul betonului proaspăt, există 2 tipuri de segregări:

Segregarea depinde de compoziția amestecului dar mai ales

- Turnarea de la înălţime mare (peste 1,5 – 2,0 m) trecerea prin

- Supra vibrarea, împrăştierea unei grămezi de beton prin folosirea

2.2. PROPRIETĂȚI ȘI CARACTERISTICI ALE BETONULUI ÎNTĂRIT

A) COMPACTITATEA se referă la volumul de goluri de aer (p):

- Beton compact: p = 1 -5 % (pentru elemente structurale)

- Beton semi-compact: p = 5-20%

- Beton macroporos: p = 20-40 %

- Beton celular autoclavizat: p = 40-75%

Rezistența la compresiune scade odată cu creșterea volumului de goluri

B) DENSITATEA (masa volumică):

Conform NE 012-1/2007, Cap. 3 – pentru betoane întărite:

Masa volumică a betoanelor este în primul rând influențată de