Ion ( 1920 )

de Liviu Rebreanu
- Caracterizare Ion -

Liviu Rebreanu este un reputat prozator, dramaturg și publicist ardelean.

Capodopera sa, romanul „ Ion ” , apare într-un moment de aprinse discuții

literare, din perioada imediat următoare „ Primul Război Mondial, privitoare la

destinul romanului ” .

„ Ion ” a apărut în anul 1920 și este un roman social, realist, ce ilustrează viața

satului ardelenesc, de dinainte de Primul Război Mondial . În toată

complexitatea structurii sociale: țăranii înstăriți sau săraci, cu intelectualii

satului, care își desfășoară existența în spațiul marcat de obiceiuri și tradiții

milenare .

„ Ion ” este un roman obiectiv. Realismul romanului este ilustrat de tehnica

detaliului semnificativ și de obiectivitatea expunerii . Romanul se

caracterizează prin omnisciență, obiectivitate, narațiunea la persoana a III a,

preferința pentru tipuri umane .

Modernitatea romanului este evidentă pentru perioada în care a apărut, când

în literatura romană nu exista încă tipul balzacian de roman.

În spirit realist, tema centrală a romanului este viața satului transilvănean de

la începutul secolului XX, în care demnitatea și locul omului în colectivitate se

măsoară în funcție de avere, respectiv de pământ.

Tema centrală a romanului este viața satului tradițional ardelenesc de la

începutul secolului XX, în care demnitatea și locul omului în colectivitate se

măsoară în funcție de avere, respectiv de pământ .

Perspectiva narativă este obiectivă cu un narator credibil, omniscient și

omniprezent . Naratorul folosește traiectoriile existenței personajelor,

conform unui destin prestabilit . Este credibil pentru ca nu intervine

desfășurarea acțiunii prin comentarii sau explicații reconstituind prin tehnica

restabili semnificativ lumea satului ardelenesc .

Titlul romanului, „ Ion ” face referire la personajul principal al romanului, unde

acțiunea se învârte în jurul acestuia .

Portretul personajului Ion este realizat prin mijloacele caracterizarii

directe și indirecte, autorul insistând, în special, pe latura sa morală . Astfel,

încă de la începutul romanului, naratorul precizează direct că, deși ,,sărac”,

Ion era ,,iute și harnic ca mă-sa” . Prin intermediul altor personaje, tot prin

caracterizare directă, Ion este văzut din perspective diferite, pentru că

doamna Herdelea îl consideră ,,băiat cumsecade”, ,,harnic”, ,,săritor”, ,,isteț”,

preotul Belciug îl vede ca pe ,,un stricat și-un bătăuș, și-un om de nimic”, iar

Vasile Baciu îl numește ,,hoț”, ,,tâlhar” ,,sărăntoc” și ,,fleandură”.

Prin autocaracterizare, însuși personajul Ion nu are o părere bună despre

sine, spunându-și: ,,Mă moleșesc ca o babă năroadă. Parcă n-aș mai fi în stare

să mă scutur de calicie ”.

Caracterizarea indirectă reiese din numele, faptele, limbajul, gesturile și

vestimentația personajului . El este politicos cu învățătorul și preotul, ironic cu

Vasile Baciu și furios cu tatăl său, Alexandru Glanetașu . Numele și

vestimentația reflectă indirect condiția socială modestă de țăran. Faptele

completează portretul moral al personajului, care este viclean pentru că își

duce la capăt planul de seducere a Anei Baciu, sugerat de Titu Herdelea, fiul

învățătorului. Ca soț și tată, Ion este iresponsabil . Neglijându-și familia, el

determină sinuciderea Anei și moartea copilului nou-născut, Petrișor .

Faptele îi trădează dorințele: la început, era tandru cu Ana și o strângea la

piept cu multă gingășie pentru ca, după ce o ia de nevastă, să o privească cu

indiferență sau să o bată cu sânge rece.

În concluzie, personajul Ion este un personaj rotund, tipul țăranului

reprezentativ satului tradițional românesc, care este dornic să dețină averi,

dar în același timp să își formeze o familie .