Prof. inv.

Primar Tepes-Grosu Ilenuta

Scoala Gimnaziala Telec- Bicazu Ardelean

Noul curriculum promovează sistemul comunicativ – funcţional care presupune formarea

integrată a capacităţii de receptare / exprimare orală şi a celor de receptare a mesajului scris
şi de exprimare scrisă. Se renunţă astfel la compartimentarea rigidă a disciplinei în cele trei
domenii – citire, lectură, comunicare – iar obiectivele nu mai avizează asimilarea de
cunoştinţe, ci ele se formulează în termeni de capacităţi proprii folosirii limbii în situaţii
concrete de comunicare. Aceasta presupune ca în fiecare lecţie de limba şi literatura română
să se exerseze actul citirii.
Predarea limbii si literaturii romane in invatamantul preuniversitar urmareste intelegerea
de catre elevi a bogatiei limbii romane si folosirea ei corecta in relatiile ei cu oamenii.
Scopul studierii limbii romane in perioada scolaritatii este acela de a forma progresiv un
tanar cu o cultura comunicationala si literara,capabil sa inteleaga lumea din jurul sau,sa
comunice si sa interactioneze cu semenii sai,sa utilizeze in mod eficient si creativ
capacitatiile proprii,sa poate continua in orice faza a existentei sale procesul de invatare.

 se exersează actul citirii;

 se explică expresiile şi cuvintele necunoscute;
PREDARE INTER ŞI  se formulează enunţuri după diferite sarcini;
INTRADISCIPLINARĂ
 se evidenţiază aspectele ortografice, ortoepice şi de
punctuaţie;
 se valorifică în construcţii lingvistice corecte cunoştinţele
de gramatică.
Prof. inv. Primar Tepes-Grosu Ilenuta
Scoala Gimnaziala Telec- Bicazu Ardelean
La nivelul activităţii la clasă, demersul didactic reuneşte trei aspecte principale:
Proiectarea
Realizarea efectivă a Autoevaluarea
didactică
predării

Important este că nu se are în vedere textul, ci conţinutul, în jurul unui singur conţinut se
pot desfăşura mai multe lecţii, care au legătură între ele. Elementele specifice
subdisciplinelor se reunesc în fiecare lecţie pentru a realiza obiectivele de referinţă, la
nivelul fiecărei clase şi a obiectivelor cadru, la nivelul ciclului primar.
Metodele şi procedeele de formare a capacităţilor de comunicare şi implicit a cultivării
vocabularului trebuie abordate din perspectiva situaţională a instruirii, pe fondul deciziilor
strategice, ca mijloc de optimizare a acţiunii educative, în planul demersului didactic.
Predarea integrată trebuie să vizeze funcţionarea corectă a patru capacităţi: receptarea
mesajului oral; exprimarea orală; receptarea mesajului scris; exprimarea scrisă, pornind de la
premisele:
a) „Zestrea" lexicală a elevilor cu care vin în clasa I.
Învăţătorul luptă zi de zi pentru eliminarea carenţelor din exprimarea orală a elevilor
(construcţii improprii, cuvinte de prisos), cerându-le să-şi purifice lexicul şi să folosească un
limbaj literar.
În clasa I vin elevi proveniţi din familii diferite. Dacă în familie se foloseşte un vocabular
elevat, elevul are o exprimare orală corectă. Elevul provenit dintr-o familie cu grad redus de
educaţie are o exprimare defectuoasă, ce trebuie permanent corectată.
b) Importanţa citirii pentru formarea capacităţii de exprimare scrisă
Elevul trebuie să citească bine, corect, clar, conştient, expresiv. Cititorii buni dau
randament şi la alte discipline. Lectura suplimentară, bine îndrumată, duce la dezvoltarea
gândirii şi la cultivarea vocabularului, influenţând pozitiv exprimarea orală şi scrisă.
c) Analiza stilistică a textelor literare
Textele literare sunt modele de exprimare artistică şi din ele se pot extrage expresii
poetice atât de necesare compunerilor. Începând din clasa a-II-a, elevii pot fi îndrumaţi să
sesizeze sensul figurat al cuvintelor, epitetul, comparaţia, personificarea.
d) Cultivarea lexicului
Cu un vocabular sărac, elevul nu găseşte „cuvintele potrivite" pentru a exprima o idee.
La baza îmbogăţirii, activizării şi nuanţării vocabularului stă nivelul exprimării
învăţătorului. Exprimarea sa trebuie să fie model pentru elev.
e) Aportul cunoştinţelor de gramatică la realizarea capacităţii de scriere corectă
Exprimarea corectă orală şi scrisă presupune respectarea regulilor gramaticale, însuşite la
clasele I - IV mai ales pe cale intuitivă. Exerciţiile de fonetică, de morfologie, de sintaxă,
compunerile gramaticale sunt căi de formare şi dezvoltare a capacităţii de exprimare scrisă
corectă.
f) Jocul didactic, mijloc de stimulare a efortului creativ
Jocurile didactice oferă prilejul de a învăţa, a exersa, a evalua, fiind căi eficiente de
antrenare a elevului în activitatea de învăţare, dezvoltându-i gândirea, creativitatea, limbajul.
g) Utilizarea metodelor şi tehnicilor activizante în lecţia de limba română, carora le-am
acordat o atenţie deosebită în activitatea didactică.
Metode si tehnici activizante utilizate pentru îmbogăţirea vocabularului
Prof. inv. Primar Tepes-Grosu Ilenuta
Scoala Gimnaziala Telec- Bicazu Ardelean
Metodele şi tehnicile activizante contribuie la diversificarea metodologiei didactice
existente, înscriindu-se în domeniul căutărilor şi preocupărilor creative de sporire a
eficienţei muncii educatorului cu discipolii săi.
Motivează elevii să se Angajează intens forţele
exprime oral şi în scris. psihice de cunoaştere .
M
E
Transformă elevul din obiect T Asigură condiţii de lucru
în subiect al învăţării. individual şi în echipă.
O
D
E
Elevii participă cu plăcere, cu Dezvoltă gândirea critică şi
îndrăzneală, relaxaţi, la lecţii. limbajul.

A
Dezvoltă motivaţia pentru
C Provoacă şi activizează
învăţare. T vocabularul elevilor.
I
V
E
Elevii devin încrezători în Stimulează utilizarea
forţele proprii şi se exprimă cunoştinţelor lexicale în
mai uşor oral şi în scris.
În manualele de citire exprimarea curentă.

Predarea integrată a conţinuturilor prezintă conceptele şi principiile, astfel încât să

evidenţieze unitatea gândirii ştiinţifice.
Principii ale proiectării didactice la clasa I
1. Principiul individualizarii predarii:
Acest principiu presupune ca in proiectarea activitatilor, dascalul sa
formuleze sarcini si asteptarii care sa raspunda particularitatilor individuale ale fiecarui elev
din clasa, astfel stimulandu-se dezvoltarea elevului.
Aplicarea acestui principiu presupune o alternare a formelor de organizare a
activitatii: frontala, pe grupuri mici, perechi, individuala. Corelarea dintre obiective de
referinta si particularitatile individuale ale elevilor trebuie sa se regaseasca la nivelul
sarcinilor de invatare propuse de cadrul didactic.
2. Principiul cooperarii:
Cooperarea ca principiu de baza al activitatilor din clasa , creeaza atmosfera
unei reale comunitati de invatare. Totodata cooperarea stimuleaza interactiunile din clasa si,
astfel, incurajeaza comunicarea si socializarea, ambele fiind obiective prioritare ale clasei I.
Cooperarea creeaza oportunitatea utilizarii invatarii reciproce, un tip de invatare prin care
copii invata unul de la celalalt, prin impartasirea experientelor. Acest principiu are marele
avantaj ca ajuta elevul intr-o mai mare masura decat competitia la conturarea unei imagini
pozitive de sine, a stimularii, increderii in propriile forte si la convingerea ca are mai multe
sanse sa reuseasca decat sa inregistreze un esec. Acesta este un fapt care fiind situat la
inceputul scolaritatii consolideaza sansele de reusita de mai tarziu si o atitudine care va
stimula dorinta elevului de a invata.
Prof. inv. Primar Tepes-Grosu Ilenuta
Scoala Gimnaziala Telec- Bicazu Ardelean
Piloni ai învăţării: *a învăţa să ştii/ să cunoşti- a stăpâni instrumentele cunoaşterii;
instrumentele esenţiale ale învăţarii pentru comunicare şi exprimare orală, citire, scris
socotit şi rezolvare de probleme, a poseda în acelaşi timp o cunoaştere vastă, dar şi
aprofundată a unor domenii principale; a înţelege drepturile şi obligaţiile specifice unei
societăţi democratice. Cel mai important aspect al acestui pilon este considerat însă a învăţa
să înveţe. Metodologia învăţării devine mai importantă decât conţinutul în sine în contextul
în care cunoştinţele se multiplică cu repeziciune şi selecţia devine în mai mare măsură o
problemă de decizie individuală, decât socială.
*a învăţa să faci- a-ţi însuşi deprinderile necesare pentru a practica o profesie şi a-ţi
însuşi competenţele psihologice şi sociale necesare pentru a putea lua decizii adecvate
diverselor situaţii de viaţă; a te integra în viaţa socială şi în lumea muncii, participând la
pieţele locale şi globale; a folosi instrumentele tehnologiilor avansate; a-ţi satisface nevoile
de bază şi a acţiona pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii personale şi sociale.
*a învăţa să munceşti împreună-a accepta interdependenţa ca pe o caracteristică a
mediilor sociale contemporane; a preveni şi a rezolva conflictele; a lucra împreună cu
ceilalţi pentru atingerea unor obiective comune, respectând identitatea fiecăruia; a participa
activ la viaţa şi conducerea comunităţii şi a crea o familie sănătoasă şi armonioasă.
*a învăţa să fii- a-ţi dezvolta personalitatea şi a fi capabil să acţionezi autonom şi
creativ în diverse situaţii de viaţă; a manifesta gândire critică şi responsabilitate; a valoriza
cultura şi a depune eforturi pentru dezvoltarea propriilor capacităţi intelectuale, fizice,
culturale; a manifesta simţ estetic şi a acţiona pentru menţinerea unui climat de pace şi
înţelegere.
*a învăţa să te transformi pe tine şi să schimbi societatea- a cunoaşte, a reflecta şi a
acţiona asupra realităţii, a adopta şi a o transforma; a proteja mediul înconjurător şi a acţiona
pentru o societate non-discriminatorie; a dezvolta solidaritatea şi coeziunea socială.
3. Principiul alternarii tipurilor de activitati.
Acest principiu presupune ca trebuie sa asiguram un echilibru intre activitatile de
concentrare pe sarcini instructive cu cele de relaxare, miscare si, nu in ultimul rand, cu cele
de joc. Principiul alternarii activitatilor subliniaza asigurarea unei dinamici a programului
zilnic care va permite utilizarea de strategii diferite, sarcini diferite si perioade de
concentrarea diferite.
Orientarea activitatii în acord cu obiectivul dominant şi cu nivelul clasei:
– demersul deductiv – parcurs de învăţare dinspre general spre particular
(definiţii ð exemplificări ð analiză);
– demersul inductiv – parcurs de învăţare ce duce de la particular la general
(analiză de text ðconceptualizare);
– demersul analogic – parcurs ce constă în transferarea într-un context nou a
unor noţiuni deja cunoscute
– demersul dialectic – parcurs de învăţare ce presupune abordare
contradictorie, confruntare între situaţii / concepte ce se opun / se deosebesc (abordare
simultană: sinonime/antonime).
Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare
de proiectare a curriculum-ului, care presupune sintetizarea şi organizarea didactică a
conţinuturilor din domenii diferite ale cunoaşterii, astfel încât să se asigure achiziţia de către
elevi a unei imagini coerente, unitare despre lumea reală. Termenul „curriculum integrat”
Prof. inv. Primar Tepes-Grosu Ilenuta
Scoala Gimnaziala Telec- Bicazu Ardelean
sugerează corelarea conţinuturilor în care punctul de pornire este cel mai adesea finalitatea,
în funcţie de care sunt alese toate celelalte componente ale procesului instructiv-educativ.
Argumentele psiho-pedagogice în favoarea predării integrate sunt multiple:
• în planul profunzimii şi trăiniciei cunoştinţelor dobândite printr-o astfel de abordare,
plusul calitativ este evident: cei care învaţă identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi
concepte, dintre temele abordate în şcoală şi cele din afara ei;
• baza integrată a cunoaşterii conduce la o mai rapidă reactivare a informaţiilor;
• în planul relaţiilor interpersonale, activitatea integrată încurajează comunicarea şi
rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare, elevii devenind mai responsabili;
• cadrul didactic devine un „facilitator”, mai mult decât o sursă de informaţii;
• abordarea integrată a curriculum-ului implică abilitatea metodologică a cadrelor
didactice pentru integrarea curriculară, realizarea unei coordonări corecte între temele
abordate din perspectiva integrată şi temele abordate clasic, stabilirea modalităţilor de
evaluare a performanţelor individuale, mai ales în situaţia învăţării prin cooperare,
acomodarea corectă a proiectelor şi abordării pe teme într-o schemă orară coerentă;
• învăţarea într-o manieră cât mai firească, naturală pe de o parte şi, pe de altă parte,
învăţarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie să coexiste în
curriculum-ul integrat;
• parametrii structurii curriculare integrate pot fi: conceptele transmise, deprinderile,
abilităţile formate şi aplicaţiile realizate.
Curriculum-ul pentru învăţământul primar este structurat în funcţie de un model
comunicativ-funcţional care presupune predarea integrată a capacităţilor de receptare şi de
exprimare orală, cât şi a capacităţilor de receptare a mesajului scris si de exprimare in scris.
Conform acestui nou model comunicarea este un domeniu complex care înglobează
procesele de receptare a mesajului oral şi a celui scris (citire, lectură), precum şi cele de
exprimare orală, respectiv de exprimare scrisă. Domeniile limbii române (citire,
lectură,gramatică, compunere) sunt definite acum în termeni de capacităţi: receptarea
mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi cea scrisă.
Noul model comunicativ-funcţional (predarea integrată a citirii si scrierii la clasa I) faţă
de predarea tradiţională are avantajul menţinerii interesului activ al elevilor. In mod
deosebit, ora de scriere era obositoare, deoarece scolarii mici erau supusi unui efort motric si
intelectual sustinut. Trecând pe parcursul aceleaşi lecţii de la activitatea de citire la cea de
scriere, cu aportul alfabetului decupat si apoi cu litere de mana, s-a constatat că elevii sunt
mai relaxaţi şi participă cu mai mult interes la activitate, se menţine trează atenţia elevilor
prin alternarea citirii cu scrierea.
De asemenea, nu s-a renuntat pe parcursul activitatii nici la exercitiile pregatitoare
pentru scriere:
• incalzirea degetelor de la maini;
• miscarea mainii;
• „scrierea” literei in aer, pe masa cu stiloul inchis.
Predarea integrata a citirii si scrierii are ca referinta o idee sau un principiu
integrator care transcede granitele dintre capacitatile de receptare si exprimare orala
respectiv de receptare a mesajului scris si de exprimare scrisa si grupeaza cunoasterea in
functie de noua perspectiva.
Profesorul, Vasile Molan, spunea că: „Predarea limbii române urmăreşte
înţelegerea de către elevi a bogăţiei limbii materne şi folosirea ei corectă în relaţiile cu
Prof. inv. Primar Tepes-Grosu Ilenuta
Scoala Gimnaziala Telec- Bicazu Ardelean
oamenii. Cu cât cunosc mai bine limba română, cu atât îşi vor însuşi elevii cunoştinţele din
domeniul umanist şi ştiinţific.”
In activitatea de abordare integrata a citirii si scrierii se opereaza cu fapte de limba. De
aceea este necesar ca atunci cand ne ocupam de probleme metodologice cu privire la
insusirea cititului si scrisului sa luam in considerare aspectele specifice ale limbii, pentru a
gasi cele mai bune solutii in activitatea didactica. Nu se poate invata cititul si scrisul fara ca
elevii sa dispuna de capacitatea de a delimita cuvintele din vorbire si, in cazul limbii
romane, fara a le desparti in sunete pentru ca apoi sa fie realizata unirea sunetelor in cuvinte
si a acestora in propozitii. Descoperind sunetul, intuind litera corespunzatoare si scriind
litera de mana, integrand-o in exemple, in aceeasi ora de curs, se observa ca elevul are mai
putine probleme cu recunoasterea literelor, cu cititul.
Aceasta inseamna ca metoda pe care o folosim in procesul predarii—invatarii—
cititului—scrisului trebuie sa tina seama pe de o parte, de faptul ca scrierea concorda,
aproape exact, cu pronuntarea, deci metoda trebuie sa fie fonetica. Pe de alta parte, metoda
utilizata trebuie sa porneasca de la desprinderea unei propozitii din vorbire, continuandu-se
cu delimitarea cuvintelor si despartirea in silabe si in sunete, respectiv cu drumul invers,
ceea ce denota ca metoda trebuie sa fie si analitico—sintetica.
Analiza in cazul de fata, inseamna a imparti un intreg, respectiv propozitia si
cuvintele pana la nivelul sunetelor, iar sinteza este operatia inversa, de imbinare, de reunire a
acestor parti in intregul lor.
Abordarea integrată a citirii şi scrierii este cuprinsa in etapa alfabetara. In aceasta
etapa elevul invata sa citeasca si sa scrie litere, cuvinte si propozitii.
In predarea integrata a citirii si scrierii insusirea literei are loc in doua lectii care
pot avea urmatorul scenariu:
Lecţia I Lecţia a II-a
Etapele lectiei pot fi: Etapele lectiei pot fi:
• folosirea imaginilor si predarea sunetului si • intuirea imaginii din
a literei de tipar folosind metoda fonetico-analitico- carte;
sintetica: • formarea unor
- alegerea propoziţiei; propozitii din cuvintele alcatuite
- stabilirea locului cuvântului în propoziţie; cu ajutorul alfabetului;
- despărţirea cuvântului în silabe; • citirea propozitiilor
- pronunţia sunetului nou; formate;
- prezentarea literei de tipar; • citirea textului din
• scrierea unor cuvinte cu literele alfabetului manual;
decupat; • scrierea selectiva a
• citirea cuvintelor formate; unor cuvinte;
• citirea coloanelor de cuvinte; • scrierea propoziţiilor;
• intuirea literei de mână; • citirea cuvintelor si a
• exercitii pregatitoare pentru scriere; propozitiilor scrise de mana;
• scrierea model a literei de mână;
• scrierea în caiet a literei de mână ;
• scrierea cuvintelor;
Prin alternarea citirii si scrierii intr-o ora se mentine atentia treaza a elevilor mici si este
stimulata participarea lor la activitatea de invatare.
Prof. inv. Primar Tepes-Grosu Ilenuta
Scoala Gimnaziala Telec- Bicazu Ardelean
În clasele I şi a II–a se invata scriere si citirea corecta. Învăţarea scrierii si citirii
corecte nu trebuie amânată, lăsată pentru clasele următoare. Amânând, elevii îşi pot forma
unele deprinderi greşite, greu de înlocuit în clasele ulterioare.
Penrtu formarea deprinderilor de scriere si citire corecta este nevoie de diferite exercitii:
● exerciţii de educare a auzului şi pronunţiei (pronunţia corectă stă la baza scrierii
corecte);
● exerciţii de completare;
● exerciţii de exemplificare;
● exerciţii amplificative (orale şi scrise);
● exerciţii tradiţionale – copiere (identică, selectivă);- transcriere; - dictare (cu
explicaţii prealabile de prevenire a greşelilor, de control, selectivă, creatoare sau liberă, cu
rânduri libere pentru a corecta cuvintele greşite);- autodictare;
● exerciţii de muncă independentă.
Dezvoltarea exprimării orale şi scrise se realizează şi prin temele speciale de compunere.
Cât de importantă este igiena scrisului şi cititului? Enorm! Scrisul nu trebuie să ocupe
decât o jumătate din durata unei lecţii obişnuite. Prelungirea timpului afectat scrisului poate
determina spasme şi contracţii ale muşchilor mâinii.Se recomandă ca durata cititului fără
pauze să nu fie mai mare de 20-30 min. Pe parcursul pauzei se recomandă privitul în
depărtare.
Noi, dascălii, trebuie să menţinem atmosfera de joc, implicându-ne cu tact,
lăsându-le libertatea de acţiune, lăsându-i să rămână copii cât mai mult timp. La rândul
nostru poate vom reuşi să păstrăm în suflet copilul care am fost cândva, dar şi bucuria din
ochii şi de pe feţele celor pe care trebuie să-i învăţăm să devină oameni, mai mari şi poate
mai buni decât noi.

BIBLIOGRAFIE
1. Molan, Vasile – „Îndrumător pentru folosirea manualului de limba română”, clasa
a II – a, Editura Aramis, Bucureşti, 2002;
2. Ungureanu, Adalmina – „Metodica studierii limbii române – învăţământ primar”,
Editura AS’S, Iaşi, 2003.