Importanța evalurăii inițiale în proiectarea intregului demersului didactic

Evaluarea inițială integrează demersurile specifice unui act apreciativ în intervalul

temporal ce poate fi numit la general ”începutul” sau debutul unui nou program de formare, în
cazul de față, nivelul preșcolar sau școlar. Componentă a procesului de învățământ, evaluarea
reprezintă, alături de predare și învățare, o funcție esențială în cadrul acestuia.

Referitor la această formă de evaluare, Sorin Cristea afirma: ”cunoașterea capacităților de

învățare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc și al gradului în care stăpânesc
cunoștiințele și abilitățile necesare asilimării conținutului etapei care urmează, constituie o
condițile hotărâtoare pentru reușita activității didactice”1. Așadar, evaluare inițială îndeplinește
două funcții2:

a) Funcția diagnostică ce vizează cunoașterea măsurii în care copiii stăpânesc

cunoștințele- ceea ce știu și identificarea lacunelor în pregătire, dar și determinarea a
ceea ce sunt capabili să învețe. Funcția ajută și la observarea capacității de la lucra
independent, capacitatea de comunicare, depistarea unor deficiențe, dificultăți de
învățare. Pe baza acestei diagnoze profesorul cunoaște potențialul de învățare,
recunoaște lacunele ce trebuie remediate, pentru ca viitoarele activități să fie unele
reușite.
b) Funcția prognostică permite anticiparea rezulttelor, astfel încât pornind de la datele
evaluării se pot stabili: obiectivele programului următor, demersurile didactice
considerate potrivite posibilităților de învățare, ritmul de desfășurare. Așadar, funcția
îndeplinește rol previzional și vizează proiectarea în timp spațiu desfășurarea
acțiunilor țintite spre realizarea obiectivelor, deci etapele activității, componentele ei
și efectele probabile.

1
Sorin Cristea, Pedagogie, vol II, editura Hardiscom, Pitești, 1997, pag 151
2
Lucrare de diplomă, Evaluarea inițială, evaluarea formativă, evaluarea sumativă, strategii complementare,
Colegiul Universitar de institutori, București, 2006, pag 22
 Un al aspect important de menționat este legat de stăpânirea de către învățător/ educator a
metodelor și a intrumentelor de evaluare, ce trebuie aplicate în funcție de particularitățile clasei.
Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor şi instrumentelor de evaluare va pune în valoare
aspectul creativităţii, al gândirii critice, al manifestării individuale, proprii fiecărui elev,
rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale, formarea de
abilităţi, atitudini, competenţe, priceperi şi deprinderi necesare integrării sociale a acestuia.

Procesul de evaluare necesită demersuri şi atitudini metodologice concretizate în:

parcurgerea unor etape definite, înregistrarea exactă şi conservarea datelor, utilizarea de
instrumente diverse (fişe, rapoarte, documente rubricate etc.), asigurarea validităţii, a relevanţei,
a fidelităţii demersului evaluativ3.

Astfel, în viitoarea noastră meserie de cadre didactice trebuie să știm să pregătim, să

conducem preșcolarul, elevul, pentru ”a fi” și ”a deveni”, pentru autoeducație și autoevaluare.
Evaluarea rezultatelor școlare impune modele noi de predare, de realizare integrată a activităților
de predare-învățare centrate cu adevărat pe elevi. Evaluarea trebuie să fie centrată pe aspectele ei
formative și să cultive elevului dorința de învățare.

Așadar, evaluarea inițială este indispensabilă construcției unui demers didactic bine
pus la punct căci oferă elevului, dar mai ales cadrului didactic, o reală eprezentare a potenţialului
de învăţare, dar şi a eventualelor lacune care ar trebui să fie completate, ori a unor aspecte care
au nevoie să fie corectate, sau cel puțin îmbunătățite.

Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multe modalităţi: harta conceptuală;
investigaţia; chestionarul ;testele. Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât
reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare,
pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația
cunoașterii și dorința soluționării corecte a problemelor enunțate. 

Ca o concluzie, putem afirma că evaluarea iniţială este bine să fie realizată pentru a
putea determina cunoştintele şi acele capacităţi care reprezintă premise ale asimilării noilor
conţinuturi şi de asemenea pentru formarea unor competenţe noi.

3
Prof Inv primar Marian Gina Mariana, Evaluarea inițială, pag 2