Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
erau practicate pentru menţinerea unei bune forme fizice, dar şi în tratarea unor afecţiuni cum ar
fi dureri musculare, guta, obezitate etc.
Sistemele antice de gimnastică cuprindeau exerciţii de ţinută, lupta cu sabia, aruncarea suliţei şi
discului, alergare, box, aruncarea cu piatra, sărituri şi înot.
Marele medic al antichităţii greceşti, Hipocrat (sec. IV înainte de Cristos), în primul spital construit
în insula Kos, a studiat atent efectele fiziologice ale gimnasticii şi masajului definind sănătatea ca
un echilibru între exerciţiile fizice şi alimentaţie. Pentru prima dată este sesizată relaţia între
mişcare-hipertrofie şi imobilizare-atrofie musculară. El susţine că exerciţiul fizic şi masajul
influenţează favorabil respiraţia, metabolismul, circulaţia sangvina şi echilibrează activitatea
sistemului nervos central.
Alte personalităţi ale lumii antice care au iniţiat dezvoltatea domeniului sunt: Antylos –
întemeietorul gimnasticii terapeutice, Herodicus – a elaborat normele gimnasticii igienice şi
terapeutice, Platon – în “Legile” şi “Republica a prezentat un sistem de educaţie armonioasă a
corpului considerând gimnastica masajul, băile, odihna, alimentaţia, drept factori determinanţi ai
educaţiei estetice
Kinetoterapia este necesară ori de cate ori se constată dezaliniamente posturale în perioada de
creştere şi dezvoltare a copilului şi adolescentului. Alterarea posturii este foarte frecventă la copii
şi adolescenţi din cauza menţinerii prelungite a poziţiei aşezat. Intervenţia precoce rezolvă
aceste probleme prevenind astfel şi apariţia altor afecţiuni sau complicaţii la vârsta adultă.
Ce este kinetoterapia?
Din punct de vedere etimologic kinetoterapie înseamnă terapie prin mişcare şi provine din limba
greacă unde rădăcina acestuia – “kinesis” se traduce prin cuvântul ”mişcare”.