Gândirea economică a lui Adam Smith

Adam Smith (1723-1790), gânditor de origine scoţiană, cu multiple preocupări

ştiinţifice de factură filozofică şi economică, s-a format sub influenţa ideilor lui
David Hume, fiind bun cunoscător al enciclopediştilor şi fiziocraţilor francezi.
Ca profesor universitar a predat la Edinburg două cursuri libere, unul asupra
literaturii engleze şi altul asupra conomiei
politice. Dintre lucrările publicate de Adam Smith menţionăm: “Teoria
sentimentelor morale” (1759), dar mai ales, “Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra
naturii şi cauzelor ei” (1776), lucrare fundamentală pentru ştiinţa economică. În
“Avuţia naţiunilor” denumită şi “biblia liberalismului clasic”,Smith a reuşit să
sintetizeze cele mai importante cunoştinţe accumulate până la el în domeniul
economic, Adam Smith este considerat “părintele”economiei politice moderne mai
ales datorită acestei lucrări. Intenţia lui Adam Smith atunci când şi-
a conturat concepţia
economică a fost să realizeze mai întâi un studiu istoric în care să integreze
sistemul de economie politică. Punctul de pornire în demersal
ştiinţific a lui Adam Smith a fost acelaşi ca şi al fiziocraţilor şi mercantiliştilor.
Adam Smith a sesizat că puterea economică a statului
depinde de puterea economică a naţiunii. De aceea el şi-a îndreptat atenţia spre
îmbogăţirea naţiunii în timp ce mercantilişti şi fiziocraţii au încercat să
îmbogăţească statul. Mercantiliştii şi fiziocraţii au considerat că există doar un
singur factor de producţie care era capitalul comercial, respectiv natura pe când
Adam Smith este susţinătorul formulei trinitare a factorilor de producţie
munca, natura şi capitalul. El considera că bogăţia este formată din totalitatea
bunurilor marfă pe care le deţine o naţiune, de aceea a extins-
o în toate ramurile producţiei de mărfuri în opoziţie cu mercantiliştii şi fiziocraţii
care considerau avuţie doar banii şi tot ce poate fi transformat în bani, reducând
sfera productivă la o singură ramură. Acesta promovează libertatea deplină
neîngrădită decât de limitele propriului interes şi apreciază că “ordinea naturală” se
instaurează de la sine într-un climat liberal prin acţiunea “mâinii invizibile” şi
nicidecum opolitică economică protecţionistă, promovată prin puterea statului.
Mâna invizibilă este un concept economic şi de filozofie socială introdus deAdam
Smith. Metafora ilustrează cum, prin urmarea propriului interes,
indivizii stimulează indirect economia. Smith consideră că, în cazul
societăţilor capitaliste, urmărirea propriului bine contribuie la binele
societăţii. În cadrul mecanismului pieţei, guvernat de acest principiu, acţiunile cele
mai eficiente şi benefice vor fi şi cele mai profitabile. Adam Smith introduce
termenul în Cartea IV din „Avuţia
naţiunilor”, în cadrul discuţiei despre comerţul indigen şi comerţul străin. Fiecare
individ îşi va investi capitalul cât mai aproape de casă, “pe cât posibil,
însprijinul activităţii economice interne” (A. Smith, "Avuţia naţiunilor"). Indivizii
nu vor apela la comerţul străin, decât dacă avantajele acestuia le depăşesc cu mult
pe cele ale comerţului indigen. “Atunci când preferă să sprijine activitatea
indigenă, iar nu pe cea străină, el urmăreşte numai propria lui siguranţă; iar
îndrumând acea activitate în aşa fel încât să
producă cea mai mare valoare posibilă, el este condus de o mână invizibilă.