Automatizare 1

1.
1 SENZORI UNIVERSALI DE PROXIMITATE CU FUNCŢIONARE DISCRETĂ 15

1. SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ ŞI COMPONENTELE LOR
1.1 Senzori universali de proximitate cu funcţionare discretă
Automatizările industriale nu pot fi realizate fără senzori şi traductoare, de

aceea au fost elaborate o varietate mare de astfel de dispozitive de control şi
măsurare, precum şi o gamă variată de modificaţii în fiecare tip [75]. Toată această
varietate nu poate fi cuprinsă în această lucrare, de aceea în acest capitol sunt
descrise doar acele traductoare, care şi-au găsit o răspândire mai largă în
automatizări industriale. Senzorii reprezintă partea primară a traductoarelor – cea
sensibilă, de măsurare (control), la baza cărora se află anumite legi şi principii
fizice. Semnalele senzorilor sunt apoi amplificate şi convertite în semnale electrice
standardizate discrete, sau continue, cu ajutorul unor dispozitive electronice
secundare (adaptoare). Semnalele discrete standardizate sunt reprezentate prin
contactele unui releu obişnuit de comutaţie, sau prin semnalul logic de ieşire al
unui tranzistor (switch). Semnalele continue se standardizează tot în 2 variante: în
curent 4-20 mA, sau în tensiune 0-10 V (±10V în sistemele reversibile de reglare).
Senzorii de proximitate (SP) sunt cei mai simpli senzori discreţi de
apropiere a unor materiale, persoane sau obiecte mobile, prezenţa, apropierea sau
poziţia cărora poate fi controlată fără contact direct, ceea ce este foarte important
în automatizări cu funcţionare în bucle deschise. În afară de funcţiile menţionate,
aceşti senzori universali mai pot asigura şi alte funcţii, de exemplu:
- controlul nivelului, distanţei, vitezei, forţei, presiunii, sunetului, luminii, ploii;
- numărarea sticlelor, sau a altor obiecte în procesul lor de deplasare pe conveiere;
- controlul umplerii/golirii şi al defecţiunilor sticlelor, cutiilor, sau altor obiecte;
- controlul ruperii benzilor, conductoarelor, cablurilor, curelelor, lanţurilor;
Senzorii de apropiere (Proximity Switch) mai au şi alte avantaje tehnice
importante, de exemplu: o construcţie compactă cu gabarite şi mase minime,
deoarece sunt realizate cu elemente microelectronice, precum şi o schemă simplă.
Ei au, de regulă, 2-4 pini (picioruşe sau conductoare de conexiuni exterioare) şi o
alimentare de 24 V DC, sau 230 V AC, precum şi o construcţie cilindrică cu un
diametru exterior M8, M12, M18, M30 (în funcţie de distanţa controlată) şi o zonă
circulară activă de control Active face a obiectului mobil Target (fig. 1.1.1).
După principiul fizic de funcţionare SP se împart în mai multe grupe, însă în
automatizări se folosesc 5 grupe principale: magnetici, inductivi, capacitivi,
ultrasonori şi optici (fotoelectrici), care se analizează în continuare. Aceşti
senzori se execută, de asemenea, în standard
antiexploziv EX şi NAMUR, conform căruia ei
sunt completaţi cu funcţii de control al ruperii,
sau scurtcircuitului liniei de măsurare. Pentru
aceasta elementul discret de ieşire se înseriază cu
o rezistenţă mică (mai mare decât rezistenţa liniei
scurtcircuitate) şi se şuntează cu o rezistenţă mare
(mai mică decât rezistenţa liniei întrerupte).
Fig. 1.1.1. Pincipiu constructiv al SP
16 1.1 SENZORI UNIVERSALI DE PROXIMITATE CU FUNCŢIONARE DISCRETĂ
1.1.1. Senzori magnetici autonomi de proximitate
În sistemele de securitate şi de control a poziţiei uşilor/ferestrelor o largă

răspândire au obţinut-o senzorii magnetici de proximitate (Magnetic Proximity
Switch) – un contact, comandat de un câmp magnetic constant exterior, generat
de un magnet permanent (MP), sau de un electromagnet (câmp magnetic, creat
de curentul electric). În rusă aceşti senzori sunt cunoscuţi sub denumirea „геркон
– герметизированный контакт”, iar în engleză Reed (contact din 2 lamele). El
reprezintă un contact feromagnetic Normal-Deschis (NO) (fig. 1.1.2, a), sau
comutator Normal-Închis (NC)/Normal-Deschis (NO) (fig. 1.1.2, b), ermetizat într-
un balonaş de sticlă, sau masă plastică, şi comandat de un magnet permanent
bipolar exterior N-S (fig. 1.1.2,c). În releul Reed câmpul magnetic de comandă este
creat de un electromagnet, bobina căruia înfăşoară balonaşul (fig. 1.1.2, d).
Lamelele contactului electric din balonaş sunt confecţionate dintr-un material
feromagnetic special, care conduce atât curentul electric, cât şi fluxul magnetic cu
o zonă lărgită de histerezis în caracteristica sa magnetică. Această zonă este
necesară pentru a exclude vibraţiile contactului la comutare. Lamelele lui sunt
ermetizate în balonaşul închis de sticlă, în care se află vacuum, sau un gaz inert
(azot), pentru a exclude influenţa exterioară a aerului şi a minimiza arcul electric la
deconectarea contactului şi apariţia tensiunii de inducţie la o sarcină inductivă.
Când magnetul permanent exterior, fixat pe un anumit obiect controlat, se
apropie în poziţie coaxială cu balonaşul şi la o depărtare de 1-30mm de acesta,
fluxul magnetic exterior se închide prin lamelele contactului interior şi-l
polarizează (magnetizează). Ca urmare, contactul NO se închide, iar contactul
NC/NO se comută. Dacă MP se depărtează de balonaş, contactul revine în starea
sa iniţială.
a) b)
c) d)
Fig.1.1.2.Construcţia şi comanda unui contact comandat de MP, sau curent electric
1.1 SENZORI UNIVERSALI DE PROXIMITATE CU FUNCŢIONARE DISCRETĂ 17
Aşadar, herconul reprezintă cel mai simplu şi mai ieftin contact electric
autonom, comandat de un MP, întrucât nu necesită nici o sursă electrică
exterioară de alimentare. Însă el are şi unele dezavantaje. De exemplu, curentul
exterior al contactului electric trebuie
să fie continuu (DC) şi de o
intensitate limitată <(1-2A). Pentru a
exclude vibraţiile posibile, contactul
se şuntează uneori cu un grup R-C.
Dacă sarcina este activ-inductivă
(bobina unui releu exterior), ea
trebuie şuntată cu o diodă inversă,
care să limiteze supratensiunea de
inducţie a bobinei la întreruperea
curentului ei (fig. 1.1.3).
Fig. 1.1.3. Schema contactului ermetizat la o sarcină activ-inductivă
Zona de control a câmpului magnetic exterior, este diferită în raport cu

coordonatele ortogonale X-Y de deplasare a MP de comandă şi poziţia acestuia. În
particular, dacă MP cu o polaritate dublă N-S se deplasează într-o poziţie
orizontală pe axele X-Y, contactul electric interior se închide (On)/deschide (Off)
de 3 ori, zona activă de control On-Off în fiecare ciclu descriind o forma
semisferică, conică, sau trapezoidală, adică crescătoare-descrescătoare, în funcţie
de lungimea magnetului (fig. 1.1.4). Prima zonă (conică) este determinată numai
de polaritatea Nord, iar ultima – numai de polaritatea Sud a MP. Distanţa pe axa Y
însă este maximă (dublă) numai în poziţia centrală 0 a MP orizontal, când fluxul
magnetic prin lamele este format de ambele polarităţi – Nord şi Sud.
Fig.1.1.4. Formele zonelor de control On/Off ale senzorului magnetic pe axele X-

Y la o deplasare orizontală a magnetului permanent N-S
Evident, că în majoritatea sistemelor de securitate şi automatizare este

necesară o singură acţionare On/Off a senzorului magnetic (nu 3). Pentru acest
scop polarităţile N-S ale magnetului plat de comandă se cuplează nu în serie (ca în
figurile precedente), ci în paralel (pe părţi opuse ale lui). În acest caz funcţia de
comandă este realizată de o singură polaritate Nord (sau Sud), deoarece
contactul este întretăiat de o singură direcție a liniilor câmpului magnetic, cea de-a
2-a direcție a lor se închide prin aer, fără a intersecta contactul ermetizat. În
ascensoare, de exemplu, o polaritate a magnetului este utilizată pentru comanda
senzorului, fixat pe cabina mobilă a ascensorului, iar cea de-a doua polaritate –
pentru fixarea magnetului pe o bară metalică, fixată fără șuruburi de peretele
clădirii ascensorului.
Datorită avantajelor sale, aceşti senzori magnetici şi-au găsit o largă răspândire
în sistemele de securitate, în deosebi pentru controlul stării închise a uşilor şi
ferestrelor și excluderii unui acces neautorizat, de exemplu pentru furt. În acest caz
MP cu polarităţi paralele N-S se fixează la marginea părţii mobile a uşii, sau
ferestrei. iar pe rama fixă a lor – senzorul cu conductoarele contactului de ieşire
(fig. 1.1.5, a). Alarma de semnalizare a stării uşii poate fi activată de un tranzistor
de amplificare KT815, joncţiunea Bază-Emitor (B-E) a căruia este comandată de
contactul senzorului magnetic (fig. 1.1.5, b). Când uşa se deschide, contactul
ermetizat se deschide, ceea ce permite polarizarea directă a Bazei prin rezistenţa de
100 kΏ, deschiderea tranzistorului KT 815 şi activarea bobinei alarmei sonore Б1.
a)
Fig. 1.1.5. Utilizarea contactului ermetizat Reed pentru controlul stării închise a
unei uşi
În automobilele VAZ mai vechi lampa din salon se aprindea în mod automat la
deschiderea unei singure uşi (din patru), prevăzute cu câte un senzor magnetic,
care se înseria cu întrupătorul manual şi cu blocul de comandă a uşilor (fig. 1.1.6).
Fig. 1.1.6. Utilizarea a 4 senzori magnetici pentru aprinderea automată a lămpii din
salonul automobilelor VAZ mai vechi la deschiderea unei uşi
În figura 1.1.7 sunt arătaţi 2 senzori magnetici pentru ascensoare cu contact
Normal-Deschis NO astabil (a) şi contact-Bistabil (cu memorizare a poziţiei
comutate) (b) ai companiilor Otis, Liftex, Schmersal. Ambii senzori se fixează în
poziţii diferite pe cabină, primul dintre care (NO) se utilizează pentru oprirea
precisă a cabinei la nivelul etajului selectat. Al doilea senzor îndeplineşte funcţia
unui comutator mecanic clasic de etaj, care dă comandă sistemului de automatizare
pentru a trece cabina în regim de frânare şi de trecere de la viteza mare la viteza
mică, necesară pentru asigurarea unei opriri precise. Magneţii permanenţi de
comandă de polarităţi paralele N-S pentru ambii senzori sunt montaţi pe o bară
metalică paralelă, fixată de clădire, aşa cum s-a menţionat mai sus.
Fig.1.1.7. Senzori magnetici pentru ascensoare cu contact Normal-Deschis (a) şi

contact-Bistabil de memorizare (b) al companiilor Otis, Liftex, Schmersal
Principiul de comandă al senzorului astabil de oprire precisă cu contact NO nu

se deosebeşte practic de cel al contactului ermetizat Reed, descris mai sus. Trebuie
numai de adăugat, că acest senzor se fixează pe cabină într-o poziţie transversală
faţă de MP vertical ai fiecărui etaj (fig. 1.1.8), iar aceşti magneţi poate avea o
polaritate arbitrară (S sau N), fiind relativ scurţi (pentru a micşora zona de oprire
precisă) şi fixaţi pe bara clădirii. După cum se observă în această figură, diagrama
de închidere On a contactului senzorului, haşurată cu negru, este asimetrică în
raport cu axa MP și cu sensul de deplasare ↑↓ a cabinei ascensorului. Întârzierea
deconectării Off a contactului electric, în cazul deplasării sus/jos a cabinei, este
determinată de zona specială de histerezis a materialului feromagnetic.
Fig. 1.1.8. Senzor magnetic astabil BN 65-10z/V al companiei Schmersal cu MP S
Construcţia şi principiul de comandă al senzorului magnetic Bistabil diferă

substanţial faţă de cel precedent, fiind asemenea unui bistabil electronic de tip T cu
o singură intrare de comandă C şi cu o memorizare a semnalului primit. Funcţia
de memorizare a poziţiei cabinei prin intermediul contactului Bistabil se
realizează prin introducerea în interior a unui MP mic de premagnetizare S-N
(магнет подмагничивания, sau bias magnet) (fig. 1.1.9). Acest magnet se
fixează sub balonaşul herconului, la o anumită distanţă şi coaxial cu lamelele
contactului magnetic. Forţa lui de atracţie este insuficientă pentru închiderea
individuală a contactului ermetizat, însă acesta poate fi închis prin apropierea de un
magnet exterior N cu o forţă magnetizantă mai mare (fig.1.1.9, a). După
îndepărtarea senzorului, starea închisă a contactului magnetic este menţinută
închisă de magnetul interior de premagnetizare. La reapariţia senzorului în zona
aceluiaşi MP N, liniile câmpului exterior vor fi îndreptate în sens opus liniilor
câmpului MP interior, de aceea contactul se deconectează. Însă acest contact poate
fi deconectat, de asemenea, dacă senzorul nu se întoarce, ci se deplasează în acelaşi
sens şi întâlneşte un alt MP exterior cu o polaritate inversă, adică S (fig.1.1.9, b).
Fig.1.1.9. Principii de comutare a

contactului Bistabil cu MP Nord şi Sud
În figura 1.1.10,a este arătat un exemplu de senzor industrial Bistabil BN
310-rz al companiei Schmersal, comandat de un MP Nord, iar în figura 1.1.10,b
– comandat de un MP Sud, care asigură o logică inversă în raport cu poziţia
senzorului faţă de MP. Starea închisă a contactului magnetic acestui senzor,
dependentă de poziţia lui faţă de MP, este haşurată prin negru.
În ascensoare acest senzor Bistabil, după cum a fost menţionat mai sus, se
utilizează pentru a genera comanda de trecere a cabinei în zonă de Frânare, cu
vre-o 30-40cm înainte de nivelul etajului selectat. Însă această trecere este necesară
pentru ambele sensuri de deplasare a cabinei – atât în sus, cât şi în jos. Din acest
motiv la fiecare etaj trebuie instalaţi 2 magneţi permanenţi de trecere în regim de
Frânare – unul de polaritate Sud sub nivelul etajului de oprire precisă (prin
senzorul astabil), iar altul de polaritate Nord – deasupra acestui nivel (fig. 1.1.10).
Principiul de funcţionare în acest caz este următorul. Dacă cabina se
deplasează împreună cu senzorul Bistabil în sus ↑, contactul magnetic al lui se
închide (devine negru) în poziţia puţin mau sus de axa MP Sud, fixat pe o bară
metalică sub nivelul etajului, la care cabina trebuie
să se oprească (fig.1.1.10,b). În acest moment
contactul magnetic generează controlerului de
automatizare comanda de trecere în regim de
Frânare. Când cabina ajunge la nivelul etajului
selectat, acţionează senzorul astabil şi cabina se
opreşte, de exemplu pentru ieşirea unei persoane.
După aceasta cabina primeşte o comandă de
continuare a regimului de Ridicare, spre un etaj
situat mai sus. Când senzorul Bistabil depăşeşte
puţin poziţia MP Nord de deasupra nivelului
etajului, unde a avut loc oprirea, contactul
magnetic al senzorului se deconectează (devine
alb), ceea ce dă posibilitate sistemului de acţionare
să se pregătească pentru o eventuală oprire la
etajul următor.
Presupunem, că la reîntoarcerea şi coborârea
cabinei în jos ↓, este selectat acelaşi etaj pentru
oprirea cabinei şi îmbarcarea unui alt pasager.
Când cabina coboară până la MP Nord de
deasupra nivelului etajului selectat, se activează
din nou contactul magnetic al senzorului Bistabil,
care transferă, în mod analogic, sistemul de
acţionare în regim de Frânare. După oprire, o
nouă pornire a cabinei în jos şi o depistare a MP
Sud sub nivelului etajului selectat, contactul
magnetic din nou se dezactivează, permiţând
sistemului să pregătească următoarea oprire. b)
Fig.1.1.10. Senzor Bistabil BN 310 şi diagrama lui de comutare de către 2 magneți
permanenți: Nord (deasupra nivelului etajului) (a), și Sud (sub acest nivel) (b)
1.1.2 Senzori inductivi de proximitate
Aceşti senzori au o largă răspândire în practică, deoarece sunt simpli, fiabili şi

au un preţ scăzut. Principiul lor de funcţionare, de asemenea, este simplu, fiind
bazat pe legea inducţiei electromagnetice. În figura 1.1.11,a sunt reprezentate
elementele componente ale senzorilor inductivi: un circuit oscilatoriu rezonant LC
(generator de semnal sinusoidal), un redresor (rectifier), un comparator pe baza
unui bistabil basculant (Trigger) şi un amplificator (Amplifier). Generatorul poate
fi realizat pe baza unui tranzistor în regim de repetor, a unui rezonator de frecvenţă
înaltă (2-5 kHz) şi a unei înfăşurări cu 2 secţii, una dintre care este conectată în
circuitul de reacţie pozitivă al tranzistorului (fig. 1.1.11, b).
a)
Fig. 1.1.11. Schema–bloc şi schema de principiu a
generatorului sinusoidal al senzorului inductiv b)
Bobina circuitului LC a generatroului sinusoidal produce un câmp

electromagnetic de frecvenţă înaltă în zona de control a senzorului, în apropierea
căreia este amplasată înfăşurarea generatoare. Această bobină poate avea o formă
cilindrică şi poziţie verticală (în cazul, cănd trebuie detectate obiecte metalice
orizontale - fig. 1.1.12,a), sau o formă inelară verticală cu o poziție orizontală a
axei câmpului, în cazul, când trebuie detectate obiecte metalice verticale (fig.
1.1.12,b), Când în zona de control nimereşte vre-un obiect metalic (Target),
câmpul electromagnetic alternativ induce în el, ca într-un circuit magnetic, nişte
curenţi turbionari (Eddy curent), care produc, la rândul lor, câmpul de reacţie
magnetică. Acesta din urmă acţionează asupra câmpului înfăşurării primare,
micşorându-l substanţial, ceea ce micșorează inductivitatea şi ieșirea din rezonanță
(blocarea) generatorul (fig. 1.1.12,c). Ca urmare, bistabilul Schmidt basculează şi
activează tranzistorul amplificatorului, generând un semnal discret NO la ieșire.
a)
Fig. 1.1.12. Principiul de detectare a obiectului metalic orizontal (a) sau vertical (b)
şi diagrama de funcţionare a senzorului inductiv (c)
O construcţie şi funcţionare asemănătoare au senzorii inductivi

electromagnetici, destinaţi pentru detectarea unor magneţi permanenţi (MP),
care generează un câmp magnetic propriu de reacţie mai puternic, decât câmpul
curenţilor turbionari din obiectele metalice (fig.1.1.13, a). Ca urmare, aceşti
senzori pot detecta (fără contact direct) obiecte cu MP la o distanţă mai mare,
având gabarite mai mici decât senzorii inductivi. Zona de control a senzorilor
electromagnetici are o formă aproape dreptunghiulară, ceea ce poate asigura o
fiabilitate mai înaltă (fig. 1.1.13, b).
Fig. 1.1.13. Componenţa şi diagrama senzorului inductiv electromagnetic de

control a unui MP
În raport cu amplificatorul etajului de ieşire, senzorii inductivi se produc în

următoarele variante :
- cu alimentare în curent continuu şi tranzistor de ieşire N-P-N, sau/şi P-P-P, care
în stare neactivată generează un semnal 0/1 şi care alimentează 1/2 relee exterioare
cu contacte normal-deschise (NO), sau normal-închise (NC) (fig. 1.1.14, a),
- cu alimentare în curent alternativ printr-o punte cu diode 1 contact (fig. 1.1.14, b)
- cu alimentare în curent alternativ şi cu 2 contacte opuse de ieşire (fig. 1.1.14, c).
În conformitate cu aceste variante, în figura 1.1.14, d-e sunt reprezentate

notaţiile simplificate în schemele electrice ale senzorilor inductivi - sub forma unui
dreptunghi cu romb interior, tăiat la mijloc şi litera I deasupra lui, şi cu 2-5
conductoare (pini) pentru conectarea releelor exterioare de sarcină (circuitele
acestora sunt arătate punctat).
a) b) c)
Fig. 1.1.14. Notarea simplificată şi schemele electrice de conexiuni exterioare ale

senzorilor inductivi cu funcţionare discretă cu diferite tensiuni de alimentare
Parametrul principal al senzorilor inductivi de proximitate îl constituie distanţa

de control Y a obiectelor metalice (MP) în raport
cu suprafaţa activă de control de pe axa orizontală
X. Această distanţă însă depinde de mai mulţi
factori, de exemplu de proprietăţile magnetice ale
obiectelor controlate, de puterea elementelor
electronice componente, precum şi de abaterea
obiectelor controlate de la centul suprafeţei active
pe coordonata X (fig. 1.1.15). Pentru senzori
inductivi de formă cilindrică zona de control are o
formă reală conică, iar în secţiune – o formă
triunghiulară.
Fig. 1.1.15. Forma zonei active a senzorului inductiv în raport cu
coordonatele ortogonale X-Y
Senzorii inductivi, produşi de diferite companii, pot avea diferite valori ale
distanţei nominale de control şi diferite variante constructive. Pentru distanţe mai
mici cea mai răspândită însă este varianta cilindrică cu diametru filetat M8, M12,
M18, M30, confecţionat din oţel inoxidabil, sau din mase plastice. Pentru distanţe
mai mari se utilizează forma dreptunghiulară cu dimensiuni mai mari. Compania
Siemens, de exemplu, produce diferiţi senzori inductivi de tipul BERO 3RG4
(PXI 200-PXI 500) cu o distanţă de acţionare de la 0,6 mm până la 75 mm (fig.
1.1.16, a).
a)
b) Fig. 1.1.16. Senzori inductivi SIMATIC PXI 400 ai companiei Siemens (a) şi
electromagnetici MM12 al companiei SICK (b) cu tranzistor PNP de ieşire
Compania Pepperl Fuchs produce o gamă constructivă mult mai largă de

astfel de senzori. În figura 1.1.17 sunt reprezentate 3 variante constructive diferite
de senzori inductivi: inelară, cu crăpătură şi cu instalare în podea. Ultima variantă
se utilizează pentru controlul obiectelor de pe conveiere.
Fig. 1.1.17. Variante constructive speciale ale senzorilor companiei Pepperl Fuchs
1.1.3 Senzori capacitivi
Aceşti senzori reprezintă o variantă universală a senzorilor de proximitate,

deoarece pot să detecteze atât obiecte metalice, cât şi dielectrice, în diferite stări şi
forme – lichide, solide, inclusiv în formă de praf. Ei pot să înregistreze prezenţa şi
nivelul multor materiale şi substanţe conducătoare de curent electric,sau izolatoare,
de exemplu a apei, uleiului, spirtului, hârtiei, cartonului, sticlei, maselor plastice,
cimentului, nisipului, făinii, zahărului, grăunţoaselor şi multor altor substanţe.
Componenţa elementelor senzorilor capacitivi de proximitate (fig. 1.1.18) este
practic aceleaşi ca şi la senzorii inductivi (fig. 1.1.11), însă principiul de detectare a
obiectelor/ materialelor este diferit. Într-adevăr, se utilizează același generator
oscilant rezonant LC de frecvenţă înaltă, însă în acest caz variază nu inductivitatea,
ci capacitatea condensatorului circuitului oscilant LC, iar în zona de control sunt
scoase armăturile condensatorului din circuitul rezonant LC. În unele cazuri a 2-a
armătură a acestui condensator o constituie corpul senzorului Ground (fig.
1.1.18).
Fig. 1.1.18. Componenţa şi principiul de funcţionare al senzorilor capacitivi
Se ştie, că capacitatea unui condensator depinde de 3 mărimi principale: de

permitivitatea absolută a dielectricului dintre armături εa = ε0٠εr , de suprafaţa S a
armăturilor şi de distanţa l dintre ele :
S
C = 0 r ,
l
unde εo = 1 / 4π ٠ 9 ٠ 109 - constantă electrică, iar εr – permitivitatea relativă a
dielectricului. Aceasta din urmă arată de câte ori este mai mare capacitatea unui
condensator, care are ca dielectric o anumită substanţă, sau material, faţă de
capacitatea lui în vid (aer), pentru care εr = 1. Pentru hârtie şi carton, de exemplu,
εr = 2,3; pentru sticlă εr = 5; pentru ceramică εr = 6; pentru ulei εr = 2,2; pentru apă
εr = 80. Deoarece armăturile menţionate ale condensatorului neconvenţional sunt
fixe, la baza funcţionării traductoarelor capacitive este utilizată variaţia
permitivităţii relative εr a materialelor.
Dacă nivelul materialul, de exemplu a făinii, se află la o distanţă mare de zona
de control al senzorului (No target), capacitatea condensatorului este mică,
deoarece εr.aer ≈1, ceea ce blochează funcţionarea oscilatorului LC şi dezactivează
etajul de ieşire (fig. 1.1.19, a-b). Când apare un obiect (Target) cu εr >2, se
măreşte densitatea liniilor câmpului electric dintre armături, ceea ce condiţionează
creşterea capacităţii şi generarea oscilaţiilor sinusoidale şi a semnalului de ieşire.
a) b)
Fig. 1.1.19. Diagrame de funcţionare ale senzorului capacitiv de apropiere
Distanţa relativă de detectare (in raport cu obiectele metalice) depinde de εr: cu

cât εr este mai mică, cu atât distanţa se micşorează neliniar, ajungând pentru aer
(vid) chiar până la un contact direct (fig. 1.1.20, a). În cazul obiectelor metalice
distanţa de detectare este mai mare, în particular 100%, însă în raport cu
coordonatele X-Y zona de detectare are o formă conică, la fel ca şi la senzorii
inductivi (fig. 1.1.20, b).
Fig.1.1.20.Caracteristici funcţionale ale senzorilor capacitivi ai companiei Siemens
În legătură cu toate acestea, schemele etajelor de ieşire şi conexiunile

exterioare ale senzorilor capacitivi PXC400 Siemens cu alimentare în curent
continuu şi alternativ (fig. 1.1.21, a), precum şi variantele constructive, (fig. 1.1.21,
b) sunt aceleaşi, ca la senzorii inductivi. Distanţa de acţionare ai acestor senzori
pentru obiecte metalice constituie 5, 10, sau 20 mm.
Fig. 1.1.21. Notarea convenţională şi conectarea exterioară a senzorilor capacitivi

PXC 400 Siemens
1.1.4 Senzori de proximitate cu ultrasunete
La baza funcţionării acestor senzori se află emiterea periodică a unor unde

ultrasonore (acustice) de frecvenţă înaltă (60–400 kHz) şi receptarea timpului
ecourilor (întoarcerii) acestor unde, reflectate de un obiect, distanţa până la care
trebuie controlată. Acest timp depinde de viteza undelor ultrasonore şi de distanţa
până la obiect. Cunoscând viteza ultrasunetelor (340 m/s ) şi măsurând timpul dus-
întors al lor, se poate de calculat (în plus) și distanţa, sau înălţimea până la obiect.
Un avantaj important al traductoarelor ultrasonore îl constituie posibilitatea de a
măsura şi controla distanţe într-un diapazon mare – de la 6 cm şi până la 10 m.
Emiterea undelor de către emiţător se efectuează, de obicei, în forma unui con
de un unghi relativ mic -- 5-8º, însă acest con are, în apropierea nemijlocită de
emiţător o zonă moartă, care nu poate fi controlată şi care trebuie exclusă din zona
de lucru (fig. 1.1.22). Această zonă constituie 15-20 % din toată zona controlată,
fiind condiţionată de viteza relativ scăzută a undelor sonore. Ea se exclude prin
alegerea corectă a locului de montare a senzorului. Dacă unda nu este recepționată,
înseamnă absența obiectului în zona controlată.
În traductoarele analogice ultrasonore distanţa calculată de microcontroler
este convertită într-un semnal electric standardizat în curent 4-20 mA, sau tensiune
0-10 V (fig. 1.1.23).
Fig. 1.1.22. Zona moartă şi de lucru a Fig. 1.1.23. Caracteristici de ieşire ale
senzorului ultrasonor senzorului ultrasonor analogic
Traductoarele ultrasonore discrete sunt mai simple, conţinând un aceleaşi
elemente de emitere periodică şi recepţie a undelor ultrasonore, controlate de un
comparator, care generează un semnal logic la ieşire doar în caz de recepţie a undei
emise, ceea ce este posibil numai în cazul prezenţei unui obiect în zona de control .
Pentru acordarea acţionării senzorului la o distanţă (înălţime) necesară, este
prevăzut 1 potenţiometru de reglare corespunzătoare. Acest lucru poate fi făcut şi
cu ajutorul calculatorului în regim de instruire.
Traductoarele discrete şi-au găsit o răspândire în calitate de detectoare
simplificate şi ieftine de mişcare, care pot realizate în 2 variante principale :
- detectarea unui obiect, care nimereşte în zona de control dintre emiţător şi o placă
metalică de reflectare a undelor sonore (fig. 1.1.24);
- detectarea unui obiect, care nimereşte în zona dintre emiţător şi receptor, fără
reflectarea undelor emise, ceea ce măreşte precizia de măsurare (fig. 1.1.25).
Fig. 1.1.24. Reflecţia undelor de la o Fig. 1.1.25. Senzor ultrasonor cu

placă metalică iţător şi receptor între zona de control
Construcţia traductoarelor ultrasonore Sonar–BERO 3RG6 (PXS 100-PXS

500) ale companiei Siemens este relativ compactă, fie în variantă dreptunghiulară
(fig. 1.1.26, a), fie în variantă cilindrică (fig. 1.1.26, b). Ultima variantă prevede
nişte modele cu cap rotitor, pentru a putea fi uşor orientate în direcţia dorită, sau cu
cap separat. Dezavantajul principal al acestor senzori – precizia de măsurare
depinde de temperatura aerului, de aceea ele prevăd o compensare a variaţiilor de
temperatură. Un alt dezavantaj – viteza scăzută de reacţie (faţă de cele optice).
a)
Fig. 1.1.26. Senzori ultrasonori Sonar BERO 3RG6 ale companiei Siemens
Notarea convenţională a senzorilor cu ultrasunete este specificată doar prin

litera U deasupra rombului, iar conectoarele lor pot avea 4-5 pini (fig. 1.1.27).
Intrarea X1 este destinată pentru sincronizarea a 2 senzori, care sunt amplasaţi
aproape unul de altul, sau pentru comandă cu ajutorul controlerului PLC.
Fig. 1.1.27. Notarea şi conectarea senzorilor cu ultrasunete în schemele electrice

În figurile 1.1.28-1.1.29 sunt arătate unele zone de control şi aplicaţii ale
acestor senzori. O aplicație largă ei au în flota maritimă militară, deoarece undele
acustice trec ușor prin apă.
Fig. 1.1.28. Zone de control ale senzorilor cu ultrasunete
Fig.1.1.29. Exemple de utilizare practică ale senzorilor cu ultrasunete

1.1.5 Senzori optici de proximitate
La baza funcţionării acestor senzori stă acelaşi principiu de emitere şi recepţie,

însă nu a unor unde ultrasonore, ci a unui mănunchi de raze de lumină vizibilă,
invizibilă (infraroşie IR), sau Laser (fig. 1.1.30). Însă pentru a deosebi lumina
emiţătorului de cea naturală, el conţine un oscilator de impulsuri de frecvenţă
înaltă, care sunt apoi amplificate de un amplificator corespunzător, transformate
într-un mănunchi de raze de lumină cu
ajutorul unei diode luminiscente şi a unei
linze (fig. 1.1.31). O astfel de linză intră şi în
componenţa receptorului, alături de
fototranzistorul de convertire a razelor de
lumină în semnal electric, potenţiometrul de
reglare a sensibilităţii, elementul de prag
(comparatorul) de transformare a semnalului
detectat într-un semnal logic (discret) şi
amplificatorul de ieşire a acestui semnal.
Fig. 1.1.30. Principiul senzorului optic
-----
Fig. 1.1.31. Elemente componente ale unui senzor optic cu emiţător şi receptor
În caz, dacă un obiect blochează fluxul de lumină dintre emiţător şi receptor, la

ieşire se generează un semnal logic de un tranzistor n-p-n, sau p-n-p( fig.1.1.30). A
2-a variantă a senzorilor optici se bazează pe reflecţia luminii de către o oglindă,
sau o placă specială, emiţătorul şi receptorul fiind într-un singur bloc (fig. 1.1.32),
iar în a 3-a variantă razele infraroşii IR sunt reflectate de însuşi obiectul controlat,
iar când acesta lipseşte, recepţia nu are loc. În ultimul caz însă reflecţia depinde de
mărimea şi culoarea obiectului, de natura suprafeţei de reflecţie, de aceea în
această variantă distanţa maximă este limitată.
Fig. 1.1.32. Principii de detectare ale senzorilor optici cu emiţător şi receptor

În cazurile, când razele de lumină trebuie să ocolească nişte obiecte,

traductoarele menţionate nu pot să efectueze această ocolire. De aceea pentru astfel
de cazuri au fost elaborate senzori cu fibre (oglinzi) optice în cablu.
Senzorii optici au, de regulă, o zonă de control de formă elipsoidală cu o lăţime
relativ mică (faţă de lungime), ceea ce permite detectarea unor obiecte mici. În
figura 1.1.33,a este arătată zona de control a senzorului cu unde infraroşii (IR)
PA18CLD01TO al companiei italiene Carlo Gavazzi, iar în figura 1.1.33,b –
schema de utilizare a acestui senzor cu o tensiune de alimentare 230V, 50 Hz.
Schemele de conexiuni exterioare ale senzorilor optici cu tensiune continue de
alimentare 10-30V DC sunt identice schemelor celorlalţi senzori de proximitate.
a) b)
Fig.1.1.33.Zona de control (a) şi schema de conectare (b) a senzorului IR
PA18CLD01 C.Gavazzi
Compania Siemens produce multe modificaţii constructive şi parametrice de

senzori fotoelectrici de proximitate, clasificaţi în următoarele grupe: SIMATIC
PXO 100,200,300, 400, 500,600,800 (fig. 1.1.34). Grupa PXO 500, de exemplu.
este realizată cu raze Laser.
Fig. 1.1.34. Senzori optici Simatic PXO 300 şi PXO 400 din ultima generaţie
În figura 1.1.35 sunt prezentate 2 modificaţii ultracompacte ale senzorilor
fotoelectrici E3Z ale companiei japoneze OMRON. Prima dintre ele asigură o
detectare nereglabilă a obiectelor, aflate la o distanţă 0-100 mm, utilizănd ca sursă
de lumină roşie o diodă luminiscentă LED. Modificaţia a 2-a este reglabilă şi
realizată cu rază Laser, de aceea poate detecta obiecte cu o precizie înaltă şi cu
zone: 0-30m - cu emiţător/receptor separaţi; 0-4m - cu ecran de reflectare; 0-0,3m
– cu emiţător/receptor în acelaşi corp şi reflactare de la obiect. Alimantarea cu
tensiune 12-24 V a acestor senzori este semnalizată de o diodă verde, iar acţionarea
lor – de o diodă orange (fig.1.1.35). Etajul ei de ieşire poate avea 2 logici de
funcţionare: Light ON (Normal-Deschis - activat în regim de detectare) şi Dark
ON (Normal-Închis - dezactivat în regim de detectare). Unii senzori optici pot
reacționa la o animită culoare, la care ei sunt setați.
a)
Fig. 1.1.35. Senzori

fotoelectrici E3Z ai
companiei japoneze
OMRON, zona de
control, pini de
conexiuni, schema
funcţională,elemente
de indicare şi de
reglare
Avantajul principal al senzorilor optici – rapiditatea înaltă (timpul mic de

reacţie), datorate vitezei înalte a luminii (300000 km/s) şi excluderii zonei moarte,
caracteristice pentru senzorii ultrasonori, care au o viteză mult mai mică (340m/s).
Rapiditatea diferită a acestor 2 tipuri de senzori se observă şi în natură, când
fulgeră şi tună. Ochiul uman observă fulgerul practic momentan, iar urechea aude
tunetul cu mare întârziere, iar la o distanţă relativ mare, nu-l aude deloc.
În comparaţie cu senzorii cu ultrasunete, senzorii foroelecrici au o construcţie
şi o structură mai simplă, un preţ mai redus şi o zonă de control până la 50 m în
cazul razelor Laser, funcţionarea lor fiind independentă de temperatura aerului, sau
de câmpurile electromagnetice industriale puternice. Ei se utilizează pentru
controlul sticlelor de îmbuteliere, scanarea unor etichete, amurgului, etc.
O grupă separată a traductoarelor de lumină o constiruie senzorii optici de

securitate – optical safety sensors, sau Fail-safe sensors. Din această grupă fac
parte banderolele, barierele, perdelele şi suprafeţele de lumină invizibilă
(infraroşie) şi scanerele Laser, care sunt destinate pentru protecţia persoanelor şi
a maşinilor de accesul în anumite zone industriale periculoase, sau neadmisibile.
În figura 1.1.36, a este prezentată o protecţie a accesului unei persoane în zona
periculoasă a unui robot industrial printr-o barieră optică verticală în dechizătura
uşii, iar în figura 1.1.36, b,c – senzorii optici de securitate FS 200, 400 ai
companiei Siemens.
a)
b)
Fig. 1.1.36. Protecţia acceslui unei persoane în zona unui robot industrial prin
barieră de lumină invizibilă (a) şi senzori optici de securitate FS 200 (b) şi FS 400
(c) ale companiei Siemens
Astfel de bariere se folosesc în ascensoarele moderne pentru protecţia închiderii

și inversarea uşilor cabinei, dacă între uşi se află vre-o persoană, sau un obiect.
O altă clasă de senzori optici este clasa radar, utilizată și de poliție la măsurarea
vitezei vehiculelor.
O utilizare largă în practică au obţnut-o senzorii optici de mişcare cu
unde infraroşii (Infrared Motion Senzors) cu o zonă de control până la 12m, sau
6m, cu montare pe perete vertical şi un unghi de detectare 180°/140° (fig. 1.1.37,
a), sau cu montare pe plafon şi un unghi de detectare 360° (fig. 1.1.37, b).
a)
b)
Fig. 1.1.37. Senzori de mişcare cu unde infraroşii şi zonă de control 140° şi 360°
Aceşti senzori includ un taimer pentru o activare temporizată dorită a sarcinii

(1-7 min), necesară, de exemplu pentru conectarea temporară a luminii pe scările
clădirilor cu multe etaje, în ogrăzi, garaje şi alte locuri. Când o fiinţă se mişcă în
zona de control, senzorul aprinde automat
lumina, stângând-o când expiră timpul
setat al taimerului. Pentru a aprinde lumina
numai în întunerec, unii senzori includ, de
semenea, un senzor de amurg.
Conectarea exterioară a acestor senzori
prevede, de regulă, 3 conductoare:
Cafeniu (3) - pentru faza tensiunii de
alimentare; Albastru (2) – pentru nulul
tensiunii şi Roşu (1) – pentru sarcina
electrică în raport cu nulul (fig. 1.1.38). Fig. 1.1.38. Schema senzorului de mişcare
36 1.2 SENZORI, TRADUCTOARE, REGULATOARE ŞI CONTROLERE INDUSTRIALE DE NIVEL
1.2 Senzori, taductoare, regulatoare şi controlere industriale de nivel
Controlul nivelului lichidelor şi materialelor în formă de praf reprezintă o

necesitate practică în majoritatea sistemelor industriale de automatizare. De aceea
au fost elaborate mai multe variante de relee și traductoare undustriale
continue de nivel, cu sau fără contact direct cu lichidul, sau materialul controlat.
Senzorii cu semnale discrete la ieşire sunt numite relee, relee-regulatoare,
detectoare, comutatoare, semnalizatoare de nivel, concepute pentru comanda în
buclă deschisă a unui agregat de pompare (AP), care asigură o menținere a
nivelului între valorile Minim-Maxim. Această clasă se divizează, la rândul ei,
după principiul de funcţionare, în următoarele tipuri:
- relee cu contact direct prin electrozi şi conductivitate electrică a lichidului;
- contacte electrice plutitoare submersibile și ermetizate;
- contacte Reed (герконы) cu magnet permanent plutitor de comandă;
- relee electromecanice de nivel cu palete rotative, sau vibratoare;
- relee capacitive de nivel;
- relee ultrasonore de nivel;
- relee optice cu unde infraroșii de control a nivelului maxim al lichidului.
Clasa traductoarelor de măsurare 0-100% a nivelului cu semnal continuu 4-20
mA la ieşire, după principiul de funcţionare, se divizează în următoarele tipuri:
- traductoare de nivel cu plutitor magnetic și lanț de contacte magnetice Reed;
- traductoare continue hidrostatice de nivel;
- traductoare capacitive de nivel;
- traductoare ultrasonore de nivel;
- traductoare optice (radar) de nivel;
Traductoarele cu mai multe canale şi funcţii complexe, inclusiv cu funcţionarea
reţele de automatizare, alcătuiesc clasa controlerelor specializate de nivel.
1.2.1 Rele industriale de nivel cu conductivitate electrică a lichidului
Pentru apă curată cele mai simple, mai ieftine şi mai răspândite sunt releele de
nivel cu conductivitate electrică directă a lichidului dintre 2 electrozi metalici, la
care se aplică o tensiune joasă de 5-7 V. Pentru semnalizarea valorilor maxime şi
minime ale nivelului se utilizează, de obicei, trei electrozi: 1-Comun, 2 – Maxim, 3
–Minim (fig. 1.2.1, a). Electrodul comun este mai lung, pentru a fi cufundat
permanent în lichid. Blocul de alimentare electrică a detectorului aplică la aceşti
electrozi o tensiune separată electric (prin transformator) de 5-7 V şi controlează
rezistenţa dintre ei. Această rezistenţă este mare, în caz când între electrozi este
aer, micşorându-se, când lichidul scufundă ambii electrozi. În ultimul caz are loc
acţionarea releului de ieşire pentru nivelul respectiv: Minim, sau Maxim.
În figura 1.2.1, a este reprezentată schema de utilizare a releului de nivel
ENRM al companiei Crouzet, care conţine un dispozitiv logic de comandă
automată a agregatului Motor-Pompă în diferite regimuri. La Umplerea
rezervorului (Up), de exemplu, pompa se conectează, în caz dacă apa scade sub
nivelul Minim 2 şi se deconectează, când apa depăşeşte nivelul Maxim 1(fig. 1.2.1,
1.2 SENZORI, TRADUCTOARE, REGULATOARE ŞI CONTROLERE INDUSTRIALE DE NIVEL 37
b). La Golire (Down) logica este inversă. În regim de Umplere şi stabilizare a
nivelului se prescrie un singur nivel 1, la depăşirea căruia pompa se deconectează
(fig. 1.2.1, c). Însă în acest caz este prevăzută o temporizare ∆T la conectarea
pompei, pentru a exclude comutaţii multiple ale motorului pompei în cazuri, când
nivelul real este aproximativ egal cu cel prescris. La Golire şi stabilizare a
nivelului prescris este necesară, de asemena o temporizare ∆T, însă la deconectarea
pompei (fig. 1.2.1, d). Temporizarea serveşte ca o zonă de histerezis pentru a evita
mai multe conectări iraţionale ale pompei (cauzate de valurile lichidului).
a) b)
Fig. 1.2.1. Releu de nivel ENRM al companiei Crouzet, schema de utilizare şi
diagrame de funcţionare în diferite regimuri
În figura 1.2.2, a este reprezentat un releu multifuncțional F2N Crouzet, care

permite controlul concomitent al lichidului în 2 rezervoare, însă asigura comanda
unui singur agregat de pompare. În diferite ramuri industriale (a laptelui, hârtiei şi
cartonului), este deseori necesar controlul concomitent al nivelului în 2 rezervoare:
unul se umple, iar altul se goleşte. Pentru astfel de cazuri se propune releul F2N cu
2 grupe de electrozi Min-Max-Com în 2 rezervoare (fig. 1.2.2, b).
Relee asemănătoare de nivel produc și alte companii, de exemplu: Schneider
Electric (RM25LM33), Lovato Electric, Owen. În figura 1.2.3, a-b sunt arătate
detectoarele de nivel LVM25 și LVM 40 Lovato Electric pentru comanda a 1 și 2
agregate de pompare. În ultimul caz se controlează 4 nivele: Min1,Min2,
Max1,Max2 (fig.1.2.3,c-d). Dacă se folosește un singur agregat, nivele Min2 și
Max2 sunt utilizate pentru regimuri de avarie.
b
Fig. 1.2.2 Releu regulator multifuncțional de nivel F2N Crouzet cu controlul
umplerii şi golirii a 2 rezervoare
a) b)
c) d)
Fig.1.2.3. Relee de control a nivelului LVM25 și LVM 40 Lovato Electric și

principiul de automatizare LVM40 pentru o stație cu 2 pompe
În figura 1.2.3,e este indicat algoritmul de comutare a motoarelor pompelor

M1 - prin detectorul LVM 40 (11-13-14) cu un singur releu la ieșire și M2 - prin
LVM 40 (21-22-24) cu 2 relee, în regim de Golire a rezervorului, utilizat pentru
stațiile de pompare-canalizare. Dacă nivelul apei din rezervorul stației h<Min2,
ambele agregate sunt deconectate (sunt închise contactele pentru Stop 11-13 și 21-
22, iar contactele de Start 11-14 și 21-24 sunt întrerupte). Când nivelul depășește
valoarea h=Max1, se startează temporizarea (1), după expirarea cărea (de exemplu
5s), contactul de Start 11-14 pornește pompa M1. Această pompă funcționează,
până când nivelul scade sub valoarea h<Min1 și până expiră temporizarea (2).
În caz dacă nivelul crește din nou și depășește aceeași valoare h=Max1, se
startează din nou temporizarea (1), după expirarea căreea, prin contactul de Start
21-24, se pornește cea de-a doua pompă M2. Aceasta va funcționa, până când
nivelul va scădea sub aceeași valoarea h<Min1, deconectându-se prin 21-22 Stop .
În orele de vîrf nivelul apei din rezervor poate să crească mai intensiv,
depășind chiar cea mai înaltă valoare h>Max2, de aceea algoritmul de comandă
automatizată prevede deja o conectare a ambelor agregate de pompare. În acest caz
pompa M1 se pornește în mod asemănător (prin contactul 11-14), când nivelul
depășește valoarea h>Max1. Însă când nivelul depășește cea mai mare valoare
h>Max2 și când expiră din nou temporizarea (1), se conectează paralel cea de-a
doua pompă M2 (prin contactul de Start 21-24). Dacă nivelul va începe să
descrească, micșorându-se sub valoarea h<Min2, pompa a doua M2, după o
temporizare (2), se oprește, iar prima pompă M1 continue să funcționeze. Aceasta
se deconectazăa în caz, dacă nivelul scăde sub cel de jos nivel h<Min1 și când se
activeză contactul Stop 11-13.
Algoritmul de automatizare al pompelor M1-M2 prin același releu LVM 40 în
Regim de Umplere a unui rezervor, este asemănător, El se deoasebește doar printr-
o logică inversă de conectare-deconectare a agregatelor de pompare.
În prezent unele companii au propus, pentru controlul nivelului rezervoarelor
adânci, scurtarea electrozilor și suspendarea lor de cabluri speciale scufundate.
1.2.2. Contacte plutitoare submersibile de nivel
Plutitorul submersibil al acestor detectoare este confecționat dintr-un corp ușor

din polipropilen, care are în interior un contact, amplasat într-o cameră, sau în 2-3
camere ermetice, una în alta (fig.1.2.4,a-b). Pentru a putea fi scufundat la
adâncimea dorită (3-15m) în apă, inclusiv în apă murdară, cablul este suspendat cu
o contragreutate cilindrică, sau sferică, de 200-250 g și cu o gaură axială
(fig.1.2.4,c). Reglarea nuvelului între Min-Max se face prin variația lungimii
cablului plutitorului, până la contragreutatea suspendată cu o poziție stabilă și fixă.
a)
b)
c)
Fig.1.2.4. Contacte plutitoare submersibile ale companiei Finder și elementele lor de suspendare
Contactul interior al semnalizatorului poate fi comutat NC-NO de nivelul apei,

la deplasarea plutitorului sub un unghi de cel puțin 45°, sau 15-20° (fig.1.2.5).
Fig.1.2.5. Suspendarea plutitorului și principiul de comutare a contactului lui la

variația nivelului apei
În figura 1.2.6 sunt arătate principiile de alimentare și automatizare a unui agregat de
pomoare AP, în regim de Golire (Drenaj) și Umplere, utilizând 1 și 2 plutitoare submersibile
72.A1-B1 Finder pentru controlul nivelului Min-Max și Min1-Max1, Min2-Max2. La Golire
pompa se pornește, când nivelul se ridică până la Max2, iar la Umplere -când scade până la Min1
a)
Fig.1.2.6. Automatizarea AP cu plutitoare Finder pentru Min-Max și Min1-Max1, Min2-Max2

1.2.3 Contacte electrice ermetice cu magnet permanent plutitor
În aceste detectoare plutitorul este la fel de simplu, însă are o altă componență
interioară: este incorporat deja cu un magnet permanent circular, care servește ca
element de comandă pentru unul, sau mai multe contacte ermetizate (Reed switch,
sau геркон), la fel ca și la senzorii magnetici de apropiere (proximitate). Aceste
contacte sun amplasate în interiorul tubului ermetic central, de-a lungul căruia se
deplasează magnetul permanent plutitor cu 2 poli N-S, sub acțiunea lichidului din
rezervor (fig.1.2.7,a). Acest plutitor poate avea o construcție cilindrică, sau sferică
din oțel inoxidabil, aluminiu, sau plastic, la fel ca și tubul central de ghidare.
Contactele ermetizate Reed din interiorul tubului pot fi monostabile (fără
polarizare magnetică interioară (not biased) (fig.1.2.7,b), sau bistabile (cu
polarizare magnetică interioară de automenținere în stare închisă – biased - prin
intermediul unui micromagnet interior N-S (fig.1.2.7,c).
Pentru o singură comutație a contactului Reed monostabil (not biased),

magnetul permanent circular al plutitorului trebuie să albă o singură suprafață
activă. Pentru aceasta polul Nord tpoate fi suprapus vertical peste polul Sud, sau
invers (fig.1.2.7,b). În acest caz la deplasarea plutitorului în sus contactul Reed
este activat de polul de deasupra, iar la deplasarea în jos – este dezactivat de polul
de desubt. Dacă tubul se întoarce la 180°, logica contactelor Reed se inversează la
deplasarea plutitorului. Axa câmpului magnetic al plutitorului în acest caz coincide
cu axa lamelelor feromagnetice ale contactului Reed, trecâmd prin materialul
nemagnetic al tubului central de ghidare. Un astfel de principiu este utilizat la
senzorii pozițiilor extreme ale pistonului cilindrilor pneumatici și hidraulici, la care
pe piston este amplasat un magnet permanent mic, iar la extremitățile exterioare ale
cilindrilor sunt fixați câte un contact Reed. Acestea se închid numai când pistonul
se află într-o poziție extremă, fiind întrerupte pe toată lungimea cilindrului.
a) b) c)
Fig. 1.2.7. Principii constructive ale detectorului magnetic plutitor de nivel

Agregatele de pompare, automatizate în funcție de nivelul unui lichid, necesită
o altă logică de comutație a contactelor senzorilor magnetici – cea de memorizare
(biased) a stării contactelor Reed de automatizare (fig.1.2.7,c). În particular, dacă
o pompă, utilizată pentru Umplerea unui rezervor, este activată de un senzor de
nivel Minim, atunci ea trebuie să continue umplerea până la atingerea unui anumit
nivel Maxim. În mod analogic este necesară funcția de memorizare a semnalului
senzorului de nivel Maxim la Golirea unui rezervor până la nivelul Minim.
În figura 1.2.7,c, este utilizată o altă poziționare a polilor magnetici N-S ai

plutitorului (concentrică), care asigură deja orientare radială a liniilor câmpului
magnetic al acestuia. Fiecare firmă producătoare de detectoare magnetice
utilizează un concept al său propriu de poziționare a polilor. În continuare o să fie
prezentat o poziționare netradițională, utilizată de compania germnaă WIKA.
În figura 1.2.8 sunt arătate detectoarele magnetice cu plutitoare cilindrice

MNR ale companiei franceze BAMO Mesures cu 2 contacte comutatoare Reed în
tub, pentru un singur nivel Minim și un nivel Maxim, prevăzute pentru lungimi
relativ mici ale tubului din plastic, sau inox - 250, 500, 1000 mm. Pentru lungimi
mai mari tubul include deja 4 contacte comutatoare Reed: Min1,Min2, Max1,
Max2, comutate de același plutitor. Contactele sunt calculate la o tensiune
standardizată 220V, însă la un curent relativ mic (0,5A), de aceea utilizarea lor
trebuie să includă niște relee intermediare de amplificare a curentului de sarcină.
a) b)
Fig.1.2.8.Detectoare magnetice plutitoare de nivel MNR ale companiei franceze BAMO Mesure
Detectoare magnetice asemănătoare FLS, cu tuburi din polipropilen, sau inox

de toate lungimile și cu 1-6 contacte comutatoare fixe Reed, produce și compania
germană Wika (KSR) (fig.1.2.9). Diametrul tubului poate avea diferite valori: 8,
12, 14, 18 mm, iar diametrul plutitorului - 30-120mm. Au fost elaborate, de
asemenea, 2 modificații HLS de montare orizontală pentru niveluri relativ mici -
100-900mm. Curentul lor de ieșire, de asemenea, este limitat, de aceea sunt
recomandate relee intermediare de amplificare, protecjate contra tensiunilor de

autoinducție la deconectare bobinelor lor și la sarcini PLC (fig.1.2.9,c-e).
https://www.wika.co.in/landingpage_level_monitoring_en_in.WIKA
b) c)
d)
e)
Fig.1.2.9. Detectoare magnetice plutitoare FLS și HLS ale companiei germane
WIKA (KSR) cu 1-6 contacte fixe Reed
Aceste detectoare magnetice sunt simple, ieftine, dar au un dezavantaj
principial: nu permit o setare reglabilă a valorilor de nivel Minim/Maxim de către
utilizator, întrucât contactele Reed sunt fixate rigid în tubul de ghidare de către
producător. În legătură cu aceasta, uzinele producătoare propun o poziționare a
acestor contacte, după o comandă prealabilă din partea cumpărătorului.
Pe baza plutitoarelor magnetice au fost elborate, de asemenea, indicatoare
(semnalizatoare) tubulare de nivel, fără contacte ermetizate Reed și fără surse
electrice de alimentare, instalate într-un tub paralel în exteriorul rezervorului după
principiul vaselor comunicante (сообщающихся сосудов, соединеных внизу и
вверху с помошью двух резбовых или фланцевых соединений) (fig.1.2.10,a).
În acest caz plutitorul magnetic se introduce în tubul comunicant exterior, în care
nivelul corespunde exact nivelului din rezervor. Acest plutitor transmite poziția sa
(nivelul său) benzii verticale de indicatoare alăturate, constituite din role sferice
din masă plastică (fig.1.2.10,b), sau role cilindrice din inox (fig.1.2.10,c), cu un
pas de 10 mm și vopsite pe jumătate (180°) într-o culoare (de exemplu, roșie), iar
cealaltă jumătate (180°) - în altă culoare (albă). Aceste role prevăd un ax în formă
de magnet permanent, cu polarități N-S de ambele părți paralele.
Plutitorul magnetic, utilizart de compania WIKA (KSR), are o construcție
cilindrică specială, cu un diametru 32-60 mm și o lungime de 150-700 mm, în
funcție de înălțimea rezervorului (fig.1.2.10,d). Corpul acestui plutitor poate fi
confecționat din inox, titan, polipropilen, material spumant, în funcție de presiunea
nominală din rezervor. În interior el include mai multe secții consecutive, fiecare
din ele fiind constituită din 2 magneți permanenți N-S, conectatți paralel, prin
intermediul unui disc de polarizare (de culoare albasră deschisă), confecționat din
material feromagnetic (fig.1.2.10,e). Acest disc concentrează inducția ambelor poli
N (de culoare roșie), mărind de 2 ori fluxul în zona discului și schimbând direcția
câmpului magnetic (Wika ascunde principiul de cuplare a magneților permanenți,
indicându-i cu aceeași culoare neagră). Ca urmare, acest flux al secției de sus a
plutitorului atrage radial axul opus al magnetului rolei respective de pe banda
semnalizatorului, rotind-o la 180°. La ridicarea nivelului, rolele de desubt sunt
menținute în aceași poziție de secțiile inferioare identice ale plutitorului cilindric.
a) b) c)
d) e)
Fig.1.2.10. Elemente și principii constructive ale indicatoarelor continue de nivel BNA ale
companiei WIKA pe bază de plutitor magnetic fără contacte electrice Reed
În figura 1.2.10,b, în parteaa de jos, este montat un bloc albastru, prevăzut

pentru semnalizarea nivelului Minim de avarie, printr-un întrerupător electric Reed
cu comandă magnetică. Acesta poate fi montat și în partea de sus a rezervorului, în
caz dacă se cere o semnalizare electrică a nivelului Maxim de Avarie.
Compania WIKA a elaborat, de asemenea, semnalizatoare de avarie OEM
(OLS) pe baza unui senzor optoelectronic de apropiere (fig1.2.11,a-c). Acestea
includ în același corp un Emițător și un Receptor de inde Infraroșii de lumină
(fig.1.2.11,d). În partea interioară (filetată) a senzorului este prevăzută o prismă
din sticlă, care reflectă undele de la Emițător spre Receptor, dacă nivelul lichidului
se află mai jos de senzor. La depășirea nivelului Maxim (Minim) lichidul absoarbe
undele Infraroșii, iar Receptorul generează un semnal în forma unui contact
electric NO/NC, deoarece depistează lipsa undelor reflectate.
Senzori optoelectronici asemănători LMC 110, LMC 500 poduce și compania

germană IFM, care au o lungime puțin mai mare (91mm) (fig.1.2.11,f).
a) b) c)
d) e)
f)
Fig.1.2.11. Senzori optici Wika și IFM de semnalizare a nivelului de avarie
1.2.4.Traductoare megnetice cuazi-continue de nivel cu lanț de contacte Reed
Aceste traductoare reprezintă o continuare a detectoarelor magnetice plutitoare

cu 1-6 contacte Minim/Maxim, analizate în fig.1.2.8, deosebindu-se doar printr-un
număr mai mare de contacte Reed (not biased) în tubul de ghidare și printr-o
schemă specială de conectare a acestora, tipică pentru un potențiometru cu multe
trepte discrete relativ mici și cursor reglat de nivel (figura 1.2.12,a-c). Tensiunea
de alimentare +(10-12)V este aplicată la borna albastră, tensiunea 0V - la borna
neagră, iar semnalul reglabil de ieșire UR=0-10V – la borna cafenie (fig.1.2.12,d).
Când nivelul este minim (contactul de jos inchis), UR=0, iar când se ridică la
treapta următoare, acest contact de întrerupe, iar următoarul contact se închide,
ceea ce determină la ieșire o tensiune UR=2V.La următoarea treaptă UR=4V ș.a.m.d
a)
b) c)
d)
Fig.1.2.12. Traductoare magnetice cuazi-continue de nivel FLR Wika cu lanț de contacte Reed
Întrucât ca semnal principal de ieșire al tuturor traductoarelor continue (analogice) este

considerat semnalul de curent 4-20 mA, pentru astfel de traductoare cu plutitor magnetiv rezistiv
compania Wika (KSR) a elaborat diferite adaptoare de transformare a semnalului de tensiune 0-
10 V în semnal de curent 4-20 mA (fig.1.2.13).
Fig.1.2.13. Adaptoare Wika de transformare a semnalului 0-10V în semnal de curent 4-20 mA
1.2.5 Traductoare magnetostrictive continue de nivel
Acest tip de traductor continuu de nivel FLM-H, elaborat de aceeași companie

germană Wika, îmbină câteva fenomene, inclusiv din cele expuse mai sus.
Plutitorul magnetic cu 2 magneți permanenți, conectați paralel prin intermediul
unui disc feromagnetic central de polarizare și schimbare perpendiculară a direcției
câmpului magnetic, este același ca și în figura 1.2.10. Însă tubul de ghidare al
acestui plutitor în acest caz nu include contacte feromagnetice Reed, ci un singur
conductor liniar în formă de fir liniar întins bine (numit magnetostrictiv), prin care
un Emițător aplică periodic niște impulsuri de curent de o singură polaritate (în
raport cu corpul din inox).
Fiecare impuls de curent generează uniform în jurul conductorului liniar 1 un
câmp magnetic perpendicular pe direcția lui și inelar 3, adică îl înfășoară conform
regulei burghiului drept (fig.1.2.14). În poziția plutitorului magnetic 4, determinată
de nivelul curent al lichidului din rezervor, are loc o interacțiune dintre câmpul
constant și perpendicular al magneților permanenți și câmpul electromagnetic,
generat de impulsul curentului conductorului magnetostrictiv (conform legii
forțelor și cuplurilor electromagnetice din toate motoarele electrice). Pe o jumătate
din diametrul plutitorului liniile ambelor câmpuri magetice coicid după sens, de
aceea se însumează, generând un câmp sumar mai puternic, iar pe cealaltă jumătate
din diametru liniile acest două câmpuri magnetice sunt opuse, de aceea se scad. Ca
urmare, apare un cuplu în formă de impuls mic 5, care răsucește conductorul
numai în zona discului de polarizare a magneților (poziției) plutitorului
(fig.1.2.14). Unda mecanică a acestui cuplu este transformată într-un semnal
electric de un senzor piezoelectric (nu piezorezistiv), care se află în cutia cu borne
2 a traductorului. În această cutie se află și Receptorul, care măsoară timpul de
reacție a undei cuplului mecanic de răsucire. Acest timp este proporțional cu
distanța de la Emițător/Receptor și până la plutitorul magnetic, adică este
proporțional cu nivelul lichidului din rezervor. Un convertor electronic integrat în
cutia cu borne transformă apoi semnalul senzorului piezoelectric și timpul de
reacție a undei cuplului de răsucire într-un semnal electric standard 4-20 mA la
ieșirea traductorului de nivel.
Fig.1.2.14. Principii constructive și funcționale ale traductorului magnetostrictiv continuu de

nivel
1.2.6. Relee electromecanice de nivel cu contact direct pentru materiale solide
Măsurarea nivelului acestor materiale, se efectuează, de regulă, prin contact

direct, sau fără acest contact. Dispozitive de măsurare a nivelului și a altor
parametri tehnologici, produc multe companii germane, cele mai renumite fiind
Siemens, ABB, Krohne, Endress+Huasser, Vega și altele.
Pentru controlul nivelului maxim al materialelor în formă de pulbere (făină,
ciment, amestecuri uscate), sau grăunţoase (grâu, seminţe de floarea soarelui,
granule de masă plastică) compania Siemens produce relee electromecanice de
nivel SITRANS LPS 200, care controlează materialul (la presiuni joase - 0,5 bari)
prin intermediul unei palete, rotite de un servomotor electric sincron (fig. 1.2.15,
a). Când materialul este mai jos de paletă, aceasta se roteşte liber cu o turaţie de 5
rot/min, iar când materialul atinge paleta, curentul creşte, iar rotirea ei încetineşte,
ceea ce condiţionează acţionarea releului de ieşire şi oprirea servomotorului. La
eliberarea paletei de material, ea se reporneşte automat, iar releul se deconectează.
Acest semnalizator poate fi utilizat pentru temperaturi între (-20˚C...+80˚C), însă
pentru densităţi limitate ale materialului controlat (30-200 g/l, în funcţie de
adâncimea de pătrundere a paletei în material). Acest semnalizator poate fi
alimentat de la surse diferite de tensiune (fig. 1.2.15, b).
Pentru materiale în formă de praf cu densităţi mai mici (20-50 g/l), dar
temperaturi până la 150˚C, compania Siemens a elaborat detectoare
electromecanice asemănătoare LVS 200 cu 2 palete vibratoare, care în regim,
când materialul lipseşte, oscilează cu frecvenţa de 125 Hz (fig. 1.2.16). Ambele
tipuri de relee electromecanice prevăd o setare a sensibilitpţii de acţionare a

paletelor de control.
Fig. 1.2.15. Construcţia şi schema de conectare

a releului electromecanic de nivel SITRANS
LPS 200 Siemens
Fig. 1.2.16. Relee electromecanice de nivel LVS 200 cu palete vibratoare
Pentru materiale cu densități mai mari de 0,7 kg/dm3 compania germană

VEGA recomandă un releu asemănător cu palete vibratoare VEGASWING 51.
Vibrațiile lor sunt generate du un element piezoelectric, care transformă curentul
electric în vibrații mecanice cu o frecevnță de 1200 Hz, care se schimbă la o
cufundare a paletelor în materialul, nivelul căruia este contolat.
Controlul discret al nivelului maxim/minim High/Low) prin contact direct al
lichidelor, prafurilor, grăunţoaselor în rezervoare cu adâncimi 0,1-5,5 m (tancuri,
silozuri) poate fi efectuat cu relee capacitive Pointek CLS 200 (condiții normale)
şi Pointek CLS 300 (pentru tempearturi şi presiuni înalte) (fig. 1.2.17), Ele se
produc în 2 modificaţii: standard şi digitală (cu un display local). Dacă este
necesar controlul a 3 nivele, trebuie instalate 3 relee la o distanţă ˃ 500 mm.
Fig.1.2.17. Relee capacitive de nivel Pointek CLS 200, CLS 300 ale companiei
Siemens
Aceste relee au acelaşi principiu de funcţionare, ca şi senzorii capacitivi de
apropiere, adică au la bază variaţia capacităţii în funcţie de permitivitatea realativă
a dielectricului εr dintre electrodul de control de o anumită lungime (0,1-5,5m)
(prima armătură) şi carcasa rezervorului închis (a doua armătură a condensatorului
convenţional), când între ele este aer (εr=1,0), sau un anumit material cu εr>1,5.
Elementele de semnalizare, setare şi conexiuni electrice exterioare sunt

amplasate în partea de deasupra a releelor capacitive CLS 200/300 (fig. 1.2.18, a).
Din aceste elemente fac parte conectorul K4 de alimentare cu tensiune alternativă
Power Suplay 230V AC (sau continue 24V DC), diodele de semnalizare L1-L3,
potenţiometrul P1de temporizare a semnalului discret de ieşire, potenţiometrul de
setare a valorii de prescriere a nivelului P2 (în cazul când este realizat regimul de
releu-regulator de nivel în buclă închisă), conectorul K2 pentru contactele NO-NC
ale releului de ieşire 8A, 250V AC (5A, 30V DC), conectorul K3 pentru
tranzistorul de ieşire cu un curent maxim de 82mA (solid state switch), blocul
Switch Bank cu 3 comutatoare S1-S5 şi conectorul K1 Senzor, prevăzut pentru
modificaţiile CLS 100, CLS 500 cu semnal analogic 4-20mA la ieşire.
a)
Destinaţia blocului cu 5 comutatoare
este specificată în figura 1.2.18, b: S1-
S2 – activarea/dezactivarea temporizătii
la acţionarea releului de ieşire; S3 –
setarea regimului de alarmă; S4- testarea
regimului de temporizare, S5 – setarea
regimului de Umlere UP/Golire Down.
Fig. 1.2.18. Elemente de semnalizare

şi interfaţă ale releelor capacitive
Pointek CLS 200
Toate aceste relee cu contact direct
nu pot fi utilizate pentru lichide şi materiale agresive şi lipicioase.
1.2.7 Relee ultrasonore de nivel Siemens fără contact direct
Din această clasă fac parte releele ultrasonore de nivel Pointek ULS 200
cu funcţionare fără contact direct (fig. 1.2.19,a). Ele pot măsura nivelul lichidelor
în rezervoare deschise sau închise cu adâncimi până la 5m, iar nivelul materialelor
solide – până la 3m, realizând mai multe funcţii şi regimuri, deoarece prevăd două
relee de ieşire 1-2 şi un display digital de 3 cifre (fig. 1.2.19, b,c). Ele emit şi
recepţionează unde ultrasonore, măsurând timpul dus-întors şi calculând nivelul,
ştiind viteza undelor. Zona moartă (de insensibilitate) a acestor semnalizatoare
constitue 0,75m, adică ele trebuie montate cu 0,75m deasupra nivelului maxim
posibil (de alarmă).
a) b)
c)
Fig. 1.2.19. Releu ultrasonor de nivel Pointek ULS 200 Siemens cu relee
de ieşire şi display digital
Funcţiile şi regimurile realizate de acest releu (în număr de 14) sunt indicate în
tabelul din figura 1.2.20,a, iar notaţiile prescurtate ale lor – în figura 1.2.20,b.
Nivelul de alarmă de sus HH, la Umplere Up este, de obicei, mai sus decât cel
maxim High, iar nivelul de alarmă de jos LL la Golire Down este mai jos de cel
minim Low (fig. 1.2.20, b). Sunt prevăzute, de asemenea, mai multe regimuri de
releu-regulator de nivel şi comandă în buclă închisă (5-12) pentru o singură
pompă, sau pentru 2 pompe (13-14). Aceste funcţii şi regimuri se setează prin
tastele de operare ale display-iului. Zona de histerezis (de stabilizare a nivelului
prescris), în aceste cazuri este notată prin Deadband (fig. 1.2.20, c).
a)
b)
c)
Fig. 1.2.20. Regimuri şi funcţii realizate de releul ultrasonor ULS 200
1.2.8 Traductoare continue de nivel ale companiei Siemens
Traductoarele continue industriale de nivel au o nomenclatură mai mare decât

cele discrete. Unele din cele mai simple sunt traductoarele hidrostatice continue
de nivel (presiune). Principiul lor se bazează pe presiunea statică a coloanei de
lichid cu înălţimea h, presiunea căruia se măsoară la fundul vasului : p = h  g ,
unde g=9,8 m/s2;  - densitatea lichidului. Pentru apă densitatea constituie 1000
kg/m3, iar un nivel de 10m este echivalent cu presiunea de 1 bar. Instalând
traductorul continuu de presiune 4-20mA, de exemplu Sitrans P200, la fundul
vasului şi cunoscând densitatea lichidului, semnalul măsurat de presiune se se
transformă în semnal de nivel printr-un coeficient de corecţie, dependent de
densitatea lichidului, deoarece h = p  g .
Traductoarele capacitive continue de nivel Pointek CLS100 cu un zond
scurt de 100mm (fig. 1.2.21,a) şi Pointek CLS 500 cu un zond 200-1000mm,
diametru 16mm (fig. 1.2.21,b) au aceleaşi principii de
funcţionare şi utilizare, ca şi releele Pointek CLS200/CLS300
Siemens, descrise în punctul precedent. Traductoarele
CLS100 sunt destinate însă pentru utilizări mai simple şi
controlul precis al
nivelului în rezervoare
relativ mici din industria
alimentară şi
farmaceutică, iar
CLS500, la fel ca şi
Sitrans LC300, LC500,
– pentru condiţii mult
mai grele de exploatare
(temperaturi şi presiuni
mari) din industria
chimică, petrolieră,
cimentului şi sticlei şi
altele.
Fig. 1.2.21. Traductoare capacitive continue Pointek

CLS100 şi CLS 500 ale companiei Siemens
Traductoarele ultrasonore continue sunt constituite din 2 dispozitive

componente principale: sezorul de emisie a undelor ultrasonore şi convertorul
(procesorul) de prelucrre (calculare) a parametrilor măsuraţi. Pentru traductoarele
cu un diapazon de măsurare mai mic (până la 12m), aceste componente sunt
integrate în acelaşi bloc, iar în cazurile unui diapazon mai mare, mai cu seamă la
controlerele de nivel, aceste dispozitive sunt sunt separate. Prin intermediul unui
cristal piezo-electric, senzorul transformă impulsurile electrice în unde ultrasonore
de frecveţă înaltă, care se propagă prin aer spre un lichid sau material, de la care se
reflectează înapoi spre senzor. Undele sonore recepţionate (de ecou) se transformă
din nou în impulsuri electrice, fixându-se intervalul de timp tur/retur, care fiind
apoi înmulţit cu viteza undelor, determină nivelul curent al lichidului
(materialului), transformat apoi în semnal electric analogic standardizat 4-20mA.
Compania Siemens produce mai multe modificaţii de traductoare ultrasonore
continue de nivel. În figura 1.2.22 sunt prezentate 2 dintre ele, cele mai compacte
şi mai simple, prevăzute pentru conduiţii atmosferice obişnuite de temperatură,
presiune şi umiditate, Sitrans Probe (până la 5m) şi Sitrans Probe Lu - cu un
diapazon 0,25-5m, sau 0,5-12m±0,25%. Senzorul piezoelectric al lor este montat
prin filet sub flanşa de fixare pe rezervor (adică în interiorul lui), iar partea
electronică – în exteriorul rezervorului(fig. 1.2.22,c). Ele cântăresc 1,5-1,7 kg, iar
unghiul conic de emitere a undelor ultrasonore constituie 10-12˚. Traductorul
Probe Lu conţine în plus un senzor de temperatură pentru a compensa eroarea
de măsurare la variaţia temperaturii, un display digital şi interfaţă de conectare într-
o reţea de automatizare HART, sau PROFIBUS cu controler PLC (fig. 1.2.22, b).
Frecvenţa undelor ultrasonore constituie 54 KHz, timpul de actualizare <5s, iar
dimensiunile - 140x200mm.
Fig. 1.2.22. Traductoare ultrasonore continue Sitrans Probe (a) Probe Lu (b)
Sitrans Probe Lu poate fi programat de la

distanţă prin 3 dispozitive: printr-un programator
manual (handheld programmer) cu 20 de taste,
împărţite în 2 grupe (fig. 1.2.23), printr-un
computer obişnuit cu soft special instalat şi
printr-un comunicatorHART (acesta va fi descris
mai jos). Programatorul manual comunică cu
traductorul prin unde infraroşii invizibile.
Fig. 1.2.23, a. Programarea manuală de la

distanţă a traductorului ultrasonic Probe LU
Fig.1.2.23,b. Tastatura programatorului manual de la o distanţă maximă de 600mm
Pentru a trece traductorul în regim de programare PROG, pe programatorul

manual se apasă tasta în forma unui dreptunghi haşurat cu puncte negre (fig.
1.2.23, b). În acest caz în partea de sus a display-iului se indică parametrul iniţial
P000, iar accesul la parametrii următori se efectuează printr-o derulare obişnuită.
Să analizăm parametru P001 (Operation), care prevede 3 coduri (fig.1.2.24):
- dacă P001=1, referinţa iniţială de măsurare este convenabilă pentru operator
– la fundul rezervorului, adică Hmin, de aceea pe display se indică nivelul Level,
măsurat în raport cu fundul vasului gol (Empty): Hmin (sau 0%, sau 4mA).
Setarea acestei stări se face adăugător prin parametrul P006), iar setarea stării pline
(Full) a rezervorului Hmax sau Span (100%, sau 20mA) – prin parametrul P007.
Diapazonul de măsurare în acest caz este direct: Hmin(4mA)-Hmax(20mA);
-dacă P001=2, referinţa de măsurare este deja sus, însă nu unde este montat
traductorul Hmax, ci undeva mai jos, ca rezervorul deschis să nu se reverse peste
bord), de aceea pe display se indică spaţiul gol dintre nivelul curent Hi şi nivelul
Span(i)=Span(0%,4mA)-Hi(i%,Ii). Când Hi=Hmin=0, Space=100%,20mA,
adică diapazonul de măsurre este invers: Hmax(20mA)-Hmin(4mA);
-dacă P001=3, referinţa iniţială este, de asemena, sus, unde este montat
traductorul), de aceea pe display se indică deja distanţa dintre nivelul Hmax, numit
Distance(i)=Hmax(0%,4mA)-Hi(i%,Ii). Nivelul real Hi=Hmax-Distance(i).
Când Hi=Hmin=0, Distance=100%,20mA, adică diapazonul de măsurre este
invers: Hmax(20mA)(distance=0)-Hmin(4mA)(distance=100%).
Fig.1.2.24. Referinţe de măsurare a nivelului în parametrul P001

O modificaţie mai performantă a traductoarelor continue de nivel o constituie

clasa traductoarelor optice (Radar). Funcţionarea lor se bazează pe emiterea
unor unde de lumină invizibilă de frecvenţă foarte înaltă (6-26 GHz) şi fixarea
timpului de recepţie t 0 în rezultatul reflecţiei lor de la suprafaţa lichidului, sau
materialului controlat:
t0
h=c , unde c=300000 km/s – viteza undelor de lumină, relativ mare.
2
Datorită acestei viteze mari a undelor de lumină, rapiditatea traductoarelor
continue Radar de nivel este mult mai înaltă faţă de traductoarele ultrasonore, la fel
şi distanţa măsurată (până la 100m). Precizia lor de măsurare este mai înaltă (0,1
%). În afară de aceasta, undele Radar nu sunt influenţate de temperatura, presiunea,
densitatea mediului lor de propagare.
Compania Siemens a elaborat o nomenclatură bogată de traductoare continue
Radar de nivel: Sitrans Probe LR, LR200, LR250, LR260, LR300, LR400,
LR460. Ele sunt mai lungi decât cele ultrasonore, datorită antenei speciale -
ascuţite ca la Probe LR şi LR200, sau conice, ca la LR 260 (traductoarele din
mijloc LR250 sunt prezentate fără antenă). Ele cântăresc în jurul la 3 kg. Primele
tipuri asigură un diapazon de măsurare a nivelului 0-20m, însă sunt prevăzute
pentru diferite temperaturi şi presiuni interioare ale rezervoarelor industriale
controlate (fig. 1.2.25). Ultimele 3 traductoare asigură un diapazon mai mare (0,3-
50m, 0,4-60m, 0,4-100m), inclusiv în condiţii grele de exploatare, cum ar fi, de
exemplu, în industria cimentului.
Fig. 1.2.25. Traductoare Radar de nivel LR (LR200), LR250, LR260 Siemens
Principiile de programare ale traductoarelor Radar de nivel sunt aceleaşi ca şi

la cele ultrasonore, inclusiv cu un programator manual, identic cu cel din figura
1.2.23,b.
1.2.9 Controlere ultrasonore specializate de nivel ale companiei Siemens
Compania Siemens a elaborat, de asemenea, vre-o 7-8 tipuri de controlere

ultrasonore specializate de nivel, care asigură mai multe funcţii şi dispozitive
electronice de ieşire, de aceea includ un bloc electronic mai mare, separat de
senzorul ultrasonic. Aceste controlere sunt utilizate pentru automatizarea diferitor
staţii de pompare, canalizare, epurare a apelor reziduale, buncăre de flotaţie din
industria chimică, ecluze navale şi altele. În figura 1.2.26 sunt prezentaţi senzorii
Echomax XRS-5, XPS-10,15,30,40, XCT-8, 12, XLT-30, 60 (cifra indică nivelul
maxim măsurat), care intră în componenţa controlerelor specializate de nivel ale
companiei Siemens. Din nomenclatura acestor controlere fac parte:
Sitrans LUT 400 - 0,3-15m, 2 canale (2 senzori), 3 relee de leşire (3 pompe)
HidroRanger 200 -0,3-15m, 1-2 senzori, 5 relee de ieşire (5 pompe),
MultiRanger 100/200 – 0,3-15m, universal,1-2 senzori, 3-6 relee de ieşire;
Sitrans LUC 500 – 0,3-15m, 1-2 senzori, 5 relee de ieşire (5 pompe);
Sitrans LU 01-02 – 1-60m, 1-2 canale (senzori), 4 relee de ieşire (4 pompe);
Unele din aceste controlere, de exemplu ultimul, prevăd module adăugătoare
pentru multiplicarea numărului de intrări-ieşiri discrete şi analogice standardizate.
Ele sunt alimentate cu tensiuni AC/DC standardizate şi sunt prevăzute cu o
compensare a temperaturii mediului asupra parametrilor măsuraţi (prin senzor
exterior de temperatură): toate controlerele asigură o funcţionare în diferite sisteme
de automatizare cu controlere programabile logice modulare PLC (SIMATIC S7).
Fig.1.2.26. Senzori ultrasonori Echomax XRS, XPS, XCT, XLT ale controlerelor
specializate de nivel Siemens
În figura 1.2.27 este arătat unul din controlerele specializate cele mai moderne
Sitrans LUT 400, în figura 1.2.28– 2 controlere universale de nivel MultiRanger
100/200, în figura 1.2.29 - controlerul multicanal Sitrans LU-10. Nivelul curent al
lor, în regim normal, este indicat pe display în formă de scăriţă vertricală cu liniuţe
negre. Starea curentă a fiecărui releu de ieşire este semnalizată printr-un Led micuţ
(de exemplu, 1-6 în partea de jos, sub indicatorul principal şi secundar, la
MultiRanger).
Fig.1.2.27.Controler ultramodern Sitrans LUT 400 al companiei Siemens
Fig. 1.2.28. Controlere universale de nivel MultiRanger 100/200 Siemens

Fig. 1.2.29. Controler ultrasonor multicanal de nivel Sitrans LU 10
Fig.1.2.30 Conexiuni exterioare ale controlerelor MultiRanger 100/200

Senzorii de măsurare se conectează la primele 5 borne ale conectorului

TAB2 (fig. 1.2.30). Din cele 6 relee de ieşire, 4 sunt destinate pentru comanda
pompelor staţiilor de pompare, iar 2 – pentru semnalizări necesare de avarie a
nivelului. Este prevăzută o automatizare în funcţie de nivel a pompelor1-4,
precum şi o rotaţie a lor. Controlerele MultiRanger prevăd 3 intrări discrete, 1
intrare şi 1 ieşire analogică 4-20mA (bornele TB3), 1 intrare de sincronozare cu
alte controlere şi 2 intrări de comunicare în reţea RS485, sau RJ 11 (Internet).
Programarea manuală se face prin acelaşi panou de telecomandă cu 20 de taste,
ca şi controlerul LU 10, iar programarea PC – prin softul Dolphin Plus, sau
Simatic PDM (Proces Device Manager). Programarea include un număr mare d
perametri. În figura 1.2.31 sunt arătate principiile de setare parametrică P006-
P007 (Max-Min) în regim de golire Down şi de umplere Up a unui rezervor.
Fig. 1.2.31.Setarea parametrică a pompelor la golire Down/umplere Up

Un alt exemplu de setare a parametrilor P006-P007 este arătat în cazul
automatizării unei greble perforate (Rake), în forma unui conveier înclinat de
curăţire mecanică a impurităţilor mari la o staţie de canalizare, sau de epurare a
apelor uzate (fig. 1.2.32). Grebla perforată este înzestrată cu nişte cârlige
încovoiate, amplasate în rânduri transversale, care scot din apa curgătoare în
canalul de intrare murdăriile/obiectele relativ mari şi care le răstoarnă apoi pe un
alt conveier în formă de bandă transportoare pentru a fi eliminate din staţie. Însă
grebla nu lucrează continu, ci numai atunci, cănd în faţa ei se adună mai multe
obiecte, care fac să crească nivelul apei h1 (în punctul 1, unde este controlat de
primul senzor), faţă de nivelul h2 după greblă, controlat de senzorul 2. Grebla se
porneşte automat în cazul, când h1-h2 depăşeşte valoarea prescrisă hP.
Fig. 1.2.32. Setarea parametrică a diferenţei de nivel până şi după grebla de

curăţire mecanică a impurităţilor relativ mari ale staţiei de canalizare
Controlerul Sitrans LUT 400 posedă un număr de intrări/ieşiri mai mic,

însă softul lui prevede mai mulţi parametri şi algoritmi de automatizare (fig.
1.2.33). Acest controler se programează, de regulă, la un computer standard cu
aceleaşi softuri instalate: Dolphin Plus, sau Simatic PDM (Proces Device
Manager). Programul sistemului de automatizare se introduce în controler printr-
un cablu USB simplu.
Fig. 1.2.33. Schema d conexiuni exterioare ale controlerului Sitrans LUT 400
Controlerul LUT 400 poate fi utilizat în mod separat (unul singur, sau
Master) pentru automatizarea unor staţii de pompare mai simple (cu 2 pompe),
semnalizarea nivelului de alrmă fiind controlat de releul al 3-a al controlerului.
Softul de programare prevede 2 referinţe de calcul a nivelului curent: în raport cu
nivelul minim Low Cal. Point, convenabil pentru operator, sau în raportul cu
punctul de fixare al senzorului ultrasonor – Senzor Referince Point, de la care se
măsoară nivelul maxim High Cal.Point şi Distanţa, sau spaţiul de aer Space.
Pentru obiecte de automatizare mai complexe cu 4-6 pompe, controlerul LUT
400 se foloseşte ca un controler subordonat (Slave) unui controler central PLC
(Master), de tipul Simatic S7-400, conform standardului HART (figura 1.2.34).
Specificul standardului (protocolului) HART - suprapunerea semnalului digital
de amplitudine mică ~0,5V şi frecvenţă înaltă de la ieşirea traductoarelor
analogice peste tensiunea de alimentare a lor ±24V.
Fig. 1.2.34. Scheme de conectare a controlerului subordonat Sitrans LUT 400 la

controlerul central PLC conform standardului HART pasiv şi activ
66 1.3 SENZORI, TRADUCTOARE, REGULATOARE ȘI CONTROLERE INDUSTRIALE DE PRESIUNE
1.3 Senzori, traductoare, regulatoare și controlere industriale de presiune
Există mai multe tipuri de presiuni ale gazelor: atmosferică, subatmosferică

(vacuummetrică - în diapazonul „Δpv=-1...0”), supra-atmosferică (excedentă sau
избыточное, adică Δps>0), absolută (sumară pΣ=pv+ps = -1...>1), diferenţială
(diferenţa a 2 presiuni Δp=p1-p2, una dintre care poate fi atmosferică p2=pa=1 bar.
Lichidele, de obicei, nu sunt izolate de atmosferă, de aceea presiunea lor se
măsoară în raport cu pa=1 bar, (ca punct de referinţă 0), adică Δp=ps-1+1=ps.
În sistemul internaţional presiunea se măsoară în Pascali (1 Pa = 1 N/m2),
KiloPascali (kPa), MegaPascali (MPa), sau în Bari (atmosfere barometrice) – 1
Bar≈1 kg/cm2 ≈105 Pa=100 kPa=0,1 MP (în SUA se mîsoară în „psi” 1bar=15psi).
În practică sunt larg răspândite manometrele - aparate de măsurare şi
indicare a presiunii supra/sub/atmosferice (fig.1.3.1,a), precum şi a presiunii
diferenţiale – difmanometrele cu 2 racorduri (fig.1.3.1,c). Ele se utilizează în toate
sistemele pneumatice sau hidraulice, folosind energia acestora pentru funcţionare
şi indicare mecanică cu scară circulară, sau electronică digitală cu baterie. Cele mai
simple şi mai ieftine manometre au la bază deformaţia unui senzor elastic
tubular-circular (în forma unui arc de circumferinţă), unit la un capăt cu racordul
de intrare, iar celălalt capăt, fiind liber, se îndoaie sub un unghi, proporţional cu
presiunea măsurată, împreună cu acul de indicare (fig.1.3.1,b).
a) b)
Fig.1.3.1. Manometru mecanic (a), principiu constructiv (b) şi difmanometru (c)
1.3.1 Relee-regulatoare discrete de presiune (presostate)
Releele-regulatoare de presiune (presostatele) mecanice clasice, dotate cu

contact electric adăugător de reglare Start/Stop, aveau 3 variante constructive:
1) pe baza unui manometru, axul indicator al căruia acţiona asupra unui contact
comutator normal-închis la presiuni mai mici faţă de valoarea minimă setată şi
normal-deschis la presiuni mai mari faţă de valoarea maximă setată (fig.1.3.2,a-b);
2) o diafragmă circulară plată, aflată pe de o parte sub presiunea atmosferică, sau
a unui resort, iar pe cealaltă parte – sub presiunea măsurată supra-atmosferică, care
asigură o deplasare liniară mică (4-5mm) a centrului ei, legat cu mecanismul de
indicare şi contactele de ieşire (acest tip se utilizează mai mult în difmanometre);
1.3 SENZORI, TRADUCTOARE, REGULATOARE ȘI CONTROLERE INDUSTRIALE DE PRESIUNE 67
3) un tub gofrat (сильфон) 2, amortizat la un capăt de un resort 12 şi capabil să
se deplaseze la o distanţă mai mare (2-20 mm), împreună cu axa 4, sub acţiunea
forței presiunii exterioare „Fp” acţionând asupra pârghiei 5 şi asupra contactului de
ieşire 7, dacă Fp>Fr, unde Fr-forța resortului de prescriere 8 (fig. 1.3.2, c). Aceste
presostate se utilizează pentru protecția compresoarelor frigorifice la pmax și pmin.
a) b) c)
Fig. 1.3.2. Presostate clasice de presiune pe bază de manometru (a-b) şi tub gofrat
Conectarea manometrelor și presostatelor manometrice la conducta de

presiune se efectuează, prin filet metric cu diametru standard (fig. 1.3.1), printr-un
tub capilar lung cu filet la capăt (fig. 1.3.2,a), sau printr-o flanşă cu membrană de
separare, în cazul unor lichide murdare, sau lipicioase (fig. 1.3.2,b). Presostatele
clasice pe bază de manometre aveau însă o fiabilitate scăzută, datorată
diapazonului mic de îndoire a tubului circular şi forţei mici de acţionare a acestuia.
Presostatele moderne sunt mai compacte, performante şi fiabile. În raport cu
natura elementelor componente, ele pot fi împărţite, de asemenea, în 3 tipuri:
- mecanice (fără alimentare electrică, prescrierea fiind determinată de resort),
- electronice analogice cu senzor piezorezistiv şi cu alimentare electrică;
- electronice-digitale cu senzor piezoelectric, microcontroler şi display.
Ele se mai clasifică în fucţie de natura agentului controlat: pentru gaze (aer,
freon), pentru lichide (apă, ulei) cu temperaturi şi presiuni scăzute, sau înalte.
Presostatele mecanice moderne pentru aer (pneumatice) cu o singură
prescriere, impusă de un șurub și resort. sunt cele mai simple şi mai ieftine
(fig.1.3.3). În stare inițială, când presiunea de intrare p=pmin, contactul 1-2 pornește
motorul compresorului, iar când forța presiunii de intrare atinge valoarea prescrisă
a resortului p=pmax, contactul 1-2 se întrerupe, deconectând compresorul.
a) b)
Fig.1.3.3. Schema constructivă și electrică a presostatelor mecanice pentru aer
În figura 1.3.4 sunt arătate presostatele mecanice compacte MPS 25 ale

companiei americane ProSense, senzorul cărora (pentru presiuni pneumatice până
la 7 bari), este realizat cu o diagragmă flexibilă, iar pentru presiuni hidraulice mai
mari 10 bari - cu un piston (fig. 1.3.4, c). Valoarea presiunii de prescriere Setpoint
este determinată de forţa de comprimare a unui resort mecanic coaxial, aplicată în
opoziţie cu forța presiunii gazului (fig. 1.3.3).
a) b)
c)
Fig. 1.3.4. Presostate mecanice pentru gaze MPS 25 ale companiei ProSense
Presostatele mecanice moderne pentru lichide sunt mai complicate,

deoarece elementele lor trebuie separate de lichid, iar pentru comanda automată a
pompelor casnice Hidrofor sunt necesare 2 resorturi mecanice de prescriere.
Revenirea resortului mai mare asigură conectarea pompei la micșorarea presiunii
sub valoarea minimă pmin, iar comprimarea resortului - deconectarea pompei la
creșterea presiunii pănă la valoarea maximă pmax. La forța de comprimare a
resortului mare se mai adaugă o comprimare a resortului mic, care determină zona
de histerezis Δ. Această zonă este necesară pentru a evita mai multe deconectări-
conectări ale pompei la unele pulsații posibile ale presiunii maxime pmax.
Agregatul de pompare, montat pe un resiver cilindric de 15-25 l, absoarbe din
fântână apa, pe care o refulează apoi sub presiune în conducta de ieşire
(напорный трубопровод), pe care este montată o supapă de sens unic
(обратный клапан), identică cu cea din fântână (fig.1.3.5).. La ieşirea pompei
sunt conectate manometrul de indicare a presiunii, presostatul de automatizare şi
resiverul de acumulare (printr-un furtun flexibil). Acest resiver are în interior un
balon de cauciuc, care are ca scop să mărească volumul livrat de apă, micşorând
astfel numărul de porniri/opriri pe minut ale motorului pompei. Săgeata roşie
indică intrarea de aer comprimat, care înfăşoară exteriorul balonului de cauciuc,
pentru a-l desumfla prin diferența de presiune Δp=pH2O-pAER în regimul, când
motorul pompei este deconectat.
Fig. 1.3.5. Elemente componente ale unei pompe-hidrofor
În figura 1.2.6 este arătat presostatul mecanic KP 36 al companiei Danfoss cu

un diapazon de tensiune 2-14 Bari (30-200 psi) și un diferențial 0,7-4,0 Bari. Prin
șurupul 1 și resortul 4 se setează valoarea dorită a presiunei pMIN, iar prin șurupul 2
și resortul 5 – setarea necesară a diferențialului. Bornele contactelor de comandă
sunt amplasate în partea dreaptă, sub care este prevăzută o gaură 11 pentru cablul
electric. Presostatul are dimensiuni 84x61x44mm.
Fig. 1.3.6. Aspecte constructive ale presostatului mecanic KP 36 Danfoss

Presostatele mecanice germane FF4-4DAH, utilizate pentru diferite pompe,

compresoare de aer, sunt protejate de un capac
transparent, iar setarea parametrilor principali
se face prin partea de desubt a carcasei (fig.
1.3.7). Ele permit o setare separată a presiunii
maxime Upper, minime Lower şi zonei de
histerezis, fiecare din ele având acul şi scara sa
de acordare. Presostatele mecanice sunt
simplr, însă precizia de acordate a lor este
relatic joasă. De aceea în prezent ele se
înlocuiesc cu presostate electronice, care
asigură o precizie mai înaltă și mai multe
funcții.
Fig. 1.3.7. Presostat mecanic german performant FF4-DAH și modificațiile

lui
Presostatele electronice, la fel ca şi traductoarele analogice de presiune, în
trecut aveau la bază 4 rezistenţe tensometrice, conectate în punte monofazată
(Witston), care îşi modificau rezistenţa proporţional cu forţa de presiune aplicată
asupra lor. Însă aceste rezistenţe tensometrice aveau o stabilitate mică şi o
dependenţă puternică faţă de temperatura lichidului, sau gazului. De aceea în
prezent ele au fost înlocuite cu 4 piezorezistenţe, care sunt mai performante. Ele
sunt implantate prin metoda difuziei pe o membrană de Oxid de Siliciu SiO2
(cuarţ) şi conectate în aceeaşi punte echilibrată Witston, într-o diagonală a căreia se
aplică o tensiune continue mică 3-5V de alimentare (excitare – fig.1.3.8,a). Când
asupra membranei este aplicată o forţă de presiune, puntea iese din echilibru,
generând în cea de-a doua diagonală o tensiune de ieşire mică (până la 150mV),
proporţională cu presiunea aplicată. Această tensiune analogică este apoi
amplificată de un amplificator operaţional şi transformată în semnal standardizat
de curent 4-20mA (la traductoare), sau într-un semnal discret Normal - Deschis
NO (la presostate), fiind comparată de un alt amplificator operaţional, care impune
primului o animită tensiune de referință Vref (fig.1.3.8,a). Deoarece rigiditatea
diafragmei si a piezorezistenţelor este relativ mică, presiunea exterioară se aplică
prin intermediul uleiului de silicon, separat de presiunea controlată de o diafragmă
exterioară adăugătoare.
a) b)
Fig.1.3.8. Elemente componente principale ale unui presostat electronic și
exemplu de presostat ultracompact TSC (NSC) Honeywell pentru aer
În figura 1.3.8,b este arătat unul din cele mai compacte presostate electronice
TSC (NSC) al companiei americane Honeywell, realizat în forma unui circuit
microelectronic integrat cu 2x4=8 picioruşe în partea inferioară şi un tubuşor din
masă plastică în partea superioară, pentru aplicarea presiunii aerului până la 7 bari.
Un alt exemplu de presostat electronic analogic, realizat cu 4 piezo-
rezistenţe, este PSD 25 al companiei americane ProSense, care este mai
performant decât cel precedent şi care are un preţ de 90 $, (fig. 1.3.9). Acest senzor
este prevăzut deja cu modificaţii pentru toată gama de presiuni industriale, având o
alimentare standardizată pentru automatizări 10-30V DC, două tranzistoare de
ieşire cu logică NO, NC pentru conectarea releelor exterioare, două LED-uri de
semnalizare ale acestora (3 şi 6), două rotiţe de prescriere manuală a presiunii Set
şi Reset (2), un conector cu patru picioruşe pentru conexiuni exterioare.
a)
b)
Fig. 1.3.9. Senzori piezorezistivi de proximitate PSD 25 ca presostate electronice
analogice ale companiei americane Prosense
Această companie produce, de asemenea, presostate electronice cu
microcontroler, LCD-display digital (Digital Pressure Switch) QPSL, care sunt
deja universale, deoarece în afară de contactele discrete NO-NC, mai generează la
ieşire şi un semnal analogic standardizat 4-20mA, adică pot funcţiona ca relee-
regulatoare şi ca traductoare continue de presiune (fig. 1.3.10). Ele au un LCD-
display cu 3 culori şi 2 indicatoare digitale (unul pentru valoarea măsurată, iar altul
pentru valoarea prescrisă). Fiecare ieşire discretă şi analogică are un semnalizator
propriu 1-2-3. Modificațiile QPS-AN sunt realizate cu tranzistoare n-p-n la ieșire,
care impun o conectare a releelor de sarcină Load la sursa pozitivă de alimentare
DC+ și la ieșirele OUT1-OUT2, iar modificațiile QPS-AP cu tranzistoare p-n- p –
la sursa negativă DC- și la ieșirile OUT1-OUT2. Ieșirea analogică 4-20 mA se
conectează numai la borna negativă DC-.
a)
Fig. 1.3.10. Presostate-traductoare electronice digitale şi universale QPSL ale

companiei ProSense şi scheme de conexiuni exterioare ale lor
Aceste presostate electronice digitale realizează setarea a 2 zone de histerezis,

atât la conectarea, cât și la deconectarea pompei (fig.1.3.11,a). Presiunea de lucru
în acest caz este stabilizată între valorile minime Lo<p<Hi.
a)
Fig. 1.3.11. Regimuri de funcţionare ale presostatelor electronice QPSL

Prosense
Presostatele electronice pneumatice EDP ale companiei franceze Parker
prevăd 2 semnale discrete la ieșire SP1-SP2 cu 2 zone de histerezis, setate prin 2
potențiometre – unul la conectarea compresorului, iar altul – la deconectarea lui
(fig.1.3.12). Setările necesare sunt efectuate cu ajutorului a 3 taste.
Fig.1.3.12. Presostat pneumatic discret EDP al companiei franceze Parker

1.3.2 Traductoare continue de presiune ale companiei Siemens
Toate traductoarele continue de presiune supraatmosferică şi absolută Siemens

au la ieşire un semnal în curent 4-20mA, care este mai stabil şi independent de
lungimea cablului faţă de semnalul 0-10V, deoarece este realizat în buclă închisă.
În figura 1.3.13 sunt arătate 2 tipuri din cele mai simple traductoare continue
de presiune supraatmosferice (senzorul are legătură cu atmosfera) şi absolută
(senzorul n-are legătură cu atmosfera) ale companiei Siemens; Sitrans P: seria Z
cu conectare prin filet şi seria Compact (ultima serie este destinată pentru industria
alimentară, farmaceutică şi biotehnică, în care trebuie respectate anumite cerinţe
igienice şi antiseptice). Pentru acest scop corpul acestor traductoare se
confecţionează din materiale speciale de calitate înaltă, iar senzorul 5 este separat
de presiunea lichidului tehnologic printr-o menmbrană 3 şi un ulei interior 4 (fig.
1.3.13,c). Aceste traductoare prevăd multe modificaţii pentru un diapazon relativ
mic de presiuni (de exemplu: 0-0,1;0-0,4;..., 0-1; 0-4; 0-6 bari...600bari).
a)
c)
Fig. 1.3.13, Traductoare continue de presiune Sitrans P: seriiile Z (a), Compact (b)
Ele au la bază acelaşi senzor cu 4 piezorezistenţe, conectate în punte,

semnalul cărora se amplifică cu un amplificator operațional AO şi se converteşte în
semnal standardizat analogic de curent I0≡p, sau tensiune U0≡p, utilizând o sursă
de alimentare UB la ieşire (fig. 1.3.14,a). Tensiunea de alimentare UB=±24V DC în
primul caz se conectează în serie cu rezistenţa de sarcină RL, iar în cazul al doilea –
independent (fig. 1.3.14, b). Semnalul AO servește ca prescriere pentru blucla
închisă de curent, sau de tensiune.
a)
Fig. 1.3.14. Principii structurale simplificate (a) şi de conexiuni exterioare ale

traductoarelor continue cu ieşire în curent I0 şi tensiune U0 (b)
În figura 1.3.15,a este prezentat un traductor analogic de presiune Sitrans P

seria ZD, realizat cu microcontroler µC şi integrat cu un indicator digital LCD cu
3 microtaste de configurare M, ↑, ↓, amplasate sub display. Senzorul piezorezistiv
este alimentat de la o tensiune constantă de referinţă UREF. Microcontrolerul
impune la intrare introducerea unui convertor analogo-digital A/D, iar la ielire – un
convertor inversat: digital/analogic D/A (fig. 1.3.15,c). Algoritmul şi parametrii
funcţionali ai microcontrolerului sunt înscrişi în memoria constantă EEPROM.
Semnalizarea semnalului de ieşire în diapazonul setat este realizată de un LED-
verde, iar ieşirea lui din această zona, precum şi erorile posibile, – de un LED roşu,
amplasat deasupra display-iului. Tasta M asigura alegerea regimului de
funcţionare, sau parametrului de setare, care se modifică prin tastele ↑,↓.Seria

MKII (fig.1.3.15,b) cu indicator analogic este destinată pentru medii agresive.
a) b)
c)
d)
Fig. 1.3.15. Traductoare continue de presiune Sitrans P seria ZD şi MK II cu
indicator integrat (a), schema structurală şi de conexiune exterioară (c-d)
O calitate mai înaltă a corpului inoxidabil este asigurată de modificaţia digitală
Sitrans P, seria P300 cu 2 variante de conectare la conducta tehnologică: prin filet
şi flanşă cu diafragmă izolatoare şi ulei interior de acţionare asupra senzorului.
Ultima variantă exclude zona de acumulare a impurităţilor posibile în industria
alimentară, farmaceutică, biotehnică, chimică (fig. 1.3.16). Display-iul digital şi
schema structurală a lor sunt asemănătoare cu seria precedentă ZD, însă în
convertoarele A/D (3) şi D/A (5) semnalul digital este notat prin #. Ieşirea 10 este
destinată pentru conectarea unui miliAmperimetru exterior. Pentru măsurarea
presiunii absolute senzorul n-are legătură cu atmosfera (fig. 1.3.16,c), iar pentru
presiunea supraatmosferică – are această legătură (fig. 1.3.13,c).
b)
Fig. 1.3.16. Traductoare continue de presiune Sitarns P seria P 300 (a), schema
structurală (b) şi construcţia senzorului piezorezistiv cu flanşă separatoare (c)
Cele mai universale şi mai performante sunt traductoarele diferenţiale de

presiune Sitrans DS III, destinate pentru toate tipurile de presiuni şi pentru ramuri
industriale cu cerinţe mecanice, termice, chimice, electromagnetice înalte (fig.
1.3.17). În acest scop, în partea de desubt a lor, sunt prevăzute 2 racorduri paralele
cu flanşe de conectare a 2 presiuni diferite. În figura 1.3.17, b este arătat senzorul
de măsurare diferenţială Δp=p1-p2 şi a debitului, deoarece Δp este proporţională cu
pătratul debitului unui lichid Q2. În acest caz senzorul piezorezistiv 4, montat pe o
membrană de protecţie 3, este introdus într-un ului interior de silicon 7, asupra
căruia acţionează din ambele părţi cele 2 presiuni exterioare prin membranele de
separare 1. Presiunele exterioare sunt aplicate prin intermediul flanşelor 5.
În figura 1.3.17, c este arătat acelaşi senzor piezorezistiv, utilizat pentru lichide
agresive şi măsurare hidrostatică a nivelului într-un rezervor, la care traductorul se
cuplează printr-o ţeavă cu membrană adăugătoare de separare 2, integrată cu o
flanşă de montaj cu un diametru relativ mare 1 la capăt (fig. 1.3.17,a). În acest
caz presiunea de intrare acţionează mai întâi asupra membranei exterioare 2, iar
aceasta o transmite mai departe prin canalul interior 10, umplut cu acelaşi ulei
interior 9, către membrana de separare 3 şi către senzorul piezorezistiv 6.
Elementele interioare ale senzorului sunt aceiaşi, însă au o altă numerotaţie.
a)
b)
c)
Fig. 1.3.17. Traductoare continue de presiune diferenţială Sitrans DS III (a) şi
senzorii de măsurare a debitului (b) şi nivelului (c)
Flanşa de montaj a traductorului permite cuplarea directă a lui, de exemplu

la flanşa integrată în fundul rezervorului. Dacă rezervorul este deschis, presiunea
atmosferică de deasupra lichidului este compensată de aceiaşi presiune atmosferică
de la intrarea a doua a traductorului, care rămăne liberă, însă deschisă pentru a
avea legătură cu atmosfera (fig. 1.3.18,a). În acest caz traductorul diferenţial de
presiune DS III măsoară nivelul în rezervorul deschis prin metoda hidrostatică.
Acest traductor analogic de
presiune, la fel ca şi oricare
altul, are nevoie de o
calibrare la introducerea lui
în exploatare. Pentru aceasta
trebuie setate presiunile
extremale de intrare pmin şi
pmax, care să corespundă
valorilor extremale ale
nivelului HMIN=HU şi
HMAX=H0, precum şi ale
curentului de ieşire
IMIN=4mA şi IMAX=20mA.
Fig. 1.3.18. Utilizarea

traductorului diferenţial de
presiune ca traductor de nivel
într-un rezervor deschis
Dacă este necesară măsurarea nivelului unui rezervor închis, utilizând acelaşi
traductor diferenţial de presiune cu flanşă de montaj, presiunea statică a aerului
deasupra lichidului trebuie compensată, aplicând-o la cea de-a doua intrare a
traductorului, deoarece p = p1 − p2 = LR  g  H + pA − pA = LR  g  H (fig. 1.3.19).
Setările valorilor extremale de presiune în ambele cazuri trebuie efectuate
conform relaţiilor:
pMIN = LR  g  HU
pMAX = LR  g  H0 ,
unde LR - densitatea lichidului din rezervor; g=9,81 m/s2 – acceleraţia căderii libere
Fig.1.3.19. Utilizarea traductorului diferenţial de presiune cu flanşă de montaj ca

traductor de nivel într-un rezervor închis
Traductorul diferenţial de presiune poate fi utilizat, de asemenea, pentru

măsurarea debitului lichidului dintr-o conductă orizontală strangulată
(îngustată), deoarece diferenţa de presiune Δp dintre ambele părţi ale strangulării
secţiunii interioare cu suprafaţa SC=3,14d2/4 este proporţională cu pătratul
debitului Q2 (fig.1.3.20). Relaţia iniţială exactă în acest caz
Q = C  SC 2  p L
Din această relaţie pot fi deduse presiunile extremale ale traductorului diferenţial,
utilizat pentru măsurarea debitului unui lichid:
  Q2   Q2
pMIN = L 2 MIN2 , pMAX = L 2 MAX2 ,
2   C  SC 2   C  SC
unde  C - coeficientul constructiv de debit al traductorului.
Fig. 1.3.20. Utilizarea traductorului diferenţial de presiune pentru controlul

debitului şi înfundării unui filtru într-o conductă verticală strangulată
1.3.3 Traductoare continue de presiune ale altor companii
O construcţie şi funcţionare asemănătoare o au şi traductoarele difernţiale de

presiune de presiune 2600T ale companiei ABB (fig. 1.3.21). Ele permit măsurarea
nu numai a presiunii diferenţiale, ci şi presiunilor supraatmosferice şi absolute,
nivelului unui rezervor şi debitului unui lichid, utilizând senzori inductivi, sau
piezorezistivi de măsurare, precum şi un senzor exterior de temperatură pentru
corecţii, deoarece presiunea gazelor variază şi în funcţie de temperatură.
Fig. 1.3.21. Taductoare diferenţiale continue 2600T ale companiei germane ABB
Aceste traductoare sunt alcătuite din 2 blocuri principale: de măsurare cu 2

racorduri de aplicare şi 2 senzori de măsurare a presiunilor de intrare, şi electronic
cu dispozitivele microelectronice de convertire, liniarizare, adaptare, indicare.
Blocurile sunt legate între ele prin filet metric, care permite o rotire a blocului
electronic cu un unghi până la 360 º faţă de blocul primar. Schema funcţională a
dispozitivelor electronice ale traductoarelor 2600T cu microcontroler programabil
şi alte dispozitive tipice este arătată în figura 1.3.22,a, iar schema de conexiuni
exterioare – în figura 1.3.22,b.
a)
Fig. 1.3.22. Schema funcţională şi de conexiuni exterioare ale traductoarelor de

presiune diferenţială 2600T
Conform acestor scheme, traductoarele 2600T prevăd 2 butoane locale de

calibrare şi numai 2 conductoare, atât pentru alimentare ±24V, cât şi pentru ieşire
şi interfaţă cu calculatorul, sau cu comunicatorul portativ HART. Acest lucru este
posibil datorită suprapunerii semnalului de interfaţă (ieşire) 4-20 mA, modulat în
frecvenţă înaltă şi cu o amplitudine 0,5 mA, peste semnalul de alimentare ±24V
(conform protocolului HART). Indicatorul analogic / digital se montează printr-o
priză specială deasupra cutiei laterale cu borne, iar cablul de conectare se introduce
printr-o gaură în carcasă (fig. 1.3.22,b). Cutia mai conţine 3 borne pentru
verificare şi conectare a comunicatorului exterior portativ HART.
Compania ABB a elaborat, de asemenea, şi modificaţii simplîficate de
traductoare 2600T cu un singur senzor, utilizat pentru măsurarea presiunilor
absolute și supraatmosferice cu o montare directă pe conductă (fig. 1.3.23).
Fig. 1.3.23. Modificaţii simplificate de măsurare a presiunilor absolute / supra

atmosferice 2600T ABB
Toate aceste traductoare sunt destul de performante, însă au un preţ de cost
relativ mare. De exemplu, costul traductoarelor de presiune absolută ale companiei
ABB, sau Siemens, constituie 1600-1800 Euro, iar costul traductoarelor
diferenţiale – 2200-2500 Euro. În multe acţionări electrice individuale pot fi
folosite cu succes şi traductoare analogice de presiune supraatmosferică sau
absolută mai simple – fără indicatoare şi microcontrolere, care sunt mai ieftine.
Dintre acestea pot fi menţionate traductoarele SEN ale companiei KOBOLD (fig.
1.3.24, a,b), traductoarele VEGABAR 53 ale companiei VEGA şi traductoarele
MBS 32/33 ale companiei DANFOSS (fig. 1.3.24, c). Preţul de cost al acestor
traductoare este de 8-10 ori mai mic, faţă de cele diferenţiale (universale).
a) b) c)
Fig. 1.3.24. Traductoare compacte de presiune supraatmosferică/absolută ale
companiilor KOBOLD şi DANFOSS
O largă răspândire în pneumatică și hidraulică au căpătat traductoarele

analogice compacte de presiune PSE ale corporației japoneze SMC, elaborate
pentru aer și lichide (fig.1.3.25).
Fig.1.3.25. Traductoare compacte de presiune PSE ale corporației japoneze SMC
1.3.4 Reglarea şi stabilizarea continuă a presiunii gazelor și lichidelor
În majoritatea aplicaţiilor industriale ale pompelor și compresoarelor sunt

necesare, de regulă, și alte câteva funcţii importante:
- reglarea exactă a presiunii în raport cu valorile prescrise de operator, de un
controler logic programabil (PLC), sau de un proces tehnologic;
- stabilizarea valorii prescrise a presiunii în raport cu consumul de lichid/gaz,
deoarece când acest consum creşte, presiunea scade;
- limitarea valorilor maxime/minime a presiunii în scopul unor protecţii,
micșorării pierderilor și ridicării randamentului sumar;
- optimizarea proceselor de variaţie a presiunii în regimuri dinamice de
pornire, sau oprire a pompelor și compresoarelor;
Toate funcţiile performate, menţionate mai sus, pot fi realizate numai de
sisteme continue de reglare automată (SRA) cu funcţionare în buclă închisă, cu
regulator şi traductor de presiune (presostatele nu pot asigura aceste performanţe).
În figura 1.3.26 este arătată schema bloc a buclei închise de reglare şi stabilizare
automată a presiunii unui compresor, care include un traductor analogic de
presiune (TP) cu ieşire 4-20mA de măsurare a presiunii 0-10 bari a resiverului de
acumulare (R), un regulator de presiune (RP), care intră în componenţa
variatorului de frecvenţă (VF). Când debitul de consum al aerului variază în limite
largi (Q=var), presiunea variază conform caracteristicii neliniare a compresorului
p(Q). Dacă se prescrie, de regulă, o presiune nominală pP=pN=Ip/kTP, atunci
regulatorul de presiune RP impune VF la începutul pornirii o frecvenţă maximă
f=fMAX, ceea ce asigură o creştere exponenţială a presiunii de ieşire p(t). Când
aceasta din urmă atinge valoarea prescrisă (nominală) pP=pN, RP micșorează
frecvența VF și turația compresorului până la o astfel de valoare, care să asigure
echilibrul (egalitatea) p(t)=pN, stabilizând apoi această valoare p(t)=pN=const,
indiferent de consumul de aer Q=var.
Fig.1.3.26. Schema bloc de reglare şi stabilizare automată continuă a presiunii unui

compresor cu acţionare electrică reglabilă în turaţie
În cazul pompelor centrifugale (PC) ale stațiilor de pompare a apei potabile

schema de reglare şi stabilizare a presiunii este identică (fig.1.3.27). În acest caz se
schimbâ doar denumirea acumulatorului - resiverul este înlocuit cu reţeaua de
consum a apei, care reprezintă, de asemenea, un rezervor cu diametru mic,
repartizat însă pe o lungime relativ mare. Deoarece volumul sumar al conductelor
rețelei de consum a apei potabile este mare, presiunea în această rețea variază
relativ lent. Acest lucru permite conectarea traductorului de presiune TP nu la
ieșirea rețelei, ci la ieșirea pompei centrifugale, adică în stația de pompare.
Fig.1.3.27. Schema bloc de reglare şi stabilizare automată continuă a presiunii unei

pompe centrifugale cu acţionare electrică reglabilă în turaţie
Presiunea maximă a traductoarelor de presiune este o mărime standardizată

(1,2,4,6,10,16…bari), de aceea pentru un compresor, sau pompă centrifugală, cu o
presiune maximă de pMAX= 6,5-7 bari se alege, un traductor cu o presiune puțin
mai mare:
pTP.MAX = (1,3 − 1,5 ) pC .MAX = (1,3 − 1,5 )( 6,5 − 7 ) bari  10 bari
La o variaţie a presiunii în diapazonul 0-10 bari, curentul standardizat de ieşire
al senzorului de presiune ISP=4-20 mA, ceea ce înseamnă, că la o presiune minimă
pMIN=0, curentul IMIN=4mA. De aceea, coeficientul de transfer al senzorului de
presiune (SP) este egal cu raportul diapazonului de variaţie a curentului ΔISP către
diapazonul de variaţie a presiunii Δp, adică cu tangenta unghiului de înclinaţie a

caracteristicii de transfer, originea 0 a căreea este decalată pe verticală în punctul
(0 bari,4mA) (fig.1.3.28):
I I MAX − I MIN 20 − 4 mA
k SP = = = tg = = 1.6
p pMAX − pMIN 10 − 0 bari
Dacă se alege o presiune nominală pN=4 bari, atunci curentul nominal al SP
ISP.N = kSPpN =1,6x4 = 6,4 mA
Însă traductorul de presiune (TP) prevede măsurarea presiunii, începând de la
valoarea IMIN, de aceea curentul nominal al traductorului ITP.N însumează această
valoare și valoarea nominală a curentului
senzorului ISP.N (fig.1.3.28):
ITP.N = IMIN+ISP.N = 4 mA +6,4mA = 10,4mA
Pentru ca SRA să asigure stabilizarea
presiunii nominale p(t)=pN=4bari=const, la
o variație a dibitului Q=var, curentul de
prescriere a buclei închise de presiune IP.N
trebuie să fie egal cu curentul nominal al
traductorului ITP.N :
IP.N = ITP.N = 10,4 mA
Fig.1.3.28. Caracteristica de transfer a senzorului și traductorului de presiune
Întrucât caracteristica de transfer a TP este liniară, coeficientul de transfer kTP

poate fi calculat relativ simplu: prin raportul dintre valoarea nominală a curentului
de ieșire ITP.N și valoarea nominală presiunii de intrare pN :
kTP = I TP.N / pN = 10,4 / 4 =2,6 mA/bari
Calculul corect al coeficientului acestui traductor are o importanță deosebită în
implementarea în practică a SRA a presiunii și în modelarea matematică a lui în
Matlab Simulink. În figura 1.3.29,a este este arătată schema structurală în Matlab
Simulink a SRA a compresorului de aer, analizat mai sus, în care coeficientul
Traductorului de Presiune este parametrizat prin coeficientul calculat de transfer
kTP = 2,6 mA/Bari. Datorită acestui calcul, regulatorul Proporțional-Integral (PI)
de presiune, la pornire, ridică automat presiunea compresorului pănă la valoarea
nominală p(t)=pN=4 bari, pe care apoi o stabilizează, când debitul aerului
comprimat variază în limite largi Q=var, modificând frecvența tensiunii și turația
motorului (fig.1.3.29,b). Funcția de transfer a acestui motor și a variatorului de
frecvență, în această schemă, este reprezentată în formă simplificată - printr-un
element aperiodic de gradul întâi, cu un coeficient de transfer
kAE=ωN/IRP.N=301,4/10,4= 29 rad/mAs,
 n 3,14  2880
unde N = 30 = = 301.44 rad s ; nN = 2880 rot/min.
N
30
Compresorul este reprezentat printr-un element proporțional, iar resiverul –
printr-un element aperiodic de gradul 1.În figura 1.3.29,b este reprezentat
procesul de variașie a presiunii de ieșire la pornirea compresorului, obținut după
datele calculate, iar în figura 1.3.29,c sistemul este optimizat printr-o mică corecție
parametrică.
Presiune
prescrisa
(s+0.125) 29
-K- 482
s s+1
Add Compresor 2s+1
Regulator Actionare
Add1 Presiune
presiune Electrica Resiver
1
s+1 Traductor
Robinet Transfer Fcn presiune
de consum
2.6
b) c)
Fig.1.3.29. Schema structurală de modelare în Matlab Simulink a SRA a presiunii
unui compresor cu piston și variația ei la pornire
1.3.5 Controlere specializate industriale de presiune
Controlerele de presiune prevăd mai multe canale de intrare/ieșire (senzori

discreți și traductoare analogice, presostate și regulatoare continue), precum și
display-iuri de afișare. În figura 1.3.30,a-b sunt prezentate controlerele discrete
simplificate de presiune PSE 200 și analogo-discrete PSE 300 ale corporației
japoneze SMC cu datele lor tehnice principale. Performanța principală a acestor
controlere constă în dimensiunile reduse (40mm în față) și funcțiile realizate:
➢ identificarea automatăa proceselor dinamice de variație a presiunii;
➢ acordarea automată a parametrilor regulatoarelor continue;
➢ afișarea informațiilor principale, inclusiv a valorilor minime și maxime;
➢ funcția auto-shift - activare comandată a semnalelor analogice de ieșire;
➢ comutarea, blocarea, corecția și resetarea semanalelor;
➢ compensarea fluctuațiilor semnalelor măsurate și altele.
În figura 1.3.30,c este arătat principiul de conectare a unei ieșiri analogice în

tensiune (Sortie analogique) și a 2 ieșiri dicrete cu colectorul deschis al
tranzistoarelor N-P-N (OUT1-OUT2).
a-b)
c)
Fig.1.3.30. Controlere simplificate de presiune PSE ale corporației japoneze SMC
Controlerele specializate de presiune se utilizează pentru automatizarea
stațiilor de pompare a apei potabile, stațiilor centralizate de canalizare și
irigare. Toate companiile producătoare de pompe și stații modulare de pompare,
de exemplu companiile germane WILO și GRUNDFOS, livrează aceste stații
împreună cu controlerele incorporate de automatizare (vezi punctul 4.1).
Controlere asemănătoare produc și alte companii, de exemplu СУНА 122 OWEN
și controlerele PCM CWS DANFOSS (fig.1.3.31,a). Ele sunt prevăzute pentru
automatizarea stațiilor până la 4 pompe, care pot avea:
➢ acționare nereglabilă (cu conectare directă la rețea);
➢ acționare frecvențială individuală (cu VF pentru fiecare pompă);
➢ acționare frecvențială unitară (cu un singur variator de frecvență pentru
una din pompe, celelalte se conectează direct la rețea).
În colectoarelele de inrare și ieșire ale stației sunt instalate câte un sezor discret
de presiune (S1, S3 - pentru controlul prezenței apei) și câte un traductor analogic
(S2, S8 – pentru automatizarea conectării/deconectării pompelor paralele), iar la
ieșirea fiecărei pompe este conectat câte un traductor analogic (S4-S7), utilizat
pentru reglarea frecvențială a motorului fiecărei pompe (fig.1.3.31,b). În fiecare
moment de timp lucrează o singură pompă, care asigură stabilizarea presiunii de
ieșire, la o variație a consumului de apă, conform schemei tipice în buclă închisă
din figura 1.3.27. În caz dacă consumul apei crește și regulatoarul ridică frecvența
agregatului reglabil până la valoarea maximă, iar presiunea este totuși mai mică
față de valoarea prescrisă, controlerul de automatizare conectează paralel o pompă
adăugătoare. Acest controler mai asigură o rotație a conectării / deconectării
pompelor (peste un anumit interval de timp), pentru a echilibra uzura lor mecanică.
a) b)
Fig.1.3.31. Controler specializat de presiune PCM CWS al companiei DANFOSS
cu și fără display
În figura 1.3.32,a este prezentată schema simplificată de utilizare a
controlerelor specializate СУНА 122 OWEN pentru automatizarea unei stații de
canalizare în funcție de nivel cu 2 pompe, una fiind reglabilă, îar în figura 1.3.32,b
– pentru o stație de apă potabilă cu 3 pompe și 1-3 variatoare de frecvență ПЧВ.
a)
a)
Fig.1.3.32. Automatizarea stațiilor de pompare cu controlere СУНА 122 OWEN
Automatizarea stațiilor de pompare poate fi realizată, de asemenea, și cu

ajutorul Controlerelor Programabile Logice (PLC) universale.
92 1.4 SENZORI, REGULATOARE ŞI CONTROLERE DE TEMPERATURĂ
1.4 Senzori, regulatoare şi controlere specializate de temperatură
1.4.1 Senzori de temperatură şi calculul parametrilor lor
Temperatura reprezintă un parametru tehnologic, care caracterizează energia

termică interioară a lichidelor, gazelor şi corpurilor solide şi care nu poate fi
măsurată direct. De aceea controlul indirect al ei se efectuează cu ajutorul altor
mărimi fizice, univoc dependente de temperattură, de exemplu a volumului,
presiunii gazelor, rezistenţei electrice, radiaţiei termice. Ultima metodă stă la baza
pirometrelor, care se utilizează pentru măsurarea temperaturilor relativ mari (600-
6000ºC). În majoritatea automatizărilor industriale se folosesc 3 tipuri de senzori
de temperatură (ST):
- termorezistenţe din metale (Cupru, Platină) pentru temperaturi – 50 ÷ +250ºC
- termistoare (termorezistenţe semiconductoare cu coeficient +/- de temperatură)
- termocupluri (2 metale sudate şi încălzite la un capăt) pentru 50ºC ÷ 1750ºC.
În figura 1.4.1 sunt prezentaţi 2 senzori de temperatură Pt 100 de lungime
diferită ai companiei germane KOBOLD cu 2 termorezistenţe din platină în
fiecare din ei, care la temperatura de 0ºC au o rezistenţă R0 = 100 Ώ [75]. Curentul
nominal al lor constituie 23 mA, iar tensiunea nominală – 24 V DC. Senzorul de
platină este protejat într-o teacă metalică tubulară cu un diametru de 6 mm şi o
grosime de 1 mm, ceea ce corespunde execuţiei IP 67. O astfel de execuţie asigură
o inerţie termică relativ mică (până la 3 s). Fiecare rezistenţă se conectează în
exterior prin 2x2 conductoare paralele, pentru a asigura o precizie înaltă prin
compensarea rezistenţei conductoarelor. Al 2-lea parametru de bază al acestor ST
îl constitue raportul W100 =R100/R0=1,385, unde R100 – rezistenţa în Ohmi la 100˚C.
În figura 1.4.2 sunt prezentate 3 termorezistenţe de cupru TCM 50 (100) cu
valori la 0˚C R0=50 (100) Ώ, un curent nominal de 5 mA, precum şi 3 termocupluri
cu conductoare flexibile ale companiei ruseşti OWEN. Raportul rezistenţelor W100
la Cupru puţin diferă: W100 = R100 / R0 = 1,426. Teaca exterioară de proteţie este
mai groasă, de aceea inerţia termică a lor este mai mare (30 s).
Fig. 1.4.1. Senzori de

temperatură cu 2
termorezistenţe de platină
Pt 100 ale companiei
germane Kobold
Fig. 1.4.2. Termorezistenţe şi termocupluri ale companiei OWEN
1.4 SENZORI, REGULATOARE ŞI CONTROLERE DE TEMPERATURĂ 93
Pentru sistemele de încălzire, ventilare şi condiţionare a aerului (HVAC) au
fost propuse, de asemenea, termorezistenţe Pt 500, Pt 1000 cu un diapazon – 50 ÷
+ 120 ºC şi cu o precizie mai mare: 0,3 + 0,005 T ºC (fig. 1.4.3). Pentru măsurarea
temperaturii aerului din sistemele de
ventilare aceste termorezistenţe au o
capsulă de protecţie cilindrică de un
diametru 5 mm şi un cablu lung de 2 m,
iar pentru aerul din atmosferă - o
protecţie mai simplă - în forma unei
cutii cilindrice, ceea ce micşorează
inerţia termică.
Fig. 1.4.3. Termorezistenţe de precizie
înaltă Pt 1000 ale companiei OWEN
Unele termorezistenţe ale companiilor germane (ABB, Simens, Kobold) sunt

integrate cu adaptoare adăugătoare de transformare a rezistenţei în curent unificat
4-20 mA, montate direct pe senzor, care alcătuiesc împreună un traductor de
temperatură TT(fig. 1.4.4). Pe unele adaptoare sunt montate în plus şi indicatorul
de temperatură. În figura
1.4.4, sunt indicate, de
asemenea, 2 formule de
calcul a curentului de ieşire
Iвых al TT, în cazul când
este dată temperatura
curentă T, şi invers –
calculul temperaturii Tизм
pentru orice valoare
măsurată a curentului Iизм.
Fig. 1.4.4. Adaptoare şi traductoare integrate de temperatură ale companiei ABB

Aşadar, un traductor de temperatură (TT) este constituit din 2 dispozitive:
senzorul de temperatură (ST) şi adaptorul de semnal electric standardizat în
curent (AI), sau tensiune (AT). Dacă producătorii de senzori indică în cataloagele
lor raportul rezistenţelor R100/R0=W100 în diapazonul 0-100˚C, atunci cunoscând
rezistenţele standardizate R0 pentru 0˚C, pot fi calculate rezistenţele pentru 100˚C:
R100(Cu)=1,426 R0(Cu)=1,426x50=71,3 Ώ
R100(Pt)=1,385 R0(Pt)=1,385x100=138,5 Ώ
Acesti parametri permit calculul coeficientului static de transfer al senzorilor de
temperatură (Cu, sau Pt), ca un raport dintre diapazonul de variaţie al rezistenţei de
ieşire ΔR şi diapazonul de variaţie a temperaturii de intrare ΔT (fig.1.4.5):
R R − R0 71,3 − 50 
Cu
kST = = 100 = = 0, 213
T TMAX − TMIN 100 − 0 C
R R − R0 138,5 − 100 
Pt
kST = = 100 = = 0,385
T TMAX − TMIN 100 − 0 C
Conform fig.1.4.5, rezistenţa de ieşire a acestor senzori la orice temperatură Ti
i
RST = R0 + kST  (Ti − TMIN )
Adaptorul de semnal electric AE transformă rezistenţa senzorilor ΔR în semnal
electric standardizat de curent ΔI=4-20mA, sau de tensiune ΔU=0-10V (1-5)V DC.
Ca urmare, coeficienţii de transfer ai acestor adaptoare de curent AI:
I I − I MIN 20 − 4 16 mA
Cu
k AI = = MAX = = = 0, 75
R RMAX − RMIN 71,3 − 50 21,3
Cu Cu

I I − I MIN 20 − 4 16 mA
k AIPt = = MAX = = = 0, 415
R RMAX − RMIN 138,5 − 100 38,5
Pt Pt

Coeficientul sumar de transfer al traductorului de temperatură TT este egal:
mA
Cu
kTT = kST
Cu
 k AI
Cu
= 0, 213  0, 75 = 0,16
C
mA
Pt
kTT = kST
Pt
 k AIPt = 0,385  0, 415 = 0,16 ,
C
adică ambele traductoare de temperatură (cu senzori diferiţi), au unul şi acelaşi
coeficient de transfer 0,16 pentru diapazonul ales de temperaturi 0-100 ˚C.
Coeficientul de transfer al acestor traductoare
poate fi calculat şi după osingură formulă, care se
obţine prin introducerea relaţiilor fiecărui
coeficient, sau prin caracteristica din figura 1.4.5
R I I 20 − 4 mA
kTT =  = = = 0,16
T R T 100 − 0 C
In=IMIN+kTT[Tn-TMIN]=4+0,16x(50-0)=12 mA
Fig.1.4.5.Caractaristica de transfer a ST și TT
Funcția de transfer a TT descrie regimul dinamic, care depinde nu numai de
coeficientul static kST=0,16 mA/°C, ci și de inerția termică a carcasei metalice,
exprimată printr-o constantă inerțială de timp TTT, măsurată în secunde [s]
HTT(s) =ΔI(s)/ΔT(s) = kTT/(1+TTTs),
unde TTT≈tI/3,5 [s]; tI – timpul de inerție termică de catalog al TT; s=d/dt -variabilă
Întrucât TT este asociat, de regulă, cu un indicator de temperatură (IT),
conectat la ieşirea traductotului, coeficientul de transfer al acestui indicator kTT
T 1 1 C
k IT = = = = 6, 25
I kTT 0,16 mA
Temperatura nominală Tn (arbitrară Ti) a indicatorului de temperatură IT, pentru
un curent nominal In=12 mA (sau arbitrar Ii) al TT, se calculează după relaţia:
Tn(i)=TMIN+kIT[In(i)-IMIN]=0+6,25x(12-4)=50˚C.
Federația Rusă în 2006 a trecut la un nou standard european de calcul al
coeficienților de temperatură (transfer al senzorilor ST) și traductoarelor de
temperatură TT (ГОСТ 8.625-2006). Coeficientul de transfer al senzorilor de
temperatură în acest caz este notat printr-o altă literă și se calculează după o altă
formulă:
Ca urmare, coeficientul de temperatură αST reprezintă coeficientul după

standardul vechi kST, exprimat în unități relative, care indică cu cât variază
rezistența senzorului ΔR, în unități relative ΔR/Ro, la variația temperaturii
ΔT=1°C:
αST = kST /Ro
Coeficientul αST se indică în cataloage în locul parametrului vechi W100=R100/R0,
ceea ce permite simplificarea unor calcule, însă rezultatele se obțin aceleași. Într-
adevăr, dacă este cunoscut coeficientul αST, putem calcula kST, fără a calcula
valoarea R100:
kST = αSTR0 ,
de exemplu pentru senzorul de cupru, sau de platină, se abțin aceleași rezultate:
.
Cunoscând coeficientul de temperatură αST, putem determina variația
rezistenței senzorului ΔR la o variație arbitrară a temperaturii ΔT=100°C:
ΔR = αSTR0ΔT.
Pentru senzorul de cupru ΔR(Cu) =αST (Cu)R0(Cu) ΔT=0,00426x50x100=21,3 Ω,
iar pentru senzorul de platină ΔR(Pt) =αST(Pt)R0(Pt)ΔT=0,00385x100x100=38,5 Ω
Pe baza acestei variații calculate ΔR, precum și pe baza variației standardizate
a curentului ΔI=IMAX-IMIN=16 mA (fig.1.4.5), putem calcula aceleași valori ale
coeficientul Adaptorului de curent AI, pentru senzorul de Cupru și Platină:
;
Coeficientul sumar al traductorului de temperatură TT kTT rămâne același:

;
.
1.4.2 Indicatoare şi regulatoare industriale de temperatură OWEN
În prezent se produce o mare varietate de indicatoare şi regulatoare

electronice de temperatură (RT) – discrete sau analogice, simple sau cu funcţii
complexe, cu 1-2, sau 8 canale de reglare, cu funcţionare autonomă, sau în reţea de
automatizare [11-12]. Regulatoarele multifuncţionale, cu posibilităţi de configurare
a structurii şi de parametrizare în diferite regimuri, se numesc controlere
specializate. Însă atât regulatoarele electronice simple, cât şi controlerele
specializate, sunt realizate cu microcontrolere şi cu dispozitive microelectronice
auxiliare, de aceea sunt relativ compacte. O altă trăsătură comună a lor constă în
integrarea în regulatoare a 1-2 indicatoare digitale de afişare cu 4 cifre de
culoare roşie/verde pe panoul de comandă. La controlerele companiei OMRON
aceste cifre îşi pot schimba automat culoarea în caz de avarii.
Pentru a lărgi domeniile de utilizare ale acestor dispozitive, majoritatea
firmelor producătoare au multiplicat funcţiile, au standardizat şi unificat intrările
lor pentru a putea fi aplicate pentru oricare parametru tehnologic – presiune, nivel,
debit, umiditate, masă, concentraţie. Ca urmare, aceste regulatoare şi controlere
specializate s-au apropiat de cele universale. Din multitudinea existentă pe piaţă, în
continuare vor fi descrise pe scurt unele dispozitive ale companiei ruseşti OWEN,
care sunt mai simple şi mai ieftine în comparaţie cu variantele asemănătoare ale
companiilor ASCON, AUTONICS, SIEMENS, OMRON şi altele.
În tabelul 1.4.1 sunt indicate modificaţiile şi particularităţile principale ale
regulatoarelor integrate de temperatură TPM, produse de compania OWEN [75].
Nomenclatura regulatoarelor de temperatură OWEN Tabelul 1.4.1
Modificaţie Ncanale Funcţii realizate şi particularităţi principale
2TPM0 2 Măsurare, afişare şi calculul diferenţei ∆T
TPM1 1 Măsurare, afişare, reglare discretă bipoziţională, analogică
proporţională, semnalizare şi, înregistrare exterioară
2TPM1 2 Funcţiile modificaţiei precedente în 2 canale, plus 1 canal
de reglare discretă tripoziţională pentru poziţionere
TPM10 1 Măsurare, afişare, reglare discretă bipoziţională şi reglare
PWM şi analogică PID, cu funcţie de autoacordare
TPM12 1 Măsurare, reglare discretă tripoziţională PID, autoacordare
TPM501 1 Măsurare, afişare, reglare bipoziţională temporizată
TPM500 1 Măsurare cu termorezistență, afișare, cu 2 ieșiri discrete
(una la 30A) On/Off, sau PID, și o ieșire analogică
TPM200 2 Funcţiile modificaţiei 2TPM0, plus interfaţă RS 485
TPM201 1 Funcţiile modificaţiei TPM1, plus interfaţă RS 485
TPM202 2 Funcţiile modificaţiei 2TPM1, plus interfaţă RS 485
TPM210 1 Funcţiile modificaţiei TPM10, plus interfaţă RS 485
TPM101 1 Regulator PID cu intrare universală şi interfaţă RS 485
УКТ 38 1- 8 Măsurare, afişare, semnalizare, interfaţă RS 232
TPM138 1 – 8 Măsurare, afişare, reglare discretă bipoziţională, RS 485
TPM148 1 – 8 Funcţiile modificaţiei precedente, plus reglare PID
1.4.2.1 Regulatoare-indicatoare simplificate de temperatură TRM
Cele mai simple indicatoare şi regulatoare de temperatură (termostate
electronice) OWEN sunt cele cu 1-2 canale; 2TPM0, TPM1, 2TPM1, care au 2
variante ale tensiunii de alimentare (A, sau B) şi 4 variante constructive: două –
pentru montare pe panou (Щ1, Щ2), una – pe perete (Н) şi una – pe rigleta DIN
de 35mm (Д) (fig. 1.4.6). Ele pot avea ca senzori de măsurare nu numai
termorezistenţe (TC), sau termocupluri (ТП), ci şi alte traductoare de presiune,
nivel, debit, cu semnale standardizate (У – intrare universală) 4-20 mA, sau 0-10V.
Elementele lor de ieşire pot avea modificaţiile următoare:
P–contacte de releu 8A,220V
K–optocuplor cu tranzistor n-
p-n 400mA, 60V pentru c.c.
C–optocuplor cu triac
monofazat 50 mA, 240V, c.a.
C3–optocuplor cu triac
trifazat 50 mA, 240 V, c.a.;
И (У) – convertor numeric/
analog (ЦАП) de curent 4-20
mA, sau tensiune 0-10 V;
РИ, КИ, СИ - regulatoare cu
2 ieşiri (discretă şi analogică
proporțională);
T - Solide State Releys (relee
electronice de curenți mari:
30-60 A) - твердотельные
реле (pentru încălzitoare);
Fig. 1.4.6. Regulatoare de temperatură OWEN 2TPM0, TRM1, 2TPM1
În figura 1.4.7, a-b sunt indicate scheme de conectare a termorezistenţelor cu 3
conductoare, termocuplurilor şi a altor senzori universali (У) cu curent, sau
tensiune standardizată, utilizând pentru conectarea lor doar 3 intrări Вход x=1-3.
În figura 1.4.8 a-e sunt prezentate scheme de conectare ale elementelor de ieşire
TRM1, 2 TRM1 în variantele menţionate mai sus: P, K, C, C3, И, T, separate prin
optocuploare. Conectarea elementelor de ieşire Выход x=1-3 necesită tensiuni
exterioare de alimentare (x – specificație generalizată pentru mai multe termostate)
Fig. 1.4.7. Scheme de conectare a senzorilor de intrare ale termostatelor TRM1

a)
b)
c)
d)
e)
Fig. 1.4.8. Scheme de conectare a elementelor de ieşire ale termostatelor TRM1
Un sistem tpic de reglare automată a unui oricărui parametru tehnologic

(temperatură, presiune, nivel, debit), are o structură tipică, în care traductorul
măsoară valoarea curentă a acestui parametru, pe care regulatorul o compară cu
valoarea prescrisă (Set Point SP, sau Уставка Туст), calculând abaterea
(рассогласование) E(t)=Туст-T(t) și generând la ieșire un semnal Y(t), aplicat la
un anumit element de execuție (исполнительный элемент) (fig. 1.4.9). Ca
element de execuție poate servi un încălzitor electric, un frigider, sau un robinet,
care reglează debitul unui anumit agent termic într-o conductă.
Fig.1.4.9. Structura generală simplificată a oricărui sistem tipic de reglare automată

în buclă închisă
Modificaţiile TRM1, 2TRM1 includ 1-2 canale interioare independente, care
asigură măsurarea temperaturii, sau oricărui alt parametru tehnologic standardizat
al unui obiect/proces, calculând apoi rădăcina pătrată, sau diferența (în cazul
utilizării a 2 traductoare), indicând la display digital mărimea măsurată, efectuînd
niște operații logice prin intermediul unui dispozitiv logic (Логическое
Устройство ЛУ) după o lege bipozițională a unui termostat electronic și
generând la ieșire un semnal discret ON/OFF (de tip releu, sau tranzistor), aplicat
la un anumit element de execuție (fig.1.4.10). Evident, că utilizarea unui display
digital și generarea la ieșire a unui semnal discret ON/OFF, este realizată cu
ajutorul unui microcontroler de 8-biți, care prevede la intrare un Convertor
Analogo-Digital CAD, iar la ieșire – un Convertor Digital-Discret CDD (vezi
traductoarele continue de presiune din punctul 1.3).
Fig.1.4.10. Schema simplificată a termostatului electronic TRM1
Aceste termostate prevăd 2 corecţii ale caracteristicilor elementelor de

măsurare, prima dintre care se realizează prin deplasarea pe verticală a
caracteristicii T(RTCM), sau T(TИЗМ), cu o mărime δ, datorată necompensării
rezistenţei proprii a conductoarelor (în cazul măsurării cu 2 conductoare), sau
abaterii rezistenţei R0 de la valoarea standartizată (50Ώ, sau 100Ω) (fig. 1.4.11, a).
Această corecţie se setează prin parametrul b1-1 din grupa de măsurare b1-1 -
b1-9. A doua corecţie, setată prin parametrul b1-2, compensează alte erori ale
senzorilor, de exemplu, de eroarea coeficientului de temperatură α (Cu, Pt).
Această corecție schimbă deja înclinaţia aceloraşi caracteristici cu un coeficient
unghiular β=0,9-1,1, cu care se înmulţeşte valoarea măsurată a temperaturii:
T=βTИЗМ (fig.1.4.11,b).
Fig. 1.4.11. Corecţia caracteristicilor elementelor de măsurare TRM
În momentul conectării tensiunii de alimentare TRM1 (2TRM1) intră automat

în regimul normal de lucru „РАБОТА”, când la display se indică parametrul
măsurat de senzor. La apăsarea scurtă a primei taste ▲ se indică valoarea TУСТ.
Dacă se apasă un timp scurt tasta PROG, se trece la setarea parametrilor principali:
temperatura prescrisă TУСТ şi zona de histerezis Δ cu un diapazon 0-9999 (fig.
1.4.12) [TУСТ=30°C,Δ=1°C-setări de uzină].. Setarea acestor parametri este însoţită
de aprinderea LED-lui respectiv. Dacă tasta PROG se ţine apăsată nu mai puţin de
3 s, se trece la programarea parametrilor adăugători ai grupei de selectare logică a
regimurilor A1-1→A1-9, sau grupei tipului senzorilor de măsurare b1-1→b1-9.
Fig. 1.4.12. Regim de setare a parametrilor TУСТ şi Δ ai regulatoarelor TRM 1

În figura 1.4.13 temperatura reală a obiectului de reglare T(t), măsurată de
senzor și reprezentată printr-o curbă, se compară nu cu valoarea prescrisă T=TУСТ,
ci cu valoarea (T+Δ) şi (T-Δ), generând la ieșire semnale ON/OFF, în funcție de
logica selectată (1-4). Însă eroarea reală de stabilizare a temperaturii este relativ
mare: ET=T(t)-T>2Δ, datorită inerţiei termice a încălzitorului electric și semnalului
nereglabil (constant și maxim) de ieșire.
Dispozitivul logic ЛУ al acestor termostate electronice prevede 4 logici
diferite de reglare, alese prin parametrul A1-1. (fig.1.4.13):
1) Logica directă (1), utilizată pentru echipamente de încălzire (boilere),
când încălzitorul se conectează, dacă temperatura reală T(t) este mai mică
decât diferenţa (T-Δ) şi se deconectează când T(t) depăşeşte suma T+Δ ;
2) Logica inversă (2), utilizsată pentru sisteme frigorifice, când compresorul
frigiderului se conectează, când temperatura reală T(t) depăşeşte suma T+Δ,
şi se deconectează, când T(t) scade sub valoarea T-Δ;
3) Logica regimului staţionar (3) - de intrare a mărimii reglate T(t) în
diapazonul de stabilizare staţionară: (T-Δ)<T(t)< (T+Δ) (temperatura variază
lent, de aceea atingerea temperaturii prescrise poate să dureze o perioadă
tranzitorie lungă);
4) Logica regimului de dinamic, sau de avarie (4) de ieşire a mărimii reglate
T(t) din regimul staţionar (T+Δ)<T(t)<(T-Δ) (în acest caz regulatorul se află
permanent într-o stare ON, sau OFF).
Fig. 1.4.13. Principii de reglare automată discretă bipoziţională a regulatoarelor

TRM, ca termostat electronic cu 4 logici diferite
Zona de histerezis Δ este însă necesară pentru a exclude pornirile dese ale
elementelor de execuţie (motorului compresoarelor, ventilatoarelor, robinetelor).
Avantajul termostatelor electronice TRM1, 2TRM1 OWEN, în comparație
cu termostatele mecanice clasice, constă nu numai în creșterea funcțiilor și
preciziei de stabilizare a temperaturii, ci și în realizarea în plus a regimului
continuu (analogic) de reglare proporţională (P) 4-20mA, mărind doar zona de
histerezis Δ (în comparaţie cu regimul discret) şi conectând la ieşirea analogică 4-
20mA (0-10V) un variator de tensiune alternatoivă cu 2 tiristoare conectate
antiparalel. În acest regim se alege mai întâi temperatura prescrisă (уставка) TУСT,
care trebuie să fie egală cu temperatura medie a obiectului de reglare (OR), pentru
care abaterea Et=T(t)-TУСТ=0 (T(t)=TУСТ), iar zona dublă de histerezis 2Δ
determină diapazonul de reglare contimue (banda de proporţionalitate П=Xp=2Δ
– зона пропорциональности) (fig.1.4.14).
De exemplu, pentru un cuptor de coacere a pânii temperatura prescrisă TУСТ
poate fi aleasă la valoarea medie TУСТ=220˚C, iar zona de histerezis se alege
Δ=50˚C (2Δ=100˚C). La începutul coacerii, când aluatul are o umiditate mare, este
necesară o temperatură mai mare (maximă): T(t)=TMAX=TУСТ+Δ=
=220˚C+50˚C=270˚C. La sfârşitul coacerii, pentru ca pânea să nu ardă,
temperatura trebuie micşorată până la valoarea minimă T(t)=TMIN=TУСТ-Δ =220˚C-
50˚C=170˚C. Evident, în mijlocul coacerii tempeatura curentă T(t)=TУСТ=220˚С.
Fig. 1.4.14. Principii de reglare proporţională a termostatului electronic TRM1 cu

logică directă şi inversă
În figura 1.4.15 sunt prezentate 2 exemple de utilizare a regulatorului 2TRM1
cu o reglare discretă bipoziţională ON/OFF şi analogică proporţională P a 2
camere încălzitoare electrice (ТЭН 1-2), în care este montat câte un senzor de
temperatură. În ambele exemple este prezentată și diagrama de funcționare
corespunzătore. În varianta a doua, la ieşirea analogică ЦАП 4-20mA a fiecărui
termostat, este necesar câte un convertor analogic adăugător БУСТ, care reprezintă
un variator monofazat tipic de tensiune alternativă cu 2 tiristoare antiparalel de
convertire a semnalului 4-20 mA într-o tensiune alternativă reglabilă 0-220V,
50Hz. Setarea (calibrarea) diapazonului dorit de temperaturi TMIN-TMAX,
corespunzător diapazonului 4-20 mA ЦАП, se efectuează cu ajutorul parametrilor
A1-3 – A1-4 (fig.1.4.16).
Fig. 1.4.15. Exemple de utilizare 2TPM1în regim discret şi continuu
Fig.1.4.16. Setarea parametrilor Convertorului Digital Analogic (ЦАП).
Termostatele electronice mai ferformante TRM10, TRM 12, TRM 101,

TRM 500 asigură nu numai o reglare discretă simplă ON/OFF, ci și o reglare
pulsatorie mai performantă: Proporțional-Integral-Derivativă (PID) (fig.1.4.17).
Fig.1.4.17. Schema simplificată a regulatorului TRM12 cu reglare PID și 2 ieșiri

Reglarea variabilă PID este realizată de un microcontroler cu 8 biți după
principiul PWM (Pulse White Modulation, sau Широтно-Импульсной
Модуляции ШИМ) – printr-o modulaţie în durată D (lățime variabilă, măsurată
în secunde 0-Tсл [s]) a impulsurilor procentuale de ieșire Y%, la o perioadă
Tсл=const, măsurată în secunde [s] (fig.1.4.18,a). Mărimea procentuală a acestei
durate D se calculează după relația
D = Y%Tсл / 100% .
De exemplu, dacă perioada constantă a impulsurilor de ieșire este 100s, atunci
➢ pentru Y=10% se obține o durată D=10x100/100=10s;
➢ pentru Y=50% se obține o durată D=50x100/100=50s;
➢ pentru Y=80% se obține o duratî D=80x100/100=80s (fig.1.4.18,a).
Pentru regulatorul TRM 12 perioada dorită a impulsurilor de modulație ШИМ
se setează prin parametrul A1-5 în diapazonul Tсл=0-80s (valoarea setată de uzină
fiind Tсл=10s, pentru o precizie mai înaltă), iar valoarea minimă a impulsurilor se
seterază prin A1-8=10-200ms (valoarea minima setată de uzină 200ms).
Regulatorul PID asigură o precizie mai înaltă de stabilizare a temperaturii
prescrise (eroare staționară mai mică, față de termostate), deoarece când
temperatura reală atinge valoare prescrisă TУСТ, se micșorează abaterea
E(t)=(TУСТ-T(t)→0), iar durată D (lățimea) impulsurilor ШИМ de ieșire se
micșorează (fig.1.4.18,b). Aceste impulsuri scurte nu permit temperaturii să se
depășească mult valoarea prescrisă (E(t)<±1°C). Însă la ponire/oprire abaterea
temperaturii E(t)>±(5-6)°C, de aceea regulatorul PID lucrează ca un termostat
bipozițional, generând la ieșire semnalul continuu ON, sau OFF.
a) b)
Fig.1.4.18. Principii de modulație în durată PWM (ШИМ) a regulatoarelor PID
Regulatorul PID TRM 12 cu 2 ieșiri discrete PWM se utilizează, de regulă,

pentru comanda robinetelor, care modifică debitul agentului termic în conducte,
asigurând stabilizarea necesară a temperaturii precrise. Însă robinetele motorizate
necesită o logică de Deschidere / Închidere (Больше/Меньше) cu contacte
diferite, de aceea TRM 12 are 2 relee de ieșire (fig.1.4.17). Dacă abaterea E(t)>0,
se activează ieșirea ВУ1, care conectează contactorul KM1-Deschidere, iar dacă
E(t)<0, se activează ВУ2 (KM2) - Închidere (fig,1,4,19,a-b).
O logică asemănătoare necesită sistemele de condiționare a aerului. Dacă
temperatura mediului este negativă, se activează ВУ1 Încălzire, iar dacă
temperatura pozitivă a mediului este prea înaltă, se activează ieșirea ВУ2 Răcire,
alegând de fiecare dată echipamente, concepute să realizeze aceste funcții.
a) b)
Fig.1.4.19. Principii de reglare PID PWM a celor 2 ieșiri ale regulatorului TRM12
1.4.2.2 Regulatoare performante TRM 500 cu utilizare în masă

Regulatoarele performante PID TRM 500 și TRM 101 sunt cele mai
răspândite, având deja 2 display-iuri: unul pentru afișarea temperaturii măsurate și
altul – pentru indicarea temperaturii prescrise TУСТ, (fig.1.4.21). TRM 500 prevăd 2
modificații, 2 valori TУСТ, 3 ieșiri (Releul 1 poate fi la 5A, sau 30A pentru TTP -
твердотельное реле - releu de stare solidă), modul Wi-Fi, precum și o
introducere manuală a parametrilor necesari ai regulatorului PID, sau o
autoacordare a acestora (în momentul conectării, pe bază experimentală: se
modifică brusc TУСТ și se determină parametrii obiectului de reglare (constantele
de timp și coeficientul de transfer), iar pe baza lor se calculează (după anumite
criterii) parametrii regulatorului PID, care asigură o pornire și ieșire optimă la
temperatura prescrisă (Set Point SP) - cu un suprareglaj și timp minim (fig.1.4.20).
Fig.1.4.20. Proces de pornire la o autoacordare optimă a regulatorului PID

Aceste regulatoare-indicatoare prevăd aceleași 3 taste de programare, având
doar mai multe LED-ri de semnalizare (fig.1.4.21).
a)
b)
c)
Fig. 1.4.21. Panoul frontal al termoregulatoarelor PID TPM 500 și TRM 101 (a)
și schemele lor de intrări-ieșiri (b-c)
În figura 1.4.22 este arătată schema de conectare a intrărilor și ieșirilor
principale ale regulatoarelor TRM 500, prima dintre care 1-2 este utilizată pentru
automatizarea unui Încălzitor Electric EK1, temperatura maximă a căruia este
semnalizată de lampa HL1, conectată la ieșirea 2-2. Tensiunea de alimentare a
acestora este preluată de la bornele 1-2 A1,N, 220 V. Termorezistența senzorului
de măsurare a tenperaturii RK1 este conectată cu 3 conductoare la bornele de
intrare 11-12-13, de aceea bornele 13-14 trebuie conectate paralel.
Fig.1.4.22.Schema de conectare TRM 500 pentru automatizarea unui Încălzitor

electric EK1 și semnalizarea temperaturii lui maxime HL1
La bornele 9-10 este conectat un comutator cu 2 poziții SB1, care poate impune
3 Regimuri principale de comandă, în funcție de setările parametrului InP.F:
1) Dacă InP.F=oFF și dacă SB1 (11-12)=OFF, intrarea discretă InP.F nu se
utilizează, fiind prevăzută o prescriere de bază УС1=ТУСТ.1 (fig.1.4.23).
а) Dacă se activează SB1(11-12)=ON și InP.F=З.У2, se trece la cea de-a 2-
a prescriere УС2=ТУСТ.2,
б) Dacă se activează SB1(11-12)=ON și InP.F=C.У2, se trece la o sumă a
ambelor presscrieri УС1+УС2.
2) a) Dacă se activează SB1(11-12)=ON și InP.F=РУЧ1, se trece la primul
regim Manual de comandă, fară a schimba prescrierea УС1=ТУСТ.1.
b) Dacă se activează SB1(11-12)=ON și InP.F=РУЧ2, se trece la al doilea
regim Manual de comandă, valoarea curentă a temperaturii fiind utilizată ca
semnal de comandă inițială, care apoi se micșorează, sau se mărește prin una
din cele 2 taste de navigare în buclă deschisă de reglare manuală .
3) a) Dacă SB1(11-12)=OFF și InP.F=П-С, se asigura pornirea sistemului de
reglare automată în buclă închisă, cu o prescriere de bază УС1=ТУСТ.1;
b) Dacă SB1(11-12)=ON și InP.F=П-С, se deconectează (oprește) automat
sistemul de reglare automată a temperaturii.
Fig.1.4.23. Regimuri de comandă și programare a intrării discrete InP.F

La început, înainte de a porni regimul automat, trebuie de setat prescrierile
УС1=ТУСТ.1,,УС2=ТУСТ.2, codul senzorului S.tyP, de ales tupul regulatorului (onof,
sau Pid), histerezisul HYSt și valorile de semnalizare ULo și UHi (fig.1.4.24).
Fig.1.4.24. Setările inițiale minime înainte de pornirea rapidă a regulatorului

După o pornire rapidă a regulatorului în buclă închisă de stabilizare a
temperaturii, pot fi făcute celelalte setări din meniul «Полная настройка», de
exemplu de configurat fiecare ieșire, de setat perioada regimului de modulație
PWM (ШИМ) a regulatorului PID și de făcut corecțiile semnalului măsurat (în caz
de necesitate) (fig.1.4.25).
Fig.1.4.25. Setările principale ale meniului Полная настройка TRM 500
Dacă este utilizat regulatorul PID, atunci după efectuarea acestor setări
principale, în meniul Полная настройка, poate fi efectuată o autoacordare
Автоматическая Настройка Регулятора АНР a parametrilor optimi ai acestui
regulator, care startează prin comanda rUn. Autoacordarea reușită este confirmată.
1.4.3 Termoregulatoare TRM cu multe canale paralele
Compania OWEN produce termoregulatoare TRM 136 cu 6 canale și TRM 138
cu 8 canale bipoziționale ON/OFF, precum și termoregulatoare TRM 148 cu 8
canale performante PID, care au 2 vriante constructive diferite (fig.1.4.26,a).
Panoul lor prevede 4 indicatoare digitale: două de 4 cifre pentru temperatura
măsurată şi de prescriere a fiecărui canal; cel de-al treilea display este destinat
pentru afişarea puterii de ieşire în canalul ales, iar al 4-lea indică numărului
canalului. Starea canalelor este semnalizată de diode luminiscente. Utilizarea lor
pentru comanda robinetelor reduce numărul de canale de la 8 la 4 (fig.1.4.26, b-c).
a)
b)
с)
Fig. 1.4.26. Regulatorul TPM 148 cu 8 canale (a) și scheme funcționale (b-c)
1.4.4 Controlere programabile specializate și universale OWEN
Controlerele specializate de temperatură realizează funcţiile regulatoarelor

descrise mai sus, însă au posibilităţi mai mari, îndeosebi în ceea ce priveşte
configurarea structurilor (modificațiilor), programarea în funcție de timp, sau în
funcție de fazele unui proces tehnologic (1-12), precum şi parametrizarea treptelor
(paşilor) fiecărei faze (1-10). În comparaţie cu regulatoarele precedente,
controlerele specializate posedă următoarele particularităţi şi proprietăţi :
- au o construcţie compactă, permiţând multiplicarea numărului de intrări-ieşiri;
- asigură configurarea structurală a 10 modificaţii şi 1-12 programe tehnologice;
- prevăd un program simplificat de acordare şi punere rapidă în exploatare;
- asigură posibilităţi multiple de calcul a unui şir întreg de funcţii cu parametrii de
intrare (diferenţa, rădăcina pătrată, temporizarea, derivata, integrala şi altele );
- asigură reglarea unui canal în funcţie de starea, sau intrarea altui canal;
- asigură posibilităţi multiple de comandă, semnalizare , diagnosticare;
- permit o programare manuală prin tastele controlerului, sau de la calculator prin
softul „Konfigurator TRM 151”, precum şi o funcţionare în reţeaua RS 485 .
Cele mai simple regulatoare programabile de temperatură ale companiei
OWEN sunt TPM151 (2 canale), MПP51 (3 canale) TRM251 (5 canale). Primul
prevede 1-10 modificaţii structurale pentru diferite obiecte de comandă
(încălzitoare, frigorifere, robinete, ventilatoare de răcire, înregistratoare), precum şi
1-12 programe (prescrieri) tehnologice de variație a parametrului controlat
(temperatură, umiditate, presiune) (fig. 1.4.27). Fiecare program tehnologic poate
avea 1-10 trepte (paşi) de variaţie necesară în amplitudine şi în timp a temperaturii,
de exemplu (fig. 1.4.27,a). Programarea amplitudinii și duratei de variație, la
trecerea de la o valoare la altă, poate fi realizată simplu doar în buclă încisă - prin
prescrierea amplitudinii și caraterului de variație dinamică a semnalului de
prescriere de la intrarea regulatorui 1, sau 2. În acest caz ceea ce se prescrie la
intrarea regulatorului, aceea va fi asigurat şi la ieşirea buclei închise. Programele 1-
12, la rândul lor, pot fi configurate în mod diferit, de exemplu: cu funcţionare
separată (autonomă), consecutivă, într-un ciclu continuu, combinată (2 programe
consecutive, la care ultimele 3 trepte sunt într-o funcţionare ciclică (fig. 1.4.27, b).
Varianta și configurația dorită a acestor programe se alege în funcţie de cerinţele
impuse de procesul tehnologic al obiectului de reglare.
a)
b)
Fig. 1.4.27. Principii şi exemple de conectare a programelor tehnologice TRM
Regulatorul programabil MПP51 este mai performant, însă panoul de

comandă şi programare al lui cu puţin se deosebeşte de cel precedent. El include 4
indicatoare digitale cu funcţii multiple, 4 taste şi 7 LED-uri de semnalizare (fig.
1.4.28,a). Primul indicator arată timpul de la începutul programului ales, al doilea
– parametrul selectat; al treilea – pasul curent al acestui program; al patrulea -
umiditatea măsurată ψ, sau numărul programului.
Regulatorul MПP51 asigură 4 canale bipoziționale ON/OFF, 2 canale PID
PWM și 8 tranzistoare pentru semnalizări și comandă discretă a componentelor
auxiliare (fig.1.4.28,b). El poate fi utilizat pentru automatizarea mai multor obiecte
termice industriale, de exemplu:
termocamere de afumare a salamului,
sere cu senzori de temperatură şi
umiditate, cazane de abur, instalaţii
de uscare, fierbere şi frigorifice. În
figurile 1.4.28 b-c-d sunt indicate
ieșirile discrete de bază (Releele 1-5)
cu reglare ON/OFF, precum și ieșirile
de comandă discretă a componentelor
auxiliare (ventilatoare, robinete
generator de fum ș.a.) ale unei
termocamere de afumare a salamului.
Programele regimurilor tehnologice
de prelucrare termică și temperaturile
prescrise pentru fiecare treaptă sunt
îndicate în figurile 1.4.28 c-d. a)
c)
d)
1.4.28. Regulator programabil MПP51 de automatizare a unei termocamere
Asociaţia OWEN a elaborat, de asemenea, mai multe controlere specializate
de control a temperaturii în diferite sisteme de încălzire, alimentare cu apă caldă,
ventilare și condiționare a aerului (fig.1.4.29). Aceste controlere prevăd 4 intrări
/ieșiri discrete și analogice, o interfaţă RS 232 cu calculatorul şi o interfaţă RS 485
pentru funcţionarea în reţea de automatizare. Sistemele de încălzire, ventilare și
condiționare a aerului sunt descrise în capitolul 4.
Fig.1.4.29. Controlere de temperatură în sisteme de încălzire-ventilare-condiționare
Pentru diferite automatizări industriale, compania OWEN a elaborat, de

asemenea, relee programabile ПР 100, 102, 110, 114, 200 (ultima modificație cu
display) cu module de mltiplicare a numărului de ntrări-ieșiri și Controlere
Proramabile Logice (PLC-ПЛК) universale. Clasa de automatizare locală a
acestor controlere este codificată prin ПЛК-63, ПЛК-73, (fig.1.4.26,a). Clasa de
automatizare inferioară este reprezentată prin controlerele ПЛК 100, ПЛК 150,
ПЛК 154, echivalente cu modulul procesorului central CPU al controlerelor
LOGO Siemens (fig.1.4.30,b). Clasa medie este reprezentată prin controlerele
ПЛК 110, ПЛК 160, ПЛК 210 сu 30, 40, 60 intrări-ieșiri discrete și analogice, 2-
4 numărătoare și 1-2 encodere (fig.1.4.30.c). Toate tipurile de controlere se
programează prin limbajul CODESYS. Pentru aceste controlere sunt prevăzute
panouri senzoriale ale operatorului ВП110, СП3xx (fig.1.4.31,a). Au fost
elaborate și controlere integrate cu panouri senzoriale СПК1xx (1.4.31,b).
Fig, 1.4.30. Controlere programabile logice universale ale companiei OWEN
a) b)
Fig.1.4.31. Panou ВП110 și controlere integrate cu panouri sensoriale СПК1xx
În figura 1.4.32,a este arătat un exemplu de utilizare a controlerului ПЛК
150 şi panuolui senzorial ИП 320 pentru automatizarea unui autoclav vertical de
sterilizare termică a borcanelor din industria conservelor. Acest controler asigură o
creştere lentă (20-30min) a presiunii şi temperaturii apei de sterilizare din autoclav
până la 3 bari şi 130˚C, o menţinere a acestor parametri timp de 10-20 minute, iar
apoi o descreştere, la fel de lentă (fig.1.4.32,b). Creşterea proporţională a presiunii
din exteriorul borcanelor ermetizate echilibrează creşterea presiunii din interiorul
lor, în procesul lor încălzire termică. Pentru aceasta ПЛК măsoară prin senzorii
ДT, ДД2 aceşti parametri, controlând totodată discret nivelul apei din autoclav şi
poziţia capacului metalic printr-un senzor inductiv de proximitate. Robinetele de
umplere şi golire cu apă sunt reglate discret, iar robinetul de încălzire cu abur -
continuu, după o lege proporţional-integral-derivativă PID. Aceste robinete au, de
regulă, o acţionare pneumatică, de aceea sunt utilizate nişte convertoare
adăugătoare “curent/presiune” I/p (ЭПП1-4).
P,bari T°C
Tnom -130°C
Pnom – 3 bari
Tmed
20°C
t,min
0
20….30 min 10...20min 20...30 min
b)
Fig. 1.4.32. Exemplu de utilizare a controlerului ПЛК 150 OWEN pentru
automatizarea unui autoclav din industria conservelor (a) şi diagrama lui (b)
1.6 DEBITMETRE ŞI CONTOARE INDUSTRIALE 117
1.5 Debitmetre şi contoare de lichide, gaze şi căldură
1.5.1 Noţiuni generale despre debitmetre şi contoare
Debitul (расход) reprezintă productivitatea curentă pricipală a multor

mecanisme şi instalaţii – pompe, ventilatoare, compresoare, conveiere, şnecuri,
dozatoare, utilaje şi linii tehnologice. El se determină ca volumul V lichidelor/
gazelor, sau ca masa materialelor m, într-o unitate de timp t – [h],[s] :
V  m3   m3  m t   kg 
Q= ,   sau  , sau Qm = M = ,   sau   .
t  h   s  t h  s 
Majoritatea sistemelor moderne de automatizare ale proceselor tehnologice
prevăd controlul direct/indirect al acestui parametru, care este măsurat cu ajutorul
debitmetrelor. În funcţie de unităţile menţionate de măsură, debitmetrele pot fi de
volum sau de masă. În raport cu domeniile de aplicaţii ele pot fi casnice,
comunale sau industriale, mecanice sau electronice, discrete sau continue.
În practică deseori este necesară aprecierea valorii integrale (medii) a
volumului, sau masei (cantităţii) unui produs într-un interval de timp relativ mai
mare – într-o lună, sau într-un an. Aparatele de măsurare a volumului, sau cantităţii
consumate se numesc contoare de volum/cantitate. Ele mai sunt numite şi
integratoare, deoarece au bază integrarea debitului de volum (masă):
 
t2 t2
V =  QV (t )dt , m 3 , sau m =  M ( t )dt ,  kg  .
t1 t1
Dacă QV (t ) = const , M ( t ) = const , atunci în intervalul de timp t = t 2 − t1 :

V = QV (t 2 − t1 ) = QV t , m 3  , sau m = M ( t2 − t1 ) = M t ,  kg  .
De aceea debitmetrele şi contoarele se execută deseori într-un singur constructiv.
Deoarece în diferite ramuri industriale există o mare varietate de lichide şi gaze
cu diferite proprietăţi, au fost elaborate o varietate relativ mare de debitmetre cu
diferite principii de măsurare. Fiecare dine ele are avantajele şi dezavantajele sale.
În trecut cea mai largă răspândire o aveau debitmetrele bazate pe măsurarea
unei presiuni diferenţiale (перепад давления) , create cu ajutorul unei strangulări
sau unui tub Venturi în conducta de lichid, sau de gaz. Această strangulare (
cужающее устройство) creează de ambele părţi o cădere de presiune
p = p1 − p 2 , care este proporţională cu pătratul debitului Q2 şi care este aplicată
asupra unor diafragme flexibile, axul cărora acţionează asupra traductor de inducţie
QV = S 0 2( p1 − p 2 )  ;
M =  S9 2 ( p1 − p2 ) .
unde  - coeficient constructiv de debit; S 0 = d 2 4 - secţiunea strangulării cu
diametrul d;  - densitatea lichidului sau gazului.
Difmanometrele însă au următoarele dezavantaje: cauzează o cădere
substanţială de presiune în conductă, eroarea depinde de densitate şi temperatură.
De aceste dezavantaje sunt lipsite debitmetrele electromagnetice, ultrasonore,
cu turbine rotative, cu vârtejuri, care se folosesc pe larg în prezent [11-12].
118 1.6 DEBITMETRE ŞI CONTOARE INDUSTRIALE
1.5.2 Debitmetre industriale de inducţie electromagnetică
Aceste debitmetre au o construcţie simplă, o precizie şi fiabilitate înaltă, nu

asigură nici o micşorare a presiunii lichidului, iar indicaţiile lor nu depind de
temperatura, presiunea, viscozitatea lichidului. În plus, temperatura lichidului
poate să varieze de la -20º C şi până la 200º C. Singura restricţie de utilizare a lor
se referă la conductivitatea electrică a lichidului, care trebuie să fie nu mai mică de
5-20 µS/cm.
În figura 1.5.1 este reprezentată construcţia simplificată a unui debitmetru
electromagnetic, constituit dintr-o porţiune de conductă din material nemagnetic,
amplasată între polii unui electromagnet, constituit din 2 bobine cu curent continuu
sau alternativ de excitaţie. Conductorul, care se deplasează în câmpul magnetic de
excitaţie cu o viteză liniară  este însăşi lichidul din conductă. Conform legii
inducţiei electromagnetice, în el se induce o tensiune electromotoare E, defazată
(după regula mânii stângi) cu 90º
şi proporţională cu viteza  ,
inducţia B şi distanţa (diametrul)
D dintre 2 electrozi
perpendiculari, prin care se
închide curentul determinat de
 =  D . Ţinând cont, că debitul
Q = D 2 4 , se obţine, că
E = (4 B D )Q  Q .
Această tensiune se amplifică şi
se transformă de dispozitivul
electronic în semnal standardizat
de curent 4-20 mA.
Fig. 1.5.1. Principiul debitmetrului electromagnetic

Pentru a micşora gabaritele traductorului, bobinele de excitaţie se alimentează
cu curent alternativ de frecvenţă înaltă. Însă în acest caz tensiunea indusă se
însumează cu o componentă sinusoidală ca la transformatoare. Aceasta din urmă
este apoi compensată în dispozitivul secundar de amplificare şi convertire.
În figura 1.5.2 sunt prezentate 4 modificaţii de bază MAG 1100, 1100F, 3100
şi 5100W ale blocului primar (senzorului) debitmetrelor de inducţie
electromagnetică SITRANS MAGFLOW ale companiei Siemens cu diametre
interioare până la 2000 mm şi productivităţi până la 20000 m3/h . Prima modificaţie
are o construcţie fără flanşă, fiind prevăzută pentru diametre mici – 2-100 mm.
Modificaţia MAG 1100F este destinată în special pentru industria alimentară sau
farmaceutică şi satisface tuturor cerinţelor şi normelor sanitare, iar MAG 3100 –
pentru cele mai grele condiţii industriale de funcţionare, inclusiv în industria
chimică. Ultima modificaţie este destinată în special pentru apă (Water), inclusiv
pentru apă de canalizare cu conţinut mare de impurităţi. O modificaţie
asemănătoare – TRANSMAG 2 este prevăzută pentru industria hârtiei, cartonului,
minieră cu conţinut mare de particule solide ale lichidelor.
Fig. 1.5.2. Modificaţii ale senzorului primar MAG 1100, 1100F, 3100 şi 5100W
În figura 1.5.3 sunt prezentate 2 variante de dispozitive electronice de

amplificare–convertire (converter) MAG 5000 şi MAG 6000 ale companiei
Siemens cu alimentare 24V DC, sau 230 VAC. Ele conţin un microcontroler de
prelucrare a datelor măsurate de senzorul magnetic şi asigură un număr mare de
funcţii, mai ales de diagnosticare. Primul bloc asigură o precizie de măsurare 0,5
%, iar al doilea - 0,25% şi o execuţie constructivă IP67 pentru condiţii grele.
Ambele dispozitive, montate cu senzorul lor primar, sunt arătate în figura 1.5.4
Fig. 1.5.3. Dispozitive electronice (transmitter) MAG 5000 (a) şi MAG 6000 (b)
ale debitmetrelor de inducţie electromagnetică ale companiei Siemens
În figura 1.5.5 este reprezentat debitmetrul electromagnetic FXT 4000 (COPA

– XT) al companiei ABB, iar în figura 1.5.6 schema bloc a acestuia cu 2 semnale
de ieşire: analogic 4-20 mA şi discret cu o frecvenţă proporţională cu debitul Q.
Curentul de ieşire IE=4-20mA este stabilizat în buclă închisă de un regulator de
curent, care are ca semnal de prescriere ieşirea senzorului de debit Q≡IE.
Fig. 1.5.5. Debitmetru

FXT4000 (COPA -XT) al
companiei ABB
Fig. 1.5.4. Debitmetre de inducţie magnetică SITRANS
MAGFLOW Siemens cu ambele părţi montate
Fig.1.5.6 Schema funcţională a debitmetrelor FXT4000 (COPA-XT) ABB

O nomenclatură mare de debitmetre electromagnetice de volum produce
compania germană KROHNE. Unul din cele mai unicale este WATER FLUX
3000, alimentat de la 1-2 baterii de litiu, care asigură o funcţionare timp de 15 ani
(fig.1.5.7, a). Corpul exterior al lui este din oţel, acoperit cu poliuretan de
protecţie, iar cele 2 bobine interioare, în formă de semilună, generează un câmp
magnetic puternic şi uniform, separat de corpul exterior printr-o căptuşire specială
din material izolant Rilsan (fig.1.5.7,b). O altă performanţă a acestui debitmetru o
constituie posibilitatea de transmitere la distanţă a indicaţiilor curente şi a
informaţiilor de serviciu prin reţeaua de telefonie mobilă GSM, utilizând un modul
adăugător (fig.1.5.7,c).
a)
c)
Fig. 15,7, Debitmetru electromagnetic WATER FLUX 3000 al companiei Krohne
O variantă mai simplă a acestor debitmetre o constituie releul de debit DWM

1000 KROHNE, care transformă tensiunea indusă în apă într-un semnal de releu.
1.5.3 Debitmetre și regulatoare-dozatoare de masă

1.5.3.1 Debitmetre de masă - principii generale
Debitmetrele de inducţie nu pot fi utilizate pentru gaze şi nici pentru orice
lichid, iar eroarea lor este relativ mare (0,25-0,3%). În afară de aceasta, volumul V
(debitul volumic Q), depinde de temperatură V=m/ρ, deoarece densitatea apei
ρA(T) variază în funcţie de temperaturaT, iar lichidele din unele industrii (chimică,
farmaceutică, alimentară) au o densitate ρ≠1kg/m3, care deseori trebuie măsurată.
Debitmetrele masice (DM) asigură o măsurare directă şi cu precizie
înaltă (0,1%) a debitului masic M a oricărui lichid/gaz, precum şi a densităţii
ρ. Cunoscând debitul masic M şi densitatea  , se calculează, de asemenea, şi
debitul volumic Q=M/  . Funcţionarea debitmetrelor masice MASSFLOW se
bazează pe principiul forţei (acceleraţiei) CORIOLIS, care apare, când lichidul,
aflat în mişcare de translaţie liniară cu o viteză constantă, este supuse unor oscilaţii
sinusoidale perpendiculare, în raport cu direcţia de mişcare. În acest caz lichidul
trece într-un regim de mişcare complexă (dinamică). Ca urmare, forţa Coriolis
este identică cu forţa inerţială de accelerare a legii lui Niuton: FA=ma.
La început DM erau constituite din 2 ţevi speciale (flexibile) şi paralele în formă
de U, care schimbau direcţia de curgere a lichidului, împărţindu-l în 2 părţi egale
cu un diametru mai mic, care mai uşor se îndoaie şi care vibrau perpendicular
(vertical) sub acţiunea unui electromagnet (EM) (Привод), iar mişcările lor erau
controlate de 2 senzori inductivi (Индукционная катушка правая-левая
(fig.1.5.8). EM este constituit dintr-un magnet permanent MP, fixat de o ţeavă, şi
o bobină de curent alternativ, fixată de altă ţeavă şi alimentată de la o sursă
alternativă de o frecvenţă variabilă fEM=80-100 Hz. Când polaritatea N(S) a MP
coincide cu polaritatea N(S) a câmpului EM, ţevile se resping, iar când aceste
polarităţi sunt opuse, ţevile se atrag (după legea lui Amper).
Un principiu constructiv identic au şi senzorii inductivi, fixaţi simetric
respectiv în prima şi a doua jumătate a traiectoriei în formă de U. Însă principiul
lor de funcţionare are la bază legea inducţiei electromagnetice: în bobinele lor se
induc tensiuni sinusoidale e(t)=-dФm/dt=Emsin2πfEMt, deoarece pentru ele fluxul
magnetic constant Фm al MP devine variabil în procesul de vibrare a ţevilor.
Fig.1.5.8. Principiu constructiv al unui debitmetru masic clasic

Mai apoi DM au fost optimizate, utilizând o singură ţeavă în formă de U şi o
fixare a electromagnetului în punctul C (de schimbare a direcţiei de mişcare a
lichidului) (fig.1.5.9). Amplitudinea vibraţiilor mecanice ale unei singure (2 ţevi),
cauzate de forţele periodice FEM, este relativ mică: AEM(FEM)<±1mm, iar frecvenţă
lor fEM este corectată de sistemul de comandă în scopul obţinerii unei singure
frecvenţe de rezonanţă fR=fEM=80-100 Hz, pentru care pierderile sunt minime.
Dacă lichidul staţionează (v=0), forţa de inerţie a lichidului FI=0, deoarece el
nu poate să se deplaseze perpendicular ţevii. În senzorii inductivi totuşi se induc
tensiuni sinusoidale de o amplitudine relativ mică (150mV), decalajul dintre care
este nul: ΔT=0, adică ele coincid (fig.1.5.9,c). În cazul deplasării lichidului cu o
viteză v>0, apare forţa de inerţie (Coriolis) FI=FC<0, a maselor aflate în mişcare,
îndreptată în sens opus forţei electromagnetului F EM. Însă în prima jumătate a ţevii
AC, vectorul forţei FI=FC este îndreptat în jos, iar în jumătatea a doua BC – în sus
(fig.1.5.9, a-b). Ca urmare, ţeava se răsuceşte sub un anumit unghi, proporţional cu
debitul masic M, iar tensiunile senzorilor se decalează cu un unghi ΔT>0≡M.
a)
Fig. 1.5.9. Principiul debitmetrului masic cu o singură ţeavă în formă de U

Pentru a minimiza gabaritele şi a simplifica îndoirea ţevilor cu diametre mari,

unele companii producătoare au ondulat puţin forma U a DM, iar oscilaţiile
verticale le-au înlocuit cu oscilaţii longitudinale unghiulare (ca la un pendul de
ceas clasic) (fig. 1.5.10,a). În figura 1.5.10,b este arătat un exemplu de astfel de
debitmetru masic PROMASS al companiei germane Endress+Hauser .
a) и)
Fig.1.5.10. Exemplu de debitmetru masic PROMASS al companiei germane
Endress+Hauser cu o singură ţeavă şi oscilaţii longitudinale
Indiferent de principiul constructiv, toate debitmetrele masice industriale sunt

constituite din 2 părţi separate, cuplate printr-o flanşă de suport: primară (de
măsurare) şi electronică (de alimentare, amplificare, calculare, convertire,
indicare, diagnosticare), numită converter, sau transmitter (fig. 1.5.10).
În figura 1.5.11 este prezentată o schema-bloc simplificată a părţii
electronice, care alimentează electromagnetul EM (катушка привода) de
generare a vibraţiilor conductei cu o frecvenţă de rezonanţă, acordată printr-un
circuit de reacţie pozitivă şi un regulator automat (Автоматическии регулятор
амплитуды колебаний). În afară de senzorii inductivi de control a forţelor
Coriolis, printr-un senzor standard de platină Pt 100 se măsoară temperatura
lichidului, pentru a corecta indicaţiile de ieşire. Intrările analogice de la senzori
sunt amplificate cu amplificatoare operaţionale, iar apoi sunt convertite în semnale
digitale, determinând mai întâi decalajul dintre semnalele sinusoidale ale senzorilor
inductivi ΔT, proporţional cu debitul masic M. Toate calculele necesare sunt
efectuate de microcontroler (Микропроцессор), care include memoriile tipice de
program şi de date. Semnalele digitale principale ale microcontrolerului sunt apoi
convertite şi transformate în semnale standardizate analogice de curent 4-20mA şi
semnale discrete cu frecvenţă variabilă. Parametrii principali (debitul masic şi
densitatea lichidului) se calculează după următoarele relaţii:
A 1
M = kC C ;k kρ - coeficienți de cașibrare, dependenți de temperatura și materialele
AEM f EM C,
țevilor; Ac – amplitudinea țevilor sub acțiunea forțelor Coriolis;
 fG2  fG, fEM – frecvența oscilațiilor țevilor goale și

 = k  2 − 1 electromagnetului EM.
 f EM 
Fig. 1.5.11. Schema dispozitivului electronic a unui debitmetru masic clasic

1.5.3.2 Debitnetre masice industriale
Debitmetrele masice industriale moderne se produc într-o nomenclatură
mare de modificaţii parametrice şi de utilizare. În figura 1.5.12,a este arătat
dispozitivul de măsurare a debitmetrului masic MASS 2100 Siemens cu
diametrul corpului cilindric drept, cuprins între 100-270mm, cu lungimi între 400-
1000mm şi diapazon al debitului 0,25 t/h...0-50 t/h, pentru diametre standardizate
mici ale conductelor DI (6,10,15, 25,40 mm). Ele asigură, de asemenea, măsurarea
densităţii gazului/lichidului în diapazonul 0-3 kg/dm3. El este compact, deoarece
conţine în interior 2 ţevi drepte de măsurare cu diametru relativ mic.
Pentru conducte cu diametre mai mari (DI 50-150mm) sunt utilizate alte
modificaţii constructive ale senzorului cilindric MASS 2100 MC2 (fig.1.5.12,b).
Ultimul debitmetru are o singură ţeavă longitudinală în formă de S, la mijlocul
liniar al căreia este amplasat electromagnetul de vibrare, iar senzorii inductivi sunt
amplasaţi lângă cotiturile ţevii, ceea ce micşorează parţial gabaritele transversale.
a)
b)
Fig. 1.5.12. Modificaţii constructive ale senzorilor MASS 2100 Siemens
Partea electronică acestor senzori, cu microcontroler de efectuare a calculelor

necesare, se realizează în 3 variante constructive diferite MASS 6000 (fig.
1.5.13,a). Prima variantă este cea compactă, de bază (standard), care se montează
local (pe partea de măsurare). Varianta a doua este universală (pentru toate
ramurile industriale), multifuncţională şi cu montare la distanţă. Varianta a doua
asigură nu numai măsurarea şi indicarea debitului masic şi volumic, densităţii şi
temperaturii, ci calculează în plus masa şi volumul porţiei necesare de dozare,
asigurând totodată reglarea şi stabilizarea automată a debitului în buclă închisă
continuă cu regulator PID, sau cu releu-regulator de debit, precum și dozarea
automată prin integrarea (contorizarea) debitului. Ca elemente de ieşire
(obiecte de reglare) ale acestor regulatoare-dozatoare pot servi 1-2 robinete liniare
standardizate (cu acţionare pneumatică, sau electrică). Pentru acesta sunt prevăzute
mai multe intrări şi ieşiri analogice şi discrete standardizate (fig. 1.5.13,b).
a)
b)
Fig. 1.5.13. Dispozitive electronice MASS 6000 ale debitmetrelor masice Siemens
În figura 1.5.14,a-b sunt prezentate 4 tipuri de debitmetre masice

OPTIMASS 1300, 3300, 7300, 6400 ale companiei germane KROHNE. Primul
este universal, a 2-lea – pentru debite mici, a 3-lea – pentru industriile petrolieră,
farmaceutică şi alimentară, iar ultimul – pentru presiuni şi temperaturi înalte.
Diapazonul de măsurare a debitului acestor tipuri constituie 0,1-2000 t/h, a
densităţii - 0,3-2,0 kg/l, iar preţul unei modificaţii medii constituie 5000-6000 Euro
(singurul dezavantaj).
Întrucât partea electronică, display-ul digital şi sistemul de programare au o
pondere mare în preţul de cost al DM, iar multe din funcţiile realizate nu sunt
necesare uneori în practică, compania KROHNE a elaborat o variată simplificată
şi ieftină de modul electronic MFC 010, care poate fi cuplat la orice dispozitiv
primar OPTIMASS (fig.1.5.14,c). El se conectează la controlerele PLC prin
reţeaua RS485 (Modbus).
a)
b)
c)
Fig.1.5.14. Tipuri de debitmetre masice OPTIMASS și MFC ale companiei
germane KROHNE
Partea primară a DM OPTIMASS 1300, 7300 KROHNE este mai compactă

chiar faţă de debitmetrele MASS 2100 ale companiei Siemens, deoarece cele 2 ţevi
de măsurare şi vibrare vrticală sunt orizontale şi coaxiale cu flanşele de cuplare
exterioară (fig.1.5.15,a).Vibraţiile acestor ţevi în modificaţia OPTIMASS 1300,
sub acţiunea forţelor inerţiale Coriolis, în prima jumătate a unei perioade, sunt
arătate (cu roşu) în figura 1.5.15,b. Modificaţia OPTIMASS 7300 se deosebeşte de
OPTIMASS 1300 doar prin înlocuirea celor 2 ţevi orizontale cu una singură,
evident cu un diametru mai mare.
a)
b)
Fig.1.5.15. Construcţia interioară compactă a DM OPTIMASS 1300 KROHNE
1.5.3.3 Regulatoare și controlere de debit KROHNE
Pentru aplicaţia debitmetrelor masice OPTIMASS în diferite instalaţii

industriale de dozare, compania KROHNE a elaborat 2 tipuri de regulatoare
(controlere) Batching Master 110 şi BC-20 cu un concept constructiv separat, faţă
de convertoarele electronice integrate MFC 300, 400 (fig.1.5.16,a-b). Ele includ
un regulator digital PID cu funcționare în buclă închisă cu un debitmetru masic
OPTIMASS, care poate asigura reglarea valorii prescrise şi stabilizarea automată a
debitului masic real a oricărui lichid (gaz) de la ieşirea unui robinet liniar standard
cu 2 (3) (ca element de execuție). Comanda robinetului poate fi discretă, sau
analogică 4-20mA. Integrarea debitului transformă regulatorul în dozator
(contor). Schema de conexiuni exterioare ale controlerului de debit BC-20, cu
intrări-ieşiri separate galvanic prin optocuploare, este prezentată în figura 1.5.16,b.
Ea prevede 1 intrare NAMUR (de verificare a conductoarelor scurtcircuitate, sau
rupte), 3 intrări analogice pasive 4-20mA, (alese în caz de necesitate), 3 intrări
discrete DI 1–DI 3, o ieşire principală de reglare 4-20mA a robinetului, 2 ieşiri
analogice pasive, 2 ieşiri discrete de releu şi o intrare standardizată de interfaţă cu
reţeaua RS 485 după protocolul Modbus.
a)
b)
Fig.1.5.16. Controlere separate de dozare industrială ale companiei KROHNE
1.5.3.4 Regulatoare-dozatoare mici de debit CORI-FLOW

Debitmetrele masice, descrise mai sus, sunt concepute pentru aplicaţii
industriale cu debite mari (de la 100 kg/h în sus), iar dispozitivele lor electronice
sunt multifuncţionale. Însă în unele ramuri industriale (farmaceutică, alimentară,
electronică) sunt necesare, de asemenea, şi echipamente similare cu debite masice
mult mai mici. Acest gol a fost completat de compania olandeză Bronkhorst Hith-
Tech, care a elaborat mai multe serii de măsurătoare şi regulatoare-dozatoare
automate şi compacte de debite mici Mini CORI-FLOW şi CORI-FLOW (Cori -
de la efectul Coriolis). Debitmetrul de masă (FLOW) este montat în partea de jos,
iar dispozitivul (modulul) electronic – deasupra lui, ambele blocuri având
aproximativ aceeaşi lăţime, cu excepţia racordurilor de intrare /ieşire a gazului, sau
lichidului controlat (fig.1.5.17).
Date tehnice principale:
Mini CORI-FLOW: 0,1-10 kg/h, dimensiuni - 64x32x144mm, masa - 1,2 kg;
serii M12- M15: 1-100kg/h, dimensiuni - 204x75x178mm, masa 1,7 kg;
CORI-FLOW: 0,5 - 50 kg/h, dimensiuni - 147x87x197mm, masa - 3,1 kg;
serii M54-M55: 5 - 500 kg/h, dimensiuni – 204x87x197mm, masa – 4,4 kg;
- Precizia de măsurare a debitului masic pentru lichide 0,2%, gaze – 0,5%;
- Presiunea maximă de intrare – 100 bari;
- Semnale analogice de ieşire 4-20mA şi 0-10V;
- Tensiunea de alimentare 15-24V;
- Comanda locală, prin reţea RS 232 (PC), opţional - ProfiBus(PLC Siemens);
a)
Fig.1.5.17. Dozatoare-regulatoare mici de debit

Mini CORI-FLOW (a) şi CORI-FLOW ale
companiei olandeze Bronkhorst Hith-Tech
Modulul electronic include un regulator tipic PID de debit, transformat în

regulator (contor) de masă prin integrarea debitului masic (m=∫Mdt), care
asigură dozarea unor porţii, prescrise local, sau de la distanţă, prin reţea digitală.
Bucla de dozare paote avea în 2 variante alternative ale mecanismelor de execuție:
1) Conectarea la ieşirea DM a unui robinet proporţional (liniar) standard (de
regulă, NC) cu acţionare electromagnetică (pneumatică), dacă presiunea
gazului de intrare este mai mare cu 50% faţă de presiunea necesară în
circuitul de ieşire al robinetului electromagnetic (fig.1.5.18,a), sau
pneumatic (fig.1.5.18,b), amplasat exterior în dreapta modulului electronic;
2) Conectarea la intrarea DM a unei pompe speciale de presiune înaltă
(шестеренчатый насос) cu acţionare electrică reglabilă în frecvenţă
(variator de frecvenţă), dacă presiunea lichidului de intrare a DM este prea
mică, sau dacă utilizarea robinetului nu este raţională (fig.1.5.18,с).
La atingerea porţiei (dozei) prescrise, robinetul de ieşire (pompa de intrare) se
deconectează automat, iar după resetare se poate trece la un nou ciclu de dozare.
a)
c)
Fig.1.5.18. Variante de reglare-dozare a debitului masic cu robinet electromagnetic
(a), pneumatic (b), sau cu pompă reglabilă în turaţie (c)
Schemele simplificate de reglare automată a masei în buclă închisă ale

dozatoarelor CORI-FLOW cu robinet şi pompă sunt prezentate în figura 1.5.19.
a)
b)
Fig.1.5.19. Scheme simplificate de reglare automată în buclă închisă ale
dozatoarelor CORI-FLOW cu robinet şi cu pompă
În figura 1.5.20 sunt arătate 4 linii de dozare a cantităţilor necesare ale unui
lichid de dizolvare (емкость с растворителем) la pregătirea a 4 preparate
lichide, amestecate în 4 reactoare, împreună cu materialele solide (сырье),
conform unor recepturi din industria farmaceutică. Cantitatea necesară de lichid în
fiecare linie este măsurată de un debitmetru masic şi dozată un regulator-contor de
masă, care comparâ valoarea prescrisă de operator cu cea măsurată traductorul de
masă (debitmetru și integrator).
Fig.1.5.20. Exemplu de dozare a masei unui lichid din industria farmaceutică

1.5.4 Debitmetre ultrasonore de volum SONOFLOW ale companiei Siemens
Compania Siemens propune 3 variante de debitmetre ultrasonore :

1) cu emisie-recepţie reversibilă a undelor ultrasonore în lichid prin senzori
electroacustici, montaţi la uzina producătoare într-o porţiune de conductă din
oţel, care trebuie introdusă în conducta de măsurare a utilizatorului;
2) cu emisie-recepţie a undelor ultrasonore în lichid prin senzori, introduşi
la uzina productoare în 2-8 segmente circulare de oţel (în funcţie de
diametrul exterior al conductei de măsusre), care înfăşoară pe deasupra orice
conductă existentă din material insudabil (masă plastică, beton - Clamp on),
fără a tăia conducta, făcând doar 2 găuri pentru senzori (Hot-Tap);
3) cu emisie-recepţie şi reflecţie a undelor ultrasonore în exteriorul
lichidului prin senzori electroacustici, fixaţi pe suprafaţa exterioară a
conductei de măsurare, când undele pătrund prin metalul conductei şi prin
lichid, reflectându-se de suprafaţa interioară opusă a conductei (Clamp on şi
Hot-Tap).
Principiul de funcţionare al tuturor acestor debitmetre este simplu, fiind bazat
pe măsurarea timpului diferenţial dintre impulsurile ultrasonore, orientate
după şi împotriva fluxului de lichid din conductă (fig.1.5.21). Unda sonoră, care
coincide cu sensul fluxului, se deplasează mai repede faţă de unda în contrasens.
Deferenţa acestui timp este mică (0,09-0,1μs), dar proporţională cu viteza
lichidului v. Această viteză, la o secţiune S şi lungime constantă, este proporţională
cu debitul volumic Q=vS, calculat de dispozitivul electronic secundar.
O variantă mai precisă de măsurare este obţinută în cazul amplasării
emiţătorului şi receptorului sub acelaşi unghi Ө, când undele ultrasonore nu se
reflectă de la corpul senzorului, ci sunt orientate direct:A-B şi B-A (fig. 1.5.21).
Pentru o fiabilitate înaltă de măsurare
însă, debitmetrele ultrasonore
SONOFLOW sunt prevăzute cu câte 2
perechi de electrozi - A,B,C,D şi 2
emiţătoare–receptoare de unde, cu
toate că funcţionarea normală poate fi
asigurată de o singură pereche. Pe baza
vitezei sunetului şi timpului diferenţial
Δt, microcontrolerul calculează debitul
volumic, volumul, precum şi
densitatea, debitul masic, cantitatea
de lichid în intervalul corespunzător de
timp, de aceea debitmetrul este integrat
cu contorul de volum / contorul de
cantitate într-un singur bloc, având un
singur panou şi indicator.
Fig. 1.5.21. Principiul senzorului ultrasonor de debit cu

orientarea unghiulară directă a undelor sonore prin lichid
În figura 1.5.22 sunt arătate 2 modificaţii ale debitmetrelor ultrasonore

cu contact direct SONO 3100 şi SONO 3300 Siemens cu diametre 50-1200
mm, viteze 0,5-10m/s, lungimi 475-1100 mm şi productivităţi 28-13200 m3/h.
Dispozitivul electronic secundar FUS 060 are aceeaşi construcţie şi date tehnice
standardizate, ca şi debitmetrele electromagnetice din figura 1.5.3-1.5.4. Acest
dispozitiv, în execuţia IP67, poate fi instalat direct pe senzor, permiţând o rotire la
90º/180º, sau pe perete, la o distanţă până la 15 m.
Fig. 1.5.22. Debitmetre ultrasonore cu contact direct SONO 3100, 3300 cu

dispozitive electronice secundare FUS 060 ale companiei Siemens
Debitmetrele asemănătoare FUS 380, FUE 380 au la bază aceleaşi principii,

însă sunt prevăzute cu ieşiri dicrete pentru contoare de căldură sau de volum,
frecvenţa impulsurilor acestor ieşiri fiind proporţională cu debitul lichidului
(calibrarea – în funcţie de diametrul conductei, de exemplu: 0,1 l/impuls pentru
diametru DN50; 100 l/impuls-DN500; 1000m3/impuls–DN1200). Diferenţa dintre
aceste debitmetre constă doar în precizia lor: FUS 380 asigură o eroarea 0,5%, iar
FUE 380 - o eroarea de 1,5%.
În figura 1.5.23 sunt prezentate 2 elemente
principale ale debitmetrelor SONOKIT - 2 hamutri
exterioare în formă de semicerc 2 perechi de senzori
electroacustici, care înfăşoară conducta insudabilă a
utilizatorului din masă plastică sau beton (Clamp
on). Senzoriii emit–recepţionează undele sonore
direct în lichid, fiind conectaţi la acelaşi dispozitiv
electronic secundar FUS 060, prezentat în figura
precedentă.
Fig. 1.5.23. Hamuturile exterioare ale debitmetrului

cu contact direct SONOKIT de tipul Clamp on (înfășoară conducta)
Principiul Clamp-on fără contact direct cu lichidul se realizează prin
montarea exterioară a senzorilor debitmetrelor FUS 1010 (fig. 1.5.24). Senzorii
undelor sonore A-B în acest caz sunt montaţi, la o distanţă mică unul faţă de altul,
în exteriorul conductei de măsurare. Aceste unde trec prin 2 materiale diferite: prin
grosimea conductei metalice, utilizând-o ca un difuzor de emisie Wide-Beam, şi
prin lichid, reflectându-se de la peretele opus al conductei sub un anumit unghi Ө,
conform fenomenelor Dopler şi Snellius (fig. 1.5.24,b-c). Microprocesorul
calculează diferenţa dintre timpul parcurs de unde prin grosimea conductei şi prin
lichid, în direcţţia şi contra sensului fluxului acestuia, iar pe baza lor – debiul
volumic.
a)
Fig. 1 5.24. Principiul Clamp-on fără contact direct al debitmetrelelor FUS 1010
Debitmetrul ultrasonor de bază (standard) FUS 1010 cu control Clamp-on fără

contact direct este prevăzut cu mai multe modificaţii speciale de aplicaţii:
➢ modificaţia portatativă FUP 1010, cu alimentare de la o baterie;
➢ modificaţia de contorizare a energiei termice FUE 1010, care se obţine prin
integrarea debitului şi a diferenţei de temperatură tur-retur ΔT=T1-T2;
➢ modificaţia de măsurare a debitului gazelor FUG 1010 (pentru gaz natural,
oxigen, azot, bioxid de carbon etc); Această mpdificaţie este mai complicată,
deoarece măsurările trebuie compensate în funcţie de presiunea, temperatura
şi comprimarea gazelor;
➢ debitmetre hidrocarbon FUH 1010, destinate pentru petrol şi produse

petroliere. calculând şi compensând adăugător vâscozitatea (вязкость);
➢ alte opţiuni adăugătoare, de exemplu pentru condiţii grele de exploatare.
În figura 1.5.25 este arătat debitmetrul ultrasonor Clamp on FUS 1010 în
varianta Standard cu procesorul său de efectuare a calculelor necesare şi cu 2
senzori, care se fixează deasupra conductelor existente prin intermediul unor
hamuturi. Prosesorul conţine un display relativ mare şi 33 de taste numerice,
operaţionale şi funcţionale (F1-F4) (fig. 1.5.25,b). Grosimea conductei de metal
trebuie să fie cuprinsă în intervalul 6,4-9,1 mm, iar viteza lichidului în conductă –
până la 12 m/s. Acest procesor prevede 2 intrări/ieşiri analogice în curent 4-20mA,
2 intrări/ieşiri analogice în tensiune 0-10V, 2 intrări pentru termorezistenţe de
măsurare a temperaturii cu 4 conductoare, 2 ieşiri frecvenţiale 0-5000Hz, 4 ieşiri
discrete de tip releu. Precizia de măsurare a lui constituie 0,5-1,0%. Procesorul mai
include o memorie constantă de 1 MB pentru arhivarea datelor măsurate.
b)
Fig.1.5.25. Debitmetrul ultrasonor FUS 1010 Siemens Clamp on fără contact direct
1.5.5 Debitmetre cu turbine rotative
Senzorul acestor debitmetre reprezintă o turbină cu palete radiale metalice (fig.

1.5.26, a), viteza de rotaţie a căreia este proporţională cu debitul lichidului din
conductă. Pentru a măsura (fără contact direct) această viteză, se recurge la metoda
câmpului electromagnetic, produs de un magnet permanent PM, montat deasupra
turbinei şi la legea inducţiei electromagnetice. Câmpul magnetic al magnetului este
constant în cazul staţionării turbinei. Dacă aceasta se roteşte, câmpul PM devine
variabil datorită reluctanţei magnetice diferite la o trecere a fluxului prin palete şi
prin spaţiul dintre ele. Acest câmp variabil induce într-o bobină de măsurare o
tensiune variabilă în frecvenţă, proporţională cu viteza lichidului din conductă. În
partea electronică componenta variabilă a acestei tensiuni se transformă într-un şir
de impulsuri dreptunghiulare, frecvenţă cărora este măsurată şi indicată.
În figura 1.5.26, c sunt prezentate 2 variante ale debitmetrelor companiei
KOBOLD de tipul TUP, din material plastic (PVC), cu turbină rotativă, cu
diametre 20-100 mm, debite 0,2-100 m3/h, precizie de măsurare ±1 %.
a)
c)
Fig. 1.5.26. Debitmetre cu turbină rotativă TUP ale companiei KOBOLD
Aceste debitmetre au însă unele dezavantajele: cădere mare de presiune şi

probabilitate înaltă de blocare a turbinei rotative cu diferite impurităţi mecanice, de
aceea în prezent ele se înlocuiesc cu debitmetre ultrasonore.
1.5.6 Debitmetre cu vârtejuri VORTEX (SWIRLFLOW)
Aceste debitmetre, constituite de asemenea din 2 părţi componente, sunt

relativ simple şi compacte, nu necesită nici o acordare sau calibrare şi nu depind
de proprietăţile gazelor sau lichidelor. Ele se bazează pe fenomenul cunoscut în
fizică sub numele CARMAN - apariţia unor oscilaţii turbulente hidraulice în
cazul unui lichid, sau unor vârtejuri în cazul unor gaze, la introducerea în calea
lor a unor obstacole de o anumită formă. În cazul unui obstacol în formă de „T”
vârtejurile au o axă verticală (fig. 1.5.27, a), iar în cazul unui obstacol în formă de
spirală – ele au o axă orizontală (fig. 1.5.27, b). Aceste vârtejuri apar de ambele
părţi ale obstacolului, alternând unul după altul. Frecvenţa lor este direct
proporţională cu viteza de curgere a fluxului V şi invers proporţională cu lăţimea
obstacolului d:
v
f = St , unde St — numărul lui Strouhal.
d
De aceeaşi frecvenţă este şi presiunea diferenţială până şi după obstacol,
detectată de un senzor din cuarţ (piezometric) 2, montat în spatele obstacolului.
Frecvenţa acestui senzor este prelucrată apoi de blocul electronic secundar, care
calculează debitul în funcţie de vitează Q(V) după relaţia din figura 1.5.27, d.
a)
1. . d)
Fig. 1.5.27. Principii şi modificaţii ale debitmetrelor cu vârtejuri VORTEX
În figura 1.5.28 sunt indicate modificaţiile reale ale debitmetrelor FV4000-
VT4 (a), FS4000-ST4 ABB (a) şi FX 300 Siemens (b), care pot avea o instalare a
dispozitivului secundar fie direct pe conductă, fie pe perete la o distanţă < 10 m.
Dezavantajul principal al acestor debitmetre constă în limitarea valorilor
minime Qmin şi maxime Qmax ale debitului pentru fiecare diametru al conductei.
Aceste valori trebuie calculate după anumite relaţii, care sunt indicate în
instrucţiunile de exploatare. Debitmetrele FX 300 prevăd un ventil de blocare a
senzorului de presiune în timpul încercărilor conductelor la suprapresiuni.
a)
b
Fig. 1.5.28. Modificaţiile reale ale debitmetrelor cu vârtejuri ale companiei ABB
FV4000, FS400 ŞI FX300 Siemens
1.5.7 Contoare de căldură
Aceste contoare (Теплосчетчики) sunt necesare în toate sistemele de

încălzire şi alimentare cu apă caldă pentru a contoriza energia termică W
(consumul de căldură), care depinde de debitul volumic curent al agentului termic
Q (t) şi diferenţa de temperatură intrare-ieşire T = T1 − T2 . Produsul acestor 2
parametri determină fluxul de căldură curent, sau puterea termică curentă:
pT ( t ) = Q ( t )  (T1 − T2 ) .
Acest flux apoi se integrează, contorizându-se astfel energia termică consumată
într-un anumit interval de timp, la fel ca şi volumul agentului termic consumat :
W =  pT ( t ) dt =  Q ( t )  T  dt = V  T  kC
unde V =  Q ( t ) dt - volumul de agent termic; Kc- coeficient termic de calibrare.
Energia termică poate fi calculată în diferite unităţi de măsură: Djouli J, Calorii
Cal (KiloCalorii, GegaCalorii), kW  h , MW  h ( 1J = 2,78 10−7 kW  h = 2,39 10−4 kCal )
( 1kCal = 4,19 103 J = 1,16 10−3 kW  h ).
În legătură cu aceasta, majoritatea contoarelor de căldură au la bază 3
componente principale: un debitmetru de volum, 2 senzori de temperatură intrare-
ieşire şi un dispozitiv microelectronic de calculare şi integrare (Procesor sau
Вычислитель) a tuturor parametrilor necesari. Acest procesor înregistrează, de
asemenea nu numai debitul volumic curent, ci și debitul maxim, volumul integrat,
puterea curentă, durata de funcţionare în ore, precum şi alţi parametri. În figura
1.5.29 sunt arătate schemele hidraulice şi reale de conectare ale contoarelor
COMBIMETER, elaborate de compania belorusă ISTA pentru sistemele de
încălzire şi alimentare cu apă caldă. Aceste contoare sunt realizate cu debitmetre
electromagnetice 1,5-120 m3 h , senzori Pt 100 şi o alimentare 220V, 50Hz. În caz
de deconectare a tensiunii de alimentare, toate datele principale sunt memorizate în
memoria constantă a procesorului.
Fig. 1.5.29. Principii de montare ale contoarelor de căldură COMBIMETER ale

companiei beloruse ISTA pentru sisteme de încălzire şi alimentare cu apă caldă
Aceste contoare prevăd, de asemenea, o conectare a debitmetrelor în ambele

conducte tur-retur, ceea ce permite depistarea scurgerilor posibile şi a altor funcţii,
inclusiv citirea datelor la un calculator printr-un adaptor standardizat RS232.
Scanarea informaţiilor stocate de la distanţă se efectuează cu ajutorul unui soft
special. Preţul acestor contoare, produse şi utilizate pe larg în Belorusia, este
cuprins între 600 şi 2000 de Euro, în funcţie de diapazonul debitului.
Compania Siemens a elaborat un contor (procesor) multifuncţional şi modular
de energie termică Sitrans FUE 950, prevăzut pentru o integrare cu debitmetrele
electromagnetice MAG 5000/6000 şi ultrasonore FUS Sonocall 3000, FUE 380
(fig.1.5.30). Contoare asemănătoare de căldură au fost elaborate, de asemenea, și
de alte companii, de exemplu INFOCAL pentru debitmetre ultrasonore
SONOCAL și pentru puncte termice modulare HKL ale companiei Danfoss.
c)
Fig. 1.5.30. Schema de conectare a procesorului contotului de căldură FUE 950
Siemens
O utilizare largă în Rusia, Ucraina şi Republica Moldova au obţinut-o

contoarele de căldură ale companiei daneze Kamstrup, realizate cu procesoare
MULTICAL, debitmetre ultrasonore ULTRAFLOW cu un diapazon de la 0,6
m3 h şi până la 3000 m3 h , senzori de temperatură Pt 500. În ultimii 10 ani
compania Kamstrup a elaborat peste 7 generaţii de procesoare, ultimele fiind
MULTICAL 401 (pentru debite 0,6-15 m3 h ) şi MULTICAL 601 (până la 1000
m3 h ) (fig. 1.5.31, a). Modificaţia 401 este cea mai simplă şi mai ieftină, care se
caracterizează în plus prin următoarele particularităţi: construcţie compactă,
alimentare autonomă de la o baterie de 3,6 V DC, simplitate de montaj, durată
fiabilă de funcţionare şi de verificare odată la 4-5 ani, posibilităţi de multiplicare a
funcţiilor realizate cu ajutorul unor module adăugătoare. Consumul de energie al
procesorului şi debitmetrului este relativ mic, de aceea bateria autonomă de litiu de
3,6 VDC ajunge pentru o durată de 10-12 ani, cu toate că este prevăzută şi o
alimentare de la blocuri de 24 V, sau 230 VAC. Modificaţia 601 se caracterizează
printr-o multiplicare şi o flexibilitate înaltă a funcţiilor realizate, obţinute printr-o
optimizare a programului de prelucrare a informaţiilor şi o utilizare a modulelor
adăugătoare incorporate.
Procesoarele MULTICAL sunt compacte, de aceea pot fi montate direct pe
debitmetru (fig. 1.5.31, a), sau pot fi atârnate de perete prin intermediul unui cablu
cu 3 fire. Ele au doar 2 butoane de comandă: primul buton asigură un acces
consecutiv la principalii parametri integrali, curenţi şi de autodiagnosticare (info),
iar butonul al doilea – o resetare, sau un acces la parametri adăugători, de exemplu
la consumul de energie pe zi, lunar, anual sau arhivat, la temperatura lunară sau
anuală medie, la debitul maximal lunar sau anual şi altele. Datele curente şi
arhivate pot fi transmise la un computer personal prin intermediul unor module
adăugătoare, inclusiv a unui modul radio. Consumul de căldură poate fi afişat în
kWh (pentru debite până la 15 m3 h ), MWh, Gj, Gcal (pentru debite mai mari).
Debitmetrele ultrasonore mici (cu diametre 15-50 mm) sunt prevăzute cu
racorduri filetate de conectare la conductele reale, iar cele mari (până la 250 mm)
– prin flanşe (fig. 1.5.31, b).
a) b)
Fig. 1.5.31. Procesor MULTICAL şi debitmetre ultrasonore Ultraflow Kamstrup
1.5.8 Contoare de gaz
Gazul natural constituie unul din cele mai eficiente şi mai puţin poluante
surse energetice, mai ales pentru centralele electrice/termice şi pentru instalaţiile
industriale/casnice de încălzire. Utilizarea în masă a acestor sisteme impune,
evident, necesitatea contorizării gazului. Cerinţele tehnice faţă de contoarele de gaz
sunt mai înalte faţă de contoarele de lichide. În particular, diapazonul de variaţie a
debitului de gaz, măsurat de un contor, este, de regulă, mai mare faţă de diapazonul
debitului unor lichide. În tot acest diapazon eroarea de măsurare nu trebuie să
depăşească anumite valori maxime. În afară de aceasta, volumul gazului, conform
legilor termodinamice, depinde substanţial de temperatura şi presiunea lui, ceea ce
impune o corecţie respectivă. Ca urmare, contoarele de gaz trebuie dotate nu numai
cu debitmetre de gaz, dar și cu senzori de temperatură şi presiune. O altă cerinţă a
contorizării moderne o constituie achiziţia datelor acestor aparate de la distanţă,
care poate fi făcută cu ajutorul unor dispozitive electronice adăugătoare (modeme).
De aceea au fost elaborate mai multe tipuri de contoare de gaz, care se
clasifică, în raport cu debitul maximal, în 3 grupe principale:
▪ contoare mecanice casnice, cu un debit maxim până la 10 m3 h ;
▪ contoare comunale, cu un debit maxim până la 40-50 m3 h ;
▪ contoare industriale, cu un debit mai mare de 50 m3 h .
În raport cu principiul fizic de măsurare a debitului, contoarele de gaz pot fi:
cu membrane (diafragme), ultrasonore, rotative (cu mai multe rotoare), cu o
singură turbină rotativă, cu vârtejuri şi altele. Fiecare din aceste tipuri are
avantajele şi dezavantajele sale, precum şi domeniul său de presiuni ale gazului
(joase, medii, înalte). Unele din aceste debitmetre (cu vârtejuri) au fost deja
prezentate mai sus, de aceea în continuare vor fi analizate doar unele din ele.
Cele mai simple şi mai ieftine, cu un diapazon relativ mare de măsurare
( Qmin Qmax = 1 100 ), sunt contoarele mecanice casnice de volum NPM ale asociaţiei
ruse „Газдевайс” din regiunea Moscova (fig. 1.5.32), producţia căreea se bazează
pe licenţa firmei italiene Pietro Florentino. Contoarele NPM asigură un diapazon
1,6-10 m3 h , o precizie 1,5-3 %, la un diapazon de
temperaturi -30ºC...+50ºC şi la presiuni până la 0,5
bari. Construcţia lor se bazează pe 2 perechi de
camere volummetrice 1-2 şi 3-4, separate prin 2
membrane (diafragme) cu deplasare ciclică. La
umplerea unei camere (din fiecare pereche),
diafragma ei goleşte cealaltă cameră, transmiţând o
porţie de gaz la ieşire. Funcţionarea ciclică este
asigurată de un sistem încrucişat de biele şi pârghii.
Volumul sumar al unui ciclu VΣ=V1+V2+V3+V4.
Modificaţiile NPMT se deosebesc printr-o
completare adăugătoare cu dispozitive de interfaţă
şi de achiziţie a datelor de la distanţă.
Fig. 1.5.32. Contor casnic de gaz NPM ale asociaţiei Газдевайс
Compania italiană Pietro Florentino este reprezentată şi în România - prin

firma SamGas, care produce mai multe tipuri de contoare mecanice şi electronice
de gaz. Dintre cele electronice fac parte: picoELCOR, UNIFLOW, RSE 2001 La,
pentru debite G 1,6-25 m3/h (fg.1.5.33). Aceste dipozive îmbină cu succes
performanţele contoarelor mecanice clasice, realizate cu camere volumetrice şi
membrane, cu posibilităţile tehnologiilor electronice moderne. În particular, ele
includ o baterie de litiu-ioni pentru o durată de funcţionare de 10-20 de ani, un
display digital de afişare a informaţiilor, un corector electronic de temperatură, o
cartelă SIM şi un un modem GSM/GPRS pentru telemetrie (wirwless - citirea
datelor la distanţă), o memorie de stocare a volumului în decursul unui an de zile,
senzor cu unde InfraRoşii pentru protecţie la intervenţii neautorizate, robinet
incorporat pentru închidere/deschidere autorizată de furnizorul de gaz.
b)
Fig. 1.5.33. Contoare electronice casnice de gaz UNIFLOW ale companiei
SamGas din România (a) şi display-iul lor digital (b)
Contoarele rotative de gaz fac parte din grupa contoarelor industriale
(debite până la 1000 m3 h şi presiuni până la 16 bari, iar în unele cazuri şi mai
mari). Ele sunt alcătuite din 2 perechi de rotoare în formă de cifra 8, decalate sub
un unghi de 90º. În figura 1.5.34 este arătat un contor de gaz rotativ CGR-01 al
societăţii poloneze pe acţiuni COMMON. Rotirea sincronă a acestor perechi de
rotoare este asigurată de nişte roţi dinţate speciale. Pentru o precizie înaltă
suprafaţa exterioară a rotoarelor şi interioară a corpului trebuie să fie foarte bine
şlefuită. Sub presiunea gazului aceste 2 perechi de rotoare alunecă unele pe altele,
precum şi faţă de suprafaţa interioară a corpului imobil. În decursul unei rotaţii se
transferă la ieşire 4 porţiuni de gaz, volumul cărora este egal cu volumul dintre
rotorul respectiv şi această suprafaţă. Însumarea volumului de gaz se efectuează în
baza numărului de rotaţii săvârşite, utilizând un cuplaj magnetic (Magnetic
cupling - 2 magneţi permanenţi (ca şi în contoarele de apă, când rotirea sub
presiunea gazului a unuia atrage după sine rotirea celui de-al doilea) şi un
dispozitiv de integrare-indicare (Index head). Este prevăzută şi o corecţie a
volumului măsurat în funcţie de presiunea curentă (Pressure resistant housing).
Fig. 1.5.34. Construcţia contorului rotativ industrial de gaz CGR-01 al societăţii

poloneze COMMON
Pentru debite şi presiuni relativ mari (65-10000 m3 h şi 16-100 bari) sunt

concepute contoarele cu turbină. În figura 1.5.35 este arătat un astfel de contor
CGT-01 al societăţii poloneze COMMON cu elementele lui principale, inclusiv
dispozitivul de indicare (Index head). Pentru indicatorul de volum este prevăzut
un acelaşi tip de cuplaj magnetic (Magnetic coupling).
Asociaţia COMMON produce, de asemenea, corectoare de volum CMK-02 cu
microprocesor INTEL, senzori de temperaură și presiune (fig.1.5.36), module de
transmitere a informaţiilor la distanţă, numite module de telemetrie. Transmiterea
datelor se efectuează printr-o reţea de telefonie GSM, sau prin INTERNET,
utilizând un modul CMB-03 (fig. 1.5.37), sau CMT/GSM-01 (fig.1.5.38).
Fig. 1.5.35. Contor de gaz cu turbină CGT-01 al societăţii poloneze COMMON
Fig. 1.5.36. Corector de volum CMK-02 Fig.1.5.37. Modul telemetric CMB-03
Fig. 1.5.38. Modul complex de transmitere la distanţă a datelor CMT/GSM-01

Automatizare 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Automatizare 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

1 SENZORI UNIVERSALI DE PROXIMITATE CU FUNCŢIONARE DISCRETĂ 15

1.1 Senzori universali de proximitate cu funcţionare discretă

Automatizările industriale nu pot fi realizate fără senzori şi traductoare, de

1.1.1. Senzori magnetici autonomi de proximitate

În sistemele de securitate şi de control a poziţiei uşilor/ferestrelor o largă

Zona de control a câmpului magnetic exterior, este diferită în raport cu

Fig.1.1.4. Formele zonelor de control On/Off ale senzorului magnetic pe axele X-

Evident, că în majoritatea sistemelor de securitate şi automatizare este

Fig.1.1.7. Senzori magnetici pentru ascensoare cu contact Normal-Deschis (a) şi

Principiul de comandă al senzorului astabil de oprire precisă cu contact NO nu

Fig. 1.1.8. Senzor magnetic astabil BN 65-10z/V al companiei Schmersal cu MP S

Construcţia şi principiul de comandă al senzorului magnetic Bistabil diferă

Fig.1.1.9. Principii de comutare a

1.1.2 Senzori inductivi de proximitate

Aceşti senzori au o largă răspândire în practică, deoarece sunt simpli, fiabili şi

Bobina circuitului LC a generatroului sinusoidal produce un câmp

O construcţie şi funcţionare asemănătoare au senzorii inductivi

Fig. 1.1.13. Componenţa şi diagrama senzorului inductiv electromagnetic de

În raport cu amplificatorul etajului de ieşire, senzorii inductivi se produc în

În conformitate cu aceste variante, în figura 1.1.14, d-e sunt reprezentate

Fig. 1.1.14. Notarea simplificată şi schemele electrice de conexiuni exterioare ale

Parametrul principal al senzorilor inductivi de proximitate îl constituie distanţa

Compania Pepperl Fuchs produce o gamă constructivă mult mai largă de

1.1.3 Senzori capacitivi

Aceşti senzori reprezintă o variantă universală a senzorilor de proximitate,

Fig. 1.1.18. Componenţa şi principiul de funcţionare al senzorilor capacitivi

Se ştie, că capacitatea unui condensator depinde de 3 mărimi principale: de

Fig. 1.1.19. Diagrame de funcţionare ale senzorului capacitiv de apropiere

Distanţa relativă de detectare (in raport cu obiectele metalice) depinde de εr: cu

Fig.1.1.20.Caracteristici funcţionale ale senzorilor capacitivi ai companiei Siemens

În legătură cu toate acestea, schemele etajelor de ieşire şi conexiunile

Fig. 1.1.21. Notarea convenţională şi conectarea exterioară a senzorilor capacitivi

1.1.4 Senzori de proximitate cu ultrasunete

La baza funcţionării acestor senzori se află emiterea periodică a unor unde

Fig. 1.1.24. Reflecţia undelor de la o Fig. 1.1.25. Senzor ultrasonor cu

Construcţia traductoarelor ultrasonore Sonar–BERO 3RG6 (PXS 100-PXS

Notarea convenţională a senzorilor cu ultrasunete este specificată doar prin

Fig. 1.1.27. Notarea şi conectarea senzorilor cu ultrasunete în schemele electrice

Fig. 1.1.28. Zone de control ale senzorilor cu ultrasunete

Fig.1.1.29. Exemple de utilizare practică ale senzorilor cu ultrasunete

La baza funcţionării acestor senzori stă acelaşi principiu de emitere şi recepţie,

În caz, dacă un obiect blochează fluxul de lumină dintre emiţător şi receptor, la

Fig. 1.1.32. Principii de detectare ale senzorilor optici cu emiţător şi receptor

În cazurile, când razele de lumină trebuie să ocolească nişte obiecte,

Compania Siemens produce multe modificaţii constructive şi parametrice de

Fig. 1.1.35. Senzori

Avantajul principal al senzorilor optici – rapiditatea înaltă (timpul mic de

O grupă separată a traductoarelor de lumină o constiruie senzorii optici de

Astfel de bariere se folosesc în ascensoarele moderne pentru protecţia închiderii

Aceşti senzori includ un taimer pentru o activare temporizată dorită a sarcinii

1.2 Senzori, taductoare, regulatoare şi controlere industriale de nivel

Controlul nivelului lichidelor şi materialelor în formă de praf reprezintă o

1.2.1 Rele industriale de nivel cu conductivitate electrică a lichidului

În figura 1.2.2, a este reprezentat un releu multifuncțional F2N Crouzet, care

Fig.1.2.3. Relee de control a nivelului LVM25 și LVM 40 Lovato Electric și

În figura 1.2.3,e este indicat algoritmul de comutare a motoarelor pompelor

1.2.2. Contacte plutitoare submersibile de nivel

Plutitorul submersibil al acestor detectoare este confecționat dintr-un corp ușor

Contactul interior al semnalizatorului poate fi comutat NC-NO de nivelul apei,

Fig.1.2.5. Suspendarea plutitorului și principiul de comutare a contactului lui la

Fig.1.2.6. Automatizarea AP cu plutitoare Finder pentru Min-Max și Min1-Max1, Min2-Max2

1.2.3 Contacte electrice ermetice cu magnet permanent plutitor