Ministerul Educaţiei şi Cercetării a Republicii Moldova

Centrul de Excelenţă în Electronică şi Energetică

Catedra: ELECTROTEHNICA

Referat Nr.4
Obiect: Decizii pentru un mod sănătos de viaţă.

Tema: Familia şi relaţiile în familie.

A elaborat elevul gr. EM-0117L A verificat profesor

Dolghieru Mihai Bodean Ion

Chişinău 2018
Chestionar:
1. Disputa între generaţii.
2. Emoţiile în formarea relaţiilor părinţi-copii.
3. Evitarea şi rezolvarea situaţiilor conflictuale.

Disputa între generaţii:

Întotdeauna vor exista divergențe între generații. Mentalitățile diferite, schimbarea

sistemului de valori și lipsa de comunicare, sunt cauzele principale care duc la
apariția conflictelor între copii și părinți. Conflictul dintre generații este o
constantă a vieții sociale. Deși simpla, soluția salvatoare pare greu de pus în
aplicare. De generații se tot vorbește despre conflictul dintre părinți și copii.
Soluția ar consta în comunicare. Însă, înainte de toate, trebuie stabilite cauzele
conflictului dintre generații. Adesea, copiii îi acuză pe părinți că au uitat cum era
atunci când erau ei tineri, că au uitat cât sufereau din cauza neînțelegerilor cu
părinții. De cealalta parte, părinții îi învinovățesc pe copii că nu vor să asculte
părerile lor, de oameni trecuți prin viață. Verdictul vine din partea psihologilor
poate, care susțin că adevărul este undeva la mijloc și fiecare tabără are de învățat
ceva de la cealaltă. Societatea este dinamică, în permanentă schimbare, iar
modelele culturale se transformă. Cei dintr-o anumită generație, formați după un
set de valori, care au propriile convingeri legate de viață, riscă să fie mai puțin
receptivi la schimbări. Mentalitățile nu se schimbă. Pe măsură ce trece timpul,
oamenii nu își reconfigurează modul de a gândi. Adolescenții simt mai acut nevoia
de schimbare. Au nevoie de ea. Face parte din procesul de construire a
personalității lor. În schimb, adulții au personalitatea deja formată, și sunt mai
conservatori.Prăpastia dintre tinerii din ziua de astăzi și părinții lor este generată, în
bună măsură, de faptul că primii nu au cunoscut regimul comunist. Nu au cunoscut
lipsa libertății de exprimare, de cultură și chiar de bunuri, pe care tinerii de azi le
considera ca obligatorii pentru dezvoltarea lor. Cei din tânăra generație înteleg cu
greu faptul ca, pe vremea părinților lor, a avea acces la o carieră strălucită era mai
degrabă un vis frumos care nu putea fi împlinit fără mari compromisuri. Cei care
au simțit pe pielea lor regimul comunist susțin că tinerii nu înteleg așa cum se
cuvine libertatea de care se bucura și nu știu să decanteze binele de rau. Fiecare
generație vrea să fie tratată cu respect, fiecare generație vrea să fie respectată, iar
pentru a obține respectul, fiecare tabăra duce o bătălie crâncenă.

Emoţiile în formarea relaţiilor parinţi copii:

Modelele educaţionale aplicate de părinţi în relaţiile cu copii pot avea influenţe

negative asupra dezvoltării personalităţii acestora. Din acest motiv este important
ca părinţii să găsească un echilibru în ceea ce priveşte organizarea şi controlul
copilului şi cerinţele pe care le au de la aceştia. Copilul are nevoie de un climat
familial echilibrat în care să se simtă în siguranţă şi de o comunicare eficientă cu
părinţii săi. Acest lucru este posibil dacă aceştia din urmă sunt atenţi la nevoile
copilului, se preocupă de educaţia lui, dacă dau dovadă de înţelegere, sunt
afectuoşi şi calmi şi participă la evenimentele importante din viaţa lui. Totodată,
este necesar ca părinţii să fie fermi, să stabilească limite şi să nu lase copilul să
facă tot ceea ce vrea, aspecte care pot fi îndeplinite printr-o comunicare adecvată
părinte-copil. Ca orice altă relaţie, relaţia părinte-copil este una complexă, care
începe să se construiască încă din primele zile de viaţă ale copilului şi care impune
foarte multe condiţii-răbdare, dăruie, înţelegere, atenţie, dragoste, comunicare şi tot
aşa mai departe. Această relaţie se bazează atât pe comunicarea verbală, cât şi pe
cea nonverbală – gesturi, mimică, ton al vocii, postură care să întărească cele
comunicate verbal de părinte. Pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii
copilului şi pentru dezvoltarea unei relaţii adecvate şi a unei comunicări eficiente
între părinte şi copil, pe lângă satisfacerea nevoilor de bază ale copilului, foarte
importante sunt şi nevoile emoţionale ale acestuia şi anume:

–Respectarea: chiar dacă este doar un copil, el are nevoie de respectul şi de

valorizarea celorlaţi, ca orice alt individ. Respectarea copilului înseamnă oferirea
de alternative, explicarea motivelor care impun un comportament sau altul,
libertatea de exprimare şi de a lua decizii şi multe alte lucruri;
-Feriricirea este una din principiile de bază în construirea unei relaţii între genraţii
deoarece generaţia tânară în momentul de zi poartă un caracter sumbru si anevoios
cauza al tehnologiii moderne. O comunicare la picnic sau natură etc înpreună cu
familia poate schimba un pic pareara tânarului şi timpul petrecut cu tânarul este o
decizie bună deorece comportament cu fericire deduce siguranţa tânarului in
familie
-Seriositatea pentru tineriii în ziua de azi e grea însa un comportament sincer poate
duce la o înţelgere buna între generaţii.Tinerii au nevoie de a cunoaşte familia şi de
a avea încredere în ei, cu atât mai mult în părinţii lor. Minciunile sau adevărul spus
pe jumătate nu fac altceva decât să-i facă să fie confuzi şi să-şi dezvolte un stil de
comunicare bazat pe minciună şi nesinceritate;
-Încredere tânarul are nevoie să fie acceptat şi valorizat de părinţii săi indiferent de
succesul sau insuccesul acţiunilor sale, lucru care se poate realiza atât prin
încurajări verbale cât şi prin încurajări nonverbale. Din acest punct de vedere, în
general, părinţii au mai mult tendinţa de a valoriza şi recompensa succesul
copilului şi de a critica sau pedepsi eşecul acestuia. În timp, această atitudine a
părinţilor duce la deteriorarea comunicării dintre cele două generaţii şi nu-l fac pe
copil decât să se ferească de ei şi să-i mintă, pentru a nu fi criticat sau a i se aduce
din nou reproşuri;
-Dragostea: un copil are nevoie de dragostea părinţilor săi tot timpul adică atât în
momentele fericite cât şi în cele triste. Părintele îşi poate exprima dragostea faţă de
copil atât verbal, cât şi nonverbal – îmbrăţişări, strângeri de mână, mângâieri etc.
Alternarea comportamentelor de manifestare a dragostei cu cele de neglijare, de
indiferenţă sau cu cele agresive, îl pot face pe copil să nu mai aibă încredere în
părinţii săi, să-i evite, să-i mintă sau, mai rău, sa-i respingă.

Evitarea si rezolvarea situaţiilor conflictuale:

Dezamorsarea conflictului prin apropierea de copii, este și asta o soluție. Peste

prăpastia dintre generații poate fi construit un pod solid dacă părinții
conștientizează de la bun început că trebuie să fie deschiși față de copiii lor. Iar
această atitudine trebuie adoptată încă din primii ani de viață ai copiilor. Totodată,
părinții trebuie să se poarte exemplar unul cu celalalt pentru a fi un model pentru
cei mici. Respectul reciproc este foarte important în preajma copiilor. De pildă,
mama îl poate impresiona pe micuț explicându-i că tot ceea ce face tatăl este foarte
important pentru familie. Iar tatăl poate să-i explice copilului că mama este
devotată familiei. Mamele trebuie să intre în cercul de prieteni pe care îl are
copilul, dar în acest timp trebuie să îi și ghideze pe cei mici, să îi determine să
învețe și să le încurajezele hobbyurile. Tatăl poate juca rolul de mentor și chiar de
antrenor. Poate să le dea sfaturi în materie de sport, și așa ideea de lucru în echipa
este dezvoltată încă de mici. Dacă atunci când ajung la vârsta adolescenței, copiii
își consideră părinții prieteni, conflictul dintre generații este ca și rezolvat. Pe scurt,
încurajarea constructiva a copiilor, în toate formele ei, este cheia dezamorsării
conflictului dintre generații.
Bibliografie:
Site-ul ,,Familia.ro”.