UNIVERSITATEA TEHNICA A MOLDOVEI

„Facultatea Energetică şi Inginerie Electrică”

Departamentul Inginerie Electrică

Disciplina: Echipamente Electrice

Tema: Bazele teoretice ale fizicii contactelor

Chişinău
 1. CONTACTE ELECTRICE DEFINIŢII CLASIFICĂRI
Contactul electric este locul de atingere a două sau mai multor elemente
conductoare, prin care are loc trecerea curentului electric. Elementele de contact sunt
piesele prin care se realizează contactul. În tehnica echipamentelor electrice se vor numi
contacte chiar piesele de contact prin a căror atingere, sub o presiune oarecare, se
stabileşte continuitatea unui circuit electric.
După cinematica elementelor sale, contactele se clasific în:
– contacte fixe, ce realizează îmbinarea celor două elemente de contact, putând fi
demontabile (prinse cu buloane) sau nedemontabile (sudate sau lipite);
– contacte de întrerupere (de comutaţie), la care cel puţin unul din elementele de
contact este mobil, determinând închiderea sau deschiderea unui circuit;
– contacte alunectoare sau glisante, la care deplasarea piesei mobile faţă de cea
fixă se face fără întreruperea circuitului.
– contacte amovibile, având un element fix şi altul amovibil (care poate fi
înlocuit, separat de restul ansamblului), fără sarcină şi fără tensiune (de exemplu,
contcatul siguranţelor fuzibile)

Din punct de vedere al formei geometrice a suprafeţelor de contact se deosebesc

contacte: punctiforme, liniare şi de suprafaţă.
 Contact de comutație

1 2
A B

Contact în punte a unui contactor: 1, 2 - suport pentru elementul fix; 3 – contact mobil; A, B – borne
 Rezistența de contact
Existenţa rezistenţei de contact se explică pe
seama a două procese, constând în stricţiunea
liniilor de curent şi în acoperirea suprafeţei de
contact cu pelicule disturbatoare.
Deci rezistenţa de contact este:
Rc = Rs + Rp.
Rs - rezistenţa de stricţiune;
Rp - rezistenţa peliculară
Rezistenţa peliculară Rp, este efectul formării unor pelicule
disturbatoare, de obicei cu proprietăţi semiconductoare, pe
suprafeţele pieselor de contact. Structura şi grosimea peliculei
disturbatoare depinde de metalul pieselor de contact, de temperatura
suprafeţei de contact şi de compoziţia chimică a mediului ambiant.

Stricţiunea liniilor de curent

Indiferent de rugozitatea suprafeţelor
de contact, atingerea acestora nu poate
avea loc decât într-un număr finit de
puncte, suprafaţa reală de contact, Ac,
considerată ca sumă a
microsuprafeţelor de contact, rezultă
întotdeauna mai mică decât suprafaţa
aparentă de contact, A, dependentă de
dimensiunile geometrice ale pieselor de
contact.
2. Suprafaţa de contact - Stricţiunea liniilor de cîmp
  (1)
- Aria suprafeţei aparente

  (2) - Aria suprafeţei de contact

Striсţiunea liniilor de curent Dependenţa între aria de contact şi forţa de

apăsare în cazul deformării plastice

  (3)

  Unde este duritatea materialului

Contact de suprafaţă
 3. Calculul rezistenţei de contact – Modelul sferii

  (4) - rezitestenţă electrică

elementară

- rezitestenţă
  R (5) electrică a
unui
semispaţiu

Rezitestenţă de contact
  𝜌
𝑅 𝑠= (6)
𝜋𝑎
Modelul sferei de
conductivitate infinită.
3. Calculul rezistenţei de contact – Modelul elipsoidului turtit

Modelul Holm
  𝜌
𝑅 𝑠= (7)
2𝑎

Modelul elipsei
de contact.
3. Calculul rezistenţei de stricţiune
  a
Din relaţia (3) obţinem: (8)

Substituind (8) în (7) obţinem:

  𝜌 𝜌 𝜌 √ 𝜋𝜎 𝑘
𝑅 𝑠= = = = 1 (9)
2𝑎 𝐹 2√𝐹
2
√𝜋𝜎
𝐹2

  k
Unde : (10)

Experimetal s-a stabilit că rezistenţa de stricţiune a unui contact este:

  𝑘
𝑅 𝑠= 𝑚 (11) Unde :   m
𝐹
3. Calculul rezistenţei contactului

Dependenţa între forţa de apăsare şi rezistenţa electrică

4. Fenomene perturbatoare în contactele electrice
4.1. Închiderea circuitelor electrice
4.1.1. Încălzirea contactelor electrice

120   20 1   R T  m (12)

Unde:  - rezistivitatea materialului; T- diferenta de temperatura; -RCoeficientul de

variaţie a rezistivității cu temperatura.
4. Fenomene perturbatoare în contactele electrice
4.1.2. Forţele de repulsie în contactele electrice
4. Fenomene perturbatoare în contactele electrice
4.1.3. Vibraţia contactelor

Referitor la vibraţia contactelor

Modelul unui contactor electromecanic de c.a.

Diagrama la vibraţia contactelor
4. Fenomene perturbatoare în contactele electrice
4.1.4. Lipirea şi sudarea contactelor
4.1.5. Migraţia materialului la contacte
 4. Fenomene perturbatoare în contactele electrice
2. Deschiderea circuitelor electrice

Mărimile minime ale

curentului şi tensiunii
necesare pentru apariţia
arcului electric la
deschiderea circuitului
Material U0,V I0,A
Platina 17 0,9
Aur 15 0,4
Argint 12 0,4
Wolfram 17 0,9
Cupru 12 0,43
Carbon 18-22 0,03
5. Uzura contactelor electrice
În timpul funcţionării contactelor, datorită fenomenelor descrise anterior, apare:
1. uzura mecanică,
2. uzura chimică,
3. uzura electrică.

Pentru a verifica starea contactelor fără a demonta aparatul se poate utiliza un

milivoltmetru de curent continuu. Se trece prin aparat un curent continuu egal cu
curentul nominal şi se citeşte căderea de tensiune pe contactul închis. Această cădere
de tensiune pe contact (∆Uc) trebuie să fie sub 50 mV. Valoarea indicată este
informativă, dar constituie o indicaţie pentru starea contactelor.
6. Materiale utilizate pentru contacte electrice
6.1. Condiţiile de funcţionare ale contactelor electrice

Conform condiţiilor de funcţionare, contactele aparatelor electrice se pot clasifica

în următoarele categorii:
1. Contacte care stabilesc sau întrerup un circuit electric în absenţa curentului electric
(comutaţie fără sarcină).
2. Contacte pentru tensiuni reduse şi curenţi mici.
3. Contacte pentru puteri de rupere medii.
4. Contacte pentru puteri de rupere mari.
5. Contacte glisante.
6. Materiale utilizate pentru contacte electrice
6.2. Materiale pentru contacte electrice
Materialele utilizate în construcţia contactelor electrice trebuie să îndeplinească
o serie de condiţii:
 să aibă o conductivitate termică mare, pentru a reduce încălzirea;
 să aibă o conductivitate electrică mare, pentru a avea o rezistenţă de contact mică;
 să fie dure pentru a rezista şocurilor;
 să nu se oxideze şi să nu fie atacate de agenţi chimici;
 să aibă o temperatură de topire mare;
 să fie ieftine şi uşor de prelucrat;
 să fie uşor de întreţinut.

Principalele materiale utilizate la confecţionarea contactelor electrice:

 Cuprul şi aliajele cuprului;
 Argintul;
 Aluminiul;
 Wolframul;
 Metaloceramica.
6. Materiale utilizate pentru contacte electrice
6.3. Soluţii constructive ale contactelor electrice
Contacte fixe pentru bare:

Contacte fixe pentru Conductoare:

6. Materiale utilizate pentru contacte electrice
6.3. Soluţii constructive ale contactelor electrice
Contacte pentru siguranţele fuzibile: Contacte pentru relee:
6. Materiale utilizate pentru contacte electrice
6.3. Soluţii constructive ale contactelor electrice
Contacte pentru contactoare:
6. Materiale utilizate pentru contacte electrice
6.3. Soluţii constructive ale contactelor electrice
Contactele întrerupătoarelor de joasă tensiune:
6. Materiale utilizate pentru contacte electrice
6.3. Soluţii constructive ale contactelor electrice
Contactele întrerupătoarelor de înaltă tensiune (de tip tulipă):
6. Materiale utilizate pentru contacte electrice
6.3. Soluţii constructive ale contactelor electrice
Contacte glisante (contacte alunecătoare cu role):