PROIECT PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE

A CALIFICĂRII PROFESIONALE

ÎNVĂȚĂMÂNTUL POSTLICEAL-NIVEL 5

Domeniul –Electric

Calificarea profesională - Maistru mașini și aparate electrice

TEMA

PORNIREA MOTOARELOR ELECTRICE

Elev Îndrumător

MIU VIOREL Prof.EFRIM VIOREL

Sesiunea ianuarie - februarie 2021

1
CUPRINS

Argument……………………………………………………………………..……….…3

Capitolul 1.Recomandări privind recepția și montarea motoarelor electrice.............4

1.1.Recepția………………………………………………………………………..……...4

1.2.Recomandări privind montarea…………………………………………………….....4

Capitolul 2. Maşina asincronă........................................................................................10

2.1. Elemente constructive ale maşinii asincrone trifazat………………………..….......11

2.2. Funcţionarea în regim de motor a maşinii asincrone ……………………..………...12

2.3. Pornirea motorului asincron trifazat…………………………….………………......13

2.4.Reglajul de viteză și inversarea sensului de rotație a motorului asincron trifazat…..23

Capitolul 3.Mașina de curent continuu…………………………………….……..….24

3.1.Pornirea motoarelor de curent continuu……………………………………………..24

3.2.Pornire prin conectare directă la rețea…………………………………………….…26

3.3.Pornire cu reostat…………………………………………………….……………...26

Capitolul 4.Mașina sincronă……………………………………………..……………27

4.1.Pornirea motorului sincron……………………………………………….………....27

4.2.Pornirea la frecvență variabilă………………………………………………….…...27

4.3. Pornirea cu motor auxiliar……………………………………………………….....27

Măsuri de protecţie a muncii in atelierele de actionări electrice …………………..28

Bibliografie ………………………………………………………….……………..…..31

2
Argument

Electricitatea fiind o forma foarte avantajoasa de energie, generatoarele si motoarele electrice

au o utilizare foarte larga – de la motoare pentru burghie si pana la locomotive. Electricitatea
exista de la crearea materiei, intrucat materia este formata din atomi, care contin particule
incarcate electric, numite electroni si protoni. Vechii greci stiau ca frecand o bucata de
chihlimbar cu o bucata de panza, aceasta va atrage obiecte usoare, dar nu aveau o explicatie a
acestui fenomen. De fapt, frecarea genereaza electricitate.

Materialele neincarcate electric au un numar egal de electroni, incarcati negativ si de

protoni,incarcati pozitiv, care se neutralizeza reciproc. Insa prin frecarea a doua materiale, se
produce un transfer de electroni de la unul la altul, dezechilibrand incarcarea lor electrica.
Spre exemplu, frecarea dintre nori, care sunt generatori naturali, determina incarcarea lor cu
energie. Uneori, aerul nu mai serveste ca izolator si atunci electricitatea se scurge pe pamant,
provocand fenomenul pe care il cunoastem sub numele de fulger.

Motoarele electrice transforma energia electrica absorbita din retelele de alimentare in energie
mecanica. Aceasta transformare se face prin cuplajul electromagnetic in rotatie, al celor doua
circuite electrice (circuitul statoric si circuitul rotoric).

Motoarele electrice se impart in doua mari grupe:

- Motoare de curent continuu.

- Motoare de curent alternativ.

Motoarele electrice de curent continuu se impart, potrivit celor trei tipuri de excitatie :

- Motoare derivatie.

- Motoare serie.

- Motoare mixte.

Motoare electrice de curent alternativ sunt:

- Monofazate.

- Polifazate.

Motoarele electrice de curent alternativ se impart in doua categorii principale si anume:

motoare asincrone si motoare sincrone. Cele asincrone pot fi: cu inele de contact (rotorul
bobinat), rotorul în colivie si de tipuri speciale.

3
Capitolul 1. Recomandări privind receptia si montarea motoarelor electrice

Inainte de a incerca sa pornim un motor electric sa mentionam cateva recomandări privind

receptia si montarea motoarelor electrice

1.1. Recepția

La primirea motorului, asigurați-vă că nu a fost deteriorat în timpul transportului.

Dacă există urme de lovituri evidente, contactați transportatorul (este posibil să puteți efectua
o solicitare pe baza asigurării de transport) și, după un control vizual, rotiți motorul manual
pentru a detecta orice anomalie eventuală.

1.1.1. Identificarea

La primirea motorului, asigurați-vă de conformitatea dintre informațiile de pe plăcuța cu date

tehnice și specificațiile contractuale.

1.1.2. Depozitarea

Până la punerea în funcțiune, motoarele trebuie depozitate în poziție orizontală:

- într-un loc ferit de umiditate: pentru condițiile higrometrice de peste 90%, izolația mașinii se
poate diminua foarte rapid, iar la 100% devine practic nulă; verificați starea protecției
împotriva ruginii a părților nevopsite.

Pentru depozitarea pe o perioadă foarte îndelungată, motorul poate fi plasat într-un înveliș
sigilat (de exemplu, plastic termocontractabil) cu pachete de desicant în interior:

- într-un loc ferit de variații de temperatură semnificative și frecvente, pentru a evita formarea
de condens; pe durata depozitării, trebuie scoase doar bușoanele orificiilor de evacuare pentru
a elimina apa formată prin condensare;

- în caz de vibrații în împrejurimi, încercați să diminuați efectul acestor vibrații plasând

motorul pe un suport de amortizare (placă din cauciuc sau alt suport asemănător) și rotiți
rotorul o fracție de rotație la fiecare 15 zile pentru a evita marcarea inelelor de reazem;

- nu eliminați dispozitivul de blocare a rotorului (în caz de rulmenți cu role).

Chiar dacă depozitarea a fost realizată în condiții corecte, înainte de punerea în funcțiune
trebuie efectuate anumite verificări:

Lubrifierea

Durata maximă de depozitare: 3 ani. După această perioadă, înlocuiți rulmenții.

1.2. Recomandări privind montarea

1.2.1 - Verificarea izolației

4
Înainte de punerea în funcțiune a motorului, se recomandă verificarea izolației dintre faze
și masă și a celei dintre faze.

Această verificare este indispensabilă dacă motorul a fost depozitat timp de peste 6 luni sau
dacă a fost păstrat într-o atmosferă umedă.

Măsurarea se efectuează cu un megohmmetru la o tensiune continuă de 500 V (atenție: nu

folosiți un sistem magnetoelectric). Se recomandă să efectuați prima măsurare la 30 sau 50 de
volți și, dacă izolația este de peste 1 megohm, efectuați a doua măsurare la 500 de volți timp
de 60 de secunde.

Valoarea izolației trebuie să fie de minimum 10 megohmi la rece.

În cazul în care această valoare nu poate fi atinsă, dacă este posibil ca motorul să fi fost supus
unor stropiri cu apă dulce sau sărată în mod sistematic în timpul păstrării îndelungate într-un
loc foarte umed sau dacă este acoperit cu condens, se recomandă deshidratarea statorului timp
de 24 de ore într-o etuvă, la o temperatură cuprinsă între 110°C și 120°C.

Dacă tratarea motorului în etuvă nu este posibilă:

- alimentați motorul, cu rotorul blocat, cu tensiunea alternativă trifazică redusă la circa 10%
din tensiunea nominală, timp de 12 ore (folosiți un regulator de inducție sau un transformator
de reducție cu prize reglabile);

- sau alimentați cu curent continuu, cu cele 3 faze în serie, valoarea tensiunii fiind între 1% și
2% din tensiunea nominală (folosiți un generator de curent continuu cu acționare separată sau
baterii pentru motoarele de sub 22 kW).

- Observație: curentul alternativ trebuie controlat cu un clește ampermetric, iar curentul

continuu cu un ampermetru cu șunt. Acest curent nu trebuie să depășească 60% din curentul
nominal.

Se recomandă plasarea unui termometru pe carcasa motorului: dacă temperatura depășește

70°C, reduceți tensiunea sau curentul indicat cu 5% față de valoarea originală pentru fiecare
diferență de 10°.

În timpul uscării, toate orificiile motorului trebuie să fie deschise(cutie de borne, orificiul de
purjare).

5
Înainte de punerea în funcțiune, efectuați următoarele acțiuni în cazul tuturor motoarelor:
rulați motorul în gol, fără sarcină mecanică, timp de 2–5 minute, verificând dacă produce
vreun zgomot anormal; în caz de zgomot anormal, consultați secțiunea 5.

1.2.2. - Locația ventilației

- Motoarele închise

Motoarele noastre sunt răcite utilizând fluidul ambiant (aer) care circulă de-a lungul mașinii”.

Răcirea este realizată cu ajutorul unui ventilator montat în partea din spate a motorului; aerul
este aspirat prin grilajul unui capac de ventilație (care asigură protecția împotriva riscurilor de
contact direct cu ventilatorul, conform standardului și suflat de-a lungul aripioarelor carcasei
pentru a asigura echilibrul termic al motorului, indiferent de sensul de rotație.

- Motoarele deschise Motoarele noastre sunt răcite utilizând fluidul ambiant (aer) care circulă
în interiorul mașinii”.

Răcirea este realizată cu ajutorul unui ventilator montat în partea din spate a motorului; aerul
este aspirat prin partea din față a motorului și suflat prin interiorul carcasei pentru a asigura
echilibrul termic al motorului, indiferent de sensul de rotație.

Motorul trebuie instalat într-un loc ventilat suficient, admisia și evacuarea de aer fiind
degajate cu o valoare cel puțin egală cu un sfert din înălțimea axului.

Chiar dacă este neintenționată, obturarea (colmatarea) grilajului capacului afectează

funcționarea motorului. În cazul funcționării verticale, cu capătul arborelui în jos, se

6
recomandă echiparea motorului cu o tablă de protecție împotriva pătrunderii corpurilor
străine.

De asemenea, trebuie să vă asigurați că aerul cald nu a fost supus unui proces de recirculare;
dacă a fost, trebuie prevăzute conducte de admisie pentru aer rece și evacuare pentru aerul
cald, pentru a preveni încălzirea anormală a motorului.

În cazul în care circulația aerului nu este asigurată printr-o ventilație auxiliară, dimensiunile
conductelor trebuie să fie adaptate în așa fel încât pierderile de presiune să fie neglijabile
comparativ cu cele ale motorului.

Montarea

Motorul trebuie montat în poziția prevăzută la comandă, pe o bază suficient de rigidă

pentru a evita deformările și vibrațiile.

Asigurați un acces ușor la cutia de borne, la bușoanele orificiilor de evacuare a produselor de

condensare și, după caz, la gresoare.

1.2.3 - Cuplarea

Pregătirea

Rotiți motorul în mod manual înainte de cuplare, pentru a detecta o eventuală deteriorare
cauzată de manipulări.

Îndepărtați orice eventuală protecție de pe capătul arborelui.

7
Utilizați un aparat de înșurubare și orificiul tarodat de pe capătul arborelui cu un lubrifiant
special pentru a facilita montarea cuplajului. Cuplarea directă pe mașină În cazul montării
directe pe capătul arborelui motorului organului mobil (turbină de pompă sau de ventilator),
asigurațivă că acest organ este echilibrat perfect

Cuplarea directă cu mufă de cuplare

Mufa trebuie aleasă ținând cont de cuplul nominal de transmis și factorul de siguranță în
funcție de condițiile de pornire a motorului electric.

Alinierea mașinilor trebuie realizată cu grijă, în așa fel încât distanțele de concentricitate și
paralelism ale celor două semimufe să fie compatibile cu recomandările producătorului de
mufă.

Cele două semi-mufe trebuie asamblate temporar pentru a facilita deplasarea relativă a
acestora.

Reglați paralelismul celor doi arbori cu ajutorul unui instrument de măsurare.

Transmisia prin curele cu fulii

Diametrul fuliilor este ales de utilizator.

Nu se recomandă utilizarea unor fuliei din fontă cu un diametru de peste 315 pentru vitezele
de rotație de 3000 min-1.

Curelele plate nu pot fi utilizate la viteze de rotație de 3000 min- 1 sau mai mari.

Montarea curelelor

Pentru a monta corect curelele, permiteți o ajustare de aproximativ 3% față de distanța E

dintre axuri calculată.

Nu montați niciodată curelele utilizând forță. În cazul curelelor zimțate, poziționați zimții în
canelurile de pe fulii.

8
Alinierea fuliilor

Asigurați-vă că arborele motor este paralel cu arborele fuliei receptoare.

Reglarea tensionării curelelor Reglarea tensionării curelelor trebuie efectuată cu mare grijă,
conform recomandărilor furnizorului de curele și în funcție de calculele realizate la definirea
produsului.

Memento:

- tensionare excesivă = forță inutilă asupra lagărelor, care poate duce la uzura prematură a
unității de rotire (lagăr-rulmenți) și, în cele din urmă, la ruperea arborelui;

- tensionare insuficientă = vibrații (uzura unității de rotire).

1.2.4 - Indicații electrice

- Limitarea problemelor cauzate de pornirea motoarelor

Pentru a menține funcționarea corespunzătoare a instalației, trebuie să evitați orice încălzire

semnificativă a paturilor de cablu, asigurându-vă în același timp că dispozitivele de protecție
nu întrerup pornirea.

Problemele de funcționare a altor aparate conectate la aceeași sursă sunt cauzate de căderea de
tensiune provocată de șocul de curent la pornire (multiplu al curentului absorbit de motor la
sarcină maximă (aproximativ 7);

Chiar dacă tot mai multe rețele permit pornirile directe, șocul de curent trebuie redus în cazul
anumitor instalații.

9
Funcționarea neîntreruptă și pornirea treptată garantează un confort sporit la utilizare și o
durată de viață mai lungă pentru mașinile antrenate.

Pornirea motorului asincron cu colivie este caracterizată de două valori esențiale:

- cuplul de pornire;

- curentul de pornire.

Cuplul de pornire și cuplul rezistent determină timpul de pornire.

În funcție de sarcina antrenată, poate fi necesară adaptarea cuplului și curentului la porniri în

funcție de caracteristicile rețelei de alimentare.

Demarorul electronic „Digistart” NIDEC LEROY-SOMER

Este un sistem electronic multifuncțional cu microcontrolor, care se folosește cu toate

motoarele asincrone trifazate, cu colivie.

Asigură pornirea treptată a motorului cu:

- reducerea curentului de pornire;

- accelerarea treptată, fără întreruperi, obținută prin controlarea intensității absorbite de motor.

După pornire, demarorul DIGISTART asigură funcțiile suplimentare de gestionare a

motorului în celelalte faze defuncționare: regim stabilit și decelerare;

- modelele de la 18 la 1600 A;

- alimentare: de la 200 la 690 V.

Instalarea demarorului DIGISTART este economică, fiind necesar doar un disjunctor

suplimentar cu fuzibil.

Capitolul 2. Maşina asincronă

Maşinile electrice sunt dispozitive care transformă energia mecanică în energie electrică,
atunci când funcţionează în regim de generator sau energia electrică în energie mecanică,
când funcţionează în regim demotor.

Dacă maşina primeşte atât energie electrică cât şi energie mecanică (la arborele maşinii) şi
cele două energii se transformă prin pierderi în căldură, atunci maşina funcţionează în regim
de frână electromagnetică.

În general funcţionarea maşinilor electrice este reversibilă, adica aceeaşi maşină poate
funcţiona şi ca generator şi ca motor.

Există un grup de maşini, numite convertizoare de frecvenţă, care transformă energia electrică
de c.a. cu o anumită frecvenţă în energie electrică cu o altă frecvenţă. În practică cele mai
10
întâlnite regimuri de funcţionarea sunt: regim de motor şi în regim de generator. Motorul
electric este alimentat de la o reţea de c.a. sau c.c. şi dezvoltă la arbore, o putere mecanică.
Generatorul electric este antrenat în mişcarea de rotaţie de un motor exterior (electric, termic,
hidraulic etc.) şi debitează energie electrică pe o reţea de c.a. sau c.c. (în funcţie de tipul
generatorului).

Maşina asincronă se utilizeaza aproape in exclusivitate ca motor in actionarile cu turatie

constanta si mai rar la turatie variabila, din cauza instalatiilor de alimentare costisitoare .

Motoarele asincrone trifazate formeaza cea mai mare categorie de consumatori de energie
electrica din sistemul energetic, fiind utilizate in toate domenile de activitate (masini-unelte,
macarale, pompe, ventilatoare, etc.)

Alegerea motorului si a modului de pornire depind de cuplul static rezistent al mecanismului

de antrenat si de curentul de pornire admis pentru motor (sa nu distruga termic infasurarile) si
pentru reteaua de alimentare (caderea de tensiune produsa sa nu dauneze receptoarelor cuplate
la aceiasi retea). Pornire trebuie sa se faca fara socuri periculoase pentru elementele de
transmisie.

2.1. Elemente constructive ale maşinii asincrone trifazate

Maşina asincronă este compusă din două părţi: o parte fixă, numită stator şi o parte mobilă,
care de regulă execută o mişcare de rotaţie (există motoare la care partea mobilă execută o
mişcare liniară, numite motoare liniare), numită rotor.

Statorul maşinii asincrone trifazate este format dintr-o carcasă din fontă sau oţel turnat, în
interiorul căreia este aşezat un miez din oţel electrotehnic, de formă inelară, asamblat din tole
cu grosimea de 0,35 sau 0,5 mm.

Tolele sunt izolate între ele. Pe suprafaţa interioară a miezului, în lungul generatoarei, există
crestături sau şanţuri în care se introduc conductoarele înfăşurării statorului. În figura 1.1. este
reprezentată schematic, o secţiune transversală prin statorul unui motor asincron trifazat,
prevăzut la partea inferioară cu o talpă, necesară fixării motorului pe un postament.
Înfăşurarea statorică, la motorul asincron trifazat, este formată din trei înfăşurări monofazate,
independente, plasate în crestături şi defazate între ele cu un unghi de 1200. Capetele
înfăşurărilor sunt scoase la o plăcuţă de borne şi conectate în stea sau triunghi. Cea mai simplă
înfăşurare, compusă din trei bobine aşezate în şase crestături (bobinaj într-un strat).

Fig.1.1.
11
Rotorul maşinii asincrone este format dintr-un ax de oţel pe care se asamblează tole circulare
de oţel electrotehnic, izolate între ele cu lac sau prin oxidare. La periferia rotorului, care este
de formă cilindrică, sunt distribuite uniform în lungul generatoarei, crestături sau canale
longitudinale, în care se introduc conductoarele înfăşurării rotorului.

După modul de execuţie a înfăşurării rotorului, se distinge:

a)rotor bobinat sau cu inele colectoare;

b)rotor în scurtcircuit sau în colivie.

2.2. Funcţionarea în regim de motor a maşinii asincrone

Prin legarea înfăşurării statorului la o reţea de c.a. trifazat, prin cele trei faze va trece un
curent alternativ care va da naştere la un câmp magnetic pulsativ. Prin suprapunerea celor trei
câmpuri magnetice pulsative, monofazate, va apare un câmp magnetic rezultant care va fi
rotitor. Viteza unghiulară a câmpului magnetic învârtitor statoric, Ω1, are relaţia:

Ω1=ω / p

Dacă înlocuim ω=2πf şi Ω1 =2πn1 / 60 , unde n1 reprezintă numărul de rotaţii pe minut a

câmpului statoric, rezultă:

n1= 60 f/p (rot/min)

Rotorul se va învârti cu viteza unghiulară Ω2 , în sensul de rotaţie a câmpului învârtitor

statoric.

Notăm cu Ω=Ω1-Ω2, viteza unghiulară cu care liniile de câmp magnetic învârtitor

intersectează conductoarele rotorului, respectiv viteza relativă a câmpului magnetic învârtitor
statoric faţă de rotor.

Se numeşte alunecare şi se notează cu s, raportul între Ω şi Ω1, adică:

s % = ( Ω1 - Ω1) 100

Alunecarea caracterizează gradul de rămânere în urmăa rotorului faţă de câmpul magnetic

învârtitor statoric. Dacă exprimăm vitezele unghiulare în funcţie de vitezele de rotaţie,
folosind relaţiile: Ω1=2n1π /60 şi Ω2=2π n2 /60 (în care n1 şi n2 sunt vitezele câmpului
magnetic învârtitor şi ale rotorului), atunci relaţia alunecării ia forma:

s−= (n1-n2) / n2

La pornire n2=0 şi deci s=1, iar la sincronism n1=n2 şi deci s=0.

Alunecarea motoarelor asincrone, în general, variază la sarcină nominală între 3% şi 6%.

Pulsaţia curentului rotoric se poate deduce din relaţia: Ω=Ω1-Ω2=s Ω1 şi deci: ω2=pΩ=p s
Ω1 sau:
12
ω2=p·s·ω1/p şi deci: ω2= s·ω1.

Pe caracteristica M(s) se pot de limita cele trei regimuri de funcţionare ale maşinii asincrone:

•regimul motor, când alunecarea variază între valorile 1 la pornire şi zero la sincronism;

•regimul de generator, când alunecarea ia valori negative. Această situaţie poate apărea când
turaţia motorului devine mai mare decât turaţia câmpului magnetic învârtitor statoric, adică
atunci când maşina primeşte energie mecanică la arbore şi o transformăîn energie electrică;

•regimul de frână electromagnetică, când alunecarea devine mai mare decât 1, adică atunci
când rotorul se va învârti în sens invers faţă de câmpul magnetic învârtitor statoric. În
practică, funcţionarea maşinii asincrone în regim motor se întâlneşte foarte des. Regimul de
generator nu se foloseşte decât în mod întâmplător (de exemplu în cazul tracţiunii electrice,
când vehiculul coboară o pantă şi deci maşina asincronă, fiind legată la reţea şi primind
energie cinetică, o va transforma în energie electrică, dacă rotorul se va învârti cu o turaţie
mai mare decât cea a câmpului magnetic învârtitor).

2.3. Pornirea motorului asincron trifazat

La pornire, momentul cuplului motor trebuie să fie mai mare decât momentul cuplului
rezistent . Mărimea curentului de pornire absorbit de la reţeaua de alimentare este în general
de (5÷7) In şi din această cauză se impun anumite condiţii, la pornire. Datorită şocului de
curent la pornire, există consecinţe neplăcute atât pentru motorul propriu-zis (datorită
solicitării termice a acestuia), cât mai ales pentru reţeaua de alimentare şi protecţia motorului.
Există mai multe metode de pornire şi anume:

Pentru pornirea motoarelor asincrone trebuie asigurate următoarele condiţii:

- cuplul de pornire să fie suficient de mare

- curentul de pornire să nu depăşească valoarea admisibilă pentru reţeaua de alimentare a

motorului

- durata procesului să fie cât mai scurtă

Alegerea metodei de pornire se face funcţie de reţeaua de alimentare (dacă este suficient de
puternică) şi funcţie de mecanismul acţionat de motor.

Motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit pot fi pornite utilizând următoarele metode:

a) pornirea prin cuplare directă la reţea;

b) pornirea stea-triunghi;

c) pornirea cu bobine de reactanţe;

d) pornirea cu autotransformator.

13
a) Pornirea prin cuplarea directă la reţeaua de alimentare.

Această metodă, deşi este extrem de simplă (se realizează prin simpla cuplare la reţea a
înfăşurării statorice), nu se utilizează decât pentru motoare de puteri mici (PN < 2,5 kW la
cele în construcţie normală).

Pornirea poate fi făcută manual, cu ajutorul unui comutator – de regulă cu came, sau automat,
cu ajutorul unui contactor, respectiv disjunctor. Pentru motoare care sunt utilizate în anumite
sectoare economice pornirea se face şi cu ajutorul demaroarelor.

Fig.2.1. Pornirea directă prin comandă manuală a motorului asincron cu rotorul în scurtcircuit

Pornirea prin cuplare directă a motoarelor de mică putere este posibilă, din următoarele
considerente:

- reţeaua de alimentare e suficient de puternică

- şocurile de cuplu nu provoacă solicitări periculoase mecanismului acţionat

- secţiunea conductoarelor înfăşurării statorice este mică, ceea ce conduce la o rezistenţă

mare, respectiv un curent I1p (curentul statoric la pornire), relativ scăzut;

- aceste motoare au momentul de inerţie mic, ceea ce determină pornirea lor înainte ca I 1p să
atingă valoarea maximă.
14
Fig. 2.2. Pornirea automată (cu contactor) a unui motor asincron cu rotorul în scurtcircuit

Această metodă se aplică în general numai la motoarele asincronice trifazate cu rotorul în

scurtcircuit cu o putere nominală mică în comparaţie cu puterea pe care o poate suporta
reţeaua la care se conectează motorul.

Pentru raportul Ip / Iin ia valoarea 5,5 ÷ 6,5. Dacă condiţia este îndeplinită, motorul poate fi
pornit prin cuplare directă.

b) Pornirea cu tensiune de alimentare redusă

permite micşorarea curentului Ip pânăl a valori convenabile. Reducerea tensiunii de

alimentare se poate realiza fie prin introducerea pe fiecare fază a unor rezistenţe chimice sau
bobine, pentru producerea unor căderi de tensiune, astfel încât să se micşoreze tensiunile
aplicate înfăşurărilor statorice (fig.2.3) şi după pornire acestea se scot din circuit (se închide
întrerupătorul K2), fie prin intercalarea unui autotransformator trifazat, AT, coborâtor de
tensiune (fig.2.2.), care după pornirea motorului se scoate din funcţiune (prin închiderea
întrerupătorului K2 şi deschiderea lui K3).

Aceste metode de pornire au dezavantajul că la pornire, momentul cuplului motor este

micşorat cu pătratul micşorării tensiunii, iar în cazul folosirii unui autotransformator trifazat,
acesta măreste costul instalaţiei.

15
 Fig.2.3. Fig.2.4.

c) Pornirea cu ajutorul unui comutator stea-triunghi

(fig.2.5.). acest sistem de pornire se poate face numai pentru motoarele care funcţionează cu
conexiunea înfăşurărilor statorului în triunghi.

Fig. 2.5. Dispunerea capetelor înfăşurărilor la placa de borne

La pornire comutatorul stea-triunghi se dă pe poziţia stea. În felul acesta conexiunea

înfăşurărilor statorului fiind în stea, intensitatea curentului la pornire va fi de trei ori mai mică
decât în cazul pornirii cu conexiunea în triunghi.

16
După ce rotorul a pornit şi turaţia lui este apropiată de cea normală, comutatorul Km se dă pe
poziţia triunghi. În felul acesta motorul va funcţiona în regim normal, cu înfăşurările
conectate în triunghi.

Dezavantajul acestei metode constă în faptul că la pornire, tensiunea pe fază fiind micşorată
de √3 de ori, momentul cuplului motor este de trei ori micşorat şi deci motorul nu poate fi
pornit sub sarcină.

Metoda se poate utiliza doar la motoarele care în mod normal funcţionează în triunghi.

Fig. 2.6.

Pentru exemplificare se consideră două motoare ale căror tensiuni nominale (de linie),
corespunzătoare conexiunilor stea ("Y") şi triunghi (" Δ "), sunt 380/220 Y/ Δ , respectiv
660/380 Y/ Δ .

Dacă reţeaua de alimentare furnizează 380 V, singurul motor care poate fi pornit cu ajutorul
acestei metode este cel de-al doilea.

Pornirea motorului asincron, în acest caz, se realizează în felul următor (iniţial K1 şi I sunt
deschise):

- se trece comutatorul stea-triunghi I pe poziţia 1 (corespunzătoare conexiunii stea a

înfăşurării statorului);
17
- se alimentează înfăşurarea statorică prin închiderea întreruptorului K1 (motorul porneşte,
punctul său de funcţionare se deplasează pe caracteristica mecanică artificială de tensiune,

U1N 380

U1=-------=------- V

√3 √3

corespunzătoare conexiunii "Y");

- atunci când turaţia atinge, aproximativ, valoarea 0,9 n1 se trece comutatorul pe poziţia 2 ("Δ
"), punctul de funcţionare deplasându-se, la turaţie constantă, pe caracteristica mecanică
corespunzătoare (U1=U1N=380V

El evoluează pe această caracteristică până în momentul în care cuplul dezvoltat, M, devine

egal cu cel rezistent, Mr.

Concluzionând, se poate spune că această metodă reuşeşte să limiteze curentul de

pornire prin alimentarea cu o tensiune de fază redusă faţă de situaţia conectării la reţea
în triunghi.

Observaţii:

1) Pentru reprezentarea calitativă a caracteristicilor din figura următoare s-a ţinut seama de
faptul că o dată cu modificarea tensiunii de alimentare, U1, alunecarea critică, sk (respectiv
turaţia critică, nk),

nu este afectată, în timp ce cuplul maxim Mk depinde de pătratul tensiunii.

Prin urmare, ţinând cont de faptul că o dată cu trecerea de la "Y" la " Δ " tensiunea de fază,
U1, se modifică de√3 ori, rezultă:

MkY 1

----- = -----

MkΔ 3

lucru vizibil pe figura alăturată.

18
Din aceleaşi considerente şi raportul cuplurilor de pornire are aceeaşi valoare:

M pY 1

------- = ------

M pΔ 3

2) Curentul de pornire (valoarea de linie) corespunzător cazului ín care conectarea la reţea se

face în stea se calculează cu relaţia:

U1N

IpY =IfY=---------

√3 Z1sc

19
unde cu U1N a fost notată tensiunea nominală (de linie) a reţelei de alimentare, iar cu I fY

curentul de fază corespunzător conexiunii stea.

Dacă pornirea s-ar face cu înfăşurarea statorică în conexiune triunghi, curentul de fază
corespunzător ar avea valoarea:

U1N

If Δ=---------

Z1sc

ceea ce conduce la următoarea valoare a curentului de pornire absorbit din reţea:

U1N

IpΔ =√3 IfΔ=√3----------

Z1sc

Prin urmare, se obţine:

IpY 1

-----=------

IpΔ 3

Cele demonstrate anterior justifică următoarele concluzii:

- pornirea stea-triunghi este însoţită de şocuri de curent şi de cuplu;

- metoda prezintă avantajul unui curent de trei ori mai mic decât cel corespunzător conectării
directe;

- cuplul de pornire scade de trei ori, ceea ce impune ca această metodă să poată fi
utilizată doar pentru porniri în gol sau cu sarcină foarte mică.

d) Pornirea cu ajutorul unui reostat de pornire

Această metodă se aplică numai la motoarele cu rotorul bobinat. La periile colectoare care
calcă pe inele, se leagă un reostat trifazat conectat în stea (fig.2.7.). La pornire se intercalează
întreaga rezistenţăa reostatului în circuitul înfăşurării rotorului. Pe măsură ce turaia creşte RP
se micşorează

până la scurtcircuitare. La unele motoare (de putere mică), există un dispozitiv care
scurtcircuitează cele trei inele colectoare şi totodată ridică periile de pe inele în scopul
micşorării pierderilor prin frecare şi a uzurii inutile a periilor.

20
Fig. 2.7.

Pornirea motorului cu ajutorul reostatului de pornire prezintă avantajul că intensitatea

curentului Ip este micşorată până la valoarea (1,5÷2) In, iar momentul cuplului motor este
mare, adică motorul poate fi pornit sub sarcină.

S-a arătat, că alunecarea pentru care cuplul motor este maxim depinde direct proporţonal de
rezistenţa ohmică R2a circuitului rotoric şi că valoarea momentului cuplului maxim nu
depinde de R2. Curbele de variaţie ale momentului cuplului motor în funcţie de alunecare,
pentru diverse valori ale rezistenţei R2 sunt reprezentate în fig.2.8. (curba 1 pentru valoarea
maximă a rezistenţei reostatului RP şi curba 4 pentru scurtcircuitarea acestuia).

Se observă că în timpul pornirii valoarea maximă a momentului cuplului motor rămâne

aceeaşi şi că variaţia M(s) se face după curbele figurate cu linie continuă, dacă micşorarea
rezistenţei se face în momentul când aceste curbe se intersectează. Punctul A corespunde
scurtcircuitării reostatului de pornire.

Porţiunile din curbe figurate cu linie întreruptă corespund funcţionării motorului cu R 2= r2

+Rp (r2= rezistenţa ohmică a unei faze a înfăşurării rotorului), Rp având o valoare oarecare
dinrezistenţa reostatului de pornire.

Fig. 2.8.

21
e. pornirea cu bobine de reactanţă (în circuitul statoric)

Principial, această metodă este asemănătoare cu cea anterioară, ea presupunând alimentarea

motorului, în primul moment al pornirii, cu o tensiune redusă faţă de cea nominală.

Evoluţia punctului de funcţionare este asemănătoare cu cea din cazul anterior cu deosebirea
că, în noua situaţie, nu se mai păstrează acelaşi raport al cuplurilor şi curenţilor. Astfel, dacă
se alimentează cu un curent limitat de k ori, cuplul fiind direct proporţional cu pătratul
curentului scade de k2 ori

În concluzie, se poate spune că soluţia utilizării unor bobine de reactanţă este simplă şi ieftină.

Metoda este însă însoţită de şocuri de curent şi de cuplu.

În plus, apare şi dezavantajul unei scăderi rapide a cuplului, ceea ce a determinat utilizarea
metodei în cazul unor porniri rare, în gol sau cu sarcină redusă.

Fig. 2.9. Pornirea cu bobine de reactanţă

22
Observaţie:

În condiţii similare, se poate utiliza un autotransformator care are avantajul că, la pornire,
cuplul scade în acelaşi raport cu intensitatea curentului de pornire.

Pornirea cu bobine de reactanţă în circuitul statoric se realizează în felul următor (iniţial K1 şi

K2sunt deschise):

- se închide K1, în acest fel maşina asincronă fiind alimentată cu o tensiune, U 1p, obţinută ca
diferenţă între tensiunea reţelei, U1N, şi căderea de tensiune pe bobina de reactanţă X;

- după intrarea în turaţie, se închide K2 (se scurtcircuitează reactanţa X), motorului aplicându-
i-se întreaga tensiune a reţelei.

2.4. Reglajul de viteză şi inversarea sensului de rotaţie a motorului asincron trifazat

Problema reglajului de viteză are o mare importanţă practică, întrucât de foarte multe ori este
necesar să se facă o variaţie în limite largi a vitezei. Metodele de reglaja vitezei motorului
asincron sunt:

a) Reglajul vitezei prin schimbarea numărului de poli

Se ştie că turaţia de sincronism n1 este 60p/1 şi deci dacă se schimbă numărul de perechi de
poli se va schimba şi turaţia n1 de sincronism şi ca urmare, se va schimba şi viteza de rotaţie
n2 a rotorului. În acest mod se obţine un reglaj de viteză în trepte. De cele mai multe ori se
obţine un reglaj în două trepte, adică cu două turaţii de sincronism. Schimbarea numărului de
perechi de poli se poate

face fie prin utilizarea pe stator a două înfăşurări trifazate distincte, fiecare pentru un
anumit număr de poli, fie prin utilizarea unei singure înfăşurări şi conectarea în diferite
moduri a părţilor componente ale acesteia.

Prima soluţie este mai puţin economică.

A doua soluţie este ilustrată în fig.2.10. , unde legarea în serie sau în paralel a secţunilor
trebuie să se facă simultan pe toate cele trei faze ale înfăşurării statorului. Pentru f1=50 Hz va
rezulta o turaţie de sincronism de 3000 rot/min. pentru p=1, sau 1500 rot/min. pentru p=2.
Necesitatea schimbării legăturilor dintre diferite părţi componente ale înfăşurărilor statorice
(şi rotorice, în cazul motoarelor cu rotorul bobinat), conduce la complicaţii constructive şi din
această cauză motoarele cu două turaţii (sau trei) sunt mai scumpe faţă de cele cu o singură
turaţie.

23
Fig..2.10.

b) Reglajul vitezei prin variaţia frecvenţei tensiunii de alimentare.

In baza relaţiilor: n1=60f1/p şi n2=n1(1-s), prin modificarea frecvenţei se modifică turaţia de

sincronism şi implicit şi turaţia rotorului. Această metodă permite o reglare continuă şi în
limite largi a turaţiei motoarelor asincrone, necesitând în schimb instalaţii speciale pentru
modificarea frecvenţei, ceea ce măreşte preţul de cost al utilajului. Acesta nu constituie un
impediment pentru utilizarea ei, acolo unde se pretează.

Pentru obţinerea unei frecvenţe variabile se folosesc convertizoare statice de frecvenţă.

c) Reglajul vitezei prin introducerea unor rezistenţe în circuitul rotoric.

Această metodă se poate aplica numai la motoarele cu rotorul bobinat . La cuplul constant
motorul se roteşte cu o alunecare cu atât mai mare cu cât R2 este mai mare, adică cu cât
rezistenţa introdusă din Rp în circuitul rotorului este mai mare.

Această metodă de reglaj nu este economică, deoarece în rezistenţa ohmică introdusă

suplimentar în circuitul rotoric, mai ales la alunecari mari, deci la turaţii mici, se pierde prin
efect Joule-Lenz o cantitate importantă de energie, ceea ce micşorează randamentului
motorului. Se remarcă deci că motorul asincron trifazat permite un reglaj de viteză, însă
neeconomic sau cu investiţii sporite.

Inversarea sensului de rotaţie se realizează schimbând două faze între ele. Prin inversarea a
două faze se va schimba sensul de rotaţie a câmpului magnetic învârtitor statoric şi deci se va
schimba şi sensul de rotaţie al rotorului. Schimbarea a două faze se realizează schimbând între
ele două legături de la reţeaua de alimentare sau de la motor.

Capitolul 3. Mașina de curent continuu

3.1. Pornirea motoarelor de curent continuu

Pornirea motoarelor de curent continuu se face manual sau prin comandă automată, prin
controlul uneia din mărimile care pot fi măsurate şi care variază în acest interval: curent,
viteză, timp.

24
Figura 3.1. Comanda pornirii a mcc cu excitaţie independentă funcţie de viteză

a) – schema de forţă; b) – schema de comandă.

Se prezintă în figura 3.1. schema de forţă şi de comandă în funcţie de viteză. Vitezele W 1 , W2

, W3, indicate în diagramă sunt proporţionale cu tensiunile electromotoare e1 = KWi , i =1, 2,
3, tensiuni care pot fi evidenţiate de releele de tensiune d1, d2 şi d3, care anclanşează la
atingerea acestor nivele.

Se apasă pe butonul a1, contactorul c închide contactele principale 1c şi 2c din circuitul rotoric
şi maşina porneşte. La atingerea vitezei W1 anclanşează d1 şi astfel contactorul c1 anclanşează
şi scurtcircuitează prin contactul său 1d1 tronsonul R3 al reostatului, ş.a.m.d. Releele termice
d4 şi d5 au rol de protecţie la suprasarcină.

Pornirea motorului de curent continuu serie se realizează utilizând trepte de rezistenţe

conectate în serie cu circuitul rotoric, ca şi la motorul derivaţie.

Acest motor este utilizat cu precădere în acţionările electromecanice din tracţiunea

minieră,urbană şi feroviară.

25
3.2. Pornire prin conectare directă la reţea

Eeste cea mai simplă metodă de pornire.

În procesul pornirii:

UA = RAIA + KeΦn

diA

UA= RAIA+LA--------- + KeΦn

dt

în care:

LA, RA, reprezintă parametrii electrici ai întregului circuit al rotorului.

Ecuaţia de cupluri în regim dinamic este:

dΩ

M - Mrε = J--------

dt

în care:

Mrε = Mr + Mm + MFe reprezintă cuplul rezistent total la arbore.

Ecuaţiile de funcţionare în regim dinamic dovedesc că procesul de pornire al motorului este

caracterizat de două regimuri tranzitorii:

regimul tranzitoriu electromagnetic determinat de variaţia în timp a mărimilor electrice prin

circuitele motorului (indus plus excitaţie) regimul tranzitoriu mecanic determinat de creşterea
turaţiei n.

Motoarele cu excitaţie serie pornesc cel mai repede pentru că odată cu curentul indusului
creşte şi fluxul de excitaţie.

Pornirea motoarelor cu excitaţie mixtă se face similar cu a motoarelor cu excitaţie în derivaţie.

3.3. Pornire cu reostat:

este utilizată la motoare de puteri medii şi mari şi constă din înscrierea unui reostat de pornire
în circuitul rotoric, care se scoate treptat din circuit pe măsură ce motorul se turează. Reostatul
este metalic, cu ploturi, deci cu rezistenţă variabilă în trepte, şi numai în cazuri speciale
prezintă o rezistenţă variabilă continuu.

26
În studiul procesului pornirii cu reostat se neglijează regimul tranzitoriu electric, deci se
admite că la modificarea rezistenţei indusului se modifică brusc curentul prin indus, dar
turaţia îşi păstrează valoarea anterioară, deşi se modifică lent.

Pornirea oricărui motor se poate efectua în sarcină sau în gol.

La pornirea în gol cu reostat se restrânge domeniul de variaţie al curentului în timpul pornirii,

iar la pornire în sarcină se utilizează dimensionarea rezistenţei de pornire.

Pornirea prin alimentare cu tensiune progresiv corespunzătoare: se utilizează la maşini de

mare putere sau instalaţii speciale. Instalaţia electrică necesită acelaşi aparataj ca şi la reglarea
turaţiei.

În tracţiunea electrică se utilizează conectarea în serie a mai multor motoare de curent

continuu.

După intrarea în turaţie motorul de curent continuu se conectează automat la tensiunea reţelei.

Capitolul 4. Mașina sincrona

4.1.Pornirea motorului sincron

Înfăşurarea rotorică (de excitaţie) a motorului parcursă de curent continuu creează un câmp
magnetic fix faţă de rotor. Acest câmp „se lipeşte” de câmpul magnetic învârtitor statoric şi
rotorul se roteşte sincron cu acesta. Datorită inerţiei, câmpul magnetic rotoric nu are timp să
se lipească de câmpul magnetic învârtitor şi motorul sincron nu poate porni prin conectare
directă la reţea. Există trei metode principale de pornire a motoarelor sincrone:

4.1. -pornirea în asincron - pe tălpile polare rotorice este prevăzută o colivie asemănătoare
coliviei motorului de inducţie şi motorul porneşte pe acelaşi principiu ca al motorului de
inducţie.

4.2. -pornirea la frecvenţă variabilă - este posibilă doar atunci când este disponibilă o sursă
de tensiune cu frecvenţă variabilă sau un convertor cu frecvenţă variabilă. Creşterea frecvenţei
se face lent, astfel încât câmpul învârtitor să aibă viteze suficient de mici la început pentru a
putea permite rotorului să se „lipească” de câmpul magnetic învârtitor.

4.3. -pornirea cu motor auxiliar - necesită un motor auxiliar ce antrenează motorul sincron
conectat la reţea. Când motorul ajunge la o turaţie apropiată de turaţia de sincronism, motorul
auxiliar este decuplat, motorul sincron se mai accelerează puţin până ajunge la turaţia de
sincronism şi continuă să se rotească sincron cu câmpul magnetic învârtitor.

Ca motor auxiliar se poate utiliza fie un MCC fie un MAS.

Pornirea în asincron se poate face dacă maşina are în tălpile polare o înfăşurare în scurtcircuit.

27
Figura 4.1. Pornirea în asincron a MS

Pentru pornirea în asincron se realizează schema principială din fig. 4.1.. Cât timp rotorul
esteantrenat de un cuplu asincron excitaţia nealimentată este conectată (contactul K1 închis)
pe un rezistorRp sau este scurtcircuitată.

Când alunecarea s < 0,05 se alimentează excitaţia (contactul K2 se închide şi simultan

sedeschide contactul K1). Apare un regim tranzitoriu de accelerare a rotorului în decursul
căruia acestaeste atras în sincronism de cuplul sincron - Ms. Colivia de pornire iese din
funcţionare, iar MS seprinde în sincronism.

In timpul pornirii motorului sincron,tensiunea electromotoare indusa in infasurarea de

excitatiein circuit deschis poate atinge valori ridicate.Din aceasta cauza apare pericolul
strapungerii izolatieiacestei infasurari,fiind periclitati si oamenii de exploatare.Pentru
prevenirea acestor efecte nedoriteinfasurarea de excitatie se conecteaza pe un rezistor de
descarcare avand rezistenta de 7….10 ori maimare fata de rezistenta infasurarii de excitatie.

Măsuri de protecţie a muncii in atelierele de actionari electrice

Înainte de începerea lucrarilor

-lucrarile la care se utilizează curent electric, la tensiuni ce pot fi periculoase, vor fi efectuate
numai de către profesorul de specialitate, ajutat eventual de un laborant, cunoscător al
lucrărilor delaborator şi al normelor de protecţie a muncii;

- planul de desfăşurare a lucrarilor va fi dinainte stabilit iar personalul va fi instruit în

prealabil;

-de pe locul unde se desfăşoară lucrarilor se vor îndepărta toate obiectele care nu sunt
necesare;

-pardoseala din jurul locului unde se desfăşoară experienţele trebuie să fie uscată sau
acoperită cu un covor izolant;

-masa de lucru trebuie să fie suficient de mare pentru a permite plasarea în bune condiţii a
întregului aparataj;

28
-alimentarea de la reţea se va face de la un tablou cu siguranţe fuzibile calibrate sau
întrerupătoare automate; în cazul când se foloseşte o priză, aceasta va fi în prealabil verificată
şi asigurată prin siguranţe fuzibile;

-părţile metalice ale aparatelor care ar putea intra accidental sub tensiune vor fi legate la
pământ;

-racordurile dintre părţile componente ale montaj ului se vor face, în mod obligatoriu, prin
cordoane în bună stare, perfect izolate şi corespunzătoare tensiunilor folosite în experienţa
respectivă;

-uneltele de lucru (şurubelniţă, cleşte etc.) vor fi prevăzute cu mânere izolante, rezistente la
tensiuni lecare se află în instalaţie;

-pentru controlul tensiunii şi intensităţii, se vor introduce în circuite aparate de măsurat;

-realizarea montajului sau a oricărei modificări a montajului existent precum şi introducerea

sau scoaterea instrumentelor de măsurat din circuit se va face cu întregul aparataj scos de sub
tensiune;

-înainte de conectarea instalaţiei la sursa de curent electric, se va face o ultimă verificare

generală a aparatelor, legăturilor, izolaţiei etc.;

-pentru alimentarea cu energie electrică se va utiliza de preferinţă un întrerupător special al

montajului, plasat pe masa de lucru; scoaterea montajului de sub tensiune trebuie să poată fi
efectuată cu uşurinţă printr-o singură manevră;

-dacă se lucrează cu tensiuni periculoase, se va aşeza pe masa de lucru, la loc vizibil, o placă
avertizoare a pericolului de electrocutare, iar elevii vor fi opriţi să se apropie.

In timpul desfăşurării lucrarilor

-în timpul lucrarilor, pe masa de lucru nu se va găsi, în afara părţilor comp

onente ale montajului, nici un obiect care ar putea, accidental, antrena legăturile montajului
sau ar putea stabili contactul cu părţile aflate sub tensiune;

-cei care efectuează lucrarile vor avea o îmbrăcăminte adecvată (strânsă pe corp, mâneci bine
încheiate), de preferinţă halate de laborator;

-este interzisă părăsirea sau lăsarea fără supraveghere a montajului de tensiune;

-se recomandă ca, la instalaţia aflată sub tensiune, toate manevrele să se facă cu o singură
mână;

-în timpul funcţionării montajului, este interzisă atingerea parţilor neizolate (schimbarea
legăturilor, atingerea becurilor, intercalarea aparatelor de măsură);

29
-pentru prevenirea accidentelor după terminarea lucrarilor, montajul va fi scos obligatoriu de
sub tensiune; orice intervenţie asupra instalaţiei electrice trebuie să fie făcută de un electrician
autorizat iar lucrarea să aibă caracter definitiv.

In atelier trebuie să se găsească, la loc vizibil, mijloacele de prim ajutor.

In caz de accidente (răniri, arsuri, otrăviri etc.) se vor lua următoarele măsuri:

-accidentele de natură mecanică pot avea ca efect tăieturi, zgârieturi, înţepături, zdrobiri şi
striviri; în cazul leziunilor grave este necesară chemarea medicului, iar când rănile sunt
uşoare, se spală cu apă curată, se dezinfectează cu apă oxigenată şi se bandajează cu tifon
sterilizat; când se produc hemoragii, se procedează de urgenţă la oprirea sângelui,
dezinfectarea şi bandajarea rănii şi transportarea accidentatului la spital;

-în fiecare atelier trebuie să existe o trusă sanitară cu următoarele materiale: apă oxigenată,
alcool sanitar, tinctură de iod, jecolan, acid boric, fiole de cofeină, pense, foarfecă, vată, tifon,
leucoplast, o soluţie neutralizantă pentru cazul stropirii cu substanţe; medicamentele care au
termen de valabilitate vor fi înlocuite periodic.

30
 Bibliografie

1. BĂLĂ, C., Masini electrice, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979.

2. BICHIR, I. N., Maşini electrice, Bucureşti, Editura ICPE, 1995

3. BOLDEA, I., Transformatoare şi maşini electrice, Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1994.

4. CÂMPEANU, A., Introducere în dinamica maşinilor electrice de curent alternativ, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 1998.

5. DORDEA, T., Maşini electrice, Editura didacticăşi pedagogică, Bucureşti, 1977.

6. Gheorghiu S., Panait C. , Maşini şi sisteme de actionări electrice navale, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 2004,

7. Dordea Ştefan, Aparate electrice de navigaţie, Editura Muntenia, Constanţa, 2006,

8. Zaharia Ion , Maşini şi acţionări electrice navale, Editura Gaudeamus, Constanţa, 2000,

31