MIU VIOREL

COLEGIUL ENERGETIC
MAIȘTRII ANUL II

Tema de proiect:
PORNIREA MOTOARELOR ELECTRICE

1
 CUPRINS

Argument………………………………………………………………………3

Capitolul 1. Recomandări privind receptia si montarea motoarelor

electrice…………………………………………………………………………5

1.1.Recepția…………………………………………………………………….5

1.2.Recomandări privind montarea…………………………………………...6

Capitolul 2. Maşina asincronă....................................................................13

2.1. Elemente constructive ale maşinii asincrone trifazat…………………....13

2.2. Funcţionarea în regim de motor a maşinii asincrone …………………...15

2.3. Pornirea motorului asincron trifazat…………………………….……...16

Capitolul 3.Mașina de curent continuu………………………………..….30

3.1.Pornirea motoarelor de curent continuu…………………………….…..30

3.2.Pornire prin conectare directă la rețea………………………………...…31

3.3.Pornire cu reostat…………………………………………………….…..32

Capitolul 4.Mașina sincronă……………………………………………..…33

4.1.Pornirea motorului sincron……………………………………………....33

4.2.Pornirea la frecvență variabilă…………………………………………...33

4.3. Pornirea cu motor auxiliar……………………………………………....33

Măsuri de protecţie a muncii in atelierele de actionări electrice ………..…..34

Bibliografie ………………………………………………………….……….37

2
Argument

Electricitatea fiind o forma foarte avantajoasa de energie, generatoarele si

motoarele electrice au o utilizare foarte larga – de la motoare pentru burghie si
pana la locomotive. Electricitatea exista de la crearea materiei, intrucat materia
este formata din atomi, care contin particule incarcate electric, numite electroni
si protoni. Vechii greci stiau ca frecand o bucata de chihlimbar cu o bucata de
panza, aceasta va atrage obiecte usoare, dar nu aveau o explicatie a acestui
fenomen. De fapt, frecarea genereaza electricitate.

Materialele neincarcate electric au un numar egal de electroni, incarcati negativ

si de protoni,incarcati pozitiv, care se neutralizeza reciproc. Insa prin frecarea a
doua materiale, se produce un transfer de electroni de la unul la altul,
dezechilibrand incarcarea lor electrica. Spre exemplu, frecarea dintre nori, care
sunt generatori naturali, determina incarcarea lor cu energie. Uneori, aerul nu
mai serveste ca izolator si atunci electricitatea se scurge pe pamant, provocand
fenomenul pe care il cunoastem sub numele de fulger.

Motoarele electrice transforma energia electrica absorbita din retelele de

alimentare in energie mecanica. Aceasta transformare se face prin cuplajul
electromagnetic in rotatie, al celor doua circuite electrice (circuitul statoric si
circuitul rotoric).

Motoarele electrice se impart in doua mari grupe:

- Motoare de curent continuu.

- Motoare de curent alternativ.

Motoarele electrice de curent continuu se impart, potrivit celor trei tipuri de

excitatie :

- Motoare derivatie.

- Motoare serie.

- Motoare mixte.

Motoare electrice de curent alternativ sunt:

- Monofazate.

- Polifazate.
3
Motoarele electrice de curent alternativ se impart in doua categorii principale si
anume: motoare asincrone si motoare sincrone. Cele asincrone pot fi: cu inele de
contact (rotorul bobinat), rotorul în colivie si de tipuri speciale.

4
Capitolul 1. Recomandări privind receptia si montarea motoarelor electrice

Inainte de a incerca sa pornim un motor electric sa mentionam cateva

recomandări privind receptia si montarea motoarelor electrice

1.1. Recepția

La primirea motorului, asigurați-vă că nu a fost deteriorat în timpul

transportului.

Dacă există urme de lovituri evidente, contactați transportatorul (este posibil să

puteți efectua o solicitare pe baza asigurării de transport) și, după un control
vizual, rotiți motorul manual pentru a detecta orice anomalie eventuală.

1.1.1. Identificarea

La primirea motorului, asigurați-vă de conformitatea dintre informațiile de pe

plăcuța cu date tehnice și specificațiile contractuale.

1.1.2. Depozitarea

Până la punerea în funcțiune, motoarele trebuie depozitate în poziție orizontală:

- într-un loc ferit de umiditate: pentru condițiile higrometrice de peste 90%,

izolația mașinii se poate diminua foarte rapid, iar la 100% devine practic nulă;
verificați starea protecției împotriva ruginii a părților nevopsite.

Pentru depozitarea pe o perioadă foarte îndelungată, motorul poate fi plasat într-

un înveliș sigilat (de exemplu, plastic termocontractabil) cu pachete de desicant
în interior:

- într-un loc ferit de variații de temperatură semnificative și frecvente, pentru a

evita formarea de condens; pe durata depozitării, trebuie scoase doar bușoanele
orificiilor de evacuare pentru a elimina apa formată prin condensare;

- în caz de vibrații în împrejurimi, încercați să diminuați efectul acestor vibrații

plasând motorul pe un suport de amortizare (placă din cauciuc sau alt suport
asemănător) și rotiți rotorul o fracție de rotație la fiecare 15 zile pentru a evita
marcarea inelelor de reazem;

- nu eliminați dispozitivul de blocare a rotorului (în caz de rulmenți cu role).

5
Chiar dacă depozitarea a fost realizată în condiții corecte, înainte de punerea în
funcțiune trebuie efectuate anumite verificări:

Lubrifierea

Durata maximă de depozitare: 3 ani. După această perioadă, înlocuiți rulmenții.

1.2. Recomandări privind montarea

1.2.1 - Verificarea izolației

Înainte de punerea în funcțiune a motorului, se recomandă verificarea

izolației dintre faze și masă și a celei dintre faze.

Această verificare este indispensabilă dacă motorul a fost depozitat timp de

peste 6 luni sau dacă a fost păstrat într-o atmosferă umedă.

Măsurarea se efectuează cu un megohmmetru la o tensiune continuă de 500 V

(atenție: nu folosiți un sistem magnetoelectric). Se recomandă să efectuați prima
măsurare la 30 sau 50 de volți și, dacă izolația este de peste 1 megohm, efectuați
a doua măsurare la 500 de volți timp de 60 de secunde.

Valoarea izolației trebuie să fie de minimum 10 megohmi la rece.

În cazul în care această valoare nu poate fi atinsă, dacă este posibil ca motorul să
fi fost supus unor stropiri cu apă dulce sau sărată în mod sistematic în timpul
păstrării îndelungate într-un loc foarte umed sau dacă este acoperit cu condens,
se recomandă deshidratarea statorului timp de 24 de ore într-o etuvă, la o
temperatură cuprinsă între 110°C și 120°C.

Dacă tratarea motorului în etuvă nu este posibilă:

- alimentați motorul, cu rotorul blocat, cu tensiunea alternativă trifazică redusă

la circa 10% din tensiunea nominală, timp de 12 ore (folosiți un regulator de
inducție sau un transformator de reducție cu prize reglabile);

- sau alimentați cu curent continuu, cu cele 3 faze în serie, valoarea tensiunii

fiind între 1% și 2% din tensiunea nominală (folosiți un generator de curent
continuu cu acționare separată sau baterii pentru motoarele de sub 22 kW).

- Observație: curentul alternativ trebuie controlat cu un clește ampermetric, iar

curentul continuu cu un ampermetru cu șunt. Acest curent nu trebuie să
depășească 60% din curentul nominal.
6
Se recomandă plasarea unui termometru pe carcasa motorului: dacă temperatura
depășește 70°C, reduceți tensiunea sau curentul indicat cu 5% față de valoarea
originală pentru fiecare diferență de 10°.

În timpul uscării, toate orificiile motorului trebuie să fie deschise(cutie de borne,

orificiul de purjare).

Înainte de punerea în funcțiune, efectuați următoarele acțiuni în cazul tuturor

motoarelor: rulați motorul în gol, fără sarcină mecanică, timp de 2–5 minute,
verificând dacă produce vreun zgomot anormal; în caz de zgomot anormal,
consultați secțiunea 5.

1.2.2. - Locația ventilației

- Motoarele închise

Motoarele noastre sunt răcite utilizând fluidul ambiant (aer) care circulă de-a
lungul mașinii”.

Răcirea este realizată cu ajutorul unui ventilator montat în partea din spate a
motorului; aerul este aspirat prin grilajul unui capac de ventilație (care asigură
protecția împotriva riscurilor de contact direct cu ventilatorul, conform
standardului și suflat de-a lungul aripioarelor carcasei pentru a asigura
echilibrul termic al motorului, indiferent de sensul de rotație.

7
- Motoarele deschise Motoarele noastre sunt răcite utilizând fluidul ambiant
(aer) care circulă în interiorul mașinii”.

Răcirea este realizată cu ajutorul unui ventilator montat în partea din spate a
motorului; aerul este aspirat prin partea din față a motorului și suflat prin
interiorul carcasei pentru a asigura echilibrul termic al motorului, indiferent de
sensul de rotație.

Motorul trebuie instalat într-un loc ventilat suficient, admisia și evacuarea de aer
fiind degajate cu o valoare cel puțin egală cu un sfert din înălțimea axului.

Chiar dacă este neintenționată, obturarea (colmatarea) grilajului capacului

afectează funcționarea motorului. În cazul funcționării verticale, cu capătul
arborelui în jos, se recomandă echiparea motorului cu o tablă de protecție
împotriva pătrunderii corpurilor străine.

De asemenea, trebuie să vă asigurați că aerul cald nu a fost supus unui proces de

recirculare; dacă a fost, trebuie prevăzute conducte de admisie pentru aer rece și
evacuare pentru aerul cald, pentru a preveni încălzirea anormală a motorului.

În cazul în care circulația aerului nu este asigurată printr-o ventilație auxiliară,

dimensiunile conductelor trebuie să fie adaptate în așa fel încât pierderile de
presiune să fie neglijabile comparativ cu cele ale motorului.

8
Montarea

Motorul trebuie montat în poziția prevăzută la comandă, pe o bază

suficient de rigidă pentru a evita deformările și vibrațiile.

Asigurați un acces ușor la cutia de borne, la bușoanele orificiilor de evacuare a

produselor de condensare și, după caz, la gresoare.

1.2.3 - Cuplarea

Pregătirea

Rotiți motorul în mod manual înainte de cuplare, pentru a detecta o eventuală

deteriorare cauzată de manipulări.

Îndepărtați orice eventuală protecție de pe capătul arborelui.

9
Utilizați un aparat de înșurubare și orificiul tarodat de pe capătul arborelui cu un
lubrifiant special pentru a facilita montarea cuplajului. Cuplarea directă pe
mașină În cazul montării directe pe capătul arborelui motorului organului mobil
(turbină de pompă sau de ventilator), asigurațivă că acest organ este echilibrat
perfect

Cuplarea directă cu mufă de cuplare

Mufa trebuie aleasă ținând cont de cuplul nominal de transmis și factorul de

siguranță în funcție de condițiile de pornire a motorului electric.

Alinierea mașinilor trebuie realizată cu grijă, în așa fel încât distanțele de

concentricitate și paralelism ale celor două semimufe să fie compatibile cu
recomandările producătorului de mufă.

Cele două semi-mufe trebuie asamblate temporar pentru a facilita deplasarea

relativă a acestora.

Reglați paralelismul celor doi arbori cu ajutorul unui instrument de măsurare.

Transmisia prin curele cu fulii

Diametrul fuliilor este ales de utilizator.

Nu se recomandă utilizarea unor fuliei din fontă cu un diametru de peste 315

pentru vitezele de rotație de 3000 min-1.

Curelele plate nu pot fi utilizate la viteze de rotație de 3000 min- 1 sau mai mari.

Montarea curelelor

Pentru a monta corect curelele, permiteți o ajustare de aproximativ 3% față de

distanța E dintre axuri calculată.

Nu montați niciodată curelele utilizând forță. În cazul curelelor zimțate,

poziționați zimții în canelurile de pe fulii.

10
Alinierea fuliilor

Asigurați-vă că arborele motor este paralel cu arborele fuliei receptoare.

Reglarea tensionării curelelor Reglarea tensionării curelelor trebuie efectuată cu

mare grijă, conform recomandărilor furnizorului de curele și în funcție de
calculele realizate la definirea produsului.

Memento:

- tensionare excesivă = forță inutilă asupra lagărelor, care poate duce la uzura
prematură a unității de rotire (lagăr-rulmenți) și, în cele din urmă, la ruperea
arborelui;

- tensionare insuficientă = vibrații (uzura unității de rotire).

1.2.4 - Indicații electrice

- Limitarea problemelor cauzate de pornirea motoarelor

Pentru a menține funcționarea corespunzătoare a instalației, trebuie să evitați

orice încălzire semnificativă a paturilor de cablu, asigurându-vă în același timp
că dispozitivele de protecție nu întrerup pornirea.

11
Problemele de funcționare a altor aparate conectate la aceeași sursă sunt cauzate
de căderea de tensiune provocată de șocul de curent la pornire (multiplu al
curentului absorbit de motor la sarcină maximă (aproximativ 7);

Chiar dacă tot mai multe rețele permit pornirile directe, șocul de curent trebuie
redus în cazul anumitor instalații.

Funcționarea neîntreruptă și pornirea treptată garantează un confort sporit la

utilizare și o durată de viață mai lungă pentru mașinile antrenate.

Pornirea motorului asincron cu colivie este caracterizată de două valori

esențiale:

- cuplul de pornire;

- curentul de pornire.

Cuplul de pornire și cuplul rezistent determină timpul de pornire.

În funcție de sarcina antrenată, poate fi necesară adaptarea cuplului și curentului

la porniri în funcție de caracteristicile rețelei de alimentare.

Demarorul electronic „Digistart” NIDEC LEROY-SOMER

Este un sistem electronic multifuncțional cu microcontrolor, care se folosește cu

toate motoarele asincrone trifazate, cu colivie.

Asigură pornirea treptată a motorului cu:

- reducerea curentului de pornire;

- accelerarea treptată, fără întreruperi, obținută prin controlarea intensității

absorbite de motor.

După pornire, demarorul DIGISTART asigură funcțiile suplimentare de

gestionare a motorului în celelalte faze defuncționare: regim stabilit și
decelerare;

- modelele de la 18 la 1600 A;

- alimentare: de la 200 la 690 V.

Instalarea demarorului DIGISTART este economică, fiind necesar doar un

disjunctor suplimentar cu fuzibil.
12
Capitolul 2. Maşina asincronă

Maşinile electrice sunt dispozitive care transformă energia mecanică în energie

electrică, atunci când funcţionează în regim de generator sau energia electrică în
energie mecanică, când funcţionează în regim demotor.

Dacă maşina primeşte atât energie electrică cât şi energie mecanică (la arborele
maşinii) şi cele două energii se transformă prin pierderi în căldură, atunci
maşina funcţionează în regim de frână electromagnetică.

În general funcţionarea maşinilor electrice este reversibilă, adica aceeaşi maşină

poate funcţiona şi ca generator şi ca motor.

Există un grup de maşini, numite convertizoare de frecvenţă, care transformă

energia electrică de c.a. cu o anumită frecvenţă în energie electrică cu o altă
frecvenţă. În practică cele mai întâlnite regimuri de funcţionarea sunt: regim de
motor şi în regim de generator. Motorul electric este alimentat de la o reţea de
c.a. sau c.c. şi dezvoltă la arbore, o putere mecanică. Generatorul electric este
antrenat în mişcarea de rotaţie de un motor exterior (electric, termic, hidraulic
etc.) şi debitează energie electrică pe o reţea de c.a. sau c.c. (în funcţie de tipul
generatorului).

Maşina asincronă se utilizeaza aproape in exclusivitate ca motor in actionarile

cu turatie constanta si mai rar la turatie variabila, din cauza instalatiilor de
alimentare costisitoare .

Motoarele asincrone trifazate formeaza cea mai mare categorie de consumatori

de energie electrica din sistemul energetic, fiind utilizate in toate domenile de
activitate (masini-unelte, macarale, pompe, ventilatoare, etc.)

Alegerea motorului si a modului de pornire depind de cuplul static rezistent al

mecanismului de antrenat si de curentul de pornire admis pentru motor (sa nu
distruga termic infasurarile) si pentru reteaua de alimentare (caderea de tensiune
produsa sa nu dauneze receptoarelor cuplate la aceiasi retea). Pornire trebuie sa
se faca fara socuri periculoase pentru elementele de transmisie.

2.1. Elemente constructive ale maşinii asincrone trifazate

Maşina asincronă este compusă din două părţi: o parte fixă, numită stator şi o
parte mobilă, care de regulă execută o mişcare de rotaţie (există motoare la care
partea mobilă execută o mişcare liniară, numite motoare liniare), numită rotor.
13
Statorul maşinii asincrone trifazate este format dintr-o carcasă din fontă sau oţel
turnat, în interiorul căreia este aşezat un miez din oţel electrotehnic, de formă
inelară, asamblat din tole cu grosimea de 0,35 sau 0,5 mm.

Tolele sunt izolate între ele. Pe suprafaţa interioară a miezului, în lungul

generatoarei, există crestături sau şanţuri în care se introduc conductoarele
înfăşurării statorului. În figura 1.1. este reprezentată schematic, o secţiune
transversală prin statorul unui motor asincron trifazat, prevăzut la partea
inferioară cu o talpă, necesară fixării motorului pe un postament. Înfăşurarea
statorică, la motorul asincron trifazat, este formată din trei înfăşurări
monofazate, independente, plasate în crestături şi defazate între ele cu un unghi
de 1200. Capetele înfăşurărilor sunt scoase la o plăcuţă de borne şi conectate în
stea sau triunghi. Cea mai simplă înfăşurare, compusă din trei bobine aşezate în
şase crestături (bobinaj într-un strat).

Fig.1.1.

Rotorul maşinii asincrone este format dintr-un ax de oţel pe care se asamblează

tole circulare de oţel electrotehnic, izolate între ele cu lac sau prin oxidare. La
periferia rotorului, care este de formă cilindrică, sunt distribuite uniform în
lungul generatoarei, crestături sau canale longitudinale, în care se introduc
conductoarele înfăşurării rotorului.

După modul de execuţie a înfăşurării rotorului, se distinge:

a)rotor bobinat sau cu inele colectoare;

b)rotor în scurtcircuit sau în colivie.

14
2.2. Funcţionarea în regim de motor a maşinii asincrone

Prin legarea înfăşurării statorului la o reţea de c.a. trifazat, prin cele trei faze va
trece un curent alternativ care va da naştere la un câmp magnetic pulsativ. Prin
suprapunerea celor trei câmpuri magnetice pulsative, monofazate, va apare un
câmp magnetic rezultant care va fi rotitor. Viteza unghiulară a câmpului
magnetic învârtitor statoric, Ω1, are relaţia:

Ω1=ω / p

Dacă înlocuim ω=2πf şi Ω1 =2πn1 / 60 , unde n1 reprezintă numărul de rotaţii

pe minut a câmpului statoric, rezultă:

n1= 60 f/p (rot/min)

Rotorul se va învârti cu viteza unghiulară Ω2 , în sensul de rotaţie a câmpului

învârtitor statoric.

Notăm cu Ω=Ω1-Ω2, viteza unghiulară cu care liniile de câmp magnetic

învârtitor intersectează conductoarele rotorului, respectiv viteza relativă a
câmpului magnetic învârtitor statoric faţă de rotor.

Se numeşte alunecare şi se notează cu s, raportul între Ω şi Ω1, adică:

s % = ( Ω1 - Ω1) 100

Alunecarea caracterizează gradul de rămânere în urmăa rotorului faţă de câmpul

magnetic învârtitor statoric. Dacă exprimăm vitezele unghiulare în funcţie de
vitezele de rotaţie, folosind relaţiile: Ω1=2n1π /60 şi Ω2=2π n2 /60 (în care n1 şi
n2 sunt vitezele câmpului magnetic învârtitor şi ale rotorului), atunci relaţia
alunecării ia forma:

s−= (n1-n2) / n2

La pornire n2=0 şi deci s=1, iar la sincronism n1=n2 şi deci s=0.

Alunecarea motoarelor asincrone, în general, variază la sarcină nominală între

3% şi 6%.

Pulsaţia curentului rotoric se poate deduce din relaţia: Ω=Ω1-Ω2=s Ω1 şi deci:

ω2=pΩ=p s Ω1 sau:

ω2=p·s·ω1/p şi deci: ω2= s·ω1.

15
Pe caracteristica M(s) se pot de limita cele trei regimuri de funcţionare ale
maşinii asincrone:

•regimul motor, când alunecarea variază între valorile 1 la pornire şi zero la

sincronism;

•regimul de generator, când alunecarea ia valori negative. Această situaţie

poate apărea când turaţia motorului devine mai mare decât turaţia câmpului
magnetic învârtitor statoric, adică atunci când maşina primeşte energie mecanică
la arbore şi o transformăîn energie electrică;

•regimul de frână electromagnetică, când alunecarea devine mai mare decât 1,

adică atunci când rotorul se va învârti în sens invers faţă de câmpul magnetic
învârtitor statoric. În practică, funcţionarea maşinii asincrone în regim motor se
întâlneşte foarte des. Regimul de generator nu se foloseşte decât în mod
întâmplător (de exemplu în cazul tracţiunii electrice, când vehiculul coboară o

pantă şi deci maşina asincronă, fiind legată la reţea şi primind energie cinetică, o
va transforma în energie electrică, dacă rotorul se va învârti cu o turaţie mai
mare decât cea a câmpului magnetic învârtitor).

2.3. Pornirea motorului asincron trifazat

La pornire, momentul cuplului motor trebuie să fie mai mare decât momentul
cuplului rezistent . Mărimea curentului de pornire absorbit de la reţeaua de
alimentare este în general de (5÷7) In şi din această cauză se impun anumite
condiţii, la pornire. Datorită şocului de curent la pornire, există consecinţe
neplăcute atât pentru motorul propriu-zis (datorită solicitării termice a acestuia),
cât mai ales pentru reţeaua de alimentare şi protecţia motorului. Există mai
multe metode de pornire şi anume:

Pentru pornirea motoarelor asincrone trebuie asigurate următoarele condiţii:

- cuplul de pornire să fie suficient de mare

- curentul de pornire să nu depăşească valoarea admisibilă pentru reţeaua de

alimentare a motorului

- durata procesului să fie cât mai scurtă

Alegerea metodei de pornire se face funcţie de reţeaua de alimentare (dacă este

suficient de puternică) şi funcţie de mecanismul acţionat de motor.
16
Motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit pot fi pornite utilizând următoarele
metode:

a) pornirea prin cuplare directă la reţea;

b) pornirea stea-triunghi;

c) pornirea cu bobine de reactanţe;

d) pornirea cu autotransformator.

a) Pornirea prin cuplarea directă la reţeaua de alimentare.

Această metodă, deşi este extrem de simplă (se realizează prin simpla cuplare la
reţea a înfăşurării statorice), nu se utilizează decât pentru motoare de puteri mici
(PN < 2,5 kW la cele în construcţie normală).

Pornirea poate fi făcută manual, cu ajutorul unui comutator – de regulă cu came,

sau automat, cu ajutorul unui contactor, respectiv disjunctor. Pentru motoare
care sunt utilizate în anumite sectoare economice pornirea se face şi cu ajutorul
demaroarelor.

17
Fig.2.1. Pornirea directă prin comandă manuală a motorului asincron cu rotorul
în scurtcircuit

Pornirea prin cuplare directă a motoarelor de mică putere este posibilă, din
următoarele considerente:

- reţeaua de alimentare e suficient de puternică

- şocurile de cuplu nu provoacă solicitări periculoase mecanismului acţionat

- secţiunea conductoarelor înfăşurării statorice este mică, ceea ce conduce la o

rezistenţă mare, respectiv un curent I1p (curentul statoric la pornire), relativ
scăzut;

- aceste motoare au momentul de inerţie mic, ceea ce determină pornirea lor

înainte ca I1p să atingă valoarea maximă.

Fig. 2.2. Pornirea automată (cu contactor) a unui motor asincron cu rotorul în
scurtcircuit

18
Această metodă se aplică în general numai la motoarele asincronice trifazate cu
rotorul în scurtcircuit cu o putere nominală mică în comparaţie cu puterea pe
care o poate suporta reţeaua la care se conectează motorul.

Pentru raportul Ip / Iin ia valoarea 5,5 ÷ 6,5. Dacă condiţia este îndeplinită,
motorul poate fi pornit prin cuplare directă.

b) Pornirea cu tensiune de alimentare redusă

permite micşorarea curentului Ip pânăl a valori convenabile. Reducerea tensiunii

de alimentare se poate realiza fie prin introducerea pe fiecare fază a unor
rezistenţe chimice sau bobine, pentru producerea unor căderi de tensiune, astfel
încât să se micşoreze tensiunile aplicate înfăşurărilor

statorice (fig.2.3) şi după pornire acestea se scot din circuit (se închide
întrerupătorul K2), fie prin intercalarea unui autotransformator trifazat, AT,
coborâtor de tensiune (fig.2.2.), care după pornirea motorului se scoate din
funcţiune (prin închiderea întrerupătorului K2 şi deschiderea lui K3). Aceste

metode de pornire au dezavantajul că la pornire, momentul cuplului motor este

micşorat cu pătratul micşorării tensiunii, iar în cazul folosirii unui
autotransformator trifazat, acesta măreste costul instalaţiei.

Fig.2.3. Fig.2.4.

19
c) Pornirea cu ajutorul unui comutator stea-triunghi

(fig.2.5.). acest sistem de pornire se poate face numai pentru motoarele care
funcţionează cu conexiunea înfăşurărilor statorului în triunghi.

Fig. 2.5. Dispunerea capetelor înfăşurărilor la placa de borne

La pornire comutatorul stea-triunghi se dă pe poziţia stea. În felul acesta

conexiunea înfăşurărilor statorului fiind în stea, intensitatea curentului la pornire
va fi de trei ori mai mică decât în cazul pornirii cu conexiunea în triunghi.

După ce rotorul a pornit şi turaţia lui este apropiată de cea normală, comutatorul
Km se dă pe poziţia triunghi. În felul acesta motorul va funcţiona în regim
normal, cu înfăşurările conectate în triunghi.

Dezavantajul acestei metode constă în faptul că la pornire, tensiunea pe fază

fiind micşorată de √3 de ori, momentul cuplului motor este de trei ori micşorat şi
deci motorul nu poate fi pornit sub sarcină.

Metoda se poate utiliza doar la motoarele care în mod normal funcţionează în

triunghi.

20
Fig. 2.6.

Pentru exemplificare se consideră două motoare ale căror tensiuni nominale (de
linie), corespunzătoare conexiunilor stea ("Y") şi triunghi (" Δ "), sunt 380/220
Y/ Δ , respectiv 660/380 Y/ Δ .

Dacă reţeaua de alimentare furnizează 380 V, singurul motor care poate fi pornit
cu ajutorul acestei metode este cel de-al doilea.

Pornirea motorului asincron, în acest caz, se realizează în felul următor (iniţial

K1 şi I sunt deschise):

- se trece comutatorul stea-triunghi I pe poziţia 1 (corespunzătoare conexiunii

stea a înfăşurării statorului);

- se alimentează înfăşurarea statorică prin închiderea întreruptorului K1 (motorul

porneşte, punctul său de funcţionare se deplasează pe caracteristica mecanică
artificială de tensiune,

21
 U1N 380

U1=-------=------- V

√3 √3

corespunzătoare conexiunii "Y");

- atunci când turaţia atinge, aproximativ, valoarea 0,9 n1 se trece comutatorul pe

poziţia 2 ("Δ "), punctul de funcţionare deplasându-se, la turaţie constantă, pe
caracteristica mecanică corespunzătoare (U1=U1N=380V

El evoluează pe această caracteristică până în momentul în care cuplul dezvoltat,

M, devine egal cu cel rezistent, Mr.

Concluzionând, se poate spune că această metodă reuşeşte să limiteze

curentul de pornire prin alimentarea cu o tensiune de fază redusă faţă de
situaţia conectării la reţea în triunghi.

Observaţii:

1) Pentru reprezentarea calitativă a caracteristicilor din figura următoare s-a ţinut

seama de faptul că o dată cu modificarea tensiunii de alimentare, U 1, alunecarea
critică, sk (respectiv turaţia critică, nk),

nu este afectată, în timp ce cuplul maxim Mk depinde de pătratul tensiunii.

Prin urmare, ţinând cont de faptul că o dată cu trecerea de la "Y" la " Δ "
tensiunea de fază, U1, se modifică de√3 ori, rezultă:

MkY 1

----- = -----

MkΔ 3

lucru vizibil pe figura alăturată.

22
Din aceleaşi considerente şi raportul cuplurilor de pornire are aceeaşi valoare:

M pY 1

------- = ------

M pΔ 3

2) Curentul de pornire (valoarea de linie) corespunzător cazului ín care

conectarea la reţea se face în stea se calculează cu relaţia:

23
 U1N

IpY =IfY=---------

√3 Z1sc

unde cu U1N a fost notată tensiunea nominală (de linie) a reţelei de alimentare,
iar cu I fY curentul de fază corespunzător conexiunii stea.

Dacă pornirea s-ar face cu înfăşurarea statorică în conexiune triunghi, curentul

de fază corespunzător ar avea valoarea:

U1N

If Δ=---------

Z1sc

ceea ce conduce la următoarea valoare a curentului de pornire absorbit din reţea:

U1N

IpΔ =√3 IfΔ=√3----------

Z1sc

Prin urmare, se obţine:

IpY 1

-----=------

IpΔ 3

Cele demonstrate anterior justifică următoarele concluzii:

- pornirea stea-triunghi este însoţită de şocuri de curent şi de cuplu;

- metoda prezintă avantajul unui curent de trei ori mai mic decât cel
corespunzător conectării directe;

- cuplul de pornire scade de trei ori, ceea ce impune ca această metodă să

poată fi utilizată doar pentru porniri în gol sau cu sarcină foarte mică.

d) Pornirea cu ajutorul unui reostat de pornire

24
Această metodă se aplică numai la motoarele cu rotorul bobinat. La periile
colectoare care calcă pe inele, se leagă un reostat trifazat conectat în stea
(fig.2.7.). La pornire se intercalează întreaga rezistenţăa reostatului în circuitul
înfăşurării rotorului. Pe măsură ce turaia creşte RP se micşorează

până la scurtcircuitare. La unele motoare (de putere mică), există un dispozitiv

care scurtcircuitează cele trei inele colectoare şi totodată ridică periile de pe
inele în scopul micşorării pierderilor prin frecare şi a uzurii inutile a periilor.

Fig. 2.7.

Pornirea motorului cu ajutorul reostatului de pornire prezintă avantajul că

intensitatea curentului Ip este micşorată până la valoarea (1,5÷2) In, iar
momentul cuplului motor este mare, adică motorul poate fi pornit sub sarcină.

S-a arătat, că alunecarea pentru care cuplul motor este maxim depinde direct
proporţonal de rezistenţa ohmică R2a circuitului rotoric şi că valoarea
momentului cuplului maxim nu depinde de R2. Curbele de variaţie ale
momentului cuplului motor în funcţie de alunecare, pentru diverse valori ale
rezistenţei R2 sunt reprezentate în fig.2.8. (curba 1 pentru valoarea maximă a
rezistenţei reostatului RP şi curba 4 pentru scurtcircuitarea acestuia).

25
Se observă că în timpul pornirii valoarea maximă a momentului cuplului motor
rămâne aceeaşi şi că variaţia M(s) se face după curbele figurate cu linie
continuă, dacă micşorarea rezistenţei se face în momentul când aceste curbe se
intersectează. Punctul A corespunde scurtcircuitării reostatului de pornire.

Porţiunile din curbe figurate cu linie întreruptă corespund funcţionării motorului

cu R 2= r2 +Rp (r2= rezistenţa ohmică a unei faze a înfăşurării rotorului), Rp
având o valoare oarecare din

rezistenţa reostatului de pornire.

Fig. 2.8.

e. pornirea cu bobine de reactanţă (în circuitul statoric)

Principial, această metodă este asemănătoare cu cea anterioară, ea presupunând

alimentarea motorului, în primul moment al pornirii, cu o tensiune redusă faţă de
cea nominală.

Evoluţia punctului de funcţionare este asemănătoare cu cea din cazul anterior cu

deosebirea că, în noua situaţie, nu se mai păstrează acelaşi raport al cuplurilor şi
curenţilor. Astfel, dacă se alimentează cu un curent limitat de k ori, cuplul fiind
direct proporţional cu pătratul curentului scade de k2 ori

În concluzie, se poate spune că soluţia utilizării unor bobine de reactanţă este

simplă şi ieftină.

Metoda este însă însoţită de şocuri de curent şi de cuplu.

26
În plus, apare şi dezavantajul unei scăderi rapide a cuplului, ceea ce a determinat
utilizarea metodei în cazul unor porniri rare, în gol sau cu sarcină redusă.

Fig. 2.9. Pornirea cu bobine de reactanţă

Observaţie:

În condiţii similare, se poate utiliza un autotransformator care are avantajul că,

la pornire, cuplul scade în acelaşi raport cu intensitatea curentului de pornire.

Pornirea cu bobine de reactanţă în circuitul statoric se realizează în felul următor

(iniţial K1 şi K2sunt deschise):

27
- se închide K1, în acest fel maşina asincronă fiind alimentată cu o tensiune, U 1p,
obţinută ca diferenţă între tensiunea reţelei, U1N, şi căderea de tensiune pe
bobina de reactanţă X;

- după intrarea în turaţie, se închide K2 (se scurtcircuitează reactanţa X),

motorului aplicându-i-se întreaga tensiune a reţelei.

1.4. Reglajul de viteză şi inversarea sensului de rotaţie a motorului asincron

trifazat

Problema reglajului de viteză are o mare importanţă practică, întrucât de foarte

multe ori este necesar să se facă o variaţie în limite largi a vitezei. Metodele de
reglaja vitezei motorului asincron sunt:

a) Reglajul vitezei prin schimbarea numărului de poli

Se ştie că turaţia de sincronism n1 este 60p/1 şi deci dacă se schimbă numărul de

perechi de poli se va schimba şi turaţia n1 de sincronism şi ca urmare, se va
schimba şi viteza de rotaţie n2 a rotorului. În acest mod se obţine un reglaj de
viteză în trepte. De cele mai multe ori se obţine un reglaj în două trepte, adică cu
două turaţii de sincronism. Schimbarea numărului de perechi de poli se poate

face fie prin utilizarea pe stator a două înfăşurări trifazate distincte, fiecare
pentru un anumit număr de poli, fie prin utilizarea unei singure înfăşurări şi
conectarea în diferite moduri a părţilor componente ale acesteia.

Prima soluţie este mai puţin economică.

A doua soluţie este ilustrată în fig.2.10. , unde legarea în serie sau în paralel a
secţunilor trebuie să se facă simultan pe toate cele trei faze ale înfăşurării
statorului. Pentru f1=50 Hz va rezulta o turaţie de sincronism de 3000 rot/min.
pentru p=1, sau 1500 rot/min. pentru p=2. Necesitatea schimbării legăturilor
dintre diferite părţi componente ale înfăşurărilor statorice (şi rotorice, în cazul
motoarelor cu rotorul bobinat), conduce la complicaţii constructive şi din
această cauză motoarele cu două turaţii (sau trei) sunt mai scumpe faţă de cele
cu o singură turaţie.

28
Fig..2.10.

b) Reglajul vitezei prin variaţia frecvenţei tensiunii de alimentare.

In baza relaţiilor: n1=60f1/p şi n2=n1(1-s), prin modificarea frecvenţei se

modifică turaţia de sincronism şi implicit şi turaţia rotorului. Această metodă
permite o reglare continuă şi în limite largi a turaţiei motoarelor asincrone,
necesitând în schimb instalaţii speciale pentru modificarea frecvenţei, ceea ce
măreşte preţul de cost al utilajului. Acesta nu constituie un impediment pentru
utilizarea ei, acolo unde se pretează.

Pentru obţinerea unei frecvenţe variabile se folosesc convertizoare statice de

frecvenţă.

c) Reglajul vitezei prin introducerea unor rezistenţe în circuitul rotoric.

Această metodă se poate aplica numai la motoarele cu rotorul bobinat . La

cuplul constant motorul se roteşte cu o alunecare cu atât mai mare cu cât R2 este
mai mare, adică cu cât rezistenţa introdusă din Rp în circuitul rotorului este mai
mare.

Această metodă de reglaj nu este economică, deoarece în rezistenţa ohmică

introdusă suplimentar în circuitul rotoric, mai ales la alunecari mari, deci la
turaţii mici, se pierde prin efect Joule-Lenz o cantitate importantă de energie,
ceea ce micşorează randamentului motorului. Se remarcă deci că motorul
asincron trifazat permite un reglaj de viteză, însă neeconomic sau cu investiţii
sporite.

Inversarea sensului de rotaţie se realizează schimbând două faze între ele. Prin
inversarea a două faze se va schimba sensul de rotaţie a câmpului magnetic
învârtitor statoric şi deci se va schimba şi sensul de rotaţie al rotorului.

29
Schimbarea a două faze se realizează schimbând între ele două legături de la
reţeaua de alimentare sau de la motor.

Capitolul 3. Mașina de curent continuu

3.1. Pornirea motoarelor de curent continuu

Pornirea motoarelor de curent continuu se face manual sau prin comandă

automată, prin controlul uneia din mărimile care pot fi măsurate şi care variază
în acest interval: curent, viteză, timp.

Figura 3.1. Comanda pornirii a mcc cu excitaţie independentă funcţie de viteză

a) – schema de forţă; b) – schema de comandă.

Se prezintă în figura 3.1. schema de forţă şi de comandă în funcţie de viteză.

Vitezele W1 , W2 , W3, indicate în diagramă sunt proporţionale cu tensiunile

30
electromotoare e1 = KWi , i =1, 2, 3, tensiuni care pot fi evidenţiate de releele de
tensiune d1, d2 şi d3, care anclanşează la atingerea acestor nivele.

Se apasă pe butonul a1, contactorul c închide contactele principale 1c şi 2c din

circuitul rotoric şi maşina porneşte. La atingerea vitezei W1 anclanşează d1 şi
astfel contactorul c1 anclanşează şi scurtcircuitează prin contactul său 1d1
tronsonul R3 al reostatului, ş.a.m.d. Releele termice d4 şi d5 au rol de protecţie la
suprasarcină.

Pornirea motorului de curent continuu serie se realizează utilizând trepte de

rezistenţe conectate în serie cu circuitul rotoric, ca şi la motorul derivaţie.

Acest motor este utilizat cu precădere în acţionările electromecanice din

tracţiunea minieră,urbană şi feroviară.

3.2. Pornire prin conectare directă la reţea

Eeste cea mai simplă metodă de pornire.

În procesul pornirii:

UA = RAIA + KeΦn

diA

UA= RAIA+LA--------- + KeΦn

dt

în care:

LA, RA, reprezintă parametrii electrici ai întregului circuit al rotorului.

Ecuaţia de cupluri în regim dinamic este:

dΩ

M - Mrε = J--------

dt

în care:

31
Mrε = Mr + Mm + MFe reprezintă cuplul rezistent total la arbore.

Ecuaţiile de funcţionare în regim dinamic dovedesc că procesul de pornire al

motorului este caracterizat de două regimuri tranzitorii:

regimul tranzitoriu electromagnetic determinat de variaţia în timp a mărimilor

electrice prin circuitele motorului (indus plus excitaţie) regimul tranzitoriu
mecanic determinat de creşterea turaţiei n.

Motoarele cu excitaţie serie pornesc cel mai repede pentru că odată cu curentul
indusului creşte şi fluxul de excitaţie.

Pornirea motoarelor cu excitaţie mixtă se face similar cu a motoarelor cu

excitaţie în derivaţie.

3.3. Pornire cu reostat:

este utilizată la motoare de puteri medii şi mari şi constă din înscrierea unui
reostat de pornire în circuitul rotoric, care se scoate treptat din circuit pe măsură
ce motorul se turează. Reostatul este metalic, cu ploturi, deci cu rezistenţă
variabilă în trepte, şi numai în cazuri speciale prezintă o rezistenţă variabilă
continuu.

În studiul procesului pornirii cu reostat se neglijează regimul tranzitoriu electric,

deci se admite că la modificarea rezistenţei indusului se modifică brusc curentul
prin indus, dar turaţia îşi păstrează valoarea anterioară, deşi se modifică lent.

Pornirea oricărui motor se poate efectua în sarcină sau în gol.

La pornirea în gol cu reostat se restrânge domeniul de variaţie al curentului în

timpul pornirii, iar la pornire în sarcină se utilizează dimensionarea rezistenţei
de pornire.

Pornirea prin alimentare cu tensiune progresiv corespunzătoare: se utilizează

la maşini de mare putere sau instalaţii speciale. Instalaţia electrică necesită
acelaşi aparataj ca şi la reglarea turaţiei.

În tracţiunea electrică se utilizează conectarea în serie a mai multor motoare de

curent continuu.

După intrarea în turaţie motorul de curent continuu se conectează automat la

tensiunea reţelei.
32
Capitolul 4. Mașina sincrona

4.1.Pornirea motorului sincron

Înfăşurarea rotorică (de excitaţie) a motorului parcursă de curent continuu

creează un câmp magnetic fix faţă de rotor. Acest câmp „se lipeşte” de câmpul
magnetic învârtitor statoric şi rotorul se roteşte sincron cu acesta. Datorită
inerţiei, câmpul magnetic rotoric nu are timp să se lipească de câmpul magnetic
învârtitor şi motorul sincron nu poate porni prin conectare directă la reţea. Există
trei metode principale de pornire a motoarelor sincrone:

4.1. -pornirea în asincron - pe tălpile polare rotorice este prevăzută o colivie

asemănătoare coliviei motorului de inducţie şi motorul porneşte pe acelaşi
principiu ca al motorului de inducţie.

4.2. -pornirea la frecvenţă variabilă - este posibilă doar atunci când este
disponibilă o sursă de tensiune cu frecvenţă variabilă sau un convertor cu
frecvenţă variabilă. Creşterea frecvenţei se face lent, astfel încât câmpul
învârtitor să aibă viteze suficient de mici la început pentru a putea permite
rotorului să se „lipească” de câmpul magnetic învârtitor.

4.3. -pornirea cu motor auxiliar - necesită un motor auxiliar ce antrenează

motorul sincron conectat la reţea. Când motorul ajunge la o turaţie apropiată de
turaţia de sincronism, motorul auxiliar este decuplat, motorul sincron se mai
accelerează puţin până ajunge la turaţia de sincronism şi continuă să se rotească
sincron cu câmpul magnetic învârtitor.

Ca motor auxiliar se poate utiliza fie un MCC fie un MAS.

Pornirea în asincron se poate face dacă maşina are în tălpile polare o înfăşurare
în scurtcircuit.

Figura 4.1. Pornirea în asincron a MS

33
Pentru pornirea în asincron se realizează schema principială din fig. 4.1.. Cât
timp rotorul esteantrenat de un cuplu asincron excitaţia nealimentată este
conectată (contactul K1 închis) pe un rezistorRp sau este scurtcircuitată.

Când alunecarea s < 0,05 se alimentează excitaţia (contactul K2 se închide şi

simultan sedeschide contactul K1). Apare un regim tranzitoriu de accelerare a
rotorului în decursul căruia acestaeste atras în sincronism de cuplul sincron -
Ms. Colivia de pornire iese din funcţionare, iar MS seprinde în sincronism.

In timpul pornirii motorului sincron,tensiunea electromotoare indusa in

infasurarea de excitatiein circuit deschis poate atinge valori ridicate.Din aceasta
cauza apare pericolul strapungerii izolatieiacestei infasurari,fiind periclitati si
oamenii de exploatare.Pentru prevenirea acestor efecte nedoriteinfasurarea de
excitatie se conecteaza pe un rezistor de descarcare avand rezistenta de 7….10
ori maimare fata de rezistenta infasurarii de excitatie.

Măsuri de protecţie a muncii in atelierele de actionari electrice

Înainte de începerea lucrarilor

-lucrarile la care se utilizează curent electric, la tensiuni ce pot fi periculoase,

vor fi efectuate numai de către profesorul de specialitate, ajutat eventual de un
laborant, cunoscător al lucrărilor delaborator şi al normelor de protecţie a
muncii;

- planul de desfăşurare a lucrarilor va fi dinainte stabilit iar personalul va fi

instruit în prealabil;

-de pe locul unde se desfăşoară lucrarilor se vor îndepărta toate obiectele care nu
sunt necesare;

-pardoseala din jurul locului unde se desfăşoară experienţele trebuie să fie uscată
sau acoperită cu un covor izolant;

-masa de lucru trebuie să fie suficient de mare pentru a permite plasarea în bune
condiţii a întregului aparataj;

-alimentarea de la reţea se va face de la un tablou cu siguranţe fuzibile calibrate

sau întrerupătoare automate; în cazul când se foloseşte o priză, aceasta va fi în
prealabil verificată şi asigurată prin siguranţe fuzibile;

34
-părţile metalice ale aparatelor care ar putea intra accidental sub tensiune vor fi
legate la pământ;

-racordurile dintre părţile componente ale montaj ului se vor face, în mod
obligatoriu, prin cordoane în bună stare, perfect izolate şi corespunzătoare
tensiunilor folosite în experienţa respectivă;

-uneltele de lucru (şurubelniţă, cleşte etc.) vor fi prevăzute cu mânere izolante,

rezistente la tensiuni lecare se află în instalaţie;

-pentru controlul tensiunii şi intensităţii, se vor introduce în circuite aparate de

măsurat;

-realizarea montajului sau a oricărei modificări a montajului existent precum şi

introducerea sau scoaterea instrumentelor de măsurat din circuit se va face cu
întregul aparataj scos de sub tensiune;

-înainte de conectarea instalaţiei la sursa de curent electric, se va face o ultimă

verificare generală a aparatelor, legăturilor, izolaţiei etc.;

-pentru alimentarea cu energie electrică se va utiliza de preferinţă un

întrerupător special al montajului, plasat pe masa de lucru; scoaterea montajului
de sub tensiune trebuie să poată fi efectuată cu uşurinţă printr-o singură
manevră;

-dacă se lucrează cu tensiuni periculoase, se va aşeza pe masa de lucru, la loc

vizibil, o placă avertizoare a pericolului de electrocutare, iar elevii vor fi opriţi
să se apropie.

In timpul desfăşurării lucrarilor

-în timpul lucrarilor, pe masa de lucru nu se va găsi, în afara părţilor comp

onente ale montajului, nici un obiect care ar putea, accidental, antrena legăturile
montajului sau ar putea stabili contactul cu părţile aflate sub tensiune;

-cei care efectuează lucrarile vor avea o îmbrăcăminte adecvată (strânsă pe corp,
mâneci bine încheiate), de preferinţă halate de laborator;

-este interzisă părăsirea sau lăsarea fără supraveghere a montajului de tensiune;

-se recomandă ca, la instalaţia aflată sub tensiune, toate manevrele să se facă cu
o singură mână;
35
-în timpul funcţionării montajului, este interzisă atingerea parţilor neizolate
(schimbarea legăturilor, atingerea becurilor, intercalarea aparatelor de măsură);

-pentru prevenirea accidentelor după terminarea lucrarilor, montajul va fi scos

obligatoriu de sub tensiune; orice intervenţie asupra instalaţiei electrice trebuie
să fie făcută de un electrician autorizat iar lucrarea să aibă caracter definitiv.

In atelier trebuie să se găsească, la loc vizibil, mijloacele de prim ajutor

In caz de accidente (răniri, arsuri, otrăviri etc.) se vor lua următoarele măsuri:

-accidentele de natură mecanică pot avea ca efect tăieturi, zgârieturi, înţepături,

zdrobiri şi striviri; în cazul leziunilor grave este necesară chemarea medicului,
iar când rănile sunt uşoare, se spală cu apă curată, se dezinfectează cu apă
oxigenată şi se bandajează cu tifon sterilizat; când se produc hemoragii, se
procedează de urgenţă la oprirea sângelui, dezinfectarea şi bandajarea rănii şi

transportarea accidentatului la spital;

-în fiecare atelier trebuie să existe o trusă sanitară cu următoarele materiale: apă
oxigenată, alcool sanitar, tinctură de iod, jecolan, acid boric, fiole de cofeină,
pense, foarfecă, vată, tifon, leucoplast, o soluţie neutralizantă pentru cazul
stropirii cu substanţe; medicamentele care au termen de valabilitate vor fi
înlocuite periodic.

36
 Bibliografie

1. BĂLĂ, C., Masini electrice, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979.

2. BICHIR, I. N., Maşini electrice, Bucureşti, Editura ICPE, 1995

3. BOLDEA, I., Transformatoare şi maşini electrice, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1994.

4. CÂMPEANU, A., Introducere în dinamica maşinilor electrice de curent

alternativ, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998.

5. DORDEA, T., Maşini electrice, Editura didacticăşi pedagogică, Bucureşti,

1977.

6. Gheorghiu S., Panait C. , Maşini şi sisteme de actionări electrice navale,

Editura Academiei Române, Bucureşti, 2004,

7. Dordea Ştefan, Aparate electrice de navigaţie, Editura Muntenia, Constanţa,

2006,

8. Zaharia Ion , Maşini şi acţionări electrice navale, Editura Gaudeamus,

Constanţa, 2000,

37