A FI SAU A NU FI…

VEGETARIAN
Nimic nu va fi atât de benefic pentru
sănătatea oamenilor şi nu ne va mări şansele
de supravieţuire pe Terra ca evoluţia la o
dietă vegetariană. Albert Einstein

Vegetale sau carne?

În concepţia yoghină şi în cea a unor religii,
alimentaţia echilibrată lacto-vegetariană din
care s-a exclus carnea va determina în timp o
stare de sănătate excelentă. Suntem în mare măsură ceea ce mâncam, ne învaţă ştiinţa yoghină.
Delicioasele preparate pe care le înghiţim cu poftă se regăsesc în final, mai mult sau mai puţin
transformate, continuând apoi să existe un timp, în fiecare din celulele noastre, influenţându-ne
nu numai sănătatea ci şi modul de gândire şi trăirile spirituale.

Cu mii de ani în urmă, înţelepţii yoghini au realizat imensa importanţă a hranei vegetariene
pentru sănătate, remarcând totodată efectele sale multiple atât asupra vitalităţii şi regenerării
corpului cât şi asupra mentalului. Cercetările au pus în evidenţă faptul că anatomia omului nu
este carnivoră, deoarece sistemul digestiv uman, aşa cum se prezintă el, este adaptat pentru
digestia fructelor, oleaginoaselor, cerealelor şi legumelor. Întocmai ca la maimuţele antropoide,
lungimea intestinelor la om totalizează cam de 12 ori lungimea corpului, fapt care face evidentă
digestia înceata a legumelor şi fructelor. Într-un articol publicat de curând în revista americană
Medical Counterpoint, Williams S. Collins scrie: „Omul este înzestrat în mod evident cu o
dentiţie care se aseamănă mai mult cu cea a erbivorelor decât cu cea a carnivorelor: animalele
erbivore au incisivii ascuţiţi, pentru a tăia iarba, molarii cu suprafaţa plată pentru a zdrobi
legumele şi fructele, iar caninii scurţi şi rotunjiţi, inapţi să strivească sau să sfâşie carnea.”
Carnivorele au o capacitate aproape nelimitată de a asimila grăsimile saturate de colesterol.
Câinii de exemplu, pot consuma 250 g de unt împreuna cu raţia lor de carne obişnuită, fără să
apară nici cea mai mică schimbare în arterele lor. Această cantitate de colesterol este de
aproximativ 100 de ori mai mare decât cea din regimul nostru alimentar obişnuit. La iepuri, se
înregistrează o schimbare uimitoare a pereţilor arteriali la o mărire cu numai 2g pe zi a cantităţii
de colesterol. Eschimoşii, care trăiesc preponderent cu carne, îmbătrânesc foarte repede, având
o medie de viaţă de numai 27 de ani şi jumătate. Kirghizii, trib nomad din Rusia Orientală, al
căror regim se compune preponderent din carne, îmbătrânesc la rândul lor prematur şi mor
destul de repede, nedepăşind cel mai adesea vârsta de 40 de ani.
În carnea animalelor ucise se generează mari cantităţi de toxine, cum ar fi acidul uric, fapt
explicabil prin schimbările biochimice produse în timpul agoniei animalelor terifiate, care se
zbat pentru a-şi salva viaţa. Una din problemele cele mai grave ale secolului nostru este
cancerul. Se cunoaşte deja că pericolul apariţiei acestei boli este mult mai crescut la persoanele
consumatoare de carne. Unul dintre motivele care favorizează apariţia bolii canceroase ar putea
fi faptul că astăzi, industria alimentară, pentru a împiedica degradarea rapidă a cărnii şi a o face
să rămână roşie şi cu aspect proaspăt mai mult timp, foloseşte în mod curent nitraţi şi alţi
conservanţi artificiali, care afectează în timp sănătatea omului.
Grăsimile animale, cum ar fi colesterolul, acoperă pereţii vaselor sanguine şi, pe măsură ce
persoana care consumă carne îmbătrâneşte, diametrul acestor vase se micşorează. Presiunea
asupra inimii creşte, rezultând o vulnerabilitate cardiacă şi o creştere a tensiunii arteriale. În
societatea noastră, una din două persoane consumatoare de carne va fi atinsă de o maladie
cardiacă sau vasculară, în timp ce aceleaşi boli sunt practic necunoscute în rândul vegetarienilor
sau în ţările în care consumul de carne este foarte scăzut.

1
Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un
sistem circulator simplu, celulele animale mor repede atunci când
circulaţia sângelui e oprită. Imediat ce viaţa încetează, proteinele
animale se coagulează şi încep să secrete enzime autodistructive.
Astfel, se formează o nouă substanţă, numită ptomaină. Carnea, şi
peştele se descompun şi putrezesc rapid. Putrefacţia şi înmulţirea
bacteriilor încep aproape imediat după moartea animalului. De
aceea, obişnuinţa de a consuma carne creează otrăvuri violente în
colon şi îmbătrâneşte prematur tractul intestinal.

Este carnivorismul un obicei moral şi uman? În epoca de început a creştinismului numeroase

grupări religioase şi spirituale au propovăduit regimul vegetarian, recunoscând caracterul sacru
al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a provoca suferinţă. Acestea s-au opus consumului
de carne, considerându-l un obicei barbar şi dăunător sănătăţii. Oricine a vizitat un abator ştie
bine că animalele suferă foarte mult înainte şi în timpul tăierii. Filozoful indian Sri Aurobindo
explică principiul enunţat de Mahatma Gandhi – „ahimsa” – a nu face niciun rău fiinţelor vii,
ceea ce înseamnă că alimentele noastre trebuie, pe cât posibil, să fie alese dintre creaturile vii la
care manifestarea conştiinţei este cât mai redusă. Prin urmare, atâta timp cât avem la dispoziţie
în cantitate suficientă legume, fructe, cereale şi diferite produse lactate, animalele nu au de ce
sa fie omorâte pentru a ne asigura hrana.
A modifica un regim bazat numai pe carne cu un regim lacto-vegetarian, compus din hrană vie,
proaspăta, pură şi hrănitoare este mai uşor decât ne-am imagina. Există o mulţime de
specialităţi lacto-vegetariene savuroase, cu un bogat conţinut nutritiv pe care nu am avut ocazia
până acum să le gustăm, pentru că ne-a lipsit informaţia, am moştenit obiceiuri şi am fost
condiţionaţi de prejudecăţi. Mulţi sunt chiar foarte uimiţi să descopere mâncăruri bogate în
proteine, preparate numai pe bază de ingrediente vegetale. Sănătatea radiantă ce va rezulta
destul de repede nu va fi doar fizică. Vom căpăta o evidentă bucurie în a pune în acţiune idei
umanitare şi, odată cu aceasta, vom resimţi bunătatea copleşitoare ce emană din starea noastră
permanentă de iubire, care va fi transmisă tuturor fiinţelor din jurul nostru. Vegetarianismul
poate fi justificat medical, biologic, psihic, moral şi spiritual. Este demn de reţinut că nu există
niciun argument ştiinţific valabil împotriva lui.

Vegetarianismul

În goana actuală după vitamine şi minerale, este imposibil să nu fi întâlnit diferitele tipologii
ale conceptului de vegetarianism: veganii, lacto-ovo-vegetarienii, lacto-vegetarienii, ovo-
vegetarienii, naturiştii, fructarienii, pesco-vegetarienii, polo-vegetarienii.
Termenul de vegetarian poate să facă referire la dieta veganilor (vegetarienii puri/stricţi, care
exclud consumarea oricărui produs animal şi evită până şi purtarea hainelor confecţionate din
acest tip de produse), sau poate însemna o dietă lacto-ovo-vegetariană (vegetarienii care nu
consumă carne, dar acceptă laptele şi ouăle). Semivegetarian este termenul ce defineşte o
persoană care nu consumă porc, vită, oaie, vânat, dar acceptă peştele (pesco-vegetarieni) sau
carnea de pui (polo-vegetarieni). Aşadar, atâta vreme cât vor exista interferenţe între omnivori
şi vegetarieni, nu vom putea da o definiţie clară a ceea ce înseamnă să fii vegetarian. Dar
trebuie să ştim că o dietă vegetariană echilibrată şi diversificată poate asigura necesarul de
nutrienţi de care are nevoie organismul şi că există dovezi ştiinţifice care atestă faptul că un
vegetarian este cu mult mai sănătos decât o persoană care consumă carne.
Noţiunea de vegetarian apare pentru prima dată la filozoful grec Pitagora, care considera
vegetarianismul condiţia esenţială pentru o viaţă armonioasă, prin abţinerea de la orice fel de
carne. Termenul provine din latinescul „vegetus”, care înseamnă „proaspăt, sănătos şi activ”.
De la Pitagora până în prezent, sensul a cunoscut câteva modificări şi diviziuni dar, în general,
conceptul a rămas acelaşi. Astfel, un vegetarian adevărat îşi alcătuieşte o dietă în care introduce

2
numai cereale, leguminoase, nuci, alune, seminţe, fructe, cu sau fără produse lactate
şi ouă. Un
vegetarian nu mănâncă niciun fel de carne, fie ea peşte, pasare, vânat, crustaceu sau moluscă.
Aşadar, conceptul de vegetarianism se subscrie unei diete compuse din mâncăruri pe bază de
plante, suplimentată de unii cu ouă şi/sau produse lactate. În anul 1847, participanţii la primul
Congres al Societăţii Vegetariene din Anglia au definit vegetarianul ca o persoană care refuză
să consume orice fel de carne.

Superioritatea regimului ovo-lacto-vegetarian

În condiţiile unui trend naturist şi promovării intense

a unui stil de viaţă sănătos, care au luat amploare în
ultimii ani, regimul ovo-lacto-vegetarian este pe val.
Dincolo de moft, modă sau raţiuni estetice, studii
ştiinţifice, exemple de netăgăduit ale unor grupuri
semnificative de oameni ce urmează un astfel de
regim, recuperări miraculoase după boli grave şi
chiar exemple individuale celebre învestesc acest
mod de viaţă cu calităţi de excepţie, situându-l cu
mult peste alimentaţia bazată pe carne.

În ce constă alimentaţia ovo-lacto-vegetariană

Alimentaţia ovo-lacto-vegetariană, spre deosebire de cea

exclusiv vegetariană, admite, pe lângă produsele vegetale,
consumul unor produse de natură animală, respectiv lapte şi
ouă în cantităţi moderate. Nefiind atât de restrictiv ca regimul
vegetarian 100%, acesta asigură organismului întregul necesar
nutritiv, dar şi varietate. Ca derivate ale acestui regim există şi
alimentaţia ovo-vegetariană, care exclude laptele (întâlnită
la cei cu intoleranţă lactică) şi alimentaţia lacto-vegetariană,
în care nu este permis consumul de ouă.

De ce să excludem carnea

Există persoane care exclud carnea din alimentaţie din considerente morale sau religioase.
Dincolo de aceste aspecte, acest obicei nu este nicidecum unul nociv pentru organism, aşa cum
încearcă în mod eronat unii consumatori împătimiţi de carne să convingă, ci chiar dimpotrivă.
Proteinele din carne sunt suplinite cu uşurinţă prin consumul de produse lactate şi ouă. Din
cauza conţinutului ridicat în grăsimi, implicit acizi graşi saturaţi, carnea determină o creştere a
nivelului colesterolului în sânge, îngreunând circulaţia sanguină şi funcţionarea normală a
inimii. Din aceste considerente, trebuie limitat şi consumul anumitor produse lactate, cum ar fi
untul sau laptele gras. De reţinut că în alimentaţia ovo-lacto-vegetariană baza este constituită
din vegetale, fructe şi legume, celelalte produse fiind consumate cu moderaţie. Reamintim că
dentiţia şi aparatul digestiv uman sunt adaptate mai degrabă unei alimentaţii vegetariene, lucru
care a rămas neschimbat în timp, în ciuda includerii masive a cărnurilor în alimentaţie. Din
încălcarea frapantă a acestui dat natural derivă multe consecinţe nefaste asupra organismului şi
se creează mediul propice dezvoltării unor boli moderne precum obezitatea sau cancerul.

Avantajele alimentaţiei ovo-lacto-vegetariene

3
Nenumărate studii ştiinţifice au demonstrat fără drept de apel superioritatea şi beneficiile unui
stil de viaţă bazat preponderent pe vegetale, comparativ cu cel în care se consumă zilnic sau în
mod obişnuit preparate din carne.

- Riscul de cancer scade în rândul persoanelor care urmează o dietă vegetariană. Un studiu
recent publicat în American Journal of Clinical Nutrition a demonstrat o scădere considerabilă
a îmbolnăvirilor de cancer în rândul consumatorilor de produse vegetale, comparativ cu cei care
consumau carne. Se precizează însă că şi în rândurile celor care au inclus numai peşte (ca
reprezentant al produselor carnivore) în alimentaţie s-au obţinut rezultate foarte bune. Acestea
pot fi explicate, între altele, prin conţinutul abundent în fibre vegetale şi caroten al dietei
vegetariene, substanţe care protejează împotriva cancerului şi care lipsesc total din carne.
- Numeroase studii publicate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii demonstrează că dieta
vegetariană previne bolile cardiovasculare. Singura diferenţă dintre grupurile analizate este
consumul de carne, stilul de viaţă fiind, de altfel, asemănător. Aşadar, consumul de carne poate
fi considerat răspunzător de creşterea riscului de infarct miocardic sau ateroscleroză.
- Femeile care urmează un regim ovo-lacto-vegetarian prezintă risc mai scăzut de a suferi de
osteoporoză decât cele care consumă cu regularitate carne. Se pare că un consum ridicat de
grăsimi animale determină o eliminare semnificativă a calciului prin urină.

Vegetarianismul în diferite ţări

 În SUA, vegetarianismul este sinonim cu ovo-lacto-vegetarianismul;

 Se spune că Marea Britanie este „paradisul veganilor”;
 În Germania, confuzia dintre vegetarianism şi pesco/polo-vegetarianism este des întâlnită.
 În Australia, în lista de ingrediente a produselor alimentare nu este obligatoriu să se
precizeze dacă aromele utilizate sunt de origine animală sau nu, prin urmare vegetarienilor le
este foarte greu să deosebească produsele corespunzătoare lor;
 În Asia nu este deloc uşor să găseşti preparate vegetariene dacă eşti turist. Când vine vorba
de mâncatul în oraş, oferta este foarte săracă pentru un vegan, care nu va putea alege altceva
decât orez alb şi legume;
 În Japonia, vegetarienii sunt o raritate, deoarece preţul fructelor şi legumelor este foarte
mare. Aşadar, dacă în Europa ieşi mai ieftin devenind vegetarian, în Japonia nu prea îţi poţi
permite;
 Indonezia este ideală pentru un vegetarian pentru că este foarte bogată în fructe tropicale;
 În India există un număr însemnat de vegetarieni, astfel încât procurarea alimentelor
corespunzătoare nu reprezintă o problemă.

Ştiaţi că…

 Vegetarianismul era foarte apreciat de filozofii Greciei Antice;

 Vegetarianismul era modul de viaţă al lui Mahatma Gandhi (părintele independenţei Indiei
şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă nonviolente), care a scris numeroase texte pe această temă;
 În 1945, sondajele arătau că în Marea Britanie existau aproximativ 100.000 de vegetarieni.
În prezent, s-a ajuns la 10.000.000 de persoane care au adoptat o asemenea dietă;
 În lista vegetarienilor celebri se numără: Confucius, Socrate, Platon, Leonardo da Vinci,
Voltaire, Charles Darwin, Shakespeare, Isaac Newton, Karl von Linné, Jean Jacques Rousseau,
Thomas Edison, Nikola Tesla, Mark Twain, Franz Kafka, Lev Tolstoi, Brad Pitt, Prince, Drew
Barrymore, Kim Basinger, Alicia Silverstone, Alec Baldwin, , Jerry Seinfeld, Robert Redford,
Richard Gere, Pierce Brosnan, Woody Harrelson, Samuel L. Jackson, Martina Navratilova.

4
DE CE AM DEVENIT VEGETARIAN
de Magor Csibi

Pentru majoritatea oamenilor, vegetarianismul pare o „fiţă”.

Un trend prin care unii se diferenţiază de ceilalţi sau vor să
fie mai „şic” decât restul. Şi eu tot de la această preconcepţie
am plecat când am aflat prima dată de vegetarianism. Am
fost crescut cu carne, predominant de porc, mai târziu de pui
şi n-am ratat nicio ocazie să arunc câte o remarcă răutăcioasă
când mă întâlneam cu câte un vegetarian. Când ieşeam din
ţară, râdeam cu prietenii de restaurantele unde nu se găsea
carne şi nu mi-aş fi putut imagina niciodată că s-ar putea trăi
şi fără. Lucrurile s-au schimbat de când am început o dietă
strictă, cu multe legume crude. Atunci am descoperit că nu
numai pâinea, carnea şi cartoful sunt alimente adevărate.
Câteodată şi o salată verde te satură, dar evident, pentru asta
e nevoie sa treci peste o perioadă de acomodare.

Când am ajuns în Parlamentul European, am început să înţeleg de ce mulţi de acolo au ales să

nu mănânce carne. Atunci când citeşti mult prea multe dosare în Comisia pentru Agricultură
sau Comisia de Mediu, ajungi să ai dubii în ceea ce priveşte calitatea unor produse alimentare.
Dacă te mai duci şi la Grupul pentru Bunăstarea Animalelor sau la discuţii despre Organisme
Modificate Genetic şi clonare, ţi se taie pofta de tot. Aşa am păţit şi eu.

De ce poluăm mai mult dacă mâncăm carne? Un studiu intitulat Methane Emissions from
Cattle, publicat în Journal of Animal Science, ne spune că 6% din energia totală digerată de
vaci este transformată în metan, iar creşterea vacilor generează metan cam cât industria de
petrol şi gaze şi gropile de gunoi la un loc. Asta ar însemna că numai vacile emit 2% din totalul
gazelor cu efect de seră. Dacă la asta adăugăm hrana, transportul, îngrijirea lor şi prelucrarea
cărnii, rezultă că impactul e mult mai mare. O altă perspectivă vine de la Consiliul Ştiinţei şi
Tehnologiei Agricole din Marea Britanie. Conform studiilor realizate acolo, se estimează că,
pentru obţinerea unui kg de carne de peşte, se utilizează de la 1,5 până la 2 kg de hrană. Pentru
un kg de carne de pasare, cantitatea hranei se ridică la 2,5 kg, pentru porc, între 4 şi 5,5 kg iar
pentru vacă ajunge la 10 kg. Cred că de aici se vede destul de clar diferenţa de utilizare a
resurselor şi faptul că la legume nu folosim decât… apă.

Dacă tot veni vorba de câtă apă ne trebuie să creştem legume sau animale, răspunsul vine de la
cercetătorul D. Pimentel. Pentru un kg de cartofi, de exemplu, ne trebuie 500 de litri de apă,
pentru un kg de soia – 2.000, pentru un kg carne de pasare – 3.500, iar pentru un kg de carne de
vacă – 100.000. Asta în contextul în care mulţi cercetători spun că resursa strategică a viitorului
va fi apa. Ilustrativ pentru lipsa de apă este cazul Barcelonei, unde sunt trimise în fiecare an
containere şi vapoare cu apă. De asemenea, creşterea intensiva a animalelor este o sursă majoră
de poluare a solului şi a apei. De bunăstarea animalelor nici nu trebuie să mai vorbesc. Am
văzut sau am auzit cu toţii de fermele în care pasările nu văd niciodată lumina zilei sau de
vacile legate cu gâtul de pământ, imobilizarea lor păstrând carnea fragedă. Deşi în Europa încă
stăm bine şi nu prea găsim aceste extreme, nici la noi situaţia nu e roz.

O alta îngrijorare a mea este problema antibioticelor. Animalele de fermă primesc foarte multe
suplimente sub formă de hormoni de creştere sau antibiotice. Acestea stimulează creşterea şi
previn apariţia unor boli. Specialiştii avertizează însă că aceste antibiotice pot avea consecinţe
grave, printre care apariţia superbacteriilor rezistente la antibiotice şi imunizarea organismului
nostru la antibiotice.

5
Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentelor a publicat în aceste zile un studiu care relevă
că 75% din carcasele de pui pentru rotisat din mai mult de 500 de abatoare din UE conţin
bacteriile Campilobacter şi Salmonella. Un alt studiu ne arată că în Marea Britanie o mare parte
din cazurile de contaminare cu Campilobacter nu răspund la tratament, din cauza dezvoltării
rezistenţei la antibiotice.

Să nu credeţi însă că am devenit un fanatic al vegetarianismului. Nu sunt sigur că la început

omul a fost erbivor şi nu cred că vegetarianismul te face mai sănătos. Într-adevăr, se poate
observa că vegetarienii sunt oameni de regulă sănătoşi, dar cred că această stare se datorează
mai degrabă faptului că cei care trec la vegetarianism vin dintr-o categorie care a avut acces la
hrană, au mâncat conştient şi îşi şi permit acum să facă acest gest. Căci, până la urmă, când n-ai
bani, e mai ieftin şi mai săţios să-ţi iei nişte pâine şi parizer, decât salată şi brânză.

Tot aşa, n-am crezut că vegetarianismul slăbeşte. Dar mă uit la mine: am ajuns la 81-82 kg şi
nu înţeleg ce se întâmplă. Fac sport exact ca înainte şi am slăbit! Poate că am pierdut din masa
musculară din cauza lipsei de proteine? Nu ştiu. O s-o întreb pe doamna doctor nutriţionist care
va participa miercuri la o discuţie online cu cititorii TOTB.

Ceea ce ştiu sigur că e fals e afirmaţia că, dacă nu mănânci carne, te simţi rău, devii deprimat şi
până la urmă te îmbolnăveşti. Eu, după aproape trei luni de vegetarianism, vă spun că mă simt
excelent. Sunt mulţumit cu noua mea viaţă şi foarte precaut când vine vorba de industria cărnii,
ca nu cumva să mă întorc de unde-am plecat. Probabil că de sărbători o sa mănânc puţină carne
pregătită de mama, aşa, de poftă. Dar, cu siguranţă că acest aliment nu va mai fi prezent în mod
regulat în meniul meu de acum încolo.

HRANA VIE
Cercetări recente au arătat că în mare măsură, ceea ce mâncăm
ne determină calitatea vieţii. Ştim cu toţii că motoarele merg
bine sau prost în funcţie de calitatea combustibilului folosit.
Un combustibil de calitate proastă duce la uzura prematură a
motorului şi depunerea de reziduuri pe căile de evacuare. În
mod similar, alimentele, naturale, pure şi combinate adecvat,
asigură funcţionarea optimă a corpului. Alimentele nepotrivite
fiziologiei corpului uman şi cele preparate necorespunzător
sunt nocive, deoarece consumă din resursele organismului în
procesul de digestie, depun toxine în ţesuturi şi duc la apariţia bolilor de diverse tipuri. Puţini
dintre noi realizează că alimentaţia determină performanţele noastre fizice, emoţionale şi
mentale. O modalitate radicală de a pune capăt introducerii de toxine în corp şi de a-i asigura
acestuia o energie debordantă este renunţarea la consumul de alimente prelucrate termic.
Această nouă abordare a hrănirii a fost adoptată în ultimii ani de categorii tot mai largi de
oameni, decişi să-şi ofere o viaţă sănătoasă şi un corp armonios. Rezultatele obţinute de ei sunt
foarte încurajatoare.
Toate alimentele care trec prin diferite stadii de prelucrare, cum ar fi: încălzirea, conservarea,
prepararea prin procese tehnologice, adăugarea de substanţe nenaturale etc. ajung să fie distruse
în diferite grade. Deşi o astfel de alimentaţie poate da senzaţia de saţietate, după ce este
consumată, produce diferite dereglări ale organismului şi solicită excesiv resursele acestuia
pentru digestie şi pentru eliminarea toxinelor rezultate. Din păcate, în mare parte, alimentaţia
omului modern are aceste caracteristici.
Practicieni renumiţi în domeniul terapiilor naturale, precum dr. W. Kollath, R. Breuss, E.
Gunter, au prezentat în lucrările lor importanţa alimentaţiei. Deşi în moduri diferite, fiecare

6
cercetător a descoperit acea categorie de alimente considerate „vii”. Este vorba despre aşa-
numita „hrană vie”, considerată a fi singura hrană potrivită omului. Hrana vie este formată din
alimente pure, aflate cât mai aproape de starea lor naturală, fiind neprelucrate sau prelucrate
doar prin mijloace mecanice. Aceste alimente conţin substanţe vii: aminoacizi, oligoelemente,
enzime, fermenţi şi vitamine necesare pentru a întreţine procesele metabolice din organism.

Hrană vie sau hrană moartă?

Modul greşit de gândire în ceea ce priveşte viaţa în general şi hrana în particular este cauza
generală a unor existenţe nefericite, adesea măcinate de boli. Iată, în acest sens, câteva aspecte
esenţiale de care ar trebui să ţinem cu toţii seama:

 suntem fiinţe biologice, prin urmare, modul de hrănire trebuie să fie cel natural;
 dieta umană normală este cea frugivoră; fructele, plantele crude, suculente şi seminţele sunt
o hrană delicioasă şi sănătoasă – hrană vie pentru oameni vii;
 folosirea focului pentru prepararea hranei este un act de distrugere, care creează toxine;
carnea, seminţele şi cerealele prăjite sau coapte sunt cancerigene;
 toţi nutrienţii de care avem nevoie se găsesc în fructe, legume şi seminţe; nu este nevoie să
omorâm şi să mâncăm animale moarte (cadavre) ca să funcţionăm în parametri normali;
 un măr este mai hrănitor decât orice aliment gătit la foc; alimentaţia simplă nu este deloc
plictisitoare, ne eliberează de senzaţiile tari, care îmbătrânesc prematur organismul;
 corpul nostru ştie singur cum să se vindece, noi trebuie doar să îi permitem acest lucru prin
hrănirea cu sucuri integrale vii (de fructe sau legume) sau doar cu apă şi apoi să ne odihnim,
pentru a-i permite să elimine toxinele acumulate;
 nu ne putem vindeca de o boală dacă vom continua să ne poluăm corpul cu medicamente de
origine chimică şi cu alimente moarte; imensa majoritate a substanţelor din medicamente
sunt o otravă pentru corp şi nu determină însănătoşirea reală, ci doar forţează organismul să
se comporte într-un anume fel, pentru ca simptomele bolii să nu se mai manifeste vizibil,
boala continuând să lucreze nevăzută; doar corpul însuşi poate să-şi facă ordine în ograda
sa, iar pentru aceasta, are nevoie de o hrană curată, fără toxine, şi de condiţii propice;
 nimeni nu trebuie să intre în panică atunci când se îmbolnăveşte; boala este modul natural
prin care corpul ne semnalează că trebuie să-l curăţăm de toxine;
 o sănătate perfectă şi o viaţă fericită sunt drepturile noastre dobândite prin naştere şi ni le
putem asigura în fiecare zi printr-o hrană vie, fără toxine.

Beneficii evidente

Hrana vie conferă o constantă stare generală de bine şi o euforie naturală prin aportul de
energie pură, vitală. Somnul devine mai odihnitor şi mai eficient, ceea ce înseamnă că în puţine
ore de somn, corpul se reface repede şi bine. Hrana vie ne măreşte capacităţile intelectuale,
atenţia devine mai ascuţită şi gândirea mai clară. Cei care adoptă o dietă bazată pe hrană vie
devin gradat mai activi şi mai entuziaşti în acţiunile lor, capătă o gândire pozitivă şi încredere
în ei înşişi. De asemenea, stresul şi tensiunile vieţii de zi cu zi se reduc, sistemul imunitar se
întăreşte şi îmbolnăvirile aproape dispar.

Care este problema cu mâncarea gătită?

Gătitul alimentelor este un proces care distruge alimentele în momentul în care sunt supuse la
căldură. Cu mult înainte de a apărea arsura pe suprafaţa alimentului, valorile sale hrănitoare
sunt anihilate din cauza încălzirii. Orice hrană vie devine moartă odată cu expunerea la căldură.
Proteinele încep să se „strângă”, să se coaguleze sau să se delamineze (îşi pierd structura care le
menţinea forma). La temperaturile obişnuite de gătire, ele sunt complet jefuite de nutrienţi.

7
Odată ajunse în tractul digestiv, proteinele gătite intră într-o putrefacţie rapidă (din cauza
bacteriilor) şi dau naştere unor otrăvuri periculoase ca ptomaina, leucomaina, mercaptanii,
amoniacul, sulfura de hidrogen, putrescina, cadaverina şi multe altele. Toate acestea sunt
absorbite în sânge şi provoacă numeroase boli. Gătitul face ca hrana să devină toxică.
Toxicitatea este confirmată de dublarea (uneori triplarea) celulelor albe din sânge imediat după
ce începe asimilarea hranei gătite. Celulele albe reprezintă unul dintre componentele sistemului
imunitar şi acţionează pentru a izola toxinele. Din păcate, ele nu reuşesc întotdeauna...
Sute de cercetări descrise în cartea „Dietă, nutriţie şi cancer”, editată de Academia Naţională de
Ştiinţă a SUA, demonstrează că gătitul care foloseşte încălzirea generează substanţe mutagene
şi cancerigene care ajung în corpul uman. Fructele şi legumele în stare proaspătă conţin enzime
pe care organismul le foloseşte în cursul proceselor metabolice. Enzimele încep să se
deterioreze însă la temperaturi de peste 38° C, la 54° fiind distruse cu totul, astfel încât, dacă în
alimentaţia noastră predomină mâncarea gătită, nu vom avea suficiente enzime în corp.
Vitaminele sunt distruse cel mai uşor de căldură. Mineralele îşi pierd imediat contextul organic
(viu) şi se întorc în starea moartă, inactivă. Într-o astfel de stare, ele sunt inutilizabile de către
organism, care le elimină ca pe nişte deşeuri. Mineralele anorganice sunt foarte toxice. Iodul,
de exemplu, este un nutrient esenţial, cu condiţia să fie într-o formă biologică vie. În starea sa
anorganică, chimic pură, afectează craniul şi oasele. Fierul, în starea sa anorganică, provoacă
hepatită şi hemocromatoză. Grăsimile încălzite sunt periculoase, pentru că au în componenţa
lor acroleine, radicali liberi şi alte substanţe mutagene şi cancerigene.
Hrana gătită nu numai că necesită un timp mult mai îndelungat de digestie (consumând astfel
enorm din energia organismului), dar de multe ori este indigestă, ca în cazul proteinelor
încălzite. Mâncarea gătită fermentează foarte repede şi, odată ajunsă în intestine, intră în
putrefacţie, în timp ce hrana vie este aproape în totalitate absorbită înainte ca fermenţii
bacterieni să înceapă procesul de putrefacţie. Acest lucru a fost pus în evidenţă de faptul că o
persoană care se hrăneşte cu mâncare gătită are aproximativ 1 kg de bacterii intestinale, iar cel
care foloseşte exclusiv hrană vie are de câteva ori mai puţine. Aproape 20% din fecalele celor
hrăniţi cu alimente gătite reprezintă bacterii moarte, în timp ce hrana vie face ca acest procent
să fie uluitor de mic. Dacă fierbeţi sau coaceţi un cartof şi-l puneţi apoi alături de unul crud,
întreg, acesta din urmă va rămâne neschimbat câteva săptămâni, după care va începe chiar să
încolţească, în timp ce cartoful gătit va fermenta în doar două zile. Asta vă poate da o idee
despre ceea ce se întâmplă cu mâncarea gătită ajunsă în intestine, unde timpul de două zile
necesar putrefacţiei în aer liber este redus la numai două ore.
Dacă nu v-am convins până acum despre ce se întâmplă în intestin cu mâncarea gătită, nu-mi
rămâne decât să vă întreb sincer: aţi vomitat vreodată? Hrana moartă aduce boală şi apropie
foarte mult momentul morţii. Dar nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt! Dacă sunteţi curioşi,
puteţi cumpăra câţiva şoricei sau hamsteri şi să hrăniţi o parte din ei numai cu hrană vie, iar
cealaltă parte cu aceeaşi hrană, dar gătită. Va dura numai câteva săptămâni până semnele vor
deveni evidente, pentru că oricine poate face diferenţa între un hamster viu şi unul mort. Dar
mai bine vă puteţi schimba dieta chiar din acest moment şi să folosiţi numai hrană vie. Veţi
vedea că ceea ce aţi citit aici devine realitate. Atenţie însă la primele săptămâni sau chiar luni,
când corpul va avea tendinţa să se descotorosească rapid de toxinele acumulate de-a lungul
anilor. Veţi avea la început diverse simptome de boală aparentă şi stări de disconfort. Trecerea
la noul tip de alimentaţie trebuie să se facă treptat.

• Alimentele bogate în vitamina A sunt: morcovul, roşiile, spanacul, salata, pătrunjelul

verde, ceapa verde, mărarul – adică legumele galbene, portocalii şi verde închis.
• Alimentele bogate în vitamina E sunt: germenii de cereale, uleiurile presate la rece din
soia, porumbul, floarea soarelui, măslinele.
• Alimentele bogate în vitamina C sunt: citricele, ardeiul gras, hreanul, măceşele. Una din
cele mai mari concentraţii de vitamina C o are pătrunjelul verde.
• Alimentele bogate în calciu sunt: iaurtul, laptele, telemeaua, nucile, morcovii, varza,
guliile, merele, coada calului, soia, smochinele.

8
• Alimentele bogate în fier sunt: spanacul, gălbenuşul de ou, cacaoa, stafidele, brânza tofu,
migdalele şi caju.
• Alimentele bogate în Omega-3 sunt: alunele, seminţele de in, uleiul de soia sau de canola.

Cum gătiţi mâncarea crudă? Prin stoarcere, pasare, înmuiere sau deshidratare. Aşa că o să vă
descurcaţi de minune doar cu un storcător, un blender şi câteva borcane.

Detoxifierea este importantă

Dacă v-aţi hotărât să consumaţi numai hrană vie, este foarte important să aveţi în vedere că de
îndată ce renunţaţi total la hrana gătită, corpul are tendinţa să înceapă procesul de detoxifiere.
Cât durează acest proces? Depinde de câte toxine aţi acumulat, depinde de ce fel de viaţă aţi
dus până în acel moment. În acest proces natural de eliminare a toxinelor pot apărea diverse
manifestări. Printre cele mai întâlnite, se numără durerile de cap, greţurile, stomacul deranjat,
acneea, mâncărimile, mirosul urât al corpului. Aceste simptome dispar de obicei după o scurtă
perioadă de timp. Dacă ele sunt prea violente, puteţi face o trecere gradată, prin creşterea
treptată a procentului de hrană vie şi scăderea corespunzătoare a părţii de alimente gătite la foc.
Unii acuză o foame continuă, care este însă de natură psihică. Specialiştii în nutriţie recomandă
activităţi ajutătoare: meditaţia, relaxarea sau alte practici spirituale, dar mai ales luarea mesei
într-un cadru plăcut, nestresant. Alimentele consumate în grabă sau sub stres nu satisfac foamea
fizică şi nici pe cea psihologică. Dieta vie nu trebuie să se limiteze la fructe şi legume.
Adăugaţi cereale, nuci, seminţe şi mieji. Laptele trebuie băut crud (dacă aveţi încredere în
furnizorul vostru). Consumaţi şi hrană vie bogată în proteine (fasole, linte, soia, cereale) şi
uleiuri, nu vă limitaţi numai la fructe şi legume.
La început persistă „nevoia” de alimente nesănătoase. În locul dulciurilor, mâncaţi fructe uscate
(caise, prune, curmale, smochine), fructe dulci (mango, piersici, struguri, banane), dar puteţi
folosi şi miere. Pentru cei care simt nevoia unor alimente grase, se recomandă pasta de susan
(tahini) în combinaţie cu miere sau fructe. O bună măsură pentru a păcăli mintea care tot cere
alimente nesănătoase este gândul „ce consecinţe are consumul acestui aliment şi cât de rău mă
voi simţi după aceea”. Eventual vă puteţi face un jurnal în care să scrieţi ce fel de simptome
aveţi şi cât de rău vă simţiţi când consumaţi alimentul nesănătos. Amintiţi-vă că sănătatea este
mult mai importantă decât pofta de moment.
Pentru cei care se plâng de frig, acest simptom va dispărea cu timpul pentru că hrana vie aduce
un aport de energie direct asimilabilă de organism iar digerarea sa nu consumă cantităţi uriaşe
de energie, ca în cazul mâncării gătite. Un asemenea simptom indică o secreţie biliară
insuficientă şi o digestie greoaie. Exerciţiile fizice, mersul rapid timp de 20 de minute zilnic sau
masajul cu uleiuri vegetale nerafinate sunt doar câteva din metodele de remediere.
Condimentele (cimbru, ghimbir, ardei iute, piper, chimen, coriandru etc.) pot şi ele rezolva
senzaţia de frig. Reducerea numărului de mese duce la creşterea focului digestiv pentru că
astfel stomacul are timp să se odihnească între mese. O altă metodă naturală pentru a amplifica
focul digestiv şi creşterea temperaturii normale a corpului pe cale naturală este practicarea unor
exerciţii Yoga.
Oboseala cronică şi slăbiciunea sunt simptomele acumulării de toxine în organism. Oare
dormiţi suficient? Sunteţi stresat? Aveţi o activitate sexuală haotică şi epuizantă? Toţi aceştia
sunt factori care determină oboseala cronică. Evaluaţi-vă viaţa cât mai obiectiv şi eliminaţi
cauzele oboselii. Consumul zilnic de zahăr rafinat duce la o oboseală continuă. Înlocuiţi zahărul
cu miere, fructe dulci şi suc de morcovi, iar în cazuri extreme consultaţi medicul.
Hipocrat spunea: „Alimentele trebuie să fie medicamentele voastre iar medicamentele voastre
să fie alimentele”. El recomanda atât celor bolnavi, cât şi celor sănătoşi, o alimentaţie alcătuită
din crudităţi bine alese. Acestea ajută la eliminarea toxinelor. Astfel se recapătă forţa vitală
pierdută printr-un regim de viaţă nesănătos.

9
În încheiere, câteva sfaturi pentru un succes deplin cu hrana vie: Evitaţi obsesiile şi emoţiile
negative precum ura, frica, egoismul, pentru că acestea sunt adevărate otrăvuri pentru minte şi
implicit pentru corp. Conştientizaţi-vă motivele puternice pentru a trece la această dietă. Cel
mai bine este să aveţi o relaţie emoţional-mentală bună cu hrana vie. Veţi fi răsplătiţi înzecit!

Un pic mai crud pentru dumneavoastră

de Daniela Stoican

Cel mai nou trend culinar din SUA cucereşte Marea

Britanie: preparatele să fie crude sau nimic gătit la
peste 48°Celsius. Maeştrii bucătari se întrec în a face
mugurii de pin să pară un fel de parmezan şi sandviciul
din cânepă un adevărat hamburger. Ce-i drept, „ravioli”
de sfeclă arată îmbietor şi pe deasupra au şi gust bun,
ţinând cont că nu sunt făcute cu paste făinoase. Sfecla
este pe post de învelitoare, în foite extrem de subţiri.
Umplutura este o cremă „ricotta” din ierburi de acaju şi se serveşte cu salată de sparanghel şi cu
smochine în oţet balsamic, stropite cu ulei din seminţe de dovleac. Sună gustos, nu-i aşa? Şi
chiar este, lucru valabil şi pentru celelalte oferte din meniul de la Saf, primul restaurant cu
preparate crude din Londra, deschis în aprilie 2008.
Mâncare crudă? De fapt, toate felurile sunt gătite la sub 48° Celsius. Şi nu e vorba de carpaccio
de vită sau de sashimi de ton, ci de legume organice crude, care sunt retrase de pe foc cu mult
înainte de a ajunge la punctul de fierbere, precum şi de fructe sau alune. Aceste feluri sunt
numite „mâncare vie”, fiind o ramură a curentului vegan (vegetarienii stricţi). Dar înainte de a
fi catalogată drept o rămăşiţă a curentului hippy, trebuie spus că celebrul maestru bucătar
american Charlie Trotter este adeptul acestei bucătarii.
Conform acestor „crudofagi”, gătitul alterează proteinele din mâncare, făcându-le mult mai
greu de digerat şi anulându-le proprietăţile. Ei afirmă că prin gătit sunt distruse între 50% şi
80% din vitamine şi minerale. Cât despre pesticide, acestea se separă în compuşi şi mai toxici
în timpul gătitului, ca să nu mai vorbim de oxigenul pierdut şi de alte substanţe nocive
eliberate. Şi mai important e faptul că enzimele, care stimulează longevitatea, sunt distruse
atunci când mâncarea este încălzită la peste 48° Celsius.
Unul din restaurantele de marcă în domeniul preparatelor
crude este Roxanne's, în Larkspur, la nord de San
Francisco, care în 2002, la un an de la deschidere, atrăsese
un număr impresionant de clienţi fideli datorită unor feluri
preparate cu atâta măiestrie, încât nu se simţea că nu sunt
gătite. Roxanne Klein, bucătar şi proprietar al localului,
precum şi Michael, soţul şi partenerul său de afaceri,
trecuseră cu 5 ani în urmă la o dietă compusă exclusiv din produse crude. „Ne-am gândit să
încercăm regimul timp de o lună. Dar, la capătul acelei perioade, organismele noastre au
protestat vehement la ideea revenirii la alimentaţia tradiţională”, declara ea. Pe lângă plusul de
energie şi starea generală de bine, ei au constatat şi că aveau nevoie de mai puţin somn.
Deşi a prins la celebrităţi şi la pasionaţii de modă, microbul preparatelor crude nu s-a răspândit
în Marea Britanie decât recent. „Cred că acum Londra e pregătită pentru acest tip de bucate”,
spune Chad Sarno, bucătarul-şef al lanţului de restaurante Saf, un american de 31 de ani care a
călătorit în întreaga lume, studiind ingrediente tradiţionale şi metode de preparare. „Preparatele
crude vor avea mereu nutriţia în centrul preocupărilor. Este un stil culinar care poate fi
îmbrăţişat de toată lumea, mai ales acum, când incidenţa cazurilor de obezitate şi de diabet se

10
află la cote nemaiîntâlnite”, afirmă el. Există şi alte restaurante vegane în Londra, dar niciunul
care să ofere preparate atât de gustoase şi de aspectuoase. Va avea succes acest nou restaurant?
„Devine din ce în ce mai cunoscut. Îmi doresc să ajungă să se măsoare cu orice restaurant de
top din Londra. Atunci când creez un fel de mâncare, poţi să fii sigur că e unul care n-a mai fost
preparat nicăieri până atunci”, spune Sarno, lansând o provocare.

Cum privesc alţi maeştri bucătari problema? Cu siguranţă ar avea

câte ceva de învăţat, având în vedere că oferta vegetariană din
marea majoritate a restaurantelor de top este jalnică. Dacă îl întrebi
pe Sarno pe cine îl consideră el mentorul său, îl va numi pe Charlie
Trotter. Nu pentru că oferă un meniu de preparate crude ce-ţi poate
servi drept exemplu ca specialist, ci datorită modului în care sunt
concepute reţetele, sănătatea fiind mai presus de orice altceva şi nu
plăcerea gustativă cu orice preţ. În plus, nu pleci de acolo „plin”,
nici chiar după 20 de feluri. Deşi devotat muncii sale, Sarno nu e
deloc genul care să ţină predici. Este o persoană absolut normală.
„Îmi place să beau din când în când, sunt un om obişnuit”, spune el cu un zâmbet în colţul
gurii. A crescut într-o gospodărie tipic americană, cu mâncare tipic americană. Doar când
crizele de astm au devenit insuportabile, acum 12 ani, s-a îndreptat spre preparatele vegane şi
crude. „Simptomele au dispărut pur şi simplu”, spune el, ridicând din umeri. Sarno nu este nici
măcar un bucătar cu studii în domeniu. A învăţat meserie din mers, lucrând cu alţi bucătari,
apoi pentru case private (actorul Woody Harrelson se numără printre clienţii săi).

După nouă feluri aduse doar pentru degustare, poţi ieşi pe uşă destul de semeţ şi total satisfăcut
de consommé-ul de castraveţi, crochetele cu ciuperci sau lasagna de dovlecei. Tot ca o minune
a alimentaţiei sănătoase, hainele nu se impregnează cu mirosul de mâncare venit din bucătăria
deschisă. Saf dispune de un cuptor foarte de mic (deoarece există şi patru preparate „gătite” în
meniu) şi o bucătărie la subsol, suficient de mare pentru cei 10 bucătari ai săi. Întâmplător,
printre ei nu se află niciun britanic, bucătarul-şef fiind sud-african.
Alunele şi seminţele sunt înmuiate în apă timp de până la 10 ore înainte de utilizare. Astfel,
sunt mai uşor de manipulat, mai nutritive şi cu un conţinut caloric mai redus. Mugurii de pin
sunt deshidrataţi şi apoi măcinaţi, pentru a căpăta aspect de parmezan. Dispozitivul de
deshidratare este o ustensilă necesară în trusa oricărui adept al preparatelor crude, iar Sarno
dispune de şapte asemenea unelte.
„Pare destul de complicat să găteşti crud acasă”, spun unii. „Prostii, niciuna din reţetele mele
nu durează mai mult de 20 de minute s-o faci”, spune Kate Wood, autoare a trei cărţi de bucate
dedicate preparatelor crude. Kate, în vârstă de 37 de ani, este mama a trei băieţi „cruzi”. Copiii
ei evită restaurantele fast-food, preferând un hamburger din fibră de cânepă cu ketchup de
coriandru, declară mama. Este adevărat ca are un stil de viaţă cel puţin strict: nu pune nicio
picătura de alcool în gură, practică yoga, merge numai cu bicicleta iar copiii ei învaţă la
domiciliu, dar susţine că nimeni din familia ei nu a avut nevoie de medic în ultimii trei ani.
Londonezii au însă şi posibilitatea de a lăsa pe altul să se chinuiască în locul lor (cu gătitul, nu
cu mâncatul). Pentru 22,50 de lire pe zi, firma Raw Fairies (www.rawfairies.com) îţi livrează la
domiciliu meniul dorit. Deschis din decembrie 2007, este primul serviciu de livrare de
preparate crude din Marea Britanie, deşi deocamdată este limitat la zona centrală a Londrei.
„Preparatele crude nu au prins foarte bine aici din cauza climei noastre. Lucrurile stau cu totul
altfel pe plajele din Los Angeles, dar interesul creşte pe zi ce trece”, spune Midi Fairgrieve,
nutriţionist şi co-fondator al Raw Fairies, care face 2000 de livrări pe zi din bucătăria sa, aflată
în zona West End a Londrei.

11
 Micul dejun Kollath, un aliment ideal
Acum ştim că alimentaţia ideală trebuie să fie cât mai naturală şi pe
cât posibil crudă. Adesea însă, stomacul celor neobişnuiţi cu dieta
naturală tolerează destul de greu hrana nepreparată termic, mai ales
cerealele. Profesorul Werner Kollath (1892-1970), dietetician şi
doctor în medicină, unul dintre pionierii alimentaţiei sănătoase din
Germania, a descoperit metoda de a face cerealele integrale mai
uşor digerabile, fără folosirea focului. Prin adăugarea de fructe,
seminţe, miere şi scorţişoară, acest mic dejun dobândeşte şi un gust
plăcut, care-i completează valoarea alimentară excepţională.

Ingrediente

- 3-4 linguri de făină integrală de cereale (grâu, ovăz etc.); pe cât posibil, procuraţi-vă cereale
organice, provenite din culturi netratate chimic; puteţi, de asemenea, măcina boabe proaspete,
folosind o simplă râşniţă de cafea
- nuci, alune sau migdale mărunţite sau râşnite
- stafide, curmale, smochine, prune uscate
- nucă de cocos rasă (opţional)
- fructe: mere, banane, portocale, pere, fragi, cireşe, căpşuni, prune, piersici, caise sau orice
alte fructe de sezon bine coapte.
- miere şi scorţişoară

Preparare

Seara, se pune făina integrală într-un vas din ceramică sau sticlă. Se adaugă 3-5 linguri de apă.
Se amesteca bine şi se lasă la temperatura camerei până a doua zi dimineaţa. Pe timpul nopţii,
făina va absorbi apa, devenind o pastă. În tot acest timp, are loc şi un proces de fermentaţie,
căruia i se poate atribui o bună parte din valoarea dietetică a acestui mic-dejun, precum şi
digestibilitatea sa.
Într-un alt vas, se pun la înmuiat cca 20 g fructe uscate mărunţite, la alegere: nuci, smochine,
stafide, curmale, prune uscate, seminţe de floarea soarelui decojite şi neprăjite, etc. Minimal, se
pot folosi doar câteva nuci.
A doua zi dimineaţa, conţinutul celor două vase se amestecă, folosindu-se şi apa de la
înmuierea fructelor. Se adaugă apoi un măr, ras în momentul servirii, pentru a evita oxidarea.
Se pot folosi însă şi alte fructe, tăiate ori zdrobite, în funcţie de posibilităţi şi de inspiraţie. Se
pudrează apoi acest amestec cu scorţişoară. Se poate adăuga şi puţină miere.
În altă dimineaţă, pasta de făină înmuiată de cu seara se poate combina cu un iaurt subţire (de
băut), zeamă de lămâie, puţin unt de arahide sau de migdale şi mărul ras. Alteori, făina
integrală poate fi înlocuită cu fulgi din germeni de cereale, de asemenea înmuiaţi de cu seară.

Consumarea regulată a micului dejun Kollath aduce următoarele beneficii:

- Stare de saţietate cel puţin 4 ore. Niciun fel de falsă foame dimineaţa şi absenţa senzaţiei de
supraîncărcare a stomacului.
- Reglarea armonioasă a greutăţii. Persoanele care doresc să piardă din greutate nu vor avea
acea senzaţie acută de foame înaintea mesei de prânz şi se vor sătura chiar cu o raţie redusă; în
schimb, cele care vor să se mai împlinească în mod echilibrat, vor constata o îmbunătăţire a
funcţiilor lor digestive şi vor lua în greutate.
- Constipaţia, factorul principal al autointoxicării, este eliminată.

12
- Semnele de oboseala şi de epuizare, care sunt indiciul unei acumulări de toxine, dispar.
- Performanţele fizice şi intelectuale cresc vizibil.
- Se instalează o stare de bine generalizată, rezultată dintr-un echilibru biologic mult mai bun.
- Apare o senzaţie de bucurie interioară şi o satisfacţie care îndepărtează orice dorinţă de a mai
consuma excitante psihodinamice (cafea, tutun, alcool).
- Se măreşte puterea de concentrare, deoarece aparatul digestiv nu mai este îngreunat de un mic
dejun greu. Se ştie că digestia acaparează aproximativ 70% din energia nervoasă a corpului.
- Rezultă o mai bună rezistenţă la stres sau stări tensionale.
- Compoziţia sanguină se îmbunătăţeşte. Prin multiplicarea celulelor dermei, datorate unei mai
bune irigări a ţesuturilor subcutanate, tenul devine roz, fără erupţii. Eczemele, furunculele sau
pecinginile dispar.
- Părul redevine suplu şi plin de vitalitate.
- Unghiile devin strălucitoare şi încetează să se mai rupă.
- Sănătatea dinţilor se ameliorează. Dinţii care se dezgoleau reintră în alveolele lor.
- Scheletul este întărit, sudura fiind mai rapidă în caz de fracturi.

Acest mic dejun poate fi considerat şi ca o prăjitură, în care compoziţia şi gustul pot varia la
infinit, după inspiraţie şi în funcţie de fructele de sezon. Vitaminele complexului B din făina
integrală de grâu se adaugă vitaminelor şi mineralelor din fructe. Acizii organici ai fructelor
proaspete sunt neutralizaţi de hidraţii de carbon ai grâului. Prepararea este simplă, pentru că nu
necesită fierbere. Reţeta este avantajoasă şi pentru că dimineaţa nu avem prea mult timp la
dispoziţie pentru pregătirea unui mic dejun cu adevărat hrănitor şi sănătos. Poftă bună!

13