MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ”ȘTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT, ORDINE PUBLICĂ ȘI SECURITATE CIVILĂ
CATEDRA ”Drept public și securitate a frontierei”
Disciplina: Drept constituțional

REFERAT

TEMA: Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică

A efectuat: A verificat:
student an. I asistent universitar
al DFT 202 al catedrei Drept public și securitate al
frontierei
Andronache Victor Gustiuc Ludmila

CHIȘINĂU - 2020

CUPRINS:
 1 Introducere;

2 Dreptul la viață;

3 Obligațiunile statelor conform Convenției Europene a Drepturilor Omului;

4 Infracțiuni contra vieților omenești

5 Dreptul ființei umane și la integritatea fizică și psihică;

6 Concluzie;

7 Bibliografie.

1. Introducere
 Drepturile omului sânt respectate în măsura în care sânt cunoscute și devin
cunoscute doar în măsura în care sânt însușite. Propagarea cunoștințelor în ceea ce
privește respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reprezintă un
domeniu esențial de activitate a autorităţilor statale. A devenit o necesitate ca fiecare
individ să posede cunoștințe suficiente pentru a conștientiza datele problemei, iar ulterior
pentru a cultiva și promova toleranța și respectul între toți membrii societății.
Cu toate că noţiunile de drepturi ale omului și drepturi ale cetăţeanului desemnează
același domeniu și se utilizează în paralel, între ele există, totuși, unele deosebiri.
Drepturile cetăţeanului se referă la relațiile individului cu statul, în care primul contează
nu numai pe apărarea drepturilor sale, dar și pe contribuţia efectivă a statului la realizarea
lor. Constituţia face deosebire clară între domeniul drepturilor omului și cel al drepturilor
cetăţenești, stabilind în anumite cazuri drepturi și libertăţi distincte pentru cetățenii săi,
dar și obligații specifice. 1
Sisteme de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului 29
Drepturile omului sânt drepturile generale ale ființei umane, înzestrată cu raţiune și
conștiință, căreia îi sânt recunoscute drepturile sale naturale considerate inalienabile și
imprescriptibile. Categoria drepturilor omului include drepturile cetăţeanului, drepturile
străinilor și apatrizilor. Ultimii, spre deosebire de cetăţeni, nu beneficiază de toate
drepturile prevăzute de Constituţie, Legea Supremă însăși fiind actul care stabilește
deosebirea

2. Dreptul la viață

1
http://www.infoeuropa.md/interviuri/carta-sociala-europeana-instrument-eficientde-protectie-a-drepturilor-sociale/
 Dreptul la viață este cel mai important drept al omului. El s-a impus timpuriu, în
sistemul juridic, fiind consacrat încă din primele declarații de drepturi și desigur prin
constituiri. Este un drept cetățenesc cu care începe inventarul drepturilor omului în cele mai
importante acte internaționale în acest domeniu.
Astfel, Declarația Universală a Drepturilor a omului stabilește în art. 3 ca ”Orice om are
dreptul la viață, libertatea și la inviolabilitatea persoanei”. Convenția europeană pentru
protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrat în art. 2 ca ”Dreptul
oricărei persoane în viață este protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod intenționat,
dacă în executarea unei sentințe capitale pronunțate de către un tribunal în cazul în care
infracțiunea este sancționată de lege cu această pedeapsă”, iar Pactul privitor la drepturile
civile și politice stabilește în art. 6 pct. 1 ca ”Dreptul la viață este inerent persoanei umane.
Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod arbitrar”. 2
Într-o accepțiune mai restrânsă largă viața persoanei numai în sensul ei fizic, iar într-o
accepțiune adaugă permit și îmbogățesc existența fizică, în aceasta accepțiune largă, dreptul la
viață este asigurat prin întreg sistemul constituțional.
În Republica Moldova dreptul la viață este garantat.
În același timp, cazurile de deces nu sunt investigate corespunzător. În 2010, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Moldova în 3 cauze pentru violarea art.
2 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO)
(dreptul la viață) în urma omisiunii de anchetare eficientă a cauzelor deceselor.
Relele tratamente persistă și constituie un fenomen răspândit în Moldova. Acestea sunt
aplicate cel mai des de către ofițerii de poliție cu scopul de a extrage declarații auto
incriminatoare de la persoanele reținute.
Investigarea plângerilor de rele tratamente adesea este ineficientă. În cazurile de
condamnare a actelor de rele tratamente, sancțiunile impuse de către judecători sunt prea
blânde.
Condițiile de detenție în închisori și izolatoarele de detenție preventivă continuă a fi rele.
Pe parcursul anilor 2009 și 2010, CEDO a adoptat 15 hotărâri de condamnare a RM în urma
violării art. 3 CEDO (interzicerea torturii).
2
https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf ( Convenția europeană a drepturilor omului)
 Art. 24 din Constituție 3a Republicii Moldova se referă la accepțiunea restrânsă a
dreptului la viață, această soluție fiind mai eficientă din punct de vedere juridic. Art. 24 alin.
(3) interzice pedeapsa cu moartea fiind contrară drepturilor naturale ale omului.
Pedeapsa cu moartea este nu numai o încălcare a drepturilor naturale ale omului, dar este
prin natura sa o cruzime ce foarte rar s-a dovedit dreaptă și niciodată eficientă. Mai mult, ea
produce efecte ireparabile, istoria dovedind că de foarte multe ori a fost efectul unor grave
erori judiciare și că nu totdeauna a pedepsit ceea ce trebuia a fi pedepsit.
Interdicția prevăzută de art. 24 alin. (3) este absolută, nici excepție nefiind posibilă.
Dreptul la viață este primul dintre drepturile garantate prin Constituție oricărei persoane.
Fără exercitarea acestui drept toate celelalte drepturi ar rămâne iluzorii.
Protecția dreptului la viață este instituită prin articolul 24 din Constituție, în Legea cu
privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați nr. 5/2006 .
Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică prezintă că:
(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă și la integritate fizică și psihică.
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante. 4
(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea
pedeapsă și nici executat.
Din conținutul privind dreptul la viață reiese obligația primordială negativă, de ordin
general, ce revine statului de a nu aduce atingere, prin agenții săi, acestui drept, adică de a nu
cauza moartea unei persoane. În același timp, statul are obligația pozitivă de a lua toate
măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață.
Caracterul absolut al garanției se referă și la integritatea fizică și psihică a persoanei
asigurată prin prohibiția torturii, a pedepselor sau a tratamentelor inumane ori degradante.
Dreptul la viaţă reprezintă un drept fundamental al omului, care, prin importanța sa, depășește
sfera interesului personal, având relevanță pentru întreaga societate.
De aceea, acest drept fundamental capătă o dimensiune socială, garantarea sa fiind
necesară prin tratatele și convențiile internaţionale, dar și prin normele dreptului intern.

3
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994, art. 24
4
Op. Cit. pag. 12
 Protejarea dreptului la viaţă prin normele interne și internaţionale constituie un imperativ
și, în același timp, o necesitate, deoarece reprezintă un atribut fundamental al persoanei, a
cărui ocrotire este strâns legată și determină ocrotirea celorlalte atribute ale persoanei:
integritatea corporală, sănătatea, libertatea etc.
Astfel, articolul 3 al Declarației Universale a Drepturilor Omului prevede că „orice
ființă are dreptul la viaţă, la libertate și la securitatea sa“. 5
În articolul 6 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice se
precizează: 6„Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit
prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar“.

3. Dreptul ființei umane la integritate fizică și psihică

În strânsă corelație cu dreptul la viață se află și dreptul ființei umane la integritate fizică
și psihică, ceea ce a determinat în mare măsură reglementarea dreptului respectiv în același
articol din Constituție.
Constituția interzice tortura și pedepsele sau tratamentele crude, inumane ori degradante.
Interdicția este absolută și se extinde asupra tuturor persoanelor.
Interzicerea torturii face parte din „nucleul dur al drepturilor omului“, în măsura în care
ea nu conține nicio excepție și nu poate fi supusă nici unei derogări. Statului îi revin atît
obligații negative, cât și pozitive: adică obligația de a se abține de la comiterea anumitor
acțiuni și obligația de a întreprinde acțiuni pozitive pentru a asigura persoanelor drepturile lor
și de a le proteja de tratamentele interzise.
Obligațiile pozitive pot fi divizate în două categorii:
 condiția ca sistemul de drept să ofere protecție contra atentatelor din partea altor
particulari și nu numai din partea agenților statului;
 obligațiile procesuale a Codului de procedură penală,
Drepturile și libertățile fundamentale ale omului proceda la o anchetă oficială
aprofundată și efectivă, în vederea identificării și pedepsirii persoanelor responsabile de
aplicarea unor rele tratamente. 7
5
https://promolex.md/wp-content/uploads/2018/11/Declaratia-Universala-a-Drepturilor-Omului.pdf
6
http://www.prefecturatimis.ro/doc/informare/pactul-international-cu-privire-la-drepturile-civile-si-politice.pdf
7
Dreptul constituțional, Teodor Cârnaț, Chișinău 2004, pag. 45
 Astfel, statul este obligat să prezinte o explicaţie plauzibilă despre provenienţa leziunilor
corporale în cazul în care persoana aflată în custodia autorităţilor – instituţie penitenciară,
comisariat de poliție, internat psihoneurologic sau orice loc în care persoanele sânt ori ar putea
fi private de libertate – va invoca aplicarea torturii sau a relelor tratamente.

4. Obligațiunile statelor conform Convenției Europene a Dreptului Omului

CEDO garantează dreptul la viaţă al oricărei persoane, dar reglementează, în același
timp, și cazurile în care se poate aduce atingerea acestuia.
În articolul 1 se precizează că: „Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin
lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenționat, decât în executarea unei sentințe
capitale pronunțate de un tribunal în cazul în care infracțiunea este sancționată cu această
pedeapsă prin lege.
De asemenea, Convenția impune statelor obligația de a lua toate măsurile necesare
pentru a asigura o protecţie efectivă a dreptului la viaţă.
S-a considerat că această obligație excede obligațiile primare a statelor de a adopta o
legislație penală efectivă care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viaţa unei
persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii,
reprimării și sancţionării încălcării prevederilor sale; această obligaţie include, în anumite
circumstanţe, bine definite, o obligaţie pozitivă a autorităţilor – de a lua preventiv măsuri
practice pentru a proteja individul, viaţa căruia este ameninţată de actele criminale ale altui
individ. 8
De asemenea, în Constituţia Republicii Moldova, articolul 24 alin. 1, se menționează că
„statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă și la integritate fizică și psihică“.
În ceea ce privește situaţiile în care este permisă producerea cu intenţie a morţii unei
persoane, legislaţia noastră exclude cazul executării unei pedepse capitale pronunţate de o
instanță judecătorească, întrucât pedeapsa cu moartea a fost abolită, iar în Constituţie, articolul
24 alin. 3, se interzice pedeapsa cu moartea.

5. Infracțiunile contra vieții omenești

8
Convenția Drepturilor Omului, op. cit
 Ocrotirea dreptului la viaţă își găsește consacrarea și prin normele interne, ale dreptului
penal, având în vedere importanța pe care viaţa unei persoane o prezintă nu numai pentru ea,
dar și pentru întreaga societate. Codul penal în vigoare incriminează faptele care aduc atingere
dreptului la viaţă în cadrul Capitolului II din Partea specială, intitulat „Infracțiuni contra vieții
și sănătății persoanei“.
Astfel, constituie infracțiuni contra vieții următoarele fapte prevăzute în Codul Penal:
 omorul intenționat (articolul 145),
 omorul săvârșit în stare de afect (articolul 146),
 pruncuciderea (articolul 147),
 lipsirea de viață la dorința persoanei (eutanasia),
 lipsirea de viață din imprudență (articolul 149),
 determinarea la sinucidere (articolul 150),
 vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății care a provocat
decesul victimei (articolul 151, alin. (4)).
 traficul de organe, țesuturi și celule umane soldat cu decesul persoanei sau sinuciderea
acesteia (articolul 158 alin. (4)),
 provocarea ilegală a avortului care a provocat decesul victimei (articolul 159 alin. (2)),
 efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale care a provocat din imprudență decesul
pacientului (articolul 160 alin. (3)),
 neacordarea de ajutor unui bolnav care a provocat din imprudență decesul bolnavului
(articolul 162 alin. (2)),9

6. Concluzie
Protocolul Opțional la Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu
cruzime, inumane sau degradante, CEDO, precum și a Convenției europene pentru prevenirea
torturii și a pedepselor, sau tratamentelor inumane sau degradante, Republicii Moldova îi

9
Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.
revine obligația pozitivă de a încorpora în dreptul intern reglementări internaționale, cât și
obligația de a modifica legislația națională, dacă aceasta este în dezacord cu normele dreptului
internațional.
Astfel, după mai multe dezbateri contradictorii, Codul penal a fost completat cu articolul
1661 „Tortura, tratamentul inuman și degradant“, care, pe lingă incriminarea torturii, stabilește
în calitate de infracțiune separată tratamentele inumane și degradante.
Justiția constituie elementul de bază în restabilirea echității, oferind victimei posibilitatea
de a se convinge de eficacitatea mecanismelor statului, dar și garanția făptuitorului că nu va fi
supus unei pedepse arbitrare din partea unor persoane ce nu reprezintă autoritatea statului.
Realizarea eficientă a dreptului la viaţă, integritate fizică și psihică, constituie obiect de
preocupare nu doar pentru organele de drept naționale. Potrivit articolului 1 din Convenția
europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante,
în vigoare pentru Republica Moldova din 1 februarie 1998, „se instituie un Comitet european
pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
Astfel, țara noastră a autorizat vizitarea, conform Convenției Europene , a oricărui loc
aflat sub jurisdicția sa, în care persoanele sânt private de libertate de către o autoritate publică.

7. Bibliografie

1. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002;

 2. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994;
3. Dreptul constituțional, Teodor Cârnaț, Chișinău 2004; Biblioteca ” Academia
Ștefan cel Mare”, (14.12.2020, orele 16.20).
4. http://www.infoeuropa.md/interviuri/carta-sociala-europeana-instrument-
eficientde-protectie-a-drepturilor-sociale/; (14.12.2020, orele 14.00);
5. https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf ( Convenția europeană a
drepturilor omului); (14.12.2020, orele 14.40).
6. http://www.prefecturatimis.ro/doc/informare/pactul-international-cu-privire-la-
drepturile-civile-si-politice.pdf; (14.12.2020, orele 14.40);
7. https://promolex.md/wp-content/uploads/2018/11/Declaratia-Universala-a-
Drepturilor-Omului.pdf, (14.12.2020, orele 15.10)