MODUL – MEDICINA MUNCII

Factorii etiologici în
dermatozele profesionale
Stamati Mădălina, medic rezident anul II,
specialitatea Dermatovenerologie
 CUPRINS

I. Introducere...........................................................................................................................3

II. Definiție ...............................................................................................................................3

III. Epidemiologie ..................................................................................................................3

IV. Clasificarea dermatozelor profesionale .............................................................................3

V. Caracteristicile dermatozelor profesionale ............................................................................4

VI. Factori etiologici implicați în dermatozele profesionale ....................................................5

VII. Algoritm de diagnostic în dermatozele profesionale ..........................................................8

BIBLIOGRAFIE: ...................................................................................................................... 11
 I. Introducere
Dermatozele profesionale există de mii de ani, Hipocrate (460-377 î.Hr.) ridicând pentru
prima dată ipoteza implicării anumitor factori înconjurători în etiopatogenia bolilor. Una dintre
primele dermatoze profesionale descrise aparține italianului Bernandino Ramazzini (1633-1714),
care a menționat diverse tipuri de leziuni care apăreau la pescarii de apă dulce/apă sărată. Pe
durata expedițiilor din secolul al XVI-lea, Drake și Maggelan s-au confruntat cu scorbutul,
datorat lipsei de vitamina C din fructe și legume proaspete. În 1747, James Lind a efectuat
primul trial controlat, demonstrând efectul protectiv al citricelor împotriva scorbutului. În 1795,
flota britanică a inclus sucul de lămâie printre provizii, constituind una dintre primele forme de
prevenție ale unei dermatoze profesionale (1).

II. Definiție
Boala profesională este o „afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii
sau a unei profesiuni şi este cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici
locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului
în procesul de muncă". Dermatozele profesionale sunt afecţiuni cutanate care se întâlnesc
exclusiv, sau predominant în legătură cu exercitarea unor anumite profesii și a căror cauză totală
sau parţială rezultă din condiţiile în care se exercită munca (3).

III. Epidemiologie
Un sondaj realizat în Marea Britanie, clasifică dermatozele profesionale printre cele mai
frecvente afecțiuni datorate locului de muncă, cu o frecvență de 15/10 000, în comparație cu
5,1/10 000 în Danemarca și Finlanda. Afecțiunile pielii, în contextul locului de muncă, se
clasifică pe locul al doilea (23%), după cele musculo-scheletale(45%) (4). Frecvența
dermatozelor profesionale în funcție de domeniile de activitate:
- 20% construcții (cimentul)
- 15-19% metalurgie, industria constructoare de mașini
- 13% personal medical si paramedical
- <10% restul profesiunilor (5)

IV. Clasificarea dermatozelor profesionale

1. După criteriul patogenic:
- dermatoze ortoergice
- dermatoze alergice
2. După criteriul clinic:
- dermatoze ortoergice
- dermatoze eczematiforme
 3. După Norma Generală de Protecție a Muncii privind bolile pielii şi ţesutului celular
subcutanat:
- Dermatită de contact/eczema de contact
- Dermatită iritativă de contact
- Dermatitiă de contact mixtă (alergică şi iritativă)
- Urticarie (3)

V. Caracteristicile dermatozelor profesionale (4)

Localizare Caracter Aspect Evoluţie
Dermatoze La zona de Colectiv Eritem -se vindecă
ortoergice contact Nu există o Veziculaţie după
nedureroasă predispoziţie Zemuire suprimarea
individuală Necroză cauzei
-nu
recidivează
-tendinţă de
scădere a
cazurilor
Dermatoze -debut la locul de Individual, Eczemă acută, -recidivează
alergice contact apar la subacută sau -nu dispar
-se extind subiecţii cronică după
-pruriginoase sau predispuşi întreruperea
senzaţie de arsură contactului
-tendinţă de
creştere a
frecvenţei
Dermatoze Debut la locul de - nu au Eczemă -ameliorare
eczematiforme contact după luni- întotdeauna la dishidrozică după
ani (mâini, facies, bază atopia Eczemă rubrum întreruperea
organe genitale) Eritematobuloase expunerii
sau forma tipică -recidivă după
acută reluarea
lucrului

Din punctul de vedere al importanței, localizării și etiologiei leziunilor, se întâlnesc:

- Stigmate profesionale
 bulele traumatice
 clavusuri
 pigmentaţiile
  coloraţia epidermului şi a unghiilor
 abraziunea amprentelor digitale
 tatuajul
- Toxidermii
- Dermite, eczeme
- Melanodermii
- Keratodermii
- Leziuni prin agenţi fizici și caustici chimici
- Infecții profesionale
- Leziuni ale anexelor pielii (4).

VI. Factori etiologici implicați în dermatozele profesionale

Dermatozele ortoergice sunt localizate la zona de acţiune a agentului cauzal, apar la
majoritatea sau chiar la toţi muncitorii expuşi aceluiaşi agent cauzal. Se vindecă repede, imediat
după întreruperea contactului cu agentul cauzal. Clinic prezintă aspecte variate, după natura
agentului şi modul său de acţiune: se caracterizează prin: eritem, edem, veziculaţie, zemuire,
uneori necroză. Sunt nedureroase (spre deosebire de dermatozele alergice /eczematiforme) care
sunt întotdeauna pruriginoase(5).
a. Dermatoze ortoergice datorate agenţilor biologici:
 de origine microbiană
- piodermita
- impetigo
- foliculită
- furunculoză
- onyxis microbian
- cărbunele cutanat
- sifilis profesional (şancru moale al degetului la moaşe)
- tuberculoza profesională (şancru de inoculare)
- pasteruloza cutanată
 de origine micotică:
- sporiotricoză
- actinomicoză
 de origine virală:
- nodulii mulgătorilor
- scabia de cereale, scabia animalelor

b. Dermatoze ortoergice datorate agenţilor fizici

- microtraumatisme: ragade, ulceraţii, calozităţi
- expunere la microclimat foarte cald sau foarte rece
- radiaţii ionizante, UV, infraroşii
c. Dermatoze ortoergice datorate agenţilor chimici
 substanţe anorganice:
- acizi, alcooli
- metale şi săruri
 substanţe organice:
- acizi şi anhidride organice
- baze organice
- solvenţi organici
- fenoli, crezoli
- uleiuri esenţiale
- substanţe care provoacă acnee
- plante
Dermatoze eczematiforme
 substanţe chimice sensibilizante
- baze şi intermediari pentru coloranţi
- coloranţi
- revelatori fotografici
- acceleratori şi antioxidanţi
- săpunuri cu exces de alcooli, parfumuri , antiseptice
- cosmetice
- uleiuri
- răşini
- grundul de huilă şi derivaţii săi
- explozibili
- plastifiante
 plante
 antibiotice
 produse animale

Dermatita de contact alergică- conform unui studiu de supraveghere din Marea Britanie,
cei mai frecvenți agenți sunt cauciucul (23,4% din cazuri), nickel (18,2%), rășină epoxidică și
alte rășini (15,6%), aminele aromatice (8,6%), cromat (8,1%), parfumurile și cosmeticele (8%),
conservanții (7,3%) (1).
 Fig. 1. Cauzele dermatitei de contact în bolile profesionale – Marea Britanie (%) (1)

Dermatita iritativă este rezultatul expunerii repetate la substanțe iritante slabe, ce produc
afectarea tegumentului, prin efect cumulativ, angajații cu antecedente personale de dermatită
atopică sau cu mutații ale genei filagrinei, având un risc crescut de a dezvolta dermatită iritativă.
Agenții cel mai frecvent incriminați sunt săpunurile (22% din cazuri), munca în mediu umed
(20%), produse din petrol (9%), solvenți (8%), uleiuri și lubrefianți (8%). Arsurile chimice
reprezintă o formă acută de dermatită iritativă, în care lezarea tegumentului este ireversibilă și în
care apar leziuni eritematoase, bule, eroziuni și ulcerații. Cele mai obișnuite substanțe implicate
în arsurile chimice sunt acizii tari (acid sulfuric, nitric, hidrocloric, cromic), bazele tari (hidroxid
de sodiu, calciu, potasiu), cianurile de sodiu și potasiu, substanțe chimice organice și anorganice
(dicromați, arsenați, compuși fenolici), solvenți și gaze (acrilonitril, oxid de etilenă, carbon
disulfit, clormetină. Dermatita de fibră de sticlă este determinată de fibrele de sticlă, inerte din
punct de vedere chimic, care determină injuria pielii prin penetrare, direct proporțională cu
diametrul fibrei (>3,5 microni) și invers proporțională cu lungimea sa. Erupțiile fototoxice se
vindecă, în majoritatea cazurilor, prin hiperpigmentări. Cel mai adesea includ profesiile în aer
liber, cu expunere la psoraleni derivați din plante (1).
Urticaria de contact se manifestă clinic nespecific prin prurit, senzație de arsură și
specific prin papule eritemato-edematoase, migratorii, apărute după aproximativ 30 de minute de
la expunere, la locul de contact. Din punct de vedere etiologic, în urticaria de contact sunt
implicate: alimentele, latexul, substanțe chimice cu greutate moleculară mică, proteinele. Printre
alimentele cu potențial alergenic se numără fructele de mare, peștele, fructele (kiwi, avocado,
banana), grâul, arahidele etc. Urticaria de contact din cadrul profesiilor cu expunere la latex este
mai frecventă la femei și atopici și cei care expuși frecvent la mănuși din latex (frizeri); acest tip
de urticarie apare și la persoanele care lucrează în domeniul medical, cu o frecvență de 3-16%.
Substanțe chimice asociate urticariei de contact includ antibiotice (industria farmaceutică),
persulfat de amoniu și parafenilendiamina (frizerie), anhidrida ftalică, rășina epoxidică, aziridină
polifuncțională (industria plasticului), vopsea (industria textilă). Dermatita de contact la proteine
descrie o reacție eczematoasă la persoanele care lucrează cu alimente ce conțin proteine(2).
Cancerul de piele ocupațional este un tip de cancer în care profesia joaca un rol major
din punct de vedere etiologic. Cel mai frecvent, aceste cancere apar acolo unde locul de muncă
impune expunerea prelungită la radiații UV, radiații ionizante și substanțe chimice carcinogene
(hidrocarburi policiclice). În Australia, cel mai frecvent tip de cancer profesional se datorează
expunerii la radiațiile UV (22%), urmat de expunerea la azbest (21%). S-au estimat 34 000 de
cazuri de cancer non-melanom pe an și 4% din cazurile de melanom la bărbați - atribuite
profesiei. Profesiile cu risc crescut de a dezvolta cancer de piele includ angajații din domeniul
agriculturii, construcțiilor (expunere la radiații UV), celor expuși la hidrocarburi policiclice
(gudron, uleiuri), industria sticlei, cuprului, zincului, pesticidelor, ierbicidelor (arsenic),
radiologi, stomatologi, tehnicieni (radiații ionizante) (1).
Acneea profesională este o formă care rezultă din expunerea la variate substanțe
chimice, combinată cu factori de mediu și fizici. Cloracneea este o erupție acneiformă rară este
determinată de expunerea la hidrocarburi clorurate, ce derivă din gudron și uleiuri (lichide de
răcire și ungere din industria mașinilor) și este un semn cutanat al expunerii sistemice la aceste
substanțe. Cloracneea se distinge de acneea primară prin predominența comedoanelor deschise,
localizate îndeosebi la nivelul regiunii malare și retroauricular. În cazurile severe sunt prezente
chisturi la nivelul feței, retroauricular, la nivelul gâtului, feselor, scrotului, coapselor. Acneea
cosmetica este determinată de expunerea la anumite substanțe comedogenice precum lanolina,
petroleum, unele uleiuri vegetale. Acneea mecanică este o formă inflamatorie de acnee,
exacerbată de fricțiune repetată ce determină ocluzia foliculului și este localizată la nivelul
zonelor de presiune (torace posterior- șoferi, gât-violoniști), după purtarea îndelungată a măștii
chirurgicale(1).

VII. Algoritm de diagnostic în dermatozele profesionale

Diagnosticul unei dermatoze profesionale comportă două etape. În prima etapa se face
diagnosticul morfologic ca in oricare dermatoză. In etapa a doua, cea mai importanta, se
stabileşte daca leziunile sunt sau nu in legătura cu profesia si care anume sunt cauzele si
patogenia lor(3).
  Expunerea profesională:
- anamneză profesională:
o profesiunea
o ruta profesională
o vechimea profesională
o descrierea procesului tehnologic
o reacţii tegumentare în timpul sau la sfârşitul zilei de muncă
o folosirea echipamentului de protecţie
o modalităţi de igienizare a tegumentelor la sfârşitul schimbului de
lucru
- documente oficiale (noxe, concentraţii)
- vizita la locul de muncă (proba locului de muncă)
 Tabloul clinic:
- Debutul afecţiunii în relaţie cu munca (imediat sau după luni-zile)
- Sediul, aspectul
- Evolutivitatea (dacă după 2 luni de la încetarea expunerii persistă leziunile
cutanate se infirmă diagnosticul de profesionalitate)
 Examene paraclinice:
- Teste pentru depistarea sensibilizării alergiei faţă de o substanţă de contact:
o teste epicutanate - Patch test, Open test, Fotopatch test (cu baterii
standardizate de antigene)
o teste funcţionale cutanate, imunologice şi perspective au valoare limitată
- Examene dermatologic efectuat de dermatologul specializat în patologia profesională
 Finalizarea diagnosticului:
- Aspect clinic
- Evolutiv
- Topografic
- Agent cauzal
Exemplu: eczemă profesională fisurată cronică a minerilor prin expunere la ciment

 Tratamentul dermatozelor profesionale:

- Măsuri tehnico-organizatorice
- Măsuri Medicale
o Întreruperea contactului
o Combaterea inflamaţiei
o Creme protectoare:
o hidrofile (apă-ulei) SILODERM
o hidrofobe (ulei-apă) (BENTODERM)
o Controlul medical corect la încadrare şi periodic conform
legislaţiei în vigoare
o Educaţia sanitară
 Măsuri medicale de prevenire a dermatozelor:
- recunoaşterea riscului de apariţie a unei dermatoze profesionale, de diferite etiologii;
- examenul medical la angajare cu atenţie deosebită la examenul tegumentelor în cazul existenţei
unor riscuri profesionale pentru tegumente;
- controlul medical periodic cu atenţie deosebită asupra tegumentelor în cazul unei expuneri
profesionale la noxe profesionale cu acţiune asupra tegumentului;
- informarea muncitorilor asupra unor eventuale riscuri profesionale asupra tegumentelor şi
despre măsurile de profilaxie individuală şi acţiuni de formare a unor deprinderi necesare
profilaxiei acestui grup de afecţiuni tegumentare (4).
 BIBLIOGRAFIE:

1. Bolognia J., Schaffer J., Cerroni L.Dermatology. New Heaven, Elsevier 2018.

2. Lahti A. Contact urticaria. Clin Dermatology 1986.

3. Cocârlă A., Tefas L., Petran M. - Manual Medicina Muncii, Ed. Universitară I. Haţieganu
Cluj, 2000

4. Niculescu T. (sub red.) - Manual de patologie profesională, vol.II, Ed. Med., Buc. 1987

5. Silion I., Cordoneanu C. - Bazele medicinei muncii. Teorie şi practică, ed.II, Ed. Moldogrup,
Iaşi 2002

6. Kalish RS. Poison ivy dermatitis. Progress in Dermatology, vol 29. Evanson 1995

7. Vester L. Consequences of occupational food-related hand dermatoses with a focus on protein

contact dermatitis. Contact dermatitis 2012