OMG – Organismele modificate genetic

Ce sunt organismele modificate genetic?

În ultimii ani, descoperirile din domenii precum genetica şi biologia moleculară au permis
apariția unor metode de manipulare şi modificare directă şi controlată a moleculelor de ADN
ce alcătuiesc materialului genetic al unui organism. Aceste metode au fost denumite general
tehnici de inginerie genetică şi, prin intermediul lor, putem astăzi, cu o surprinzătoare ușurință
şi precizie, să izolăm o genă ce este responsabilă de o însuşire de interes de la un organism şi
să o transferăm în mod direct într-un alt organism complet diferit de primul. Un exemplu
clasic în această direcţie este transferul în porumb a genei cry1Ab din bacteria Bacillus
thuringiensis  ce codifică proteina Bt – un foarte eficient insecticid natural. Plantele de
porumb obţinute produc în frunze insecticidul amintit şi sunt mai rezistente la atacul
diverselor insecte dăunătoare. Pentru cultivarea lor nu sunt necesare aplicarea de insecticide
chimice, fiind astfel mult ”prietenoase” cu mediul. Plantele de porumb ce conţin gena
bacteriană cry1Ab aparţin soiului MON 810 comercializat de compania Monsato sunt un
exemplu de organisme modificate genetic (OMG) cunoscut şi utilizat la nivel global.

Organismele modificate genetic, denumite frecvent şi organisme transgenice sunt așadar acele
organisme (microorganisme, plante sau animale) al căror material genetic a fost alterat prin
manipularea directă a ADN-ului propriu utilizând tehnici de inginerie genetică.

Chiar sunt organismele modificate genetic o invenţie a epocii moderne?

Fără îndoială că noţiunea de organism modificat genetic, în sens strict, este asociată epocii
moderne şi elucidării structurii şi funcţiei materialului genetic. Însă, încă de la începuturile
apariţiei agriculturii şi creşterii animalelor ca îndeletniciri ale oamenilor, aceştia au modificat
caracteristicile plantelor şi animalelor în scopul obținerii unor soiuri sau rase cu însușiri
valoroase din punct de vedere economic și estetic. Aceasta s-a realizat prin selecție artificială
şi a avut ca rezultat apariția unui număr variat de organisme, incluzând plante pe care le
considerăm ”comune” precum porumbul, dar şi rase ”monstruoase” precum pisica fără blană
(rasa Sphynx).

Selecţia artificială, prin care omul alege indivizii cu însuşiri utile şi controlează modul în care
aceştia se reproduc şi generează urmaşi este un proces lent ce se bazează pe la variaţiile ce
apar în mod natural. Sunt rasele obţinute prin selecţie artificială organisme modificate
genetic? Cu siguranţă nu, în principal deoarece au fost create prin manipularea indirectă a
genomului organismelor şi nu prin inginerie genetică. Ceea ce demonstrează însă procesul de
selecţie artificială este că omul modifică genomul organismelor (plante şi animale) de mii de
ani şi utilizează aceste organisme modificate de cel puțin tot atât timp.

Studii recente realizate pe cartoful dulce – o plantă cultivată şi consumată intens în America,
Africa şi Asia, au demonstrat un lucru şocant: planta conţine în mod natural în materialul său
genetic câteva gene funcţionale provenite de la bacterii din genul Agrobacterium. Nu numai
atât, dar aceleași bacterii ale genului Agrobacterium stau astăzi la baza tehnicilor de inginerie
genetică utilizate de către cercetători pentru modificarea plantelor. Este aşadar cartoful dulce
o plantă modificată genetic? După toate aparențele da – material său genetic a fost alterat prin
manipularea directă a ADN-ului utilizând tehnici de inginerie genetică, dar nu de către om ci
de către natură cu mai bine de 8000 de ani în urmă! De tot atâta timp cartoful dulce este
consumat însă intens de către oameni fără reacții adverse cunoscute.

Utilizările curente ale organismelor modificate genetic

Primele organisme modificate genetic create de om au apărut în anii 70 şi au fost motivate de

interese strict ştiinţifice. În scurt timp însă cercetătorii au realizat potențialul ingineriei
genetice de a rezolva o serie de probleme majore ale omenirii legate de necesarul de
medicamente, de hrana şi energie. Numeroase OMG-uri și-au găsit deja importante aplicaţii
practice şi sunt utilizate în mod curent. Printre primele organisme modificate cu utilizare pe
scară largă au fost bacteriile producătoare de insulină, hormon uman necesar tratării
diabetului. Plantele de cultură sunt unul dintre cele mai frecvente exemple de organisme
modificate genetic. Prin inginerie genetică s-au obținut soiuri de plante ce au o productivitate
mai bună, au o mai bună rezistență la dăunători şi necesită mai puţine pesticide, plante ce
produc medicamente sau hormoni umani. ”Orezul auriu” (Golden Rice) spre exemplu, este o
varietate de orez modificată prin inginerie genetică pentru a produce pro-vitamina A şi creată
special pentru a fi cultivată şi consumată în zonele asiatice în care carenţa acestei vitamine
generează o mortalitată crescută în rândul copiilor. Şi animalele au fost modificate prin
inginerie genetică pentru a fi mai rezistente la boli sau pentru a crește mai mari. Primul animal
de companie transgenic este peștele zebră GloFish ce se comercializează încă din 2003 în
Statele Unite ale Americii şi în genomul căruia a fost inserată o genă din meduză  ce il face
fosforescent.

Aplicații potențiale ale organismelor modificate genetic

Organismele modificate genetic îşi pot arăta utilitatea pe viitor în domenii extrem de variate.
Astfel,  unele microorganisme sunt considerate ca o potenţială alternativă ”curată” şi ”verde”
de producere a combustibililor. Plantele ar putea fi modificate pentru a produce vaccinuri în
fructe sau frunze. Se fac astfel eforturi pentru producerea unor soiuri de salată care să conţină
vaccinuri pentru virusul hepatitei B (HBV) eliminând astfel necesitatea realizării de campanii
costisitoare de vaccinare. În fond, oricine ar prefera să mănânce o salată care să ţină locul unei
injecţii, nu? Animalele modificate ar putea fi folosite pentru a obține țesuturi sau organe
umane, atât de necesare pentru realizarea transplanturilor salvatoare de vieţi.

Riscuri şi controverse asociate cu organismele modificate genetic

Modificările genetice ale bacteriilor, plantelor sau animalelor, chiar dacă făcute spre a ne
ajuta, au dat naştere la reacții variate şi contradictorii din partea opiniei publice. În SUA sau
Asia spre exemplu, plante transgenice precum porumbul MON 810 sunt intens cultivate pe
suprafeţe extinse, în timp ce în Europa acestea sunt complet interzise datorită îngrijorării
europenilor privind potenţialul impact asupra sănătăţii omului a asupra mediului înconjurător.
În spatele miturilor şi legendelor asociate cu OMG, care sunt aşadar realele pericolele ale
utilizării lor ?
O primă problemă este posibilitatea ca genele ce induc rezistenţa la pesticide, ierbicide sau
antibiotice să fie transferate prin mecanisme naturale din OMG către specii înrudite şi nu
numai. Deşi riscul unui asemenea fenomen este considerat mic, deoarece procesul natural de
transfer de gene între specii diferite este extrem de lent, idea că buruieni super-rezistente la
pesticide ar putea apărea spontan şi incontrolabil este una deloc îmbucurătoare. În fond
omenirea duce deja o luptă pe care nu o va câștiga curând cu rezistenta bacteriilor la
antibiotice. Un al doilea front deschis nu este de dorit. Asemenea buruieni super-rezistene ar
necesita inventarea unor noi pesticide si nu numai că ar pune în pericol sănătatea umană, dar
ar putea cauza dezechilibre ecologice majore.

Alterările ce se induc materialului genetic în scopul obținerii OMG sunt raţionale şi foarte
bine fundamente din punct de vedere ştiinţific. Impactul pe care aceste alterări le au asupra
metabolismului, asupra creşterii şi dezvoltării sau asupra relaţiilor ce stabilesc între organisme
nu poate fi însă totdeauna caracterizat complet. Oricât de atenţi şi bine intenţionanţi ar fi
savanţii, există întotdeauna posibilitatea ca ceva să le scape şi acel ceva să aibă un efect
negativ semnificativ asupra sănătății umane sau asupra mediului. Este de astfel recunoscută
controversa porumbului care exprimă insecticidul Bt şi care, în condiţii de laborator, afectează
dezvoltarea larvei fluturelui monarh. Nu din cauză că fluturele mănâncă porumb, ci deoarece
acesta consumă plante pe care se poate afla polen ce conţine insecticidul Bt provenit de la
porumbul transgenic. Dacă acest studiu de laborator se aplică în natură este greu de
demonstrat. Numeroşi cercetători susţin că acea cantitate de polen la care apar efectele
negative în laborator nu se poate atinge realistic în natură.

Utilizarea OMG-urilor în agricultură poate genera o altă problemă legată de controlul

reproducerii soiurilor modificate genetic. Este dificil de controlat modul cum polenul sau
seminţele sunt împrăştiate de vânt şi animale. Dacă soiurile transgenice ”scapă” de pe loturile
dedicate, ele vor intra în competiţie cu soiurile sălbatice şi, deoarece au un avantaj faţă de
acestea (sunt mai rezistente la atacul insectelor de exemplu), vor deveni predominante şi le
vor înlocui. Acest lucru are potențialul de a afecta puternic biodiversitatea şi relaţiile trofice
din cadrul ecosistemelor.

Implicaţii economice, filsofice şi religioase ale utilizării OMG

O altă temere a opiniei publice este poziţia companiilor private în legătură cu drepturile de
proprietate ale OMG și de costurile la care acestea le vor pune la dispoziţia utilizatorilor.
Crearea de plante modificate genetic care să fie rezistente la atacul insectelor, dar care să nu
producă seminţe viabile poate fi interpretată în două maniere distincte. Pe de o parte aceste
plante nu se vor putea înmulţi necontrolat, diminuând astfel probabilitatea de a fi scăpate de
sub control. Ceea ce este bine. Pe de altă parte, cultivatorii vor deveni dependenţi de
compania producătoare de seminţe şi vor fi obligaţi să le achiziţioneze la preţul dictat de
aceasta. Ceea ce nu este tocmai fair-play.

Reticenţa cu care sunt privite OMG-urile poate fi legată şi de dreptul discutabil al omenirii de
a se ”juca” de-a Dumnezeu şi de transfera gene de la plante la animale sau viceversa. În
special când vorbim despre hrană provenită din organisme modificate genetic implicaţiile
religioase sunt extrem de spinoase. În fond, dacă un vegetarian consuma salată ce exprimă
proteine din porc, ce consuma el: hrană vegetală sau animală?
Bibliografie:

Phillips, T. (2008) Genetically modified organisms (GMOs): Transgenic crops and

recombinant DNA technology. Nature Education 1(1):213

Tina Kyndt et al., The genome of cultivated sweet potato contains Agrobacterium T-DNAs
with expressed genes: An example of a naturally transgenic food crop PNAS 2015 112 (18)
5844-5849

EU changes rules on GM crop cultivation – http://www.bbc.com/news/world-europe-

30794256

Autor: Marius Mihasan