I.

Introducere:

Energie electrică are un rol deosebit în dezvoltarea societăţii. Ea este factorul principal în
orientarea şi dezvoltarea Republicii Moldova în toate sferele de activitate.
În principalele orientări economice şi sociale a ţării noastre se vorbeşte despre
înnoirea pe viitor a structurii reţelelor de distribuţie şi mărirea potenţialului producerii
energiei electrice. Aceasta înseamnă că şi mai mult se va mări rolul energiei electrice
în toate sferele de producţie.
Mărirea potenţialului forţei de muncă şi micşorarea tarifului la energie electrică,
sunt principalele condiţii pentru dezvoltarea economică a societăţii. Una din
principalele metode de a atinge aceste condiţii este mecanizarea şi automatizarea
proceselor tehnologice în sistemul energetic.
Aceste progrese se poate de le atins doar cu ajutorul personalului cu o bună
pregătire teoretică, având experienţă practică de lucru, ştiind construcţia şi principiile
de funcţionare a echipamentului deservit, procesele fizice ce au loc în maşini şi aparate
electrice, normele de amenajare a instalaţiilor electrice (N.A.I.), regulamentul de
exploatare tehnică a centralelor şi reţelelor electrice (R.E.T.), normele de protecţie a
muncii în instalaţiile electrice (N.P.M.) şi instrucţiunile pentru deservirea
echipamentului şi aparatelor.
Un rol foarte important în pregătirea viitorilor ingineri energetici o are practica în
producţie, care are drept scop studierea proceselor tehnologice de transport,
transformare şi distribuţie a energiei electrice, construcţiei instalaţiei reţelelor electrice;
studierea metodelor de instalare, întreţinere şi reparaţie a instalaţiilor electrice;
studierea instalaţiilor de protecţie prin relee şi automatică, măsurări electrice,
telemecanică; consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor la disciplinele teoretice şi
însuşirea experienţei de lucru în componenţa colectivului de muncă.

3
 II. Structura întreprinderii S.A. R.E.D. - NORD

Societatea pe Acţiuni «Reţelele Electrice de Distribuţie-Nord» din Bălţi (SA “RED-

Nord”-Bălţi) activează de la 3.11.1997, din ziua înregistrări ei în Camera Înregistrării de
Stat şi se plasează în municipiul Bălţi, str.Ştefan cel Mare, nr.180 „A” Capitalul social al
Societăţii este stabilit în suma de 90794420 lei şi este împărţit în 9079442 acţiuni
nominative simple cu valoarea nominală de 10 lei fiecare.
S.A.RED-NORD s-a format din patrimoniul fostei întreprinderi de stat Reţelele Electrice
de Nord (REN) din Bălţi. La 1 iulie a. 2004 întreprinderea noastră a marcat 42 de ani din
ziua fondării. Conform statutului destinaţia Societăţii constă în distribuirea energiei electrice
(e.e). prin reţelele sale de 10-0,4kV către consumatori şi comercializarea ei consumatorilor.
Energia electrică furnizată consumatorilor este procurată de la mai multe surse, care
aparţin, cum pieţei interne din ţară, atât şi celei externe, în primul rând, a Rusiei, Ucrainei şi
Românei şi a fabricilor de zahăr din zona de deservire a Societăţii. Volumuri considerabile
de e.e. se achiziţionează din ţara vecină - Ucraina, conform contractelor anuale de livrare.
În componenţa întreprinderii intra 9 filiale de exploatare şi de deservire operativă a
reţelelor electrice de distribuţie (FRED), inclusiv: Rezina, Şoldăneşti, Floreşti, Sîngerei,
Făleşti, Ungheni, Glodeni, Rîşcani, Bălţi şi una de reparaţie a utilajului electrotehnic (FR).
În anul de referinţa (2004), conform ordinului nr.55 din 22.092004 a Ministerului
Energeticii, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de alimentare cu energie electrică a satelor
Coşniţa, Pârâta, Pohrebea, Doroţcaia, Cocieri, Malovata Nouă din stînga Nistrului, aflate în
prezent în jurisdicţia Guvernului Moldovei, prin „Dispoziţia” inginerului şef al Societăţii
nr.26 din 07.10.2004, a fost instituit în localitatea Coşniţa un sector special pentru
organizarea exploatării RED şi furnizării e.e. în satele nominalizate, cu numirea – sectorul
Dubăsari.
La sfârşitul anului 2004 numărul de lucrători a alcătuit 1503 persoane, inclusiv, ingineri
şi tehnicieni 413 persoane şi muncitori 1090 persoane.
La sfârşitul anului valoarea fondurilor fixe a constituit 811,1 mil.lei, inclusiv a reţelelor
electrice 565,0 mil.lei, clădiri şi edificii 36,2 mil.lei, mijloace de transport şi alte utilaje
209,9 mil.lei.

4
 În anul de referinţă Societatea a exploatat reţele electrice de distribuţie în volum de 64,0
mii unităţi convenţionale, ce se specifică ca întreprindere de categoria I (întâi) în ce priveşte
stabilirea structurii de producere şi nivelul de plată a colaboratorilor.
Structura de producere a Societăţii se demonstrează în fig.1 .
Suprafaţa totală a circumscripţiei (zonei) de deservire constituie aproximativ 6,7 mii km 2.
Serviciul informaţional automatizat (SIA) al întreprinderii a aplicat şi a modernizat 8
programe de calculare automatizată, iar în ordine de reutilare a parcului de maşini
electronice au fost procurate 94 computatoare şi 158 echipamente auxiliare pentru
calculatoare. Cu punerea în funcţie a centralei telefonice digitale de tip nou (MD-110) a
apărut posibilitatea de creare (formare) a unei reţele telefonice unice a întreprinderii, care
permite ieşirea la diferite niveluri de telecomunicare cu reţelele interurbane republicane.
Concomitent s-a realizat posibilitatea formării şi a unei reţele de canale informaţionale, care
permit transmiterea spre filialele întreprinderi, în regim de tur şi retur, a bazelor
informaţionale de date. În cursul anului a fost introdus pentru prima dată în lucru a sistemul
automatizat de înregistrare a convorbirilor operative prin computator în dispeceratele
filialelor. S-a pus în utilizare o instalaţie de tip nou de organizare (realizare) a şedinţelor
tehnice operative şi de producere a conducerii Societăţii cu filialele. S-au pus în folosinţă
individuală a lucrătorilor sectorului de exploatare a reţelelor interne 10 radiostaţiuni
portative.
S-au făcut paşi reali de amplificare a complexului de evidenţă la furnizarea e.e., prin
înnoirea considerabilă a fondului de schimb a contoarelor învechite, fiind procurate circa
14249 contoare de performanţă. Din toate sursele de finansare, inclusiv din reparaţii capitale
au fost modernizate şi montate din nou 27907. S-au contorizat 212 posturi de transformare
şi s-au refăcut 14 panouri de palier şi de întrare în blocurile de locuit. Au început lucrările
de testare metrologică a transformatoarelor de curent şi calităţii energiei livrate
consumatorilor. În anul trecut în filialele Făleşti, Floreşti, Glodeni, Rîşcani, Şoldăneşti şi
Ungheni a demarat procesul pozitiv de achitare pentru consumul de energie cu consumatorii
casnici, prin depunerea lunară în adresa consumatorului a avizului-facturii de plată, ce va
facilita informarea suplementară a consumatorului, va discipliniza şi veridicita plata. S-au
realizat multe alte lucrări şi acţiuni tehnico-organizatorice pentru reducerea în continuare a
pierderilor la distribuirea şi comercializarea e.e.

5
III.Schema electrică operativă a staţiei electrice 110/35/10 KV Bălţi

Conform Hotărârii Consiliului de Administraţie al A.N.R.E. nr. 90 din 13 martie

2003, durata medie anuală efectivă a întreruperilor (T.M.A.Î.) pe reţeaua de distribuţie
se determină după următoarea relaţie:

6
 - numărul de consumatori cărora le-a fost întreruptă furnizarea energiei electrice
în timpul întreruperii i.
- durata întreruperii i a furnizării energiei electrice, ore.
- numărul de consumatori deserviţi pe parcursul a tot anul.
Conform acestei formule s-a determinat că durata maximă permisă a întreruperii
furnizării energiei electrice oricărui consumator (T.M.Î.F.C.) este de 72 ore pe an.
Pentru respectarea regulamentului şi drepturilor consumatorului este necesar ca
sistemul energetic de distribuţie să fie cât mai fiabil.
Pentru a alimenta non-stop consumatorul, la orice staţie electrică sunt instalate 2
transformatoare de putere legate în paralel, care sunt elementele principale a unei staţii
electrice.
Transformatoarele T1 şi T2 de la staţia electrică Balatina au o putere de 6300
KVA şi au funcţia de a coborî tensiunea de la 110 KV la 35KV şi 10KV. Aceste
transformatoare de putere sunt cu 3 înfăşurări cu parametrii curentului nominal
In=80/240/840 A şi tensiunea de scurt-circuit Ek=17.53 %. Ca elemente de protecţie a
transformatorului serveşte scurtcircuitorul cu separatorul automat, care este instalat
la intrarea la transformator din partea 110 KV.
Din ambele părţi a oricărui întrerupător se face legătura cu pământul pentru a
scoate întrerupătorul în reparaţie.
O mare importanţă în staţiile electrice o au separatoarele, care se utilizează
pentru a întrerupe circuitul şi a scoate în reparaţie diferite elemente a staţiei electrice.
Separatoarele sunt de mai multe feluri, în dependenţă de rolul pe care îl au (separator
de linie, de secţie, de ocolire, a transformatorului).
La fiecare secţie a barelor se află câte un transformator de tensiune, care se
utilizează pentru alimentare cu tensiune a protecţiei prin relee. De asemenea în staţiile
electrice sunt obligatorii şi frecvent întâlnite transformatoarele de curent, care
alimentează cu curent toate elementele protecţiei prin relee a staţiei electrice. Din toate
părţile a transformatorului se află descărcător cu rezistenţă variabilă.
Către barele 10 KV a transformatoarelor T1 şi T2 prin intermediul siguranţelor
fuzibile sunt unite transformatoare de servicii proprii (T.S.P.). Pentru protejarea
staţiei electrice de la fulger pe teritoriul ei se instalează echipament de paratrăsnet.

7
 Timpul de restabilire a furnizării energiei electrice este de maxim 24 ore, în
rezultatul întreruperilor ne programate, şi maxim de 12 ore, în rezultatul întreruperilor
programate, staţiile electrice şi echipamentele lor au un rol deosebit în sistemul
energetic de distribuţie şi furnizare a energiei către consumator.

IV. Destinaţia şi tipul echipamentului din staţiile 110/10 kV

Instalaţia electrică ( prescurtat “instalaţie”) este ansamblul de echipament electric

interconectat în cadrul unui spaţiu dat sau al unei zone precizate. Localizarea si
interconectarea intr-un anumit scop funcţional constitue cele doua criterii inseparabile pentru
delimitarea unei instalaţii.
Instalaţia electrica are deci doua componente de baza:
- echipamente electrice, cu o anumita destinaţie funcţionala
- canale conductoare (linii), care servesc pentru dirijarea energiei electrice si pentru
interconectarea echipamentelor:
- reţeaua electrica, care conţine echipamentele electrice interconectate, in amonte fata de
ultimul receptor sau de la ultima unitate funcţionala, si care servesc pentru alimentarea cu
energie electrica a receptorului sau unitarii respective

8
- linii de conexiune in interiorul echipamentelor sau unităţilor funcţionale.
Echipamentul electric
Echipamentul electric (prescurtat “echipament”) cuprinde elementele sau unităţile funcţionale
complexe care intervin in fluxul de energie electrica: producere, transport, distribuţie, stocare,
conversie, măsurare si consum (utilizare) ca:
- elemente indispensabile (de baza) in lanţul de transfer (alimentare)
- elemente auxiliare (suplimentare), care asigura funcţionarea corecta, la parametrii si
secvenţe precizate, a elementelor de baza sau/si protecţia adecvata, in cazul apariţiei unor
disfunctionalitati.
Echipamentele electrice constau din: transformatoare (de putere si de măsura), convertoare
(electromecanice sau statice), aparate electrice (de comutaţie, de protecţie, de măsura),
diverse dispozitive ( de semnalizare, de acţionare, electromagneţi), elemente de conexiune
(tablouri de distribuţie, doze de ramificaţie, prize).
Clasificarea instalaţiilor electrice
În funcţie de intensitatea curentului si de destinaţie (receptoarele alimentate), instalaţiile
electrice se pot clasifica in:
a. instalaţii de curenţi “tari” (intesitati ale curentului de ordinul amperilor sau
kiloamperilor):
- instalaţii de putere (“forţa”), cuprinzând echipamente destinate nemijlocit aplicării energiei

electrice (producere, transport, distribuţie, consum) in scop util: producerea de lucru mecanic,

căldura, procese electrochimice

- instalaţii de iluminat electric

- instalaţii de automatizare, măsura si control
- instalaţii pentru compensarea puterii reactive
- instalaţii pentru reducerea regimului deformant
- instalaţii de protecţie împotriva socului electric
b. instalaţii de curenţi “slabi”:
- instalaţii de telecomunicaţii
- instalaţii de detectare automata si de alarma:
- instalaţii de telesupraveghere a funcţionarii instalaţiilor de curenţi “tari” din clădiri
- instalaţii de ceasoficare

9
- instalaţii de telecomanda si telemăsurare.
Energia electrică este distribuită consumatorului prin intermediul liniilor electrice
aeriene (L.E.A.) şi liniilor electrice în cablu (L.E.C.) de 10 KV şi 0.4 KV.
În zonele de protecţie a L.E.A., adică în terenurile situate de-a lungul liniilor electrice
delimitate cu planurile verticale distanţate de ambele părţi ale conductoarelor marginale
de liniile electrice cu tensiunea de:
Până 1 KV – la distanţa 2 m;
1 – 20 KV – la distanţa 10 m.
În zonele de protecţie a liniilor electrice în cablu (L.E.C.) subterane, zona de protecţie
este 1 m de ambele părţi ale conductoarelor marginale.
L.E.A. sunt instalate pe piloni, care pentru liniile de 10 KV sunt de mai multe feluri:
1. Stâlp de lemn.
2. Stâlp de beton armat.
3. Stâlp metalic (se instalează in locurile de trecere a râurilor şi locurile unde
distanţa între piloni este mai mare de 65 m).

Distanţa între pilonii de 10 KV este de 60 – 65 m şi pilonii de 0.4 KV de 40 m.

Pe schemă pilonii se înseamnă prin:
1. Cerc – pilon.
2. Triunghi – pilon cu un suport.
3. Dreptunghi – pilon cu două suporturi.
Stîlpi din beton armat
Stîlpii din beton, armat sînt în prrezent foarte răspîndiţi datorită urmatoarelor avantaje:

— economie de lemn şi metal, folosind materiale de o mai larga raspîndire (ciment, agregate
etc) ; — cost relativ redus; I
— rezistenţă mecanică bună;
— siguranţă în exploatare şi cheltuieli de întreţinere aproape nule;
— posibilitatea de tipizare şi de execuţie industrializată în fabrici cu productivitate mare.
Au însă şi o serie de dezavantaje :
— greutate mare şi o oarecare fragilitate, ceea ce conduce la un transport mat scump şi mai
dificil;
— necesită o execuţie îngrijită în fabrică şi o tehnică de montaj corespunzătoare.

10
Stîlpii din beton armat pot fi vibraţi sau centrifugaţi, ambele procedee contribuind la o bună
îndesare a betonului. Atît stîlpii vibranţi, cît şi cei centrifugaţi pot fi executaţi cu armătură
normală sau pretensionată, aceasta din urmă producînd o precomprimare a betonului, dîndu-i
astfel calitate superioară.
Materialele ce intră în componenţa stîlpilor de beton trebuie să fie de bună calitate.
Oţelul-beton folosit la armarea longitudinală trebuie să fie de tip PC 60 sau PC 52, conform
STAS 438; diametrul barelor luate în considerare în calculul de rezistenţă trebuie să fie de eel
puţin 10 mm.
Armăturile pretensionate trebuie să fie din sîrme amprentate cu diametrul minim de 5 mm,
conform STAS 6482/3 sau din toroane cu diametrul sîrmelor de cel puţin 3 mm, conform
STAS 6482/4.
Armăturile transversale pentru etrieri, frete etc. se realizeaza din 01 34 sau 01 37.
Pentru armarea longitudinală se folosesc minimum 6 bare la stîlpii cu secţiune circulară (dacă
diametrul exterior este pîna la 15 cm inclusiv se pot folosi numai 5 bare) şi minimum 4 bare
la stîlpii cu secţiune rectangulară.
Betonul trebuie să aibă clasa Be 30 (B 400) ; pentru elemente accesorii se admit şi mărci mai
reduse, dar cel puţin Be (B 250). Agregatele şi apa folosite la execuţia betonului trebuie să fie
foarte curate.
Dacă pilonul în schemă este colorat, atunci el este din lemn, iar dacă nu, din beton
armat. Pilonii pe care sunt instalate liniile de 0.4 KV au 5 conductoare ( 3 conductoare
pentru faze, zero şi conductorul pentru iluminare). Pe unii piloni se instalează
descărcătoare tubulare care servesc ca element de protecţie a L.E.A. de la fulger.
Descărcătoarele tubulare se instalează la trecerile peste drumuri şi căi ferate, la începutul
fiderilor pe al 6 pilon de staţie electrică.
Linia electrică, reprezentând ansamblul elementelor prin care se asigură transferul de energie
între sursă şi elementul alimentat, distribuţia în diferite direcţii, închiderea/deschiderea
circuitului (într-o secvenţă prestabilită), protecţia circuitului (receptor şi linie), măsurarea
parametrilor electrici, conţine:
- conductoare (izolate)/cabluri/bare;
- dispozitive de conexiune (doze de ramificaţie, cutii de derivaţie, borne), care realizează un
contact fix;

11
 - elemente de cablare, fixare şi/sau protecţie faţă de mediu (tuburi, ţevi), cu accesoriile
aferente;
- aparate de comutaţie, destinate manevrelor de închidere-deschidere a circuitelor;
- aparate de protecţie împotriva supracurenţilor, destinate atât elementului alimentat cât şi
celorlalte elemente de pe linie;
- aparate de măsură, comandă şi supraveghere.
Aparate de comutaţie mecanice
Aparatele electrice sunt mecanisme (sisteme elctromecanice) parcurse de curent care au rolul
de a masura, regla, modifica şi semnaliza parametrii acestuia.
După rolul pe care îl îndeplinesc în instalaţia electrică se deosebesc:
 aparate de măsurat mărimi electrice fie prin citire directă, fie prin înregistrare
(ampermetre, voltmetre, wattmetre, contoare de energie activă, contoare de energie reactivă,
cosfimetre, frecvenţmetre);
 aparate de protecţie, care sesizează modificările parametrilor electrici şi în cazul
în care acestea depăşesc valorile periculoase pentru instalaţie acţionează pentru a evita avaria,
de regulă scoţând-o de sub tensiune (siguranţe fuzibile, relee electromagnetice, relee termice
etc.);
 aparate de semnalizare, care pun în evidenţă prin semnale optice şi acustice starea
de repaus, de funcţionare normală şi mai ales anormală a unor instalaţii electri-ce (lămpi de
semnalizare, sonerii, hupe etc.);
 aparate de conectare, de a închide şi deschide circuitele, fie manual, fie au-tomat
(întreruptoare, comutatoare, separatoare, contactoare etc.)
Aparate cu funcţii specifice
O mare parte din aparatele de comutaţie sunt destinate să realizeze sarcini specifice în
circuitele de distribuţie, fiecare aparat prezentând anumite particularităţi de func-ţionare.
a. Separatorul se caracterizează prin:
- închidere şi deschidere manuală, cu viteză dependentă de operator;
- două poziţii de repaus (închis, deschis);
- în poziţia deschis, evidenţiabilă în mod clar (fie vizibil, fie prin dispozitive de
semnalizare), realizează o distanţă de izolare corespunzătoare, care asigură protecţia
personalului la intervenţia în instalaţia din aval;

12
 - nu poate fi manevrat în sarcină, ci numai în gol (stabilirea şi întreruperea curentului de
sarcină se realizează de către alte aparate din circuit);
- realizează funcţia de separare;
- suportă timp nelimitat curenţii normali şi, pentru scurt timp (precizat), curenţi de
suprasarcină şi de scurtcircuit, până la eliminarea acestora de către aparate specializate din
circuit.
b. Întreruptorul (separator de sarcină) este caracterizat prin:
- închidere şi deschidere manuală, în general cu viteză independentă de operator;
- două poziţii de repaus (închis, deschis);
- suportă şi întrerupe curenţi normali, inclusiv curenţi de suprasarcină; poate fi manevrat în
sarcină;
- suportă, un timp specificat, curenţi de scurtcircuit, până la eliminarea acesto-ra de către
alte aparate specializate înseriate în circuit;
- realizează funcţiile de comutaţie funcţională (într-un domeniu limitat de cu-renţi) şi
separare.
c. Întreruptorul de putere (disjunctor) are drept particularităţi:
- închidere manuală sau prin acumulare de energie într-un resort, cu viteză independentă de
operator (de exemplu, cu ajutorul unui motor);
- două poziţii de repaus (închis, deschis); menţinerea în poziţia închis se realizează printr-un
mecanism cu zăvor (clichet);
- deschidere voită (ca urmare a comenzii operatorului (manuală sau electromagnetică,
locală sau de la distanţă) sau automată, în caz de supracurenţi (la comanda unor aparate de
protecţie – declanşatoare – încorporate);
- prin echipare cu declanşatoare, îndeplineşte simultan funcţiile de comutaţie de putere şi de
protecţie;
- poate fi conceput să realizeze şi funcţia de separare;
- stabileşte şi întrerupe curenţi normali, inclusiv curenţi de suprasarcină; între-rupe curenţi
de scurtcircuit;
- suportă, un timp specificat, curenţi de scurtcircuit, până la eliminarea acestora de către
aparatul respectiv;
- număr posibil de manevre (în gol şi în sarcină normală) relativ redus, datorită construcţiei
mecanice.

13
 Întreruptoare de înaltă tensiune

Dintre aparatele de comutaţie întreruptorul de înaltă tensiune este cel mai important aparat,
atît din punct de vedere constructiv şi funcţional, cît şi din punct de vedere al costului.
Întreruptorul de înaltă tensiune se poate defini ca un aparat destinat închiderii şi deschiderii
circuitelor electrice cînd acestea sînt parcurse, fie de curenţi normali de lucru, fie de curenţi
anormali cum sînt cei de suprasarcină sau de scurtcircuit.
Funcţiunea cea mai importantă a unui întreruptor, deşi nu cea mai frecventă, este deschiderea
automată a circuitelor electrice în momentul apariţiei scurtcircuitelor. Importanţa acestei
funcţiuni constă în faptul că, în acest mod, se asigură întreruperea porţiunii de reţea defectă
într-un timp cît mai scurt, preveninduse avarierea şi distrugerea echipamentului electric
datorită curenţilor de scurtcircuit. Şi întrucît această funcţiune solicită cel mai mult
întreruptorul, constructiv, el se realizează şi se dimensionează astfel ca să o poată îndeplini cît
mai bine şi cît mai rapid.
Întreruperea curenţilor alternativi poate fi realizată principial în două moduri:
a) întrerupere prin întroducerea în serie cu circuitul a unei rezistenţe crescînd progresiv (sau
mărirea rezistenţei circuitului) pînă la valoarea care anulează curentul, metoda folosită şi la
întreruperea circuitelor de curent continuu;
b) întrerupere folosind momentul trecerii naturale a curentului prin zero, prin acţionare în
sensul măririi rigidităţii dielectrice a spaţiului dintre contactele deschise, pentru a impiedica
reaprinderea arcului electric.
Marea majoritate a întreruptoarelor de înaltă tensiune folosesc pentru întreruperea curentului
cea de-a doua metodă. Problema principală a acestor întreruptoare o reprezintă stingerea
arcului electric ce se formează între contacte, pe cît posibil, la prima trecere a curentului prin
zero.
Întradevăr, dacă se realizează condiţii ideale de întrerupere, adică dacă se întrerupe circuitul
în momentul trecerii naturale a curentului prin zero, energia produsă de arc este teoretic nulă.
În timp ce în celelalte cazuri ea poate să atingă valori extrem de mari. Progresele
considerabile obţinute în ultimii ani în construcţia întreruptoarelor pentru tensiuni şi puteri
foarte mari se datoresc, în primul rînd, faptului că a fost posibil să se reducă mult energia
dezvoltată de arc la întreruperea curentului, micşorînd durata lui şi menţinînd tensiunea sa cît
mai redusă posibil pînă în momentul stîngerii. Întreruperea unui curent şi stingerea arcului în

14
curent alternativ se realizează prin formarea unei rigidităţi dielectrice suficiente a spaţiului
dintre contacte, imediate după deschiderea lor, pentru a impiedica reaprinderea arcului
electric după trecerea curentului prin zero. La toate întreruptoarele moderne, această rigiditate
dielectrică se obţine provocînd formarea între contacte a unui violent curent de gaze: vapori
de ulei, aer sau alte gaze. Modul de formare a acestui curent de gaze depinde de principiul de
funcţionare şi de mediul în care are loc stingerea arcului.
0 clasificare a întreruptoarelor după mediul de stingere poate fi următoarea:
— întreruptoare cu mediu de stingere gazos: cu aer comprimat, cu hexafluorură de sulf;
— întreruptoare cu mediu de stingere lichid: cu ulei, cu apă şi glicol;
— întreruptoare cu mediu de stingere solid: cu material solid gaze-generator;
— întreruptoare cu vid.
La unele tipuri de întreruptoare denumite cu autosuflaj (întreruptoare cu ulei, cu autogenerare
de gaze etc.) gazele necesare deionizării arcului sînt produse de arcul electric, deci cantitatea
de gaze dezvoltate este dependentă de intensitatea curentului care trece prin arc.
Vitezele de scurgere ale acestor gaze sînt determinate de legile mecanicii fluidelor, dar nu sînt
singurele care influenţează regenerarea rigidităţii dielectrice a spaţiului dintre contacte.
Întradevăr, şi alţi factori cum ar fi: natura gazului, presiunea lui, drumul parcurs de arcul
electric, forma contactelor, numărul de locuri de rupere etc. pot juca un rol important în
această privinţă.
Aceste tipuri de întreruptoare prezintă dezavantajul că în anumite situaţii, puţin frecvente,
funcţionarea lor nu este sigură. De exemplu, în timpul întreruperii unui curent de mică
intensitate din anumite motive (scurtcircuit, suprasarcină etc.), poate aparea o creştere a
curentului electric prin întreruptor.
0 astfel de creştere bruscă a curentului în timpul operaţiei de declanşare a unui întreruptor,
timp în care presiunea gazului care provoaca stingerea arcului este produsă de arcul însuşi,
este periculoasă, întrucît coloana arcului corespunzătoare curentului iniţial slab prezintă o
rezistenţă mare pentru curentul de scurtcircuit, iar energia dezvoltată de arcul electric capătă
o valoare excesivă şi poate provoca chiar explozia camerei de stingere.
La întreruptoarele cu aer comprimat, cantitatea de aer necesară stingerii arcului electric
provine de la o sursă exterioară, astfel că întreruptoarele au aceeaşi putere de rupere, în orice
moment, pentru curenţi de orice intensitate.

15
Din aceasta cauză, la aceste întreruptoare la întreruperea curenţilor mici stingerea arcului
electric poate avea loc înainte de trecerea naturală a curentului prin zero, ceea ce dă naştere la
supratensiuni.
În cele ce urmează se fac cîteva clasificări ale întreruptoarelor în funcţie de diferite criterii.
Dupa felul instalaţiei:
— întreruptoare pentru instalaţii interioare;
— întreruptoare pentru instalaţii exterioare; După nivelul izolaţiei întreruptoarelor de
exterior:
— întreruptoare cu izolaţie normală;
— întreruptoare cu izolaţie întărită pentru regiuni cu poluare intensă.
După dispozitivul de acţionare:
— întreruptoare cu dispozitiv de acţionare comun pentru toate trei faze;
— întreruptoare cu dispozitiv de acţionare separat pentru fiecare fază. Dispozitivul de
acţionare poate fi executat sub formă de mecanism separat sau sub formă de mecanism fixat
în întrruptor şi formînd un întreg cu acesta.

Caracteristicele întreruptoarelor

Principalele caracteristici ale unui întreruptor, stabilite cu ajutorul standardelor şi

recomandărilor CEI, sînt următoarele.
a. Tensiunea nominală este valoarea standardizată cea mai mare a tensiunii la care este
destinat să lucreze întreruptorul un timp îndelungat.
b. Nivelul de izolaţie nominal sau nivelul de ţinere nominal este caracterizat prin valorile
tensiunilor de ţinere nominale la impuls şi la frecvenţă industrială.
c. Frecventă nominală a întreruptorului este identică cu frecvenţa nominală a reţelei în care
va funcţiona întreruptorul. La not în ţară această frecvenţă este 50 Hz.
d. Curentul nominal este valoarea standardizată a curentului sub care întreruptorul poate
funcţiona în regim permanent fără ca limitele admisibile de încălzire să fie depăşite.
e. Capacitatea de rupere nominală este cea mai importantă caracteristică a întreruptorului şi
se defineşte prin cel mai mare curent de scurtcircuit pe care întreruptorul trebuie să-1
întrerupă în condiţii specificate privind tensiunea de restabilire şi tensiunea tranzitorie de
restabilire.
Întreruptoare cu aer comprimat

16
În comparaţie cu întreruptoarele cu ulei mult sau chiar cu cele cu ulei puţin, întreruptorul cu
aer comprimat oferă următoarele avantaje menţionate mai jos:
a. Siguranţă bună în exploatare prin evitarea incendiilor şi exploziilor.
b. Aerul comprimat se obţine relativ uşor şi este în acelaşi timp şi un bun izolant. În
comparaţie cu uleiul, a cărui rigiditate dielectrică scade după fiecare declanşare a
întreruptorului, aerul comprimat prezintă avantajul că îşi menţine neschimbată rigiditatea
dielectrică.
c. Stingerea rapidă a arcului electric este asigurată independent de valoarea curentului de
rupere. Viteza de deionizare a spaţiului dintre contacte este aceeaşi şi la curenţi mici
(capacitivi sau inductivi) şi la curenţi mari de rupere. Durata de declanşare este sigură şi
precisă.
d. Uzura redusă a contactelor întreruptorului cu aer comprimat, deoarece contactele sînt în
permanenţă spălate şi răcite de aerul proaspăt, a cărui presiune este independentă de valoarea
curentului întrerupt, depinde numai de rezervorul special afectat.
e. Greutatea redusă a întreruptorului. Piesele aflate în mişcare au greutăţi reduse şi se
deplasează pe distanţe scurte. Durata unei declanşări este mult redusă, ceea ce reprezintă un
avantaj.
f. Faptul că energia dezvoltată de arc în timpul ruperii poate fi menţinută la o valoare redusă
şi că stingerea se produce într-un mediu meren proaspăt şi lipsit de produsele de
descompunere ale uleiului, dă garanţia că procesul de declanşare se va desfăşura mereu în
aceleaşi condiţii favorabile, ceea ce permite întreruptorului cu aer comprimat să execute 25—
35 de declanşări succesive chiar în cazul curenţilor de scurtcircuit.
g. Întreţinere uşoară. Lipsa uleiului elimină o serie de operaţii de întreţinere pe care le
necesită întreruptoarele cu ulei mult sau cu ulei puţin.
h. Folosirea aerului comprimat atît pentru stingerea arcului electric cît şi pentru acţionarea
întreruptorului. Odată cu creşterea puterii de rupere, acţionarea manuală a întreruptoarelor
devenind din ce în ce mai dificil de realizat, s-a trecut la acţionarea electrică. La
întreruptoarele mari, masele mari ce trebuie acţionate necesită instalaţii de alimentare cu
energie electrică de putere mare (baterii de acumulatoare).În cazul instalaţiilor exterioare,
distanţele întreruptor — baterie fiind mari şi tensiunea acestora destul de mică, este nevoie de
cabluri de secţiune mare, deci costisitoare. Acţionarea pneumatică comportînd o instalaţie de
producere a aerului comprimat (grupuri compresoare, butelii de aer comprimat) a înlocuit

17
treptat acţionarea electrică, mai ales în cazul întreruptoarelor ce folosesc drept mediu de
stingere aerul comprimat.
i. Permite realizarea unei serii unitare de întreruptoare pe principiul modulului. Camerele de
stingere realizate au o putere de rupere limitată.
j. Permite exploatarea întreruptoarelor în sală comună. Acest avantaj apare evident în
comparaţie cu întreruptoarele cu ulei mult, pentru care prescripţiile prevăd necesitatea
instalării lor în celule, cu orientarea direcţiei de explozie spre exterior. Întreruptoarele cu aer
comprimat nu prezintă pericolul de explozie şi deci se pot monta în sali comune cu restul
instalaţiei.
Principalele dezavantaje ale întreruptoarelor cu aer comprimat sînt menţionate în cele
ce urmează.
a. Necesită o instalaţie de producere a aerului comprimat formată din grupuri compresoare cu
funcţionare automată, rezervoare, reţea de conducte de distribuţie etc. Această instalaţie este
relativ costisitoare şi nu este recomandabilă decît în cazul centralelor electrice şi a staţiilor cu
un număr mare de întreruptoare. Construcţia relativ complicată a întreruptorului. Întradevăr,
piesele în mişcare şi alimentarea cu aer comprimat la o presiune între 10—25 at comportă
folosirea unor subansambluri cu prelucrări de mare precizie.
c. Costul relativ ridicat. Ca urmare a gradului de precizie în prelucrare şi a instalaţiei anexe
pentru producerea aerului comprimat costul acestui întreruptor revine mai ridicat în
comparaţie cu al altor tipuri de întreruptoare.
În prezent, prin îmbunatăţiri constructive şi ca urmare a experienţei de exploatare, s-au
realizat întreruptoare cu aer comprimat care realizează următorii parametri:
— puterea de rupere 400 -60000 MVA
— tensiunea nominală 3 - 750 kV
— curentul nominal 400 - 6000 A
— presiunea aerului comprimat 10 - 40 at.
Întreruptoarele pneumatice folosesc aerul comprimat ca mediu de stingere a arcului electric.
Stingerea se realizează prin debitarea unui jet de aer comprimat în zona de ardere a arcului
electric. Sursa de aer comprimat reprezintă o instalaţie separată, situată în apropierea
întreruptoarelor şi asigură producerea, înmagazinarea şi distribuţia aerului comprimat.
Fluxul de aer comprimat, avînd o anumită presiune atacă coloana arcului electric longitudinal
sau transversal, îndepărtînd particulele de aer încalzite şi ionizate din zona arcului electric şi

18
înlocuindu-le cu alte particule de aer rece, proaspăt. Ca urmare, spaţiul dintre contacte este
răcit intens şi deionizat rapid şi la trecerea curentului prin zero atinge o temperatură de circa
2000°K.
La întreruptoarele cu aer comprimat, elementele care influenţează în mod hotărîtor procesul
de stingere a arcului electric sînt:
— presiunea şi viteza de scurgere a aerului comprimat;
— frecvenţa proprie a circuitului;
— distanţa dintre contacte;
— secţiunea ajutajului de evacuare;
orientarea jetului de aer comprimat în raport cu arcul.
În funcţie de varianta de dispozitiv de stingere a arcului electric şi de procedeul asigurării
spaţiului izolant între contacte în starea declanşată, întreruptoarele pneumatice se împart în
patru grupe:
1. întreruptoare cu umplere temporară cu aer a camerelor de stingere şi cu separatoare;
2. îutreruptoare cu umplere temporară cu aer a camerelor de stingere, fără separatoare;
3. întreruptoare cu umplere permanentă cu aer, cu cuvă;
4. întreruptoare cu umplere permanentă cu aer, tip coloană.

Întreruptoare cu vid
Sînt tipuri de întreruptoare puţin folosite, dar cărora a început în ultimul timp să li se acorde
multă atenţie. Caracteristic acestor întreruptoare este faptul că sistemul de contacte se află
într-un vid înaintat (lO-5—lO-6 mmHg). Principalele avantaje ale acestor întreruptoare sînt:
— cursa foarte mică a contactelor mobile (cîţiva milimetri);
— acţionarea rapidă,
— absenţa poluării, a pericolului de explozie sau incendiu;
— posibilitatea de a funcţiona la un larg diapazon de temperaturi ale mediul ambiant;

19
— volum şi greutate mică;
— stingere rapidă a arcului electric;
— funcţionare îndelungată fără reparaţii şi revizii.
Printre dezavantaje se numără intensitatea relativ mică a curenţilor întrerupţi, care nu trebuie
să depăşească 4000—6000 A. Cu creşterea curentului nominal de rupere scade brusc numărul
deconectărilor admisibile.
Curentul nominal al întreruptorului este condiţional de construcţia camerei cu vid şi, de
obicei, nu depăşeşte 600—1000 A. Prin folosirea unor contacte în paralel cu camera de
stingere se poate mări valoarea acestui curent nominal.
În ceea ce priveşte tensiunea, camerele de stingere cu vid se realizează pentru tensiuni de la 3
pînă la 35 kV.
Curentul nominal relativ mic, precum şi tensiunile nominale de asemenea destul de mici au
dus la folosirea acestor tipuri mai mult că separatoare de sarcină, ajungîndu-se pînă la
tensiuni de 500 kV.
Montarea şi punerea în funcţiune şi întreţinerea întreruptoarelor
Montarea, punerea în funcţiune şi revizia întreruptoarelor sînt operaţii de care depinde în
foarte mare măsură funcţionarea ulterioară a aparatului şi prin urmare ele trebuie executate cu
multă atenţie şi responsabilitate responsabilitate de către personalul tehnic. Deşi orice
întreruptor ce trebuie instalat într-o reţea electrică este supus acestor operaţii, este destul de
greu de precizat reguli generale pentru efectuarea lor. În special, montarea şi punerea în
funcţiune a unui întreruptor diferă de la un tip constructiv la altul, de la o firmă constructoare
la alta. Întreţinerea întreruptoarelor, în schimb, comportă multe aspecte comune mai ales sub
aspectul organizării ei. Este vorba de revizii care se fac după aceleaşi reguli la marea
majoritate a întreruptoarelor. Astfel există revizii planificate care se execută periodic cu
scopul de a elimina şi mal ales a preveni anumite defecţiuni apărute în timpul exploatării, de a
constata starea tehnică a întreruptorului şi gradul de uzură a pieselor componente. În afară de
reviziile planificate există şi revizii neplanificate ce se execută ori de cîte ori se constată o
funcţionare anormală a întreruptorului.
Întreţinerea întreruptorului constă şi într-o serie de verificări periodice, fără scoaterea de sub
tensiune a acestuia, prin care se constată buna funcţionare a subansamblelor şi a
întreruptorului în general.

20
Cu toate acestea, operaţiile efective de întreţinere diferă de la un întreruptor la altul în funcţie
de tipul consrtuctiv şi ele se execvtă; de asemenea, după instrucţiunile elaborate de fabrica
constmctoare.
În cele ce urmează vor fi prezentate cîteva din instrucţiunile privitoare la montarea, punerea
în funcţiune şi întreţinerea unor întreruptoare de construcţie romînească şi străină.
Montarea şi punerea în funcţiune
a. Întreruptoarele de interior trebuie montate în încăperi ce trebuie să îndeplinească anumite
condiţii:
să fie curate, uscate şi mai ales ferite de praf şi umeazeală. Montarea lor în celulă se face în
funcţie de felul cum sînt livrate. Dacă se livrează cu mecanismul de acţionare cuplat şi
întregul ansamblu montat pe un cărucior, atunci se introduce aparatul pe fundaţia pregătită, se
fixează, după care se fac racordurile de aer comprimat şi electrice. În cazul în care
întreruptorul este livrat separat de mecanismul de acţionare şi fără căiucior, atunci
întreruptorul se montează pe un stelaj metalic în poziţie verticală. După fixarea cadrului
aparatului şi verificarea verticalităţii lui se trece la verificarea axului principal. Acesta trebuie
să se rotească fără frecări (înainte de verificare se desfac piuliţele de tensionare a arcurilor
pentru a lăsa axul liber). Prin corectarea strîngerii cadrului pe stelajul mecanic se pot elimina
eventualele frecări. Urmează verificarea amortizorului cu ulei care trebuie să funcţioneze fără
blocări. În caz contrar, se demontează şi se verifică.
Aparate integrate, cu funcţii multiple
Soluţiile practice sunt:
a. separator + siguranţe încorporate (siguranţe fuzibile pe fiecare pol);
b. întreruptor - separator;
c. întreruptor + siguranţe încorporate;
d. întreruptor de putere (disjunctor) - contactor;
e. întreruptor de putere (disjunctor) - contactor - separator;
f. demaror (starter) – ansamblu de aparate care asigură pornirea şi oprirea unui motor,
precum şi protecţia acestuia în caz de suprasarcină.

Relee şi declanşatoare. Principiul de funcţionare

21
Releele şi declanşatoarele pot fi încadrate în categoria aparatelor de comandă, care,
controlând o anumită mărime din circuitele electrice în care sunt inserate, pot îndeplini atât
funcţii de protecţie cât şi funcţii de automatizare.
Termenul «releu» provine de la cuvintul francez «relayer», ceea ce înseamnă «a înlocui, a
substitui». Releul este un dispozitiv care reacţionează la modificarea parametrilor unui proces
fizic (temperatură, presiune, curent, flux luminos etc.). Atunci cînd parametrul atinge
valoarea prestabilită, releul efectuează o acţionare prin salt a mecanismului de execuţie,
această schimbare a stării mecanismului fiind reversibilă. Dacă pentru funcţionarea releului
se utilizează electricitatea, el este numit releu electric.
Releul este un dispozitiv cu prag, adică el acţionează la depăşirea de către semnalul de
comandă a unui anumit nivel.
Un releu/declanşator constă în principiu din două componente. Organul de detecţie este
sensibilizat de mărimea electrică din circuitul supravegheat şi, în condiţii prestabilite pentru
mărimea urmărită, face să intre în acţiune organul de execuţie.
Releul electric este un aparat destinat să producă modificări predeterminate în unul sau mai
multe circuite "de ieşire", ca urmare a realizării anumitor condiţii în circuitul "de intrare"
căruia îi este afectat. Releul realizează închiderea sau deschiderea anumitor circuite prin
intermediul contactelor lui, care sunt înseriate în aceste circuite (de exemplu, circuitul de
comandă al unui aparat de comutaţie). Asemenea dispozitive sunt realizate ca aparate
independente. Releele de protecţie pot fi asociate cu aparate de comutaţie mecanică în
circuitele de putere (uzual, cu contactoare). În schemele de comandă, releele realizează
comutaţia "tot sau nimic" în circuitele altor aparate.
Declanşatorul, asociat totdeauna cu un aparat mecanic de comutaţie, este un dispozitiv legat
mecanic cu aparatul respectiv, realizând eliberarea organelor mecanice de reţinere (zăvorâre)
şi permiţând efectuarea manevrei de închidere. Uzual, declanşa-toarele sunt încorporate în
întreruptoarele de putere (disjunctoare).
Releele/declanşatoarele se pot grupa în :
- relee/declanşatoare de protecţie, mărimea supravegheată putând fi curentul sau tensiunea
din circuite ;
- relee de automatizare.

22
Marea majoritate a releelor/declanşatoarelor sunt aparate de amplitudine, care acţionează la
atingerea unui anumit prag fie prin valori crescătoare (aparate de maximum), fie prin valori
descrescătoare (aparate de minimum).
Conform principiului de funcţionare, releele şi declanşatoarele pot fi construite ca aparate
termice, electromagnetice sau electronice.
Aparate de protecţie la suprasarcină
Protecţia la suprasarcină se realizează practic prin:
- relee sau declanşatoare termice convenţionale sau dispozitive electronice, aso-ciate cu sau
încorporate în aparate de comutaţie ;
- prin siguranţe fuzibile alese în mod convenabil, în anumite circuite.
Aparate de protecţie împotriva scurtcircuitelor
Protecţia împotriva scurtcircuitelor se obţine cu ajutorul siguranţelor fuzibile sau al
disjunctoarelor. În cazul disjunctoarelor, detectarea scurtcircuitului şi comanda de deschidere
a aparatului sunt asigurate de către declanşatoarele electromagnetice încorporate.
Siguranţele fuzibile prezintă următoarele avantaje:
- au o construcţie simplă şi un cost scăzut;
- au efect limitator, întrerupând curentul de scurtcircuit înainte ca acesta să atingă valoarea
maximă
- îndeplinesc şi un rol de separator, patronul cu elementul fuzibil fiind amovibil.
Ca dezavantaje ale siguranţelor fuzibile se menţionează:
- necesitatea înlocuirii patronului cu element fuzibil la fiecare defect,
- „îmbătrânirea” termică a elementului fuzibil,
- posibilitatea întreruperii unei singure faze, producând funcţionarea motoarelor în două faze
şi, deci, suprasarcini ale acestora;
- imposibilitatea unui reglaj al curentului de acţionare, realizându-se o protecţie „brută”;
- curenţi nominali limitaţi în mod frecvent la 630 A.
Avându-se în vedere avantajele prezentate, precum şi faptul că o protecţie „brută” este
suficientă în reţele, siguranţele sunt folosite în majoritatea instalţiilor existente, în porţiunile
de reţea cu curenţi de sarcină până la 630 A, în special dacă curenţii de scurtcircuit sunt mari,
iar suprasarcinile sunt rare.
Transformatorul de tensiune.

23
Transformatorul de tensiune trifazat antirezonanţă de tipul AMI-35 UHL1 cu tensiune
primară de 35 kV. El este destinat pentru a elabora un semnal de măsură informativ pentru
aparatele electrice de măsură şi a circuitelor de protecţie şi semnalizare, precum şi controlul
izolaţiei în locurile unde legarea la pămînt este neefectivă. Transformatorul este destinat
pentru lucrările la aer liber. Racirea sa se efectuează prin ulei. Date caracreristice de bază
Tensiune nominală, kV:
- înfăşurarea primară 35,0
- înfăşurarea secundară de bază 0,1
- înfăşurarea secundară suplimentară 0,1
Condiţiile de lucru a transformatorului
- tensiunea de alimentare 80-120 % U nom
- frecvenţa curentului alternativ 50±0,5 Hz
- puterea activ-inductivă a sarcinii
la coeficientul de putere 0.8 0.25÷1.0 S nom
- temperatura aerului înconjurător -60 ÷ +40 0C
- înălţimea instalaţiei deasupra
nivelului mării 1000 m

Transformatorul de curent
Transformatorul de curent de tipul TLM-10 este destinat pentru efectuarea lucrărilor de
măsurare în reţelele
electrice şi de alimentare a schemelor de protecţie prin relee.
Transformatoarele de tipul TLM-10 se fabrică în 2 variante după modul de înfăşurare (felul
înfăşurărilor): P/P şi 0.5/P.
Înfăşurarea cu indicele P sunt destinate pentru lucrările în schemele de protecţie şi
automatică, dar cu indicele ,,0.5” sunt destinate pentru efectuarea măsurărilor.
Transformatoarele de curent sunt fabricate şi date în expluatare în 2 variante şi după felul
de amplasare a înfăşurărilor secundare (transformatorul de curent de tipul TLM-10.1 şi
TLM10.2).
Acest tip de transformator este interzis de expluatat in regiunile explozive, radioactive, şi în
regiunile gazelor agresive şi abur intensiv, care distrug izolaţia, precum şi în regiunile de praf
care conduce curentul electric.
Date tehnice
Tensiune nominală , kV 10

24
Curent primar nominal, A
20*,50,100,150,200,300,400,600,800,1000,1500
Curent secundar nominal, A 5
Frecvenţa nominală, Hz 50,60

* - numai pentru transformatorul de tip TLM-10.2

V. Organizarea exploatării şi deservirii operative a RED

Pentru susţinerea reţelelor electrice în stare tehnica viabilă şi executarea lucrărilor de

întreţinere a reţelelor, în componenţa filialelor sunt formate 39 sectoare de exploatare a
RED, care se plasează în districtul filialelor, atât la bazele lor centrale, cât şi în unele
localităţi, unde, de regulă, sunt plasate staţiunile 110-35/10kV.
Deservirea operativă a reţelelor de distribuţie este efectuată de grupele operative de
dispecerat ale filialelor (GOD), care în prezent toate sunt replasate de la staţiunile 110-
35/10kV la bazele centrale ale filialelor. O mare parte de manevre operative se execută de
personalul sectoarelor de exploatare sub conducerea şi controlul dispecerilor filialelor.
În comun, cu lucrările de întreţinere şi de deservire operativă sunt ocupate 50 de echipe,
inclusiv 10 echipe de intervenţii operative, 40 de echipe sunt încadrate în lucrările de

25
întreţinere. Sectoarele de exploatare a RED sunt dotate cu mijloace de transport, alte
echipamente tehnice şi de radio-telecomunicaţii. Brigăzile (echipele) de exploatare, în
majoritatea lor, sunt specializate la lucrări concrete de exploatare şi de comercializare a e.e..
La 01.01.2005 alimentarea cu energie a consumatorilor din circumscripţia Societăţii se
realizează prin 390 fidere de 10 V de la 61 de staţiuni 110-35/10kV, staţiunea 330-
110/10kV Bălţi, CET-Bălţi, CHE Costeşti şi de la fabricile de zahăr: Glodeni, Făleşti,
Ghindeşti şi Alexandreni, care activează în perioada de prelucrare a materiei prime.
În activitatea lor zilnică filialele sunt ocupate cu executarea lucrărilor de dezvoltare, de
reparaţii capitale şi curente a instalaţiilor; cu efectuarea încercărilor; măsurărilor şi altor
lucrări de testare tehnica conform cerinţelor normativelor tehnice.

Toate filialele au efectuat reinventarierea instalaţiilor electrotehnice şi a consumatorilor

cu scopul formării băncii de date (bazei informaţionale) pentru implementarea programului
de evidenţă a instalaţiilor electrice şi pentru trecerea deplina, începând cu anul curent 2005,
la achitarea pentru consumul de energie de către consumatori, prin dispunerea lunară în
adresa consumatorului a aviz-facturii de plată.
Pentru implementarea programului de desenare a schemelor electrice 10-0,4kV la
computator şi altor programe pentru îmbunătăţirea evidenţei şi exploatării, instalaţiilor
electrice, filialele Bălţi, Ungheni au fost dotate cu computatoare de performanţă.
În scopul susţinerii la nivelul cuvenit a cunoştinţelor tehnice a personalului de exploatare
a RED, în anul precedent au trecut cursuri de studiere după diferite programe – 443 de
colaboratori, dintre care 74 ingineri şi tehnicieni şi 369 persoane muncitori. Din totalul
instruiţilor – 82 de colaboratori au fost instruiţi în Centrul de studii „Moldelectrica” şi 361
persoane au audiat în centrul de studii a Centrului „Incercom”. Cheltuielile generale pentru
învăţătură au constituit circa 186 mii lei.

26
 VI. L.E.A., L.E.C. de 10 KV şi 0.4 KV.

Energia electrică este distribuită consumatorului prin intermediul liniilor electrice

aeriene (L.E.A.) şi liniilor electrice în cablu (L.E.C.) de 10 KV şi 0.4 KV.
La sfârşitul a.2004 la balanţa Societăţii se socoteau:
- Linii electrice aeriene la tensiune de 10kV (LEA-10kV) 4676 km
- Linii electrice aeriene la tensiune de 0,4kV (LEA-0,4kV) 7633 km
- Linii electrice în cablu la tensiune de 10kV (LEC-10kV) 374 km
- Linii electrice în cablu la tensiune de 0,4kV (LEC-0,4kV) 331 km
- Numărul posturilor de transformatoare (PT-10/0,4kV) constituiau 2856 un, inclusiv -
interne 606 un.
- Puncte de alimentare la tensiune de 10kV (PA-10kV) 21 un.
- Sunt montate transformatoare în posturi 3188 un, forţa comună a transformatoarelor
fiind de 584918 kVA.

27
 În zonele de protecţie a L.E.A., adică în terenurile situate de-a lungul liniilor
electrice delimitate cu planurile verticale distanţate de ambele părţi ale conductoarelor
marginale de liniile electrice cu tensiunea de:
Până 1 KV – la distanţa 2 m;
1 – 20 KV – la distanţa 10 m.
În zonele de protecţie a liniilor electrice în cablu (L.E.C.) subterane, zona de
protecţie este 1 m de ambele părţi ale conductoarelor marginale.
L.E.A. sunt instalate pe piloni, care pentru liniile de 10 KV sunt de mai multe
feluri:
1. Stâlp de lemn.
2. Stâlp de beton armat.
3. Stâlp metalic (se instalează in locurile de trecere a râurilor şi locurile unde distanţa
între piloni este mai mare de 65 m).

Distanţa între pilonii de 10 KV este de 60 – 65 m şi pilonii de 0.4 KV de 40 m.

Pe schemă pilonii se înseamnă prin:
1. Cerc – pilon.
2. Triunghi – pilon cu un suport.
3. Dreptunghi – pilon cu două suporturi.
Dacă pilonul în schemă este colorat, atunci el este din lemn, iar dacă nu, din beton
armat. Pilonii pe care sunt instalate liniile de 0.4 KV au 5 conductoare ( 3 conductoare
pentru faze, zero şi conductorul pentru iluminare). Pe unii piloni se instalează
descărcătoare tubulare care servesc ca element de protecţie a L.E.A. de la fulger.
Descărcătoarele tubulare se instalează la trecerile peste drumuri şi căi ferate, la
începutul fiderilor pe al 6 pilon de staţie electrică.
De la staţia electrică Balatina 110/35/10 KV pleacă linia de 10 KV care se
termină cu postul de transformare prefabricat (P.T.P.). În scheme el se înseamnă printr-
un cerc alături de care se notează numărul P.T.P. şi puterea transformatorului.
Posturile de transformare sunt de mai multe tipuri:
1. Postul de transformare prefabricat (P.T.P.).
2. Postul de transformare prefabricat de exterior (P.T.P.E.).

28
 VII. Mijloacele tehnice de protecţie a muncii omului

Pentru protecţia personalului ce lucrează în instalaţiile energetice se acordă o

atenţie deosebită. Mijloacele tehnice de protecţie sunt un element foarte important în
petrecerea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie a instalaţiilor energetice şi transmiterii
energiei electrice pe L.E.A. şi L.E.C.

Formaţiunea de întreţinere operativă obligatoriu trebuie să aibă:

1. Prăjină electroizolantă operativă şi cleşti electroizolanţi pentru
fiecare tensiune reţelei deservite sau prăjină universală operativă electroizolantă. Ea
se foloseşte pentru lucrul operativ, măsurări ( controlarea izolaţiei şi legăturilor pe
L.E.A. şi staţii electrice ) , instalarea descărcătoarelor etc.
2. Prăjină operativă electroizolantă pentru tensiunea 110 – 500 KV,
care serveşte ca mijloc tehnic de protecţie în instalaţiile cu tensiunea specificată.
3. Indicator de prezenţă a înaltei tensiuni mai mare de 1000 V
(pentru fiecare tensiune instalaţiei deservite), care se utilizează pentru constatarea
prezenţei sau absenţei tensiunii.
4. Indicator de prezenţă a tensiuni până la 1000 V. Din acest mijloc
tehnic de protecţie face parte indicatorul joasei tensiuni.
5. Cleşti electroizolanţi pentru tensiunea până 1000 V, care se
utilizează pentru lucrul cu siguranţele fuzibile etc.

29
 6. Mănuşi dielectrice. Ele sunt destinate la tensiunea mai mare de
1000 V, în instalaţiile la această tensiune ele servesc ca mijloc tehnic de protecţie
adăugător, iar în instalaţiile până la 1000 V ca mijloc tehnic de bază.
7. Ochelari de protecţie, care se utilizează la schimbarea siguranţelor
fuzibile, în cazul dacă apare scânteie.
8. Curea de siguranţă, care este un mijloc tehnic de bază a
montorilor la urcarea pe pilon.
9. Caloşi dielectrici din cauciuc, care protejează personalul de la
electrocutare prin pas şi se utilizează la lucrările în instalaţie de distribuţie de interior
(I.D.I.).
10. Indicatoare de avertizare, care se utilizează pentru a delimita
teritoriul pe care se duc lucrări de întreţinere sau reparaţie a instalaţiei energetice.
11. Scurtcircuitorul mobil, care serveşte pentru a face legătura cu
pământul şi de a nu permite personalului să cadă sub tensiune.
Mijloacele tehnice de protecţie au un rol foarte important de protejare a muncii
omului în instalaţiile energetice şi de aceea ele sunt expuse pe larg în „Normele de
protecţie a muncii în instalaţiile energetice” (N.P.M).

30
 VIII. Măsurile organizatorice şi tehnice impuse la efectuarea lucrărilor în
instalaţiile şi reţelele energetice.

Măsurile organizatorice pentru întreţinerea siguranţei lucrărilor sunt

1. Emiterea autorizaţiilor de lucru şi dispoziţiilor.

2. Emiterea permisiunii pregătirii locului de muncă şi admiterea.
3. Admiterea la locul de muncă conform autorizaţiei.
4. Supravegherea în timpul lucrului.
5. Schimbarea la alt loc de muncă.
6. Întrerupere în timpul lucrului şi finisarea lui.
Autorizaţie de lucru este o însărcinare scrisă pe un blanc special pentru
efectuarea lucrărilor care conţine: măsurile dispuse pentru zonele de lucru, locul, ora
începerii şi finisării, mijloacele pentru securitatea lucrului, componenţa formaţiunii,
răspunzătorul pentru securitatea lucrărilor.

Dispoziţie este o însărcinare pentru efectuarea lucrărilor care conţine: măsurile

dispuse pentru efectuarea lucrărilor, locul, ora, mijloacele tehnicii securităţii şi
componenţa formaţiunii, care va efectua însărcinarea specificată. Dispoziţia poate fi
emisă sub formă orală sau scrisă.

Răspunzătorii pentru securitatea lucrului sunt:

1. Emitorul autorizaţiei de lucru sau emitorul dispoziţiei.

2. Conducătorul de lucrări.
3. Emitorul permisiunii pentru pregătirea locului de muncă şi
admiterea.
4. Persoana care pregăteşte locul de muncă.
5. Admitentul.
6. Şeful de lucrări.
7. Supraveghetorul.
8. Personalul formaţiunii.

31
 Pentru pregătirea locului de muncă la lucrările cu deconectarea tensiunii trebuie
să fie respectate următoarele măsuri tehnice pentru întreţinerea siguranţei lucrărilor:

1. Se efectuează deconectările necesare şi se iau măsuri ce ţin de

conectarea instalaţiei de la sine.
2. Pe instalaţiile de comutaţie se atârnă indicatoarele de interzicere a
comutării.
3. Se verifică lipsa tensiunii pe părţile care conduc curentul electric şi
se face la ele legătura cu pământul pentru protecţia personalului de la străpungerea
curentului electric.
4. Se face legătura cu pământul (se montează scurtcircuitorul mobil).
5. Se atârnă indicatoarele de securitate şi preîntâmpinare pentru a
delimita zona de lucru.
Toate aceste reguli inginerul energetic trebuie să le cunoască la perfecţie pentru
a putea efectua orice lucrări în instalaţiile energetice fără a-şi pune viaţa în pericol.

IX. Concluzie
1. Organizarea realizării planului investiţional pentru a.a. 2005-2010 în următoarele
direcţii prioritare: reducerea cheltuielilor şi resurselor energetice în procesul de producere,
renovarea fondurilor fixe, modernizarea proceselor tehnologice, majorarea gradului de

32
fiabilitate în funcţionarea RED, extinderea reţelelor electrice, crearea condiţiilor de muncă şi
de odihnă a personalului de producere.
2. În cadru programului de renovare şi de îmbunătăţire a tehnologii de exploatare a PT,
este oportun pentru întreprindere, trecerea treptată la proiectarea şi construirea posturilor de
tip nou pe piloni de beton armat la înălţimi neaccesibile pentru personalul neautorizat
(străin).
3. Având în vedere starea nesatisfăcătoare a reţelelor subterane a oraşul Chişinău se cere
elaborarea unui program, pe un termen mai îndelungat, de dezvoltare şi reconstrucţie a
schemelor normale de alimentare a consumatorilor urbani.
4. Formarea, pe baza canalelor telefonice şi informaţionale, a unui sistem automatizat de
dirijare cu procesul de exploatare a RED şi de furnizare a e.e.
5. În scopul diminuării cheltuielilor de producere, în viitor, ar fi convinabil, cumularea
concomitentă a personalului sectoarelor teritoriale la lucrările de exploatare şi de
furnizare.

6. Dezvoltarea şi reînnoirea parcului de mecanisme şi autovehicule specializate în

exploatarea RED şi mai întîi, a autovehicolilor specializate, cum ar fi laboratoarele
electrotehnice mobile, autoturnuri, macarale şi altele.
7. În scopul evitării răspunderii materiale în instalaţiile de judecată faţă de consumatorii,
care se alimentează prin reţele străine, este necesară recesamântul lor şi reperfectarea
contractelor cu ei.
8. În scopul diminuări pierderilor tehnologice şi comerciale în cei 3 ani apropiaţi se vor
schimba circa 50000 contoare electrice de tipuri vechi cu noi.
9. Pentru evitarea lacunelor de perfectare a chitanţiilor lunare de câtre consumatori,
îmbunătăţirii evidenţei consumului lunar şi ridicării culturii de deservire a consumatorilor
casnici, se va prelungi implementarea programul automatizat de taxare a consumului
lunar, cu depunerea în adresa consumatorului casnic pentru achitare a facturii, completate
la computator.

10. Având în vedere volumul imens de calcule, necesare pentru prezentarea în ANRE a
indicatorilor de calitate la furnizarea e.e. şi la determinarea consumului tehnologic a e.e. în
RED, în a.a. 2005-2006 aceste operaţiuni se vor programat şi trece pentru executarea lor
automatizată la maşinile de calcul (computatoare).

33
 11. Prin formarea unor unice reţele informaţionale şi de teledirijare a instalaţiilor
electrice între baza centrală a întreprinderii, filialelor ei şi staţiunilor 110-35/10kV, PA şi
PD, în următorii 5 ani se vor întocmi programe de transmitere, în regim de tur-retur, a
informaţiei operative despre decurgerea procesului de furnizare a e.e. şi stării operative a
IE.

12. În anii apropiaţi se vor efectua calculele curenţilor de scurtcircuit la pământ în

conformitate cu schema normală reală a reţelelor de 10kV şi, mai întâi, în reţelele de
cablu cu restabilirea funcţionării instalaţiilor de compensare (tratare) a curenţilor la
pământ la toate staţiunile de 110-35/10kV. Se va trece de la reglarea statică a curenţilor la
pământ la cea dinamică-automatizată. Se vor monta bobine de stingere adăugătoare
conform calculilor.

În colaborare cu filiala Bălţi „Moldelectrica”, se vor lua măsuri pentru punerea în

lucru a utilajului de reglare a tensiunii de 10kV la staţiuni sub sarcină.

13. În scopul reducerii radicale a timpului de staţionare a consumatorilor din motivul

deconectărilor avariate, majorări gradului de operativitate a personalului operativ în
restabilirii alimentării cu energie a consumatorilor, în filiala Bălţi, în ani apropiaţi, se va
interveni la reutilarea utilajului şi la extinderea reţelelor de telemecanică (teledirijare).

14. Introducerea în întreprindere a unui sistem de apreciere a randamentului şi calităţii de

funcţionare a RED, şi a personalului de exploatare prin coeficienţi cantitativi şi calitativi de
evaluare, în baza regulamentului de calitate la furnizare e.e., emis de ANRE în a.2003.

X. Încheiere

Sistemul energetic din Republica Moldova este în continuă dezvoltare. Este

unul din cele mai complicate sisteme, care are rolul de a acoperi necesităţile omului şi
cu ajutorul căruia viaţa omenirii pe pământ este cu mult mai uşoară, înlocuind munca
omului cu diferite mecanisme alimentate cu energie electrică.
Toţi consumatorii care sunt alimentaţi de la reţea au fost divizaţi în 3 categorii
de fiabilitate a alimentării cu energie electrică:
1. Categoria I – sunt persoanele juridice, care deconectaţi de la
reţeaua de distribuţie va duce la pericolul vieţilor omeneşti, pierderi colosale în

34
economie, defecţiuni a mecanismelor şi aparatelor de bază foarte scumpe, dezbaterea
procesului tehnologic complicat etc.
2. Categoria II – sunt persoanele juridice, care deconectaţi de la
reţeaua de distribuţie duce la întreruperea procesului tehnologic, muncii personalului,
mecanismelor şi instalaţiilor în industrie şi întreruperea furnizării energiei electrice
unui număr mare de consumatori.
3. Categoria III – sunt consumatorii care nu fac parte din categoriile
I şi II.
Inginerul energetic este o persoană care-şi depune eforturile şi cunoştinţele
acumulate pentru acoperirea necesităţilor societăţii. Pentru pregătirea unui inginer de o
calificare înaltă un rol foarte mare îl joacă practica în producţie. În timpul acestei
practici viitorul inginer ia cunoştinţe de structura întreprinderii reţelelor electrice, de
funcţiile subdiviziunilor ei, instalaţiile principale a reţelelor electrice, organizarea
instalării, întreţinerii şi reparaţiei lor, studiază aprofundat tehnica securităţii şi susţine
examenul pentru grupa a II sau III. Ia cunoştinţe de nivelul de automatizare a
proceselor de transport şi distribuţie a energiei electrice de o calitate înaltă, de
problemele ce se rezolvă în serviciul de dirijare automată şi de alte aspecte ale
funcţionării întreprinderilor reţelelor electrice.
Deci, în încheiere putem conclude că practica în producţie este prima uşă pe
care viitorul inginer energetic o deschide în acumularea cunoştinţelor, care vor fi foarte
utile în procesul lucrului în sistemul energetic al Republicii Moldova.

35
 Bibliografie:

1. „Правила техники безопасности при эксплуатации

электроустановок”. Editura „Энергоиздат”. Moscova 1982.
2. „Mic dicţionar terminologic rus-român pentru personalul de
întreţinere operativă a instalaţiilor electrice (conducerea operativă)”. Chişinău
1991.
3. „Правила пользования и испытания защитных средств,
применяемых в электроустановках”. Editura „Атомиздат”. Moscova 1974.
Издание шестое, переработанное.
4. „Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate pentru serviciul
de furnizare a energiei electrice la tarifele reglementate”. Aprobat prin
Hotărârea Consiliului de Administraţie al A.N.R.E. nr. 90 din 13 martie 2003.
5. „Normele de protecţie a consumatorului”. Aprobat prin Hotărârea
Guvernului R.M. nr. 514 din 23 aprilie 2002.
6. „Normele de asamblare a echipamentelor electrice”

36