INTRODUCERE

Dezvoltarea condiţiilor de muncă şi de trai a societăţii moderne conduce, datorită tehnicii care progresează
uimitor, la creşterea continuă şi rapidă a consumului de energie. Această corelaţie a devenit atît de
puternică,
încît se poate afirma că dezvoltarea tehnologiilor şi în general a ştiinţei depinde în mare măsură de modul
în
care se va reuşi asigurarea şi acoperirea cererilor de energie.
Producerea centralizată a energiei electice la centralele electrice mari cu generatoare cu putere mare
amplasate
în apropierea resurselor energetice, permite obţinerea unor cantităţi mari de energie la un preţ relativ mic.
Apare problema transportului şi distribuţiei energiei electrice, deoarece transportul la tensiune joasă şi
curent
mic este însoţit şi de pierderi considerabile şi, deaceea, sunt folosite 5-6 transformatoare de putere de
ridicare
şi de coborîre de-a lungul liniei de transport.

1.Structura intreprinderii (principalele servicii,conducerea, dirijarea).

Intreprinderea “FRE Hincesti” are urmatoarea structura, reprezentata in anexa 1. In calitate de conducator se
afla Seful de Sector care are urmatoarele sarcini: coordonarea resurselor, activitatilor comerciale si tehnice,
comanda retelei, intretinerea si controlul gestiunii filialei subordinate, asumindu-si raspunderea pentru
indeplinirea acestei sarcini si atingerea scopurilor propuse.
Seful de Sector are urmatoarele functii de baza:
1. Coordonarea activitatilor de deservire a clientilor in ceea ce priveste incheerea contractelor si
reclamatiile, precum si asumarea raspunderii pentru ciclul de citire, facturare si incasare a platilor pentru
energia distribuita in zona sa, observarea inspectarii si verificarii instalatiilor si semnarea buletinelor de
inspectare.
2. Efectuarea coordonarii si controlului Oficiilor Comerciale.
3. Acordarea Oficiilor Ccomerciale sprijinului la controlarea si verificarea functiilor acestora.
4. Supravegherea reclamatiilor si intocmirilor repetate ale facturilor.
5. Supravegherea lucrarilor de verificare ale Statiilor de Transformare care nu sunt aeriene si
corectarea anomaliilor.
6. Efectuarea corectarii anomaliilor liniilor de TM.
7. Efectuarea acelor lucrari care corespund normativului in vigoare.
8. Coordonarea Serviciului de Detectare a Defectiunilor si inlaturarea acestora.

Pag.

Mod Coala Nr. document. Semnat. Data

9. Planificarea si supravegherea intretinerii preventive si corectoare in zona ce tine de competenta sa.

10. Supravegherea administrarii si proceselor casei Oficiilor Comerciale.

Sub jurisdictia Sefului de Sector se afla:
 Seful Oficiului Comercial.
 Seful Serviciului Tehnic.
 Seful Serviciului Intretinere.
 Technician pentru Evidenta resurselor.

2.Caracteristica succintă a staţiilor de transformare de bază 330 kV şi 110 kV.
Conform Hotărârii Consiliului de Administraţie al A.N.R.E. nr. 90 din 13 martie 2003, durata medie
anuală efectivă a întreruperilor (T.M.A.Î.) pe reţeaua de distribuţie se determină după următoarea
relaţie:
- numărul de consumatori cărora le-a fost întreruptă furnizarea energiei electrice în timpul
întreruperii i.
- durata întreruperii i a furnizării energiei electrice, ore.
- numărul de consumatori deserviţi pe parcursul a tot anul.
Conform acestei formule s-a determinat că durata maximă permisă a întreruperii furnizării energiei
electrice oricărui consumator (T.M.Î.F.C.) este de 72 ore pe an.
Pentru respectarea regulamentului şi drepturilor consumatorului este necesar ca sistemul energetic de
distribuţie să fie cât mai fiabil.
Pentru a alimenta non-stop consumatorul, la orice staţie electrică sunt instalate 2 transformatoare de
putere legate în paralel, care sunt elementele principale a unei staţii electrice.
Transformatoarele T1 şi T2 de la staţia electrică Cioara au o putere de 16000 KVA şi deasemnea
10000 KVA şi au funcţia de a coborî tensiunea de la 110 KV la 10KV. Aceste transformatoare de
putere sunt cu 3 înfăşurări cu parametrii curentului nominal In=80.3/840 A şi tensiunea de scurt-
circuit Ek=17.53 %. Ca elemente de protecţie a transformatorului serveşte scurtcircuitorul cu
separatorul automat, care este instalat la intrarea la transformator din partea 110 KV.
Din ambele părţi a oricărui întreruptor se face legătura cu pământul pentru a scoate întreruptorul în
reparaţie.
O mare importanţă în staţiile electrice o au separatoarele, care se utilizează pentru a întrerupe
circuitul şi a scoate în reparaţie diferite elemente a staţiei electrice. Separatoarele sunt de mai multe
feluri, în dependenţă de rolul pe care îl au (separator de linie, de secţie, de ocolire, a
transformatorului).

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 La fiecare secţie a barelor se află câte un transformator de tensiune, care se utilizează pentru
alimentare cu tensiune a protecţiei prin relee. De asemenea în staţiile electrice sunt obligatorii şi
frecvent întâlnite transformatoarele de curent, care alimentează cu curent toate elementele protecţiei
prin relee a staţiei electrice. Din toate părţile a transformatorului se află descărcător cu rezistenţă
variabilă.
Către barele 10 KV a transformatoarelor T1 şi T2 prin intermediul siguranţelor fuzibile sunt unite
transformatoare de servicii proprii (T.S.P.). Pentru protejarea staţiei electrice de la fulger pe
teritoriul ei se instalează echipament de paratrăsnet.
Timpul de restabilire a furnizării energiei electrice este de maxim 24 ore, în rezultatul întreruperilor
neprogramate, şi maxim de 12 ore, în rezultatul întreruperilor programate, staţiile electrice şi
echipamentele lor au un rol deosebit în sistemul energetic de distribuţie şi furnizare a energiei către
consumator.
Transformatorul este un dispozitiv electromagnetic cu două sau mai multe înfăşurări cuplate
magnetic,destinat transformării tensiunii sau a curentului.
Transformatorul are două funcţii :
-de transportare a energiei electrice
-de distribuţie a energiei electrice.
Transformatoarele se mai clasifică după destinaţie în:
---autotransformatoare(transformatoare cu cuplare electromagnetică,adică
magnetică şi galvanică)
---transformatoare de curent continuu(utilizate în instalaţii de redresare a
curentului alternativ în cel continuu)
---transformatoare de măsură(transformatoare de curent şi de tensiune utilizate în instalaţiile
metrologice)
După numărul de faze se disting transformatoare:
---monofazate
---bifazate
---trifazate.
După numărul de înfăşurări se disting:
---transformatoare cu 2 înfăşurări
---transformatoare cu 3 înfăşurări
---transformatoare cu mai multe înfăşurări.
După modul de transformare se deosebesc transformatoare:
---de ridicare
---de coborâre.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 După modul de răcire se disting:
---transformatoare cu răcire cu lichid(deobicei cu ulei de transfor-
mator)
---transformatoare cu răcire cu gaz(deobicei cu aier).
Transformatorul de putere reprezintă un convertor electromecanic static, destinat pentru transformarea
curentului alternativ de o tensiune în curent alternativ de o altă tensiune la aceeaşi frecvenţă şi cu acelaşi
număr de faze.
Randamentul transformatoarelor este foarte mare şi pentru majoritatea , reprezintă 98-99% , dar
necesitatea transformării multiple a energiei în reţelele transformatoarelor cu puterea totală, ce depăşeşte
de cîteva ori puterea generatoarelor , şi duce la aceea că puterea totală de energie în întregul parc de
transformatoare ajunge la nişte mărimi considerabile.
Principiul de funcţionare al transformatorului a fost stabilit de M.Faraday în 1831, care a şi
construit primul transformator cu miez de fier şi două înfăşurări; acest aparat a fost utilizat la început
pentru demonstraţia experimentală a fenomenului inducţiei electromagnetice.
În sistemul electroenergetic naţional sunt utilizate transformatoare cu un diapazon variat de puteri,de la

fracţiuni de V  A până la 1mln. de kV  A .Transformatoarele cu puterea de până la 4kV  A monofazate şi

până la 5kv  a trifazate sunt considerate transformatoare de distribuţie,iar transformatoarele cu puterea de

peste 5kV  A monofazate şi peste 6.3kV  A trifazate se consideră transformatoare de putere.

Transformatoarele de putere reprezintă unul din cele mai principale elemente ale reţelei electrice,
deoarece transportarea energiei electrice de la producător la consumator, la distanţe mari necesită 5-6

trepte de transformare. Astfel dacă generatoarele staţiei electrice generează o tensiune de 15.75kV atunci

pentru a o transporta energiea electrică produsă la distanţa de 1000km se utilizează următoa-rele trepte de
transformare în care iau în consideraţie căderile de tensiune pe linie:
15.75 / 525kV ;500 / 242kV ;230 / 121kV ;115 / 38.5kV ;35 / 11kV ;10 / 0.4sau 0.69kV .

Necesitatea distribuţiei energiei electrice pe diverse sisteme radiale spre un număr mare de consumatori
de putere mică conduce la majorarea numărului de transformatoare faţă de numărul de generatoare.Din
acestă cauză puterea sumară a transformatoarelor din treapta ce urmează este mai mare faţă de cea
precedentă, ceea ce duce la uşurarea manevrării cu puterea livrată consumatorului.

3. Schema unei statii concrete 110/10 kV.

In anexa 2 este reprezentata schema statiei de transformare 110/10 kV din localitatea Cioara, sectorul
Hincesti, zona Centru.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 4.Destinaţia şi tipul echipamentului din staţiile 110/10 kV (întreruptoare,
separatoare, transformatoare de curent şi tensiune).

Instalaţia electrică ( prescurtat “instalaţie”) este ansamblul de echipament electric interconectat în cadrul
unui spaţiu dat sau al unei zone precizate. Localizarea si interconectarea intr-un anumit scop funcţional
constitue cele doua criterii inseparabile pentru delimitarea unei instalaţii.
Instalaţia electrica are deci doua componente de baza:
- echipamente electrice, cu o anumita destinaţie funcţionala
- canale conductoare (linii), care servesc pentru dirijarea energiei electrice si pentru interconectarea
echipamentelor:
- reţeaua electrica, care conţine echipamentele electrice interconectate, in amonte fata de ultimul receptor
sau de la ultima unitate funcţionala, si care servesc pentru alimentarea cu energie electrica a receptorului
sau unitarii respective
- linii de conexiune in interiorul echipamentelor sau unităţilor funcţionale.
Echipamentul electric
Echipamentul electric (prescurtat “echipament”) cuprinde elementele sau unităţile funcţionale complexe
care intervin in fluxul de energie electrica: producere, transport, distribuţie, stocare, conversie, măsurare si
consum (utilizare) ca:
- elemente indispensabile (de baza) in lanţul de transfer (alimentare)
- elemente auxiliare (suplimentare), care asigura funcţionarea corecta, la parametrii si secvenţe precizate, a
elementelor de baza sau/si protecţia adecvata, in cazul apariţiei unor disfunctionalitati.
Echipamentele electrice constau din: transformatoare (de putere si de măsura), convertoare
(electromecanice sau statice), aparate electrice (de comutaţie, de protecţie, de măsura), diverse dispozitive
( de semnalizare, de acţionare, electromagneţi), elemente de conexiune (tablouri de distribuţie, doze de
ramificaţie, prize).
Clasificarea instalaţiilor electrice
În funcţie de intensitatea curentului si de destinaţie (receptoarele alimentate), instalaţiile electrice se pot
clasifica in:
a. instalaţii de curenţi “tari” (intesitati ale curentului de ordinul amperilor sau kiloamperilor):
- instalaţii de putere (“forţa”), cuprinzând echipamente destinate nemijlocit aplicării energiei electrice
(producere, transport, distribuţie, consum) in scop util: producerea de lucru mecanic, căldura, procese
electrochimice
Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 - instalaţii de iluminat electric
- instalaţii de automatizare, măsura si control
- instalaţii pentru compensarea puterii reactive
- instalaţii pentru reducerea regimului deformant
- instalaţii de protecţie împotriva socului electric
b. instalaţii de curenţi “slabi”:
- instalaţii de telecomunicaţii
- instalaţii de detectare automata si de alarma:
- instalaţii de telesupraveghere a funcţionarii instalaţiilor de curenţi “tari” din clădiri
- instalaţii de ceasoficare
- instalaţii de telecomanda si telemăsurare.
Energia electrică este distribuită consumatorului prin intermediul liniilor electrice aeriene (L.E.A.) şi
liniilor electrice în cablu (L.E.C.) de 10 KV şi 0.4 KV.
La sfârşitul a.2004 la balanţa Societăţii se socoteau:
- Linii electrice aeriene la tensiune de 10kV (LEA-10kV) 4676 km
- Linii electrice aeriene la tensiune de 0,4kV (LEA-0,4kV) 7633 km
- Linii electrice în cablu la tensiune de 10kV (LEC-10kV) 374 km
- Linii electrice în cablu la tensiune de 0,4kV (LEC-0,4kV) 331 km
- Numărul posturilor de transformatoare (PT-10/0,4kV) constituiau 2856 un, inclusiv - interne 606 un.
- Puncte de alimentare la tensiune de 10kV (PA-10kV) 21 un.
- Sunt montate transformatoare în posturi 3188 un, forţa comună a transformatoarelor fiind de 584918
kVA.
În zonele de protecţie a L.E.A., adică în terenurile situate de-a lungul liniilor electrice delimitate cu
planurile verticale distanţate de ambele părţi ale conductoarelor marginale de liniile electrice cu
tensiunea de:
Până 1 KV – la distanţa 2 m;
1 – 20 KV – la distanţa 10 m.
În zonele de protecţie a liniilor electrice în cablu (L.E.C.) subterane, zona de protecţie este 1 m de
ambele părţi ale conductoarelor marginale.
L.E.A. sunt instalate pe piloni, care pentru liniile de 10 KV sunt de mai multe feluri:
1. Stâlp de lemn.
2. Stâlp de beton armat.
3. Stâlp metalic (se instalează in locurile de trecere a râurilor şi locurile unde distanţa între piloni
este mai mare de 65 m).

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Distanţa între pilonii de 10 KV este de 60 – 65 m şi pilonii de 0.4 KV de 40 m.
Pe schemă pilonii se înseamnă prin:
1. Cerc – pilon.
2. Triunghi – pilon cu un suport.
3. Dreptunghi – pilon cu două suporturi.
Stîlpi din beton armat
Stîlpii din beton, armat sînt în prrezent foarte răspîndiţi datorită urmatoarelor avantaje:

— economie de lemn şi metal, folosind materiale de o mai larga raspîndire (ciment, agregate etc) ;
— cost relativ redus; I
— rezistenţă mecanică bună;
— siguranţă în exploatare şi cheltuieli de întreţinere aproape nule;
— posibilitatea de tipizare şi de execuţie industrializată în fabrici cu productivitate mare.
Au însă şi o serie de dezavantaje :
— greutate mare şi o oarecare fragilitate, ceea ce conduce la un transport mat scump şi mai dificil;
— necesită o execuţie îngrijită în fabrică şi o tehnică de montaj corespunzătoare.
Stîlpii din beton armat pot fi vibraţi sau centrifugaţi, ambele procedee contribuind la o bună îndesare a
betonului. Atît stîlpii vibranţi, cît şi cei centrifugaţi pot fi executaţi cu armătură normală sau pretensionată,
aceasta din urmă producînd o precomprimare a betonului, dîndu-i astfel calitate superioară.
Materialele ce intră în componenţa stîlpilor de beton trebuie să fie de bună calitate.
Oţelul-beton folosit la armarea longitudinală trebuie să fie de tip PC 60 sau PC 52, conform STAS 438;
diametrul barelor luate în considerare în calculul de rezistenţă trebuie să fie de eel puţin 10 mm.
Armăturile pretensionate trebuie să fie din sîrme amprentate cu diametrul minim de 5 mm, conform STAS
6482/3 sau din toroane cu diametrul sîrmelor de cel puţin 3 mm, conform STAS 6482/4.
Armăturile transversale pentru etrieri, frete etc. se realizeaza din 01 34 sau 01 37.
Pentru armarea longitudinală se folosesc minimum 6 bare la stîlpii cu secţiune circulară (dacă diametrul
exterior este pîna la 15 cm inclusiv se pot folosi numai 5 bare) şi minimum 4 bare la stîlpii cu secţiune
rectangulară.
Betonul trebuie să aibă clasa Be 30 (B 400) ; pentru elemente accesorii se admit şi mărci mai reduse, dar
cel puţin Be (B 250). Agregatele şi apa folosite la execuţia betonului trebuie să fie foarte curate.
Dacă pilonul în schemă este colorat, atunci el este din lemn, iar dacă nu, din beton armat. Pilonii pe
care sunt instalate liniile de 0.4 KV au 5 conductoare ( 3 conductoare pentru faze, zero şi conductorul
pentru iluminare). Pe unii piloni se instalează descărcătoare tubulare care servesc ca element de
protecţie a L.E.A. de la fulger. Descărcătoarele tubulare se instalează la trecerile peste drumuri şi căi
ferate, la începutul fiderilor pe al 6 pilon de staţie electrică.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Linia electrică, reprezentând ansamblul elementelor prin care se asigură transferul de energie între sursă şi
elementul alimentat, distribuţia în diferite direcţii, închiderea/deschiderea circuitului (într-o secvenţă
prestabilită), protecţia circuitului (receptor şi linie), măsurarea parametrilor electrici, conţine:
- conductoare (izolate)/cabluri/bare;
- dispozitive de conexiune (doze de ramificaţie, cutii de derivaţie, borne), care realizează un contact fix;
- elemente de cablare, fixare şi/sau protecţie faţă de mediu (tuburi, ţevi), cu accesoriile aferente;
- aparate de comutaţie, destinate manevrelor de închidere-deschidere a circuitelor;
- aparate de protecţie împotriva supracurenţilor, destinate atât elementului alimentat cât şi celorlalte
elemente de pe linie;
- aparate de măsură, comandă şi supraveghere.
Aparate de comutaţie mecanice
Aparatele electrice sunt mecanisme (sisteme elctromecanice) parcurse de curent care au rolul de a masura,
regla, modifica şi semnaliza parametrii acestuia.
După rolul pe care îl îndeplinesc în instalaţia electrică se deosebesc:
 aparate de măsurat mărimi electrice fie prin citire directă, fie prin înregistrare (ampermetre,
voltmetre, wattmetre, contoare de energie activă, contoare de energie reactivă, cosfimetre, frecvenţmetre);
 aparate de protecţie, care sesizează modificările parametrilor electrici şi în cazul în care
acestea depăşesc valorile periculoase pentru instalaţie acţionează pentru a evita avaria, de regulă scoţând-o
de sub tensiune (siguranţe fuzibile, relee electromagnetice, relee termice etc.);
 aparate de semnalizare, care pun în evidenţă prin semnale optice şi acustice starea de repaus,
de funcţionare normală şi mai ales anormală a unor instalaţii electri-ce (lămpi de semnalizare, sonerii, hupe
etc.);
 aparate de conectare, de a închide şi deschide circuitele, fie manual, fie au-tomat
(întreruptoare, comutatoare, separatoare, contactoare etc.)
Aparate cu funcţii specifice
O mare parte din aparatele de comutaţie sunt destinate să realizeze sarcini specifice în circuitele de
distribuţie, fiecare aparat prezentând anumite particularităţi de func-ţionare.
a. Separatorul se caracterizează prin:
- închidere şi deschidere manuală, cu viteză dependentă de operator;
- două poziţii de repaus (închis, deschis);
- în poziţia deschis, evidenţiabilă în mod clar (fie vizibil, fie prin dispozitive de semnalizare), realizează o
distanţă de izolare corespunzătoare, care asigură protecţia personalului la intervenţia în instalaţia din aval;
- nu poate fi manevrat în sarcină, ci numai în gol (stabilirea şi întreruperea curentului de sarcină se
realizează de către alte aparate din circuit);
- realizează funcţia de separare;
Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 - suportă timp nelimitat curenţii normali şi, pentru scurt timp (precizat), curenţi de suprasarcină şi de
scurtcircuit, până la eliminarea acestora de către aparate specializate din circuit.
b. Întreruptorul (separator de sarcină) este caracterizat prin:
- închidere şi deschidere manuală, în general cu viteză independentă de operator;
- două poziţii de repaus (închis, deschis);
- suportă şi întrerupe curenţi normali, inclusiv curenţi de suprasarcină; poate fi manevrat în sarcină;
- suportă, un timp specificat, curenţi de scurtcircuit, până la eliminarea acesto-ra de către alte aparate
specializate înseriate în circuit;
- realizează funcţiile de comutaţie funcţională (într-un domeniu limitat de cu-renţi) şi separare.
c. Întreruptorul de putere (disjunctor) are drept particularităţi:
- închidere manuală sau prin acumulare de energie într-un resort, cu viteză independentă de operator (de
exemplu, cu ajutorul unui motor);
- două poziţii de repaus (închis, deschis); menţinerea în poziţia închis se realizează printr-un mecanism cu
zăvor (clichet);
- deschidere voită (ca urmare a comenzii operatorului (manuală sau electromagnetică, locală sau de la
distanţă) sau automată, în caz de supracurenţi (la comanda unor aparate de protecţie – declanşatoare –
încorporate);
- prin echipare cu declanşatoare, îndeplineşte simultan funcţiile de comutaţie de putere şi de protecţie;
- poate fi conceput să realizeze şi funcţia de separare;
- stabileşte şi întrerupe curenţi normali, inclusiv curenţi de suprasarcină; între-rupe curenţi de scurtcircuit;
- suportă, un timp specificat, curenţi de scurtcircuit, până la eliminarea acestora de către aparatul
respectiv;
- număr posibil de manevre (în gol şi în sarcină normală) relativ redus, datorită construcţiei mecanice.

Întreruptoare de înaltă tensiune

Dintre aparatele de comutaţie întreruptorul de înaltă tensiune este cel mai important aparat, atît din punct
de vedere constructiv şi funcţional, cît şi din punct de vedere al costului. Întreruptorul de înaltă tensiune se
poate defini ca un aparat destinat închiderii şi deschiderii circuitelor electrice cînd acestea sînt parcurse, fie
de curenţi normali de lucru, fie de curenţi anormali cum sînt cei de suprasarcină sau de scurtcircuit.
Funcţiunea cea mai importantă a unui întreruptor, deşi nu cea mai frecventă, este deschiderea automată a
circuitelor electrice în momentul apariţiei scurtcircuitelor. Importanţa acestei funcţiuni constă în faptul că,
în acest mod, se asigură întreruperea porţiunii de reţea defectă într-un timp cît mai scurt, preveninduse
avarierea şi distrugerea echipamentului electric datorită curenţilor de scurtcircuit. Şi întrucît această
funcţiune solicită cel mai mult întreruptorul, constructiv, el se realizează şi se dimensionează astfel ca să o
poată îndeplini cît mai bine şi cît mai rapid.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Întreruperea curenţilor alternativi poate fi realizată principial în două moduri:
a) întrerupere prin întroducerea în serie cu circuitul a unei rezistenţe crescînd progresiv (sau mărirea
rezistenţei circuitului) pînă la valoarea care anulează curentul, metoda folosită şi la întreruperea circuitelor
de curent continuu;
b) întrerupere folosind momentul trecerii naturale a curentului prin zero, prin acţionare în sensul măririi
rigidităţii dielectrice a spaţiului dintre contactele deschise, pentru a impiedica reaprinderea arcului electric.
Marea majoritate a întreruptoarelor de înaltă tensiune folosesc pentru întreruperea curentului cea de-a doua
metodă. Problema principală a acestor întreruptoare o reprezintă stingerea arcului electric ce se formează
între contacte, pe cît posibil, la prima trecere a curentului prin zero.
Întradevăr, dacă se realizează condiţii ideale de întrerupere, adică dacă se întrerupe circuitul în momentul
trecerii naturale a curentului prin zero, energia produsă de arc este teoretic nulă. În timp ce în celelalte
cazuri ea poate să atingă valori extrem de mari. Progresele considerabile obţinute în ultimii ani în
construcţia întreruptoarelor pentru tensiuni şi puteri foarte mari se datoresc, în primul rînd, faptului că a
fost posibil să se reducă mult energia dezvoltată de arc la întreruperea curentului, micşorînd durata lui şi
menţinînd tensiunea sa cît mai redusă posibil pînă în momentul stîngerii. Întreruperea unui curent şi
stingerea arcului în curent alternativ se realizează prin formarea unei rigidităţi dielectrice suficiente a
spaţiului dintre contacte, imediate după deschiderea lor, pentru a impiedica reaprinderea arcului electric
după trecerea curentului prin zero. La toate întreruptoarele moderne, această rigiditate dielectrică se obţine
provocînd formarea între contacte a unui violent curent de gaze: vapori de ulei, aer sau alte gaze. Modul de
formare a acestui curent de gaze depinde de principiul de funcţionare şi de mediul în care are loc stingerea
arcului.
0 clasificare a întreruptoarelor după mediul de stingere poate fi următoarea:
— întreruptoare cu mediu de stingere gazos: cu aer comprimat, cu hexafluorură de sulf;
— întreruptoare cu mediu de stingere lichid: cu ulei, cu apă şi glicol;
— întreruptoare cu mediu de stingere solid: cu material solid gaze-generator;
— întreruptoare cu vid.
La unele tipuri de întreruptoare denumite cu autosuflaj (întreruptoare cu ulei, cu autogenerare de gaze etc.)
gazele necesare deionizării arcului sînt produse de arcul electric, deci cantitatea de gaze dezvoltate este
dependentă de intensitatea curentului care trece prin arc.
Vitezele de scurgere ale acestor gaze sînt determinate de legile mecanicii fluidelor, dar nu sînt singurele
care influenţează regenerarea rigidităţii dielectrice a spaţiului dintre contacte. Întradevăr, şi alţi factori cum
ar fi: natura gazului, presiunea lui, drumul parcurs de arcul electric, forma contactelor, numărul de locuri
de rupere etc. pot juca un rol important în această privinţă.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Aceste tipuri de întreruptoare prezintă dezavantajul că în anumite situaţii, puţin frecvente, funcţionarea lor
nu este sigură. De exemplu, în timpul întreruperii unui curent de mică intensitate din anumite motive
(scurtcircuit, suprasarcină etc.), poate aparea o creştere a curentului electric prin întreruptor.
0 astfel de creştere bruscă a curentului în timpul operaţiei de declanşare a unui întreruptor, timp în care
presiunea gazului care provoaca stingerea arcului este produsă de arcul însuşi, este periculoasă, întrucît
coloana arcului corespunzătoare curentului iniţial slab prezintă o rezistenţă mare pentru curentul de
scurtcircuit, iar energia dezvoltată de arcul electric capătă o valoare excesivă şi poate provoca chiar
explozia camerei de stingere.
La întreruptoarele cu aer comprimat, cantitatea de aer necesară stingerii arcului electric provine de la o
sursă exterioară, astfel că întreruptoarele au aceeaşi putere de rupere, în orice moment, pentru curenţi de
orice intensitate.
Din aceasta cauză, la aceste întreruptoare la întreruperea curenţilor mici stingerea arcului electric poate
avea loc înainte de trecerea naturală a curentului prin zero, ceea ce dă naştere la supratensiuni.
În cele ce urmează se fac cîteva clasificări ale întreruptoarelor în funcţie de diferite criterii.
Dupa felul instalaţiei:
— întreruptoare pentru instalaţii interioare;
— întreruptoare pentru instalaţii exterioare; După nivelul izolaţiei întreruptoarelor de exterior:
— întreruptoare cu izolaţie normală;
— întreruptoare cu izolaţie întărită pentru regiuni cu poluare intensă.
După dispozitivul de acţionare:
— întreruptoare cu dispozitiv de acţionare comun pentru toate trei faze;
— întreruptoare cu dispozitiv de acţionare separat pentru fiecare fază. Dispozitivul de acţionare poate fi
executat sub formă de mecanism separat sau sub formă de mecanism fixat în întrruptor şi formînd un
întreg cu acesta.

Caracteristicele întreruptoarelor

Principalele caracteristici ale unui întreruptor, stabilite cu ajutorul standardelor şi recomandărilor CEI, sînt
următoarele.
a. Tensiunea nominală este valoarea standardizată cea mai mare a tensiunii la care este destinat să lucreze
întreruptorul un timp îndelungat.
b. Nivelul de izolaţie nominal sau nivelul de ţinere nominal este caracterizat prin valorile tensiunilor de
ţinere nominale la impuls şi la frecvenţă industrială.
c. Frecventă nominală a întreruptorului este identică cu frecvenţa nominală a reţelei în care va funcţiona
întreruptorul. La not în ţară această frecvenţă este 50 Hz.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 d. Curentul nominal este valoarea standardizată a curentului sub care întreruptorul poate funcţiona în regim
permanent fără ca limitele admisibile de încălzire să fie depăşite.
e. Capacitatea de rupere nominală este cea mai importantă caracteristică a întreruptorului şi se defineşte
prin cel mai mare curent de scurtcircuit pe care întreruptorul trebuie să-1 întrerupă în condiţii specificate
privind tensiunea de restabilire şi tensiunea tranzitorie de restabilire.
Întreruptoare cu aer comprimat
În comparaţie cu întreruptoarele cu ulei mult sau chiar cu cele cu ulei puţin, întreruptorul cu aer comprimat
oferă următoarele avantaje menţionate mai jos:
a. Siguranţă bună în exploatare prin evitarea incendiilor şi exploziilor.
b. Aerul comprimat se obţine relativ uşor şi este în acelaşi timp şi un bun izolant. În comparaţie cu uleiul, a
cărui rigiditate dielectrică scade după fiecare declanşare a întreruptorului, aerul comprimat prezintă
avantajul că îşi menţine neschimbată rigiditatea dielectrică.
c. Stingerea rapidă a arcului electric este asigurată independent de valoarea curentului de rupere. Viteza de
deionizare a spaţiului dintre contacte este aceeaşi şi la curenţi mici (capacitivi sau inductivi) şi la curenţi
mari de rupere. Durata de declanşare este sigură şi precisă.
d. Uzura redusă a contactelor întreruptorului cu aer comprimat, deoarece contactele sînt în permanenţă
spălate şi răcite de aerul proaspăt, a cărui presiune este independentă de valoarea curentului întrerupt,
depinde numai de rezervorul special afectat.
e. Greutatea redusă a întreruptorului. Piesele aflate în mişcare au greutăţi reduse şi se deplasează pe
distanţe scurte. Durata unei declanşări este mult redusă, ceea ce reprezintă un avantaj.
f. Faptul că energia dezvoltată de arc în timpul ruperii poate fi menţinută la o valoare redusă şi că stingerea
se produce într-un mediu meren proaspăt şi lipsit de produsele de descompunere ale uleiului, dă garanţia că
procesul de declanşare se va desfăşura mereu în aceleaşi condiţii favorabile, ceea ce permite întreruptorului
cu aer comprimat să execute 25—35 de declanşări succesive chiar în cazul curenţilor de scurtcircuit.
g. Întreţinere uşoară. Lipsa uleiului elimină o serie de operaţii de întreţinere pe care le necesită
întreruptoarele cu ulei mult sau cu ulei puţin.
h. Folosirea aerului comprimat atît pentru stingerea arcului electric cît şi pentru acţionarea întreruptorului.
Odată cu creşterea puterii de rupere, acţionarea manuală a întreruptoarelor devenind din ce în ce mai dificil
de realizat, s-a trecut la acţionarea electrică. La întreruptoarele mari, masele mari ce trebuie acţionate
necesită instalaţii de alimentare cu energie electrică de putere mare (baterii de acumulatoare).În cazul
instalaţiilor exterioare, distanţele întreruptor — baterie fiind mari şi tensiunea acestora destul de mică, este
nevoie de cabluri de secţiune mare, deci costisitoare. Acţionarea pneumatică comportînd o instalaţie de
producere a aerului comprimat (grupuri compresoare, butelii de aer comprimat) a înlocuit treptat
acţionarea electrică, mai ales în cazul întreruptoarelor ce folosesc drept mediu de stingere aerul comprimat.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 i. Permite realizarea unei serii unitare de întreruptoare pe principiul modulului. Camerele de stingere
realizate au o putere de rupere limitată.
j. Permite exploatarea întreruptoarelor în sală comună. Acest avantaj apare evident în comparaţie cu
întreruptoarele cu ulei mult, pentru care prescripţiile prevăd necesitatea instalării lor în celule, cu
orientarea direcţiei de explozie spre exterior. Întreruptoarele cu aer comprimat nu prezintă pericolul de
explozie şi deci se pot monta în sali comune cu restul instalaţiei.
Principalele dezavantaje ale întreruptoarelor cu aer comprimat sînt menţionate în cele ce urmează.
a. Necesită o instalaţie de producere a aerului comprimat formată din grupuri compresoare cu funcţionare
automată, rezervoare, reţea de conducte de distribuţie etc. Această instalaţie este relativ costisitoare şi nu
este recomandabilă decît în cazul centralelor electrice şi a staţiilor cu un număr mare de întreruptoare.
Construcţia relativ complicată a întreruptorului. Întradevăr, piesele în mişcare şi alimentarea cu aer
comprimat la o presiune între 10—25 at comportă folosirea unor subansambluri cu prelucrări de mare
precizie.
c. Costul relativ ridicat. Ca urmare a gradului de precizie în prelucrare şi a instalaţiei anexe pentru
producerea aerului comprimat costul acestui întreruptor revine mai ridicat în comparaţie cu al altor tipuri
de întreruptoare.
În prezent, prin îmbunatăţiri constructive şi ca urmare a experienţei de exploatare, s-au realizat
întreruptoare cu aer comprimat care realizează următorii parametri:
— puterea de rupere 400 -60000 MVA
— tensiunea nominală 3 - 750 kV
— curentul nominal 400 - 6000 A
— presiunea aerului comprimat 10 - 40 at.
Întreruptoarele pneumatice folosesc aerul comprimat ca mediu de stingere a arcului electric. Stingerea se
realizează prin debitarea unui jet de aer comprimat în zona de ardere a arcului electric. Sursa de aer
comprimat reprezintă o instalaţie separată, situată în apropierea întreruptoarelor şi asigură producerea,
înmagazinarea şi distribuţia aerului comprimat.
Fluxul de aer comprimat, avînd o anumită presiune atacă coloana arcului electric longitudinal sau
transversal, îndepărtînd particulele de aer încalzite şi ionizate din zona arcului electric şi înlocuindu-le cu
alte particule de aer rece, proaspăt. Ca urmare, spaţiul dintre contacte este răcit intens şi deionizat rapid şi
la trecerea curentului prin zero atinge o temperatură de circa 2000°K.
La întreruptoarele cu aer comprimat, elementele care influenţează în mod hotărîtor procesul de stingere a
arcului electric sînt:
— presiunea şi viteza de scurgere a aerului comprimat;
— frecvenţa proprie a circuitului;
— distanţa dintre contacte;

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 — secţiunea ajutajului de evacuare;
orientarea jetului de aer comprimat în raport cu arcul.
În funcţie de varianta de dispozitiv de stingere a arcului electric şi de procedeul asigurării spaţiului izolant
între contacte în starea declanşată, întreruptoarele pneumatice se împart în patru grupe:
1. întreruptoare cu umplere temporară cu aer a camerelor de stingere şi cu separatoare;
2. îutreruptoare cu umplere temporară cu aer a camerelor de stingere, fără separatoare;
3. întreruptoare cu umplere permanentă cu aer, cu cuvă;
4. întreruptoare cu umplere permanentă cu aer, tip coloană.

Întreruptoare cu vid
Sînt tipuri de întreruptoare puţin folosite, dar cărora a început în ultimul timp să li se acorde multă atenţie.
Caracteristic acestor întreruptoare este faptul că sistemul de contacte se află într-un vid înaintat (lO-5—lO-
6 mmHg). Principalele avantaje ale acestor întreruptoare sînt:
— cursa foarte mică a contactelor mobile (cîţiva milimetri);
— acţionarea rapidă,
— absenţa poluării, a pericolului de explozie sau incendiu;
— posibilitatea de a funcţiona la un larg diapazon de temperaturi ale mediul ambiant;
— volum şi greutate mică;
— stingere rapidă a arcului electric;
— funcţionare îndelungată fără reparaţii şi revizii.
Printre dezavantaje se numără intensitatea relativ mică a curenţilor întrerupţi, care nu trebuie să depăşească
4000—6000 A. Cu creşterea curentului nominal de rupere scade brusc numărul deconectărilor admisibile.
Curentul nominal al întreruptorului este condiţional de construcţia camerei cu vid şi, de obicei, nu
depăşeşte 600—1000 A. Prin folosirea unor contacte în paralel cu camera de stingere se poate mări
valoarea acestui curent nominal.
În ceea ce priveşte tensiunea, camerele de stingere cu vid se realizează pentru tensiuni de la 3 pînă la 35
kV.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Curentul nominal relativ mic, precum şi tensiunile nominale de asemenea destul de mici au dus la folosirea
acestor tipuri mai mult că separatoare de sarcină, ajungîndu-se pînă la tensiuni de 500 kV.
Montarea şi punerea în funcţiune şi întreţinerea întreruptoarelor
Montarea, punerea în funcţiune şi revizia întreruptoarelor sînt operaţii de care depinde în foarte mare
măsură funcţionarea ulterioară a aparatului şi prin urmare ele trebuie executate cu multă atenţie şi
responsabilitate responsabilitate de către personalul tehnic. Deşi orice întreruptor ce trebuie instalat într-o
reţea electrică este supus acestor operaţii, este destul de greu de precizat reguli generale pentru efectuarea
lor. În special, montarea şi punerea în funcţiune a unui întreruptor diferă de la un tip constructiv la altul, de
la o firmă constructoare la alta. Întreţinerea întreruptoarelor, în schimb, comportă multe aspecte comune
mai ales sub aspectul organizării ei. Este vorba de revizii care se fac după aceleaşi reguli la marea
majoritate a întreruptoarelor. Astfel există revizii planificate care se execută periodic cu scopul de a
elimina şi mal ales a preveni anumite defecţiuni apărute în timpul exploatării, de a constata starea tehnică a
întreruptorului şi gradul de uzură a pieselor componente. În afară de reviziile planificate există şi revizii
neplanificate ce se execută ori de cîte ori se constată o funcţionare anormală a întreruptorului.
Întreţinerea întreruptorului constă şi într-o serie de verificări periodice, fără scoaterea de sub tensiune a
acestuia, prin care se constată buna funcţionare a subansamblelor şi a întreruptorului în general.
Cu toate acestea, operaţiile efective de întreţinere diferă de la un întreruptor la altul în funcţie de tipul
consrtuctiv şi ele se execvtă; de asemenea, după instrucţiunile elaborate de fabrica constmctoare.
În cele ce urmează vor fi prezentate cîteva din instrucţiunile privitoare la montarea, punerea în funcţiune şi
întreţinerea unor întreruptoare de construcţie romînească şi străină.
Montarea şi punerea în funcţiune
a. Întreruptoarele de interior trebuie montate în încăperi ce trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
să fie curate, uscate şi mai ales ferite de praf şi umeazeală. Montarea lor în celulă se face în funcţie de felul
cum sînt livrate. Dacă se livrează cu mecanismul de acţionare cuplat şi întregul ansamblu montat pe un
cărucior, atunci se introduce aparatul pe fundaţia pregătită, se fixează, după care se fac racordurile de aer
comprimat şi electrice. În cazul în care întreruptorul este livrat separat de mecanismul de acţionare şi fără
căiucior, atunci întreruptorul se montează pe un stelaj metalic în poziţie verticală. După fixarea cadrului
aparatului şi verificarea verticalităţii lui se trece la verificarea axului principal. Acesta trebuie să se
rotească fără frecări (înainte de verificare se desfac piuliţele de tensionare a arcurilor pentru a lăsa axul
liber). Prin corectarea strîngerii cadrului pe stelajul mecanic se pot elimina eventualele frecări. Urmează
verificarea amortizorului cu ulei care trebuie să funcţioneze fără blocări. În caz contrar, se demontează şi
se verifică.
Aparate integrate, cu funcţii multiple
Soluţiile practice sunt:
a. separator + siguranţe încorporate (siguranţe fuzibile pe fiecare pol);

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 b. întreruptor - separator;
c. întreruptor + siguranţe încorporate;
d. întreruptor de putere (disjunctor) - contactor;
e. întreruptor de putere (disjunctor) - contactor - separator;
f. demaror (starter) – ansamblu de aparate care asigură pornirea şi oprirea unui motor, precum şi protecţia
acestuia în caz de suprasarcină.
Relee şi declanşatoare. Principiul de funcţionare
Releele şi declanşatoarele pot fi încadrate în categoria aparatelor de comandă, care, controlând o anumită
mărime din circuitele electrice în care sunt inserate, pot îndeplini atât funcţii de protecţie cât şi funcţii de
automatizare.
Termenul «releu» provine de la cuvintul francez «relayer», ceea ce înseamnă «a înlocui, a substitui».
Releul este un dispozitiv care reacţionează la modificarea parametrilor unui proces fizic (temperatură,
presiune, curent, flux luminos etc.). Atunci cînd parametrul atinge valoarea prestabilită, releul efectuează o
acţionare prin salt a mecanismului de execuţie, această schimbare a stării mecanismului fiind reversibilă.
Dacă pentru funcţionarea releului se utilizează electricitatea, el este numit releu electric.
Releul este un dispozitiv cu prag, adică el acţionează la depăşirea de către semnalul de comandă a unui
anumit nivel.
Un releu/declanşator constă în principiu din două componente. Organul de detecţie este sensibilizat de
mărimea electrică din circuitul supravegheat şi, în condiţii prestabilite pentru mărimea urmărită, face să
intre în acţiune organul de execuţie.
Releul electric este un aparat destinat să producă modificări predeterminate în unul sau mai multe circuite
"de ieşire", ca urmare a realizării anumitor condiţii în circuitul "de intrare" căruia îi este afectat. Releul
realizează închiderea sau deschiderea anumitor circuite prin intermediul contactelor lui, care sunt înseriate
în aceste circuite (de exemplu, circuitul de comandă al unui aparat de comutaţie). Asemenea dispozitive
sunt realizate ca aparate independente. Releele de protecţie pot fi asociate cu aparate de comutaţie
mecanică în circuitele de putere (uzual, cu contactoare). În schemele de comandă, releele realizează
comutaţia "tot sau nimic" în circuitele altor aparate.
Declanşatorul, asociat totdeauna cu un aparat mecanic de comutaţie, este un dispozitiv legat mecanic cu
aparatul respectiv, realizând eliberarea organelor mecanice de reţinere (zăvorâre) şi permiţând efectuarea
manevrei de închidere. Uzual, declanşa-toarele sunt încorporate în întreruptoarele de putere (disjunctoare).
Releele/declanşatoarele se pot grupa în :
- relee/declanşatoare de protecţie, mărimea supravegheată putând fi curentul sau tensiunea din circuite ;
- relee de automatizare.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Marea majoritate a releelor/declanşatoarelor sunt aparate de amplitudine, care acţionează la atingerea unui
anumit prag fie prin valori crescătoare (aparate de maximum), fie prin valori descrescătoare (aparate de
minimum).
Conform principiului de funcţionare, releele şi declanşatoarele pot fi construite ca aparate termice,
electromagnetice sau electronice.
Aparate de protecţie la suprasarcină
Protecţia la suprasarcină se realizează practic prin:
- relee sau declanşatoare termice convenţionale sau dispozitive electronice, aso-ciate cu sau încorporate în
aparate de comutaţie ;
- prin siguranţe fuzibile alese în mod convenabil, în anumite circuite.
Aparate de protecţie împotriva scurtcircuitelor
Protecţia împotriva scurtcircuitelor se obţine cu ajutorul siguranţelor fuzibile sau al disjunctoarelor. În
cazul disjunctoarelor, detectarea scurtcircuitului şi comanda de deschidere a aparatului sunt asigurate de
către declanşatoarele electromagnetice încorporate.
Siguranţele fuzibile prezintă următoarele avantaje:
- au o construcţie simplă şi un cost scăzut;
- au efect limitator, întrerupând curentul de scurtcircuit înainte ca acesta să atingă valoarea maximă
- îndeplinesc şi un rol de separator, patronul cu elementul fuzibil fiind amovibil.
Ca dezavantaje ale siguranţelor fuzibile se menţionează:
- necesitatea înlocuirii patronului cu element fuzibil la fiecare defect,
- „îmbătrânirea” termică a elementului fuzibil,
- posibilitatea întreruperii unei singure faze, producând funcţionarea motoarelor în două faze şi, deci,
suprasarcini ale acestora;
- imposibilitatea unui reglaj al curentului de acţionare, realizându-se o protecţie „brută”;
- curenţi nominali limitaţi în mod frecvent la 630 A.
Avându-se în vedere avantajele prezentate, precum şi faptul că o protecţie „brută” este suficientă în
reţele, siguranţele sunt folosite în majoritatea instalţiilor existente, în porţiunile de reţea cu curenţi de
sarcină până la 630 A, în special dacă curenţii de scurtcircuit sunt mari, iar suprasarcinile sunt rare.
Transformatorul de tensiune.
Transformatorul de tensiune trifazat antirezonanţă de tipul AMI-35 UHL1 cu tensiune primară de 35 kV.
El este destinat pentru a elabora un semnal de măsură informativ pentru aparatele electrice de măsură şi a
circuitelor de protecţie şi semnalizare, precum şi controlul izolaţiei în locurile unde legarea la pămînt este
neefectivă. Transformatorul este destinat pentru lucrările la aer liber. Racirea sa se efectuează prin ulei.
Date caracreristice de bază
Tensiune nominală, kV:

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 - înfăşurarea primară 35,0
- înfăşurarea secundară de bază 0,1
- înfăşurarea secundară suplimentară 0,1
Condiţiile de lucru a transformatorului
- tensiunea de alimentare 80-120 % U nom
- frecvenţa curentului alternativ 50±0,5 Hz
- puterea activ-inductivă a sarcinii
la coeficientul de putere 0.8 0.25÷1.0 S nom
- temperatura aerului înconjurător -60 ÷ +40 0C
- înălţimea instalaţiei deasupra
nivelului mării 1000 m

Clasele de precizie şi puterile trifazate nominale corespunzătoare (S nom) înfăşurării secundare de bază (BA)
la determinarea tensiunii sunt arătate în tabelul 1
Tabelul 1

Clasa de precizie Puterea trifazată nominală Snom cu sarcină

simetrică la intrări ab, bc, ca
0.5 360
1.0 500
3.0 1200

Puterea nominală trifazată la înfăşurarea secundară de bază (S nom) la determinarea tensiunilor de fază şi
sarcinilor simetrice la intrările ao, bo,co în clasa de precizie 3 240 VA
Puterea nominală trifazată la înfăşurarea secundară suplimentară (S nom)
în clasa de precizie 3 80VA
Puterile limită a înfăşurărilor:
Primare 2000 VA
Secundare de bază 1900 VA
Secundare suplimentară 100 VA
Transformatorul menţine scurtcircuitarea unei faze la pămîntfîrî limită îndelungată.
Transformatorul nu intră în rezonanţă cu oricare alt dispozitiv inclusiv şinele care nu se află sub sarcină
(tensiune).
Transformatorul menţine mărirea tensiunii.
Alegerea automatelor , care sunt instalate în circuitele secundare, trebuie de determinat în conformitate cu
curentul de scurtcircuit care este arătat în tabelul 2
Tabelul 2

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Scurtcircuitul între ieşiri Mărimea curentului de
scurtcircuit nu mai mare de, A
a-b, b-c, c-a 300
a-o, b-o, c-o 100
a-x 50

Transformatorul de curent
Transformatorul de curent de tipul TLM-10 este destinat pentru efectuarea lucrărilor de măsurare în
reţelele
electrice şi de alimentare a schemelor de protecţie prin relee.
Transformatoarele de tipul TLM-10 se fabrică în 2 variante după modul de înfăşurare (felul înfăşurărilor):
P/P şi 0.5/P.
Înfăşurarea cu indicele P sunt destinate pentru lucrările în schemele de protecţie şi automatică, dar cu
indicele ,,0.5” sunt destinate pentru efectuarea măsurărilor.
Transformatoarele de curent sunt fabricate şi date în expluatare în 2 variante şi după felul de amplasare a
înfăşurărilor secundare (transformatorul de curent de tipul TLM-10.1 şi TLM10.2).
Acest tip de transformator este interzis de expluatat in regiunile explozive, radioactive, şi în regiunile
gazelor agresive şi abur intensiv, care distrug izolaţia, precum şi în regiunile de praf care conduce curentul
electric.
Date tehnice
Tensiune nominală , kV 10
Curent primar nominal, A 20 *,50,100,150,200,300,400,600,800,1000,1500
Curent secundar nominal, A 5
Frecvenţa nominală, Hz 50,60

* - numai pentru transformatorul de tip TLM-10.2

Alte date tehnice sunt arătate în tabelul 1 şi 2

Tabelul 1

Varianta de Indicarea Destinaţia Clasa de precizie Sarcina

efectuare după înfăşurărilor înfăşurărilor secundară
înfăşurări nominală, VA
0.5/P 0.5 Măsurare 0.5 10
P Protecţie - 15
P/P P1 Protecţie 0.5 15
Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 P2 Protecţie 0.5 15

Tabelul 2

Curent primar nominal Rezistenţa termică timp de 4 Rezistenţa electrodinamică,

secunde, kA kA
20 0.66 7.0
50 2.45 17.6
10 4.85 35.2
150 6.25 52.0
200 8.75 52.0
300 16.0 100.0
400 16.0 100.0
600 20.0 100.0
800 20.0 100.0
1000 22.50 100.0
1500 22.50 100.0

5. Conducerea operativa
In caz de avarii in sistemul electroenergetic, solutionarea acestora se efectuiaza de catre “ personalul
operativ “. Pe prim plan se afla Dispecerul de serviciu care primeste soliciterea, i-a hotarirea optima pentru
solutionarea problemei si trimite cerinta catre Brigada de Deservire Operativa pe teren. Sarcina
electromontorului din aceasta brigada este: localizarea si izolarea avariilor, pregatind instalatiile pentru
intervenirea ulterioara a Distributiei Sectorului si punerea in functiune.
Functiile de baza a Brigazii Operative sunt:
1. Realizarea inlaturarii avariilor de nivel primar.
2. Realizarea manevrelor in retea, centrele de transformare, centrele de reflectare, centrele de
alimentare si substatii.
3. Realizarea manevrelor cu marimi electrice in instalatiile de distributie din Sector.
4. Realizarea deconectarilor si reluarilor de furnizare cu TI si TJ din dispozitia Dispecerului.
5. Colaborarea la realizarea intretinerii de corectare a instalatiilor.
6. Indeplinirea formalitatilor legate de lucrarile ce tin de competenta sa.

6.Tehnica securităţii la îndeplinirea lucrărilor de reparaţie.

Măsurile de protecţie a muncii pot fi grupate în două categorii şi anume măsuri organizatorice si măsuri
tehnice .

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Măsurile organizatorice au un rol general şi sînt valabile pentru toate instalaţiile
electroenergetice. Măsurile tehnice de protecţie a muncii sînt specifice fiecărui tip de instalaţie, ţinînd
cont de caracteristicile tehnico-funcţionale şi de condiţiile tehnice de exploatare ale fiecărei instalaţii. Din
măsurile organizatorice se desprind cîteva principii generale. Executarea lucrărilor de întreţinere, şi
reparaţie a instalaţiilor se face pe bază de autorizaţie de lucru, în acte sînt prevăzute toate elementele
necesare prevenirii şi evitării accidententelor de muncă. Admiterea la lucru se face numai de către
personalul de exploatare în competenţa căruia intră comanda operativă a instalaţiilor respective. Lucrările
se execută sub supravegherea unui conducător de lucrări nominalizat împreună cu echipa de lucru în
autorizaţia de lucru. Intreruperea lucrărilor, mutarea la un alt loc de munca sau terminarea lucrărilor se
consemnează în autorizaţia de lucru. Dreptul de emitere a autorizaţiilor de lucru este conferit numai
persoanelor din conducerea tehnico-operativă, care cunosc instalaţiile şi au competenţa de a prevedea
toate măsurile tehnice şi organizatorice necesare executării lucrărilor fără producerea unor accidente de
muncă. Personalul de exploatare are sarcina de a separa de instalaţia aflată în funcţiune, instalaţia la care
se face admiterea la lucru şi de a duce la indeplinire toate măsurile de protecţie a muncii prevăzute în
autorizaţia de lucru. Instalaţiile date în reparaţie trebuie astfel separate încît să nu fie posibilă repunerea
lor in funcţiune în mod accidental. În acest sens se utilizează dispozitive de închidere şi blocare a
elementelor de comandă şi acţionare, îngrădirea zonelor separate pentru lucrări, montarea de tabliţe
avertizoare. Pe cablurile instalaţiilor de alimentare cu energie electrică se monteaza scurtcircuitoare .
Sursele de energie electrică pentru iluminat şi alimentarea de acţionare a diferitor scule şi
dispozitive necesare lucrărilor, trebuie să fie de tensiune coborîtă (12 V) . Personalul trebuie sa fie
echipat cu echipamente de protecţie adecvate lucrărilor ce le efectueaza şi este obligat să utilizeze
mijloace de protecţie prevăzute de norme pentru lucrările respective (scule şi materiale izolante, manuşi
şi ochelari de protecţie, cască de protecţie, centură de siguranţă etc.). De asemenea, în efectuarea
manevrelor de exploatare trebuie respectate anumite reguli şi luate anumite precauţiuni.
Astfel manevrele se fac în baza instrucţiunilor tehnice interne de exploatare şi pe bază de foi de
manevră.
În executarea manevrei întotdeauna trebuie să existe în afara persoanei de execuţie o persoană, cu o
calificare superioară, de supraveghere. De asemenea, trebuie evitată circulaţia persoanelor sau staţionarea
acestora în locuri periculoase.
Pentru fiecare tip de instalaţie precum şi pentru fiecare gen de lucrări trebuie respectate toate
prevederile normelor de protecţie a muncii în instalaţiile electrice elaborate de Ministerul Energeticii.
Personalul de exploatare are obligaţia de serviciu de a controla instalaţiile din componenţa sa şi de a
sesiza toate situaţiile, care ar putea conduce la avarii, accidente sau incendii. Totodată, acest personal este
primul, care trebuie să intervină în alarmarea avariilor sau incendiilor şi în acordarea primului ajutor în
cazuri de accidente de muncă. Pentru aceasta, personalul trebuie să cunoască normele de protecţie a muncii

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 şi de prevenire a incendiilor specifice locului de muncă, funcţiei şi instalaţiei pe care o supraveghează .În
timpul exploatării, instalaţiile electrice trebuie să funcţioneze la parametrii pentru care au fost concepute şi
construite. Aceasta nu este posibil decât în condiţiile în care instalaţiile electrice sunt sub un permanent
control. Controlul este necesar, de-oarece, în timp, părţile componente ale unei instalaţii electrice se uzează
în mod natural.
În ţara noastră sunt elaborate Normele republicane de protecţie a muncii care cuprind cadrul general de
tehnică a securităţii muncii şi normele de igienă a muncii. Acestea sunt obligatorii pentru toate ministerele,
organele centrale ale administraţiei de stat, cooperatiste şi obteşti. Sub îndrumarea Ministerului Muncii
fiecare din aceste departamente au elaborat Norme departamentale de protecţie a muncii, obligatorii pentru
toate organizaţiile ce le au în subordine.
 Personalul care lucreză la instalaţiile electrice sub tensiune va folosi totdeauna mijloace
individuale de protecţie împotriva electrocutării şi a arcului electric. Acestea sunt:
 mijloace de protecţie izolante, care au drept scop protejarea omului prin izolarea
acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pamânt. Cele mai im-portante mijloace de acest
fel sunt: cleşti şi prăjini electroizolante (pentru a manipula siguranţele şi separatoarele din instalaţiile
electrice exterioare), scule cu mâner elec-troizolante, mănuşi, cizme, galoşi, covoare, preşuri şi platforme
electroizolante;
 indicatoare mobile de tensiune, pentru a verifica prezenţa sau lipsa tensiunii;
 garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ pentru protecţie îm-potriva
apariţiei tensiunii la locul de muncă (datorită conectărilor greşite, tensiunilor induse sau descărcărilor
capacitive);
 panouri, paravane, împrejmuiri şi semnalizări sau indicatoare mobile, fo-losite
pentru a delemita zonele protejate şi zonele de lucru;
 plăci avertizoare care au rol:
 de avertizare a pericolului pe care îl prezintă apropierea de elementele aflate sub
tensiune;
 de interzicere a unor acţiuni care ar putea duce la accidente;
 de siguranţă, prin care se aduce la cunoştinţă personalului executant că au fost luate
unele măsuri înainte de începerea lucrului şi se pot executa anumite manevre şi lucrări (cum ar fi ,,Scos de
sub tensiune”, ,,Lucraţi aici!”, ,,Legat la pământ” etc.);
 de informare cu privire la unele puncte de lucru (cum ar fi: ,,Folosiţi mănuşile de
protecţie”, ,,Lucraţi numai cu cască de protecţie”, ,,Folosiţi cen-tura de siguranţă” etc.).
De asemenea locurile de muncă pentru diferitele lucrări în instalaţiile electrice se vor afişa instrucţiuni
de protecţie a muncii, de acordarea primului ajutor în caz de electrocutare şi de prevenire şi stingere a
incendiilor.
Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

  Pentru scoaterea accidentatului de sub tensiune este necesar să se cunoască
următoarele:
 atingerea cu mâna a unui conductor aflat sub tensiune provoacă în
majoritatea cazurilor o contractare convulsivă a muschilor, în urma căreia degetele se trâng atât de tare,
încât mâinile nu pot fi desprinse de pe conductor;
 cel care intervine nu trebuie să vină în contact direct cu accidentatul
aflat sub tensiune;
 prima măsură care se întreprinde este scoaterea rapidă de sub tensiune a
părţii din instalaţie cu care accidentatul a venit în contact. Este necesar ca scoaterea de sub tensiune să fie
completată de măsuri ca:
 asigurarea securităţii accidentatului dacă acesta se află la înălţime;
 asigurarea unui iluminat corespunzător în locul unde s-a produs acci-
dentul, utilizând o altă sursă de energie;
 dacă deconectarea nu se poate realiza rapid, se îndepărtează accidentatul
din părţile aflate sub tensiune întrebuinţând materiale izolante bine uscate (o haină, un par, o funie, o
scândură etc.). Este interzisă utilizarea unor elemente metalice sau a unor materiale umede. De aceea se
interzice tragerea de picioare sau de haine dacă acestea nu sunt bine uscate.
 pentru tragerea accidentatului se pot utiliza mănuşi de cauciuc
electroizolant şi galoşi din acelaşi material;
 accidentatul se va plasa pe un material rău conductor (o pânză uscată, o
grămadă de haine uscate, o scândură etc.);
 pe cât posibil se recomandă a se acţiona cu o singură mână;
 la nevoie conductorul sub tensiune se poate tăia cu un topor cu coada
din lemn uscat. Pentru mai multă siguranţă, operatorul se echipează cu mănuşi şi galoşi din cauciuc;
 dacă accidentatul nu ş-a pierdut cunoştinţa, dar a stat un timp îndelungat
sub curent, trebuie să i se asigure o linişte perfectă până la venirea medicului şi apoi 2 – 3 ore trebuie să
stea sub observaţie;
 dacă accidentatul şi-a pierdut cunoştinţa, dar îşi păstrează respiraţia, va
fi în-tins comod. I se vor descheia hainele (cravata, cureaua, cordonul etc.) pentru a se crea un curent de
aer poraspăt, i se va da să miroase, amoniac şi i se va frecţiona corpul pentru a se încălzi. Medicul va fi
chemat de urgenţă. Dacă respiraţia este greuoie, i se va face repiraţie artificială;
 dacă lipsesc semnele de viaţă (respiraţie, bătăile de inimă, pusul)
accidentatul nu trebuie considerat decedat. I se va face imediat respiraţie artificială fără întreru-pere.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

  Regulile de efectuare a respiraţiei artificiale sunt următoarele:
 respiraţia artificială se aplică numai atunci când
accidentatul nu respiră deloc, sau când aceasta este foarte greuaie şi se înrăutăţeşte în timp;
 respiraţia artificială începe imediat după scoaterea de sub
tensiune şi continuă fără întrerupere până la obţinerea unui rezultat pozitiv sau până apar semnele de moar-
te reală (pete pe corp sau înţepenirea corpului);
 înainte de a se începe respiraţia artificială, accidentatul
este eliberat de hainele ce-i stingheresc respiraţia şi i se deschide gura (dacă este încleştată, i se introduce
între măsele o scândurică, o placă metalică, sau o coadă de lingură).
Respiraţia artificială poate fi efectuată în două feluri:
 prima metodă se aplică când cel ce efectuează respiraţia artificială este singur.
Accidentatul se aşează cu spatele în sus, cu capul pe o mână, cu faţa într-o parte, iar cealaltă mână de-a
lungul capului; sub obraz este bine să i se aşterne o pânză curată. Pe cât posibil trebuie să se scoată limba
fără a o ţine cu mâna. Persoana care acordă ajutorul se va aşeza în genunchi deasupra accidentatului, cu
faţa spre capul acestuia, în aşa fel încât coapsele accidentatului să se găsească între genunchii celui care
acordă ajutorul. Se aşează palmele pe spinarea accidentatului, pe coastele inferio-re, apucându-l lateral.
Numărând ,,un, doi, trei” corpul persoanei care dă ajutorul se va apleca treptat înainte în aşa fel încât
greutatea corpului să se sprijine pe mâinile întin-se, şi, în acest fel se vor apăsa coastele inferioare ale
accidentatului (expiraţie). Fără a dezlipi mâinile de pe spinarea accidentatului, persoana care dă ajutorul va
reveni brusc în poziţia iniţială (inspiraţie). După ce se va număra ,,patru, cinci, şase” persoa-na care dă
ajutorul se va apleca din nou cu greutatea corpului său pe mâinile întinse numărând ,,un, doi, trei” etc.;
 a doua metotă se foloseşte când ajutorul este dat de două persoane. Se aşează
accidentatul pe spate, punându-i-se sub omoplaţi un pachet de haine, în aşa fel încât capul sa-i atârne
înapoi. Trebuie să i se scoată limba şi sa i se menţină afară, trăgând-o în jos spre barbie.
Una din cele două persoane se aşează în genunchi lângă capul accidentatului, apu-cându-l de mâini
lângă coate şi se lasă încetişor pe părţile laterale ale pieptului acestuia (expiraţie). Numărând ,,un, doi şi
trei”, ridică mâinile accidentatului şi i le dă peste cap (inspiraţie). Numărând ,,patru, cinci, şase” apasă din
nou mâinile pe piept etc.
 Executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice se vor
face numai de către electricieni calificaţi. Electricienii care trebuie sa execute lucrări sub tensiune vor fi
autorizaţi, în mod special de conducerea întreprinderii.
Persoanele care deservesc instalaţiile electrice trebuie să îndeplinească următoare-le condiţii:
 să fie sănătoase din punct de vedere psihic;
 să nu sufere de boli, sau să aiba infirmităţi care i-ar putea stânjenii în activita-
tea lor;
Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

  să posede cunoştinţe profesionale şi de tehnică a securităţii muncii şi prevenire
şi stingere a incendiilor, corespunzătoare funcţiei ce o deţin;
 să cunoască procedeele de scoatere de sub tensiune a persoanelor electrocutate
şi să le poată acorda primul ajutor.
Pentru o bună însuşire a cunoştinţelor de tehnică a securităţii muncii, de prevenire şi stingere a
incendiilor, de scoatere de sub tensiune şi de acordare a primului ajutor, personalul muncitor este supus
următoarelor instructaje:
 instructajul introductiv general, care se efectuează la angajare (ca şi cu uce-nicii,
elevii şi studenţii la începutul practicii). Durata acestuia poate fi între 8 ore şi 2 zile în funcţie de specificul
întreprinderii. După instructaj, se face o verificare a cu-noştindelor de protecţie a muncii al cărei rezultat se
menţionează în fişa individuală de protecţie a muncii;
 instructajul la locul de muncă, care se efectuează la locul unde a fost reparti-zată
persoana nou încadrată (sau transferată). Durata instructajului va fi de cel puţin 8 ore. Verificarea
cunoştinţelor se face de către şeful ierarhic superior al celui care a făcut instructajul. Numa dacă acestea au
fost însuşite în mod corespunzător persoana este admisă la lucru;
 instructajul periodic care se efectuează la locul de muncă de către conducăto-rul
acestuia. Aceasta se efectuează la termenele fixate (o dată la 6 luni în funcţie de natura locului de muncă)
sau în următoarele cazuri:
 dacă lucrătorul a suferit un accident de muncă soldat cu incapacitate temporară;
 dacă lucrătorul a lipsit mai mult de 40 de zile de la ocul de muncă;
 când se modifică procesul tehnologic, condiţiile de muncă, când se in-rouc utilaje
şi tehnici noi;
 când s-au modificat Normele depertamentale de protecţie a muncii şi când se
execută lucrări speciale, diferite de cele pe care lucrătorii le execută în mod obişnuit.
Pentru protecţia personalului ce lucrează în instalaţiile energetice se acordă o atenţie
deosebită. Mijloacele tehnice de protecţie sunt un element foarte important în petrecerea lucrărilor de
întreţinere şi reparaţie a instalaţiilor energetice şi transmiterii energiei electrice pe L.E.A. şi L.E.C.
Formaţiunea de întreţinere operativă obligatoriu trebuie să aibă:
1. Prăjină electroizolantă operativă şi cleşti electroizolanţi pentru fiecare
tensiune reţelei deservite sau prăjină universală operativă electroizolantă. Ea se foloseşte pentru
lucrul operativ, măsurări ( controlarea izolaţiei şi legăturilor pe L.E.A. şi staţii electrice ) , instalarea
descărcătoarelor etc.
2. Prăjină operativă electroizolantă pentru tensiunea 110 – 500 KV, care
serveşte ca mijloc tehnic de protecţie în instalaţiile cu tensiunea specificată.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 3. Indicator de prezenţă a înaltei tensiuni mai mare de 1000 V (pentru fiecare
tensiune instalaţiei deservite), care se utilizează pentru constatarea prezenţei sau absenţei tensiunii.
4. Indicator de prezenţă a tensiuni până la 1000 V. Din acest mijloc tehnic de
protecţie face parte indicatorul joasei tensiuni.
5. Cleşti electroizolanţi pentru tensiunea până 1000 V, care se utilizează pentru
lucrul cu siguranţele fuzibile etc.
6. Mănuşi dielectrice. Ele sunt destinate la tensiunea mai mare de 1000 V, în
instalaţiile la această tensiune ele servesc ca mijloc tehnic de protecţie adăugător, iar în instalaţiile
până la 1000 V ca mijloc tehnic de bază.
7. Ochelari de protecţie, care se utilizează la schimbarea siguranţelor fuzibile, în
cazul dacă apare scânteie.
8. Curea de siguranţă, care este un mijloc tehnic de bază a montorilor la urcarea
pe pilon.
9. Caloşi dielectrici din cauciuc, care protejează personalul de la electrocutare
prin pas şi se utilizează la lucrările în instalaţie de distribuţie de interior (I.D.I.).
10. Indicatoare de avertizare, care se utilizează pentru a delimita teritoriul pe
care se duc lucrări de întreţinere sau reparaţie a instalaţiei energetice.
11. Scurtcircuitorul mobil, care serveşte pentru a face legătura cu pământul şi de
a nu permite personalului să cadă sub tensiune.
Mijloacele tehnice de protecţie au un rol foarte important de protejare a muncii omului în
instalaţiile energetice şi de aceea ele sunt expuse pe larg în „Normele de protecţie a muncii în
instalaţiile energetice” (N.P.M).
Măsurile organizatorice şi tehnice impuse la efectuarea lucrărilor în instalaţiile şi reţelele
energetice.
Măsurile organizatorice pentru întreţinerea siguranţei lucrărilor sunt
1. Emiterea autorizaţiilor de lucru şi dispoziţiilor.
2. Emiterea permisiunii pregătirii locului de muncă şi admiterea.
3. Admiterea la locul de muncă conform autorizaţiei.
4. Supravegherea în timpul lucrului.
5. Schimbarea la alt loc de muncă.
6. Întrerupere în timpul lucrului şi finisarea lui.
Autorizaţie de lucru este o însărcinare scrisă pe un blanc special pentru efectuarea lucrărilor
care conţine: măsurile dispuse pentru zonele de lucru, locul, ora începerii şi finisării, mijloacele
pentru securitatea lucrului, componenţa formaţiunii, răspunzătorul pentru securitatea lucrărilor.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 Dispoziţie este o însărcinare pentru efectuarea lucrărilor care conţine: măsurile dispuse pentru
efectuarea lucrărilor, locul, ora, mijloacele tehnicii securităţii şi componenţa formaţiunii, care va
efectua însărcinarea specificată. Dispoziţia poate fi emisă sub formă orală sau scrisă.
Răspunzătorii pentru securitatea lucrului sunt:
1. Emitorul autorizaţiei de lucru sau emitorul dispoziţiei.
2. Conducătorul de lucrări.
3. Emitorul permisiunii pentru pregătirea locului de muncă şi admiterea.
4. Persoana care pregăteşte locul de muncă.
5. Admitentul.
6. Şeful de lucrări.
7. Supraveghetorul.
8. Personalul formaţiunii.
Pentru pregătirea locului de muncă la lucrările cu deconectarea tensiunii trebuie să fie
respectate următoarele măsuri tehnice pentru întreţinerea siguranţei lucrărilor:
1. Se efectuează deconectările necesare şi se iau măsuri ce ţin de conectarea
instalaţiei de la sine.
2. Pe instalaţiile de comutaţie se atârnă indicatoarele de interzicere a comutării.
3. Se verifică lipsa tensiunii pe părţile care conduc curentul electric şi se face la
ele legătura cu pământul pentru protecţia personalului de la străpungerea curentului electric.
4. Se face legătura cu pământul (se montează scurtcircuitorul mobil).
5. Se atârnă indicatoarele de securitate şi preîntâmpinare pentru a delimita zona
de lucru.
Toate aceste reguli inginerul energetic trebuie să le cunoască la perfecţie pentru a putea
efectua orice lucrări în instalaţiile energetice fără a-şi pune viaţa în pericol.

7. Concluzie
1. Organizarea realizării planului investiţional pentru a.a. 2005-2010 în următoarele direcţii prioritare:
reducerea cheltuielilor şi resurselor energetice în procesul de producere, renovarea fondurilor fixe,
modernizarea proceselor tehnologice, majorarea gradului de fiabilitate în funcţionarea RE, extinderea
reţelelor electrice, crearea condiţiilor de muncă şi de odihnă a personalului de producere.
2. În cadru programului de renovare şi de îmbunătăţire a tehnologii de exploatare a PT, este oportun
pentru întreprindere, trecerea treptată la proiectarea şi construirea posturilor de tip nou pe piloni de beton
armat la înălţimi neaccesibile pentru personalul neautorizat (străin).

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 3. Având în vedere starea nesatisfăcătoare a reţelelor subterane a oraşul Chişinău se cere elaborarea unui
program, pe un termen mai îndelungat, de dezvoltare şi reconstrucţie a schemelor normale de alimentare
a consumatorilor urbani.
4. Formarea, pe baza canalelor telefonice şi informaţionale, a unui sistem automatizat de dirijare cu
procesul de exploatare a RE şi de furnizare a e.e.
5. În scopul diminuării cheltuielilor de producere, în viitor, ar fi convinabil, cumularea concomitentă
a personalului sectoarelor teritoriale la lucrările de exploatare şi de furnizare.

6. Dezvoltarea şi reînnoirea parcului de mecanisme şi autovehicule specializate în exploatarea RE şi

mai întîi, a autovehicolilor specializate, cum ar fi laboratoarele electrotehnice mobile, autoturnuri,
macarale şi altele.
7. În scopul evitării răspunderii materiale în instalaţiile de judecată faţă de consumatorii, care se
alimentează prin reţele străine, este necesară recesamântul lor şi reperfectarea contractelor cu ei.
8. În scopul diminuări pierderilor tehnologice şi comerciale în cei 3 ani apropiaţi se vor schimba circa
50000 contoare electrice de tipuri vechi cu noi.
9. Pentru evitarea lacunelor de perfectare a chitanţiilor lunare de câtre consumatori, îmbunătăţirii
evidenţei consumului lunar şi ridicării culturii de deservire a consumatorilor casnici, se va prelungi
implementarea programul automatizat de taxare a consumului lunar, cu depunerea în adresa
consumatorului casnic pentru achitare a facturii, completate la computator.

10. Având în vedere volumul imens de calcule, necesare pentru prezentarea în ANRE a indicatorilor de
calitate la furnizarea e.e. şi la determinarea consumului tehnologic a e.e. în RE, în a.a. 2005-2006 aceste
operaţiuni se vor programat şi trece pentru executarea lor automatizată la maşinile de calcul
(computatoare).
11. Prin formarea unor unice reţele informaţionale şi de teledirijare a instalaţiilor electrice între baza
centrală a întreprinderii, filialelor ei şi staţiunilor 110-35/10kV, PA şi PD, în următorii 5 ani se vor
întocmi programe de transmitere, în regim de tur-retur, a informaţiei operative despre decurgerea
procesului de furnizare a e.e. şi stării operative a IE.

12. În anii apropiaţi se vor efectua calculele curenţilor de scurtcircuit la pământ în conformitate cu
schema normală reală a reţelelor de 10kV şi, mai întâi, în reţelele de cablu cu restabilirea funcţionării
instalaţiilor de compensare (tratare) a curenţilor la pământ la toate staţiunile de 110-35/10kV. Se va
trece de la reglarea statică a curenţilor la pământ la cea dinamică-automatizată. Se vor monta bobine
de stingere adăugătoare conform calculilor.

În colaborare cu filiala Centru „Moldelectrica”, se vor lua măsuri pentru punerea în lucru a utilajului
de reglare a tensiunii de 10kV la staţiuni sub sarcină.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 13. În scopul reducerii radicale a timpului de staţionare a consumatorilor din motivul
deconectărilor avariate, majorări gradului de operativitate a personalului operativ în restabilirii
alimentării cu energie a consumatorilor, în filiala Centru, în ani apropiaţi, se va interveni la reutilarea
utilajului şi la extinderea reţelelor de telemecanică (teledirijare).

14. Introducerea în întreprindere a unui sistem de apreciere a randamentului şi calităţii de funcţionare a

RE, şi a personalului de exploatare prin coeficienţi cantitativi şi calitativi de evaluare, în baza
regulamentului de calitate la furnizare e.e., emis de ANRE în a.2003.
Sistemul energetic din Republica Moldova este în continuă dezvoltare. Este unul din cele mai
complicate sisteme, care are rolul de a acoperi necesităţile omului şi cu ajutorul căruia viaţa
omenirii pe pământ este cu mult mai uşoară, înlocuind munca omului cu diferite mecanisme
alimentate cu energie electrică.
Inginerul energetic este o persoană care-şi depune eforturile şi cunoştinţele acumulate pentru
acoperirea necesităţilor societăţii. Pentru pregătirea unui inginer de o calificare înaltă un rol foarte
mare îl joacă practica în producţie. În timpul acestei practici viitorul inginer ia cunoştinţe de
structura întreprinderii reţelelor electrice, de funcţiile subdiviziunilor ei, instalaţiile principale a
reţelelor electrice, organizarea instalării, întreţinerii şi reparaţiei lor, studiază aprofundat tehnica
securităţii şi susţine examenul pentru grupa a II sau III. Ia cunoştinţe de nivelul de automatizare a
proceselor de transport şi distribuţie a energiei electrice de o calitate înaltă, de problemele ce se
rezolvă în serviciul de dirijare automată şi de alte aspecte ale funcţionării întreprinderilor reţelelor
electrice.
Deci, în încheiere putem conclude că practica în producţie este prima uşă pe care viitorul inginer
energetic o deschide în acumularea cunoştinţelor, care vor fi foarte utile în procesul lucrului în
sistemul energetic al Republicii Moldova.

BIBLIOGRAFIE

1. Tehnicescoie obslujivanie, remont electrooborudovania. Sibichin I. Moscova 2003.

2. „Правила пользования и испытания защитных средств, применяемых в
электроустановках”. Editura „Атомиздат”. Moscova 1974. Издание шестое, переработанное.
3. „Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate pentru serviciul de furnizare a energiei
electrice la tarifele reglementate”. Aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al A.N.R.E.
nr. 90 din 13 martie 2003.
4. „Normele de protecţie a consumatorului”. Aprobat prin Hotărârea Guvernului R.M. nr. 514 din
23 aprilie 2002.
5. ,,Expluataţia i remont electrooborudovania electriceschih stanţii i setei”.Energhia Moscova 1975.

Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data

 6. „Mic dicţionar terminologic rus-român pentru personalul de întreţinere operativă a instalaţiilor
electrice (conducerea operativă)”. Chişinău 1991.

CUPRINS:

ÎNTRODUCERE.
1.Structura întreprinderii.
Cuprins
2.Caracteristica succintă a staţiilor de transformare de bază 330 kV şi 110 kV.
3.SchemaIntroducere......................................................................................................................................
unei staţii electrice 110/35/10 kV ,,Vatra”.
.... şi tipul echipamentului din staţiile 110/10 kV (întreruptoare, separatoare,
4.Destinaţia
1. Compartimentul
trasnformatoare de tensiune şi curent).
tehnologic.............................................................................................................
1.1 operativă.
5.Conducerea Analiza desenelor de execuţie şi a cerinţelor
tehnice...................................................................
6.Tehnica1.1.1
securităţii
Analizala îndeplinirea
cerinţelor tehnice lucrărilor de reparaţii.
. Precizia dimensională, de formă şi rugozitatea ...........................
1.1.2
7.Concluzie. Materialul
piesei ........................................................................................................................
BIBLIOGRAFIE.
1.2 Analiza sarcinii de
producţie .......................................................................................................
1.3 Analiza tehnologică a construcţiei
piesei ....................................................................................
1.3.1 Analiza
calitativă .......................................................................................................................
1.3.2 Analiza
cantitativă ...................................................................................................................
1.4Alegerea metodei de fabricare a
semifabricatului .......................................................................
1.4.1 Metodele posibile de
fabricare ................................................................................................
1.4.2 Metoda economic
acceptabilă .................................................................................................
1.5 Succesiunea fazelor tehnologice de prelucrare a suprafeţelor elementare ...............................
1.5.1 Succesiuni de faze tehnologice posibile ..................................................................................
1.5.2 Succesiuni de faze tehnologice adoptate .................................................................................
Mod Coala N Document Semnat Data
Elabora
1.6
Rusu V.
Elaborarea planului de operaţii şi Lit
a schemelorColi de
Coala
tVerificat instalare
Zaiţev A.
....................................................... Pag.
Conduc.
1.7 Adaosurile de prelucrare minimale ...........................................................................................
ModCoala ....
N. contr. Nr. document. Semnat. Data
Şef.cat.. 1.8 Evaluarea construcţiei semifabricatului ....................................................................................
 Pag.

ModCoala Nr. document. Semnat. Data