1)

Ferm convins de necesitatea acestei împăcat şi încredinţat că am fost pe Dumnezeu şi a conştiinţei tale, acum treci
Sfinte Taine, mergi şi te spovedeşte, dar deplin iertaţi. ca prin foc înaintea unui martor rânduit
nu ca şi când ar fi ceva inedit în viaţa ta de Dumnezeu, ca o dovadă a sincerităţii
sau o simplă tradiţie, ci susţinut de 3) Vor apărea ruşinea şi teama – nu te mărturisirii celei dintâi şi poate spre a o
credinţa sinceră că pentru tine, pierde cu firea! Pentru aceasta a fost desăvârşi pe aceea. Va fi o judecată, la
păcătosul, este singura cale spre instituită Taina Pocăinţei, să trezească în care ruşinea şi frica aduse de ea vor fi fără
mântuire. Şovăiala te ţine încă printre cei noi teama şi ruşinea, şi cu cât sunt mai nici o nădejde. Ruşinea şi frica de la
osândiţi şi lipsiţi de milostivirea lui mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Să spovedanie le îndepărtează pe acelea de
Dumnezeu. Dacă nu intri în acest spital, doreşti a te spovedi înseamnă să doreşti la judecată. Dacă nu vrei să le trăieşti pe
sufletul tău nu-şi va recăpăta sănătatea şi ruşine multă şi frică mare, căci cel ce acestea din urmă, atunci înghite paharul
vei rămâne aşa cum eşti: bolnav şi doreşte vindecarea nu ştie oare cât de celor dintâi. Pe lângă acest aspect, se
tulburat. Nu vei intra în împărăţia dureros este tratamentul? De bună întâmplă întotdeauna ca, potrivit cu
cerurilor decât prin uşa pocăinţei. seamă că ştie, însă o dată cu hotărârea de intensitatea trăirii lăuntrice a celui ce se
a se vindeca a luat-o şi pe cea de a suporta pocăieşte, să se reverse peste el
2) Încredinţarea aceasta lăuntrică naşte durerile, în nădejdea însănătoşirii. Şi tu, mângâierea la spovedanie. Acum
dorinţa de a merge la spovedanie. Fii când ai fost ros de sentimentul pocăinţei, Mântuitorul îşi îndeplineşte făgăduinţa,
încredinţat că nu mergi la un abator, ci la n-ai alergat oare la Dumnezeu, arătându-Se ca Cel ce mângâie şi
un izvor de tămăduiri şi binecuvântări. spunându-I: „Sunt gata să sufăr oricât, odihneşte pe osteniţi şi împovăraţi!
Acela care-şi zugrăveşte cât mai viu dar miluieşte-mă şi iartă-mă!?”. Ei bine, Pocăindu-ne din toată inima şi
roadele pe care le aduce spovedania, va acum ţi se întâmplă după voia ta. mărturisindu-ne curat, inima noastră va
arde de dorinţa unei cât mai dese afla adevărul acestor cuvinte prin propria
mărturisiri. Mergem la ea acoperiţi de Nu te scârbi din pricina ruşinii experienţă, nu numai prin credinţă.
rănile păcatului din cap până-n picioare
şi ieşim de la ea tămăduiţi, cu toate şi a fricii, pentru că sunt strâns 4) Ţinând în minte toate păcatele pe care
mădularele sănătoase, plini de viaţă, legate de spovedanie spre le-ai săvârşit şi întărindu-ţi hotărârea
întăriţi, cu simţământul că de aici înainte binele tău. Arzând în ele, te vei lăuntrică de a nu le mai repeta, adu-ţi
nu ne vom mai molipsi iar. Mergem aminte că stai înaintea Domnului Însuşi,
împovăraţi de jugul greu al tuturor întări duhovniceşte. Care-ţi primeşte mărturisirea; şi spune
păcatelor, care ne chinuie şi ne lipseşte de tot ce îţi împovărează conştiinţa, fără a
pacea sufletească. Ne întoarcem Te-ai lămurit în cuptorul pocăinţei – mai omite nimic. Dacă te-ai apropiat cu
bucuroşi, având parcă aripi, cu sufletul căleşte-te un pic! Atunci ai ars de unul dorinţa de a te umple de ruşine, atunci cu
singur mărturisindu-te înaintea lui siguranţă n-ai să te îndreptăţeşti, ci vei
arăta cât mai clar toate josnicele înclinaţii eşti de fapt, şi rostind cuvintele de
şi pofte păcătoase, hrănindu-ţi astfel dezlegare, să te dezlege pe tine şi nu pe
inima ta cea umilită. Să fii încredinţat că altcineva. Atunci când el rosteşte:
fiecare păcat mărturisit este „Domnul şi Dumnezeul nostru lisus
dezrădăcinat din inimă, iar orice păcat Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii
tăinuit şi nespovedit rămâne ascuns în ea, Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, şi
spre îndoita ta osândă, pentru că ai venit să-ţi lase ţie toate păcatele”, să nu rămână
cu o rană la Doctorul Care pe toate le în tine nimic din cele la care se referă
vindecă şi-ai plecat netămăduit. aceste cuvinte. Procedează înţelept acela
Ascunzând păcatul de duhovnic, ai închis care, dorind să se spovedească după o
rana cu forţă, fără părerea de rău că îţi îndelungă zăcere în noroiul păcatului,
păgubeşti şi-ţi chinui sufletul; în viaţa găseşte un prilej de a vorbi cu părintele
Fericitei Teodora, care a trecut prin duhovnicesc şi de a-i istorisi întreaga sa
vămile văzduhului, este scris că viaţă dusă în pofte şi păcate.
întrebătorii cei groaznici n-au mai aflat
scrise în zapisurile lor păcatele pe care
Fericita le mărturisise la duhovnic,
îngerii i-au spus după aceea că prin Toţi trebuie să ne îngrijim de o
spovedanie se şterg nevăzut păcatele din mărturisire completă a păcatelor, pentru
toate cărţile şi zapisurile unde au fost că Domnul Hristos a dat puterea de a se
scrise. Nu vom găsi nicăieri păcatele ierta păcatele, dar nu în mod
mărturisite curat, nici în hrisoavele necondiţionat, ci cu condiţia să se facă
propriei conştiinţe, nici în cartea celor vii, pocăinţă pentru ele şi să fie mărturisite.
nici în zapisurile viclenilor vrăjmaşi ai Dacă acestea nu te însoţesc în drumul tău
mântuirii, fiindcă spovedania le-a şters la duhovnic, atunci este posibil ca
pe toate. Aruncă de la tine povara cea părintele să rostească: „Şi eu, nevrednicul
grea, fără să tăinuieşti nimic. preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este
dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele
Un alt rost al mărturisirii complete este tale”, iar Dumnezeu să spună: „Eu te
ca părintele tău duhovnicesc să aibă o osândesc”.
înţelegere cât mai limpede a celui pe
care-l are la spovedit, să te vadă aşa cum