Tulburările anxioase

Sunt cele mai frecvente tulburări psihice. Femeile sunt mai afectate.
= teamă fără obiect + semne somatice  creşterea activităţii sistemului nervos autonom
-frica = teamă cu obiect

Somatic Psihologic
Tremor Frică
Durere lombară Dificultăţi de concentrare
Cefalee Vigilenţă crescută
Tensiune musculară Insomnie
Dispnee Libidou scăzut
Fatigabilitate Nod în gât
Roşeaţă, paloare Ghem în stomac
Tahicardii, palpitaţii Frică în capul pieptului
Transpiraţii
Mâini reci
Diaree
Xerostomie = uscăciunea gurii
Poliurie
Parestezii
Dificultăţi de deglutiţie

1) Tulburarea de panică
- se caracterizează prin atacuri de panică spontane +/- agorafobie
- prevalenţă: 1,5-4% din populaţie; B : F = 1 : 1; apare la 20% din rudele de gradul I
- debut: sfârşitul decadei 20-29 ani, concordanţă la monozigoţi > dizigoţi
- poate evolua în stadii:1) atac subclinic
2) atac de panică complet
3) frică hipocondriacă
4) anxietate anticipativă = senzaţia că va apare panica + neajutorare,
umilinţă
5) evitarea fobică a unor situaţii
6) agorafobie: trebuie însoţitor pentru a ieşi din casă
Criteriile DSM IV-TR pentru atacul de panică
Nu este o tulburare codabilă.
Frică, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome = apar brusc şi ating intensitatea
maximă în 10 minute
- palpitaţii
- transpiraţii
- tremor
- lipsă de aer
- senzaţia că se înăbuşe
- disconfort toracic
- disconfort abdominal
 - ameţeală, instabilitate, leşin
- derealizare, depersonalizare
- teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu înnebuni
- teama că va muri
- parestezii
- valuri de frig sau căldură
Criteriile DSM IV-TR pentru atacul de panică fără agorafobie
A)trebuie îndeplinite: 1) şi 2)
1) atacuri de panică recurente, neaşteptate
2) minim unul din atacuri a fost urmat pentru mai mult de o lună de unul sau mai multe
simptome din următoarele:
a) preocupare persistentă pentru faptul că va mai avea şi alte atacuri
b) îngrijorare faţă de implicaţiile atacului: pierderea controlului, pierderea minţii, IMA
c) modificare semnificativă a comportamentului
B) nu există agorafobie
C) atacurile de panică nu depind de o substanţă sau de o condiţie medicală
D) nu sunt explicate mai bine de: fobia socială, fobia specifică, TOC, tulburarea de stres
posttraumatic, tulburarea prin anxietate de separare

2) Tulburarea anxios generalizată

Apare la 3-8% din populaţie. Raport F : B = 1 : 1. Apare la adultul tânăr.
Apare la 25% din rudele de gradul I. Concordanţa la monozigoţi = 80-90%.
Reprezintă o îngrijorare crescută pentru evenimente, conflicte reale. Simptomele pot fluctua,
apare şi la copii şi la adulţi.
Criteriile DSM IV-TR pentru tulburarea anxioasă generalizată
A)anxietate, îngrijorare = expectaţie aprehensivă faţă de evenimente, activităţi (ex.
performanţele) pentru mai mult de jumătate din timp în decurs de 6 luni
B) pacientul consideră că-i este greu să-şi controleze teama
C) 3 sau mai multe simptome din următoarele (la copil unul sau mai multe) şase pentru mai
mult de jumătate din timp în 6 luni:
1) nelinişte, senzaţia de a fi nervos sau „la limită”
2) fatigabilitate
3) dificultăţi de concentrare = „totul dispare din minte”
4) iritabilitate
5) tensiune musculară
6) tulburări de somn
D) anxietatea nu are legătură cu: • survenirea unui atac de panică (precum în tulburarea de
panică)
• posibilitatea de a se ruşina în public (ca în fobia socială)
• contaminarea (ca în TOC)
• creşterea în greutate (ca în anorexia nervoasă)
• acuzele somatice (ca în tulburarea de somatizare)
• o boală gravă (ca în hipocondriază)
• un stres (ca în tulburarea posttraumatică de stres)
E) anxietatea cauzează suferinţă semnificativă, alterări sociale
F) nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale (hipertiroidii), tulburări de
dispoziţie, tulburări psihotice, tulburări pervazive de dezvoltare
4) Fobia specifică
Cea mai frecventă tulburare anxioasă = 10% din populaţie. Raport f : b = 2 : 1. Apare la
sfârşitul copilăriei.
Reprezintă o frică iraţională, vis-a-vis de expunerea la un obiect anume, pacientul căutând să
evite obiectul respectiv cu orice preţ.
Criteriile DSM IV-TR pentru fobia specifică
A) frică persistentă, excesivă faţă de prezenţa unui obiect sau anticiparea unei situaţii (zbor,
înălţime, animale, injecţii, sânge)
B) expunerea la stimulul fobic produce un răspuns anxios (+/- atac de panică)
La copil anxietatea se exprimă prin plâns, crize, înmărmurire, agăţare de cineva.
C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte
D) situaţiile fobice sunt evitate, suportate cu anxietate şi suferinţă
E) activitatea, funcţionarea sunt semnificativ alterate
F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni
G) nu este explicată mai bine de: TOC, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea prin
anxietate de separare, fobia socială, tulburarea de panică cu agorafobie, agorafobie fără
tulburare de panică
Se specifică tipul: • tip animal
• tip mediu natural (înălţime, furtună, apă)
• tip sânge-injecţie-rănire (are caracter familial)
• tip situaţional (avion, lift, locuri închise)
• alte tipuri (evitarea situaţiilor care pot duce la înăbuşire, vărsătură,
contactarea unei boli; la copil evitarea sunetelor puternice sau a personajelor
costumate)

4) Fobia socială
Reprezintă frica iraţională de situaţii publice (vorbitul în public, mâncatul în public, folosirea
WC-urilor = „vezica ruşinoasă). În tipul generalizat sunt evitate majoritatea situaţiilor sociale.
Criteriile DSM IV-TR pentru fobia socială
A)frică persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de performare în care persoana
este expusă unor oameni nefamiliari sau unei atenţii stăruitoare = frica de a nu se comporta în
moduri ciudate, umilitoare, stânjenitoare
Copilul: cu persoanele cunoscute relaţionează adecvat, anxietatea apare în mediul celor de
aceeaşi vârstă, nu doar în relaţiile cu adulţii
B) expunerea la situaţii sociale duce la anxietate +/- atac de panică
La copil: plâns, crize, înmărmurire, derobare
C) pacientul recunoaşte că frica sa e excesivă, copilul nu întotdeauna recunoaşte
D) situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu suferinţă
E) afectează semnificativ: activităţile, funcţionarea ocupaţională, relaţiile sociale şi determină
suferinţă marcată
F) la cei sub 18 ani durata minimă este de 6 luni
G) frica nu se datorează unei substanţe, unei condiţii medicale, tulburării de panică +/-
agorafobie, tulburării prin anxietate de separare, tulburării de dismorfofobie corporală,
tulburării de dezvoltare pervazive, tulburării de personalitate schizoidă
H) frica nu are legătură cu balbismul, tremorul din boala Parkinson, manifestarea
comportamentului alimentar anormal din anorexia sau bulimia nervoasă
Se specifică tipul: generalizată - dacă frica include majoritatea situaţiilor sociale (poate exista
diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)
5) Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
Implică idei, imagini, ruminaţii, impulsuri, gânduri (obsesii) recurente intruzive = impulsiuni
sau paternuri repetitive de comportament sau acţiune = compulsiuni.
Sunt străine Egoului, dacă li se rezistă produc anxietate.
Tulburarea apare în tinereţe, la 2-3% din populaţie. Raportul F : B = 1 : 1. Apare la 35% din
rudele de gradul I. Concordanţa e mai mare la dizigoţi.
Criteriile DSM IV-TR pentru TOC
A)Fie obsesii, fie compulsii:
Obsesiile sunt:
1. gânduri, impulsuri, imagini recurente, persistente, intruzive, neadecvate ce produc
anxietate sau suferinţă marcată
2. gânduri, impulsuri, imagini care nu sunt doar îngrijorări excesive ale vieţii curente
3. pacientul încearcă să le ignore, să la neutralizeze prin alt gând, altă acţiune (există
compulsiune faţă de impulsiunea respectivă)
4. pacientul recunoaşte că sunt produse ale propriei minţi şi că nu sunt impuse din afară
Compulsiunile sunt:
1. Comportamente repetitive (spălatul mâinilor, punere în ordine, verificări) sau acte mintale
(rugăciuni, numărat, repetarea în gând a unor cuvinte) pe care persoana se simte nevoită să le
efectueze ca răspuns la o obsesie sau în conformitate cu anumite reguli pe care „trebuie” să la
aplice rigid
2. Comportamente sau acte mintale ce au ca scop să scadă suferinţa, să preîntâmpine un
anumit eveniment temut şi nu sunt legate realist de ceea ce trebuie să preîntâmpine sau sunt
excesive
B) pacientul recunoaşte că obsesiile sau compulsiunile sale sunt nerezonabile (copilul nu
recunoaşte întotdeauna)
C) obsesiile şi compulsiile cauzează suferinţă crescută, consumă timp (peste 1 oră/zi),
interferă cu activitatea
D) dacă e prezentă o altă tulburare pe axa I conţinutul lor nu se restrânge la aceasta:
preocuparea pentru alimente, smulgerea părului, preocuparea pentru aspectul fizic,
preocuparea pentru droguri, preocuparea pentru boală, fantasme sexuale (parafilii), ruminaţii
pe tema vinovăţiei
E) tulburarea nu se datorează unei substanţe sau unei condiţii medicale
Cu critică deficitară: dacă în cea mai mare parte a timpului pacientul nu recunoaşte că
obsesiile şi compulsiile sunt nerezonabile

6) Tulburări de stres
Apar la 1-3% din populaţie, 30% la veteranii din Vietnam. Raport F : B = 2 : 1. Debutul este
la orice vârstă.
Anxietatea e produsă de un stres ieşit din comun. Evenimentul este retrăit în vise şi prin
gândurile din starea de veghe (flashback-uri). Dacă simptomatologia de retrăire, evitare şi
hiperactivare durează mai mult de o lunăDg. Tulburare de stres posttraumatică
Dacă durează mai puţin de o lună  Dg. Tulburare acută de stres
Criteriile DSM IV-TR pentru tulburarea de stres posttraumatică
A)Existenţa unui eveniment traumatic
1. persoana a trăit sau a asistat la moarte, lezare gravă, ameninţare a integrităţii fizice proprii
sau a altora
2. răspunsul a implicat: frică, neajutorare, oroare. La copil: comportament agitat, dezorganizat
B) evenimentul este retrăit prin:
 1. rememorări dureroase recurente, intruzive: imagini, gânduri, percepţii, la copil prin
jocuri repetitive
2. vise tulburătoare; la copil vise terifiante fără conţinut recognoscibil
3. senzaţia de a retrăi, iluzii, halucinaţii, episoade disociative de flashback-uri, inclusiv
acelea ce apar la trezire; la copil: reproduceri comportamentale ale evenimentului
4. suferinţă intensă la expunerea la elemente evocatoare
5. reactivitate psihologică la expunerea la elemente evocatoare
C) evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma sau tocire a responsivităţii generale
indicate de trei sau mai multe din:
1) eforturi de a evita gânduri, sentimente, conversaţii asociate cu trauma
2) eforturi de a evita activităţi, locuri, persoane
3) incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei
4) scăderea interesului
5) detaşare de ceilalţi
6) scăderea afectelor: incapacitate de a avea sentimente de iubire
7) predestinare restrictivă a viitorului: nu se aşteaptă să aibă carieră, copii, viaţă lungă
D) hiperexcitabilitate indicată de două sau mai multe din următoarele:
1. dificultăţi de somn
2. iritabilitate, izbucniri de mânie
3. dificultăţi de concentrare
4. hipervigilenţă
5. tresăriri
E) durata tulburării este mai mare de o lună
F) cauzează suferinţă semnificativă
Tulburare acută: durata sub 3 luni
Tulburare cronică: durată peste 3 luni
Tulburare cu debut întârziat: dacă apare la peste 6 luni

7) Tulburarea anxioasă dată de o condiţie medicală generală

Tulburări neurologice: neoplasme cerebrale, TCC, AVC, HSA, migrenă, encefalită, sifilis
nervos, SM, boala Wilson, boala Huntington, epilepsie
Condiţii sistemice: hipoxie, boli cardiovasculare, insuficienţă pulmonară, anemie
Perturbări endocrine: disfuncţie hipofizară, tiroidiană, paratiroidiană, suprarenală,
feocromocitom, tulburări virilizante
Tulburări inflamatorii: LES, AR, poliarterită nodoasă, arterită temporală
Stări deficitare: hipovitaminoză B12, pelagră
Diverse: sindrom posthepatitic, hipoglicemie, sindrom carcinoid, neoplazii sistemice, sindrom
premenstrual, infecţii, porfirie, mononucleoza infecţioasă, uremie
8) Tulburarea anxioasă indusă de o substanţă

Intoxicaţie cu: Sevraj la:

Amfetamine şi alte simpatomimetice Canabis
Penicilină Cocaină
Sulfonamide Halucinogene
Anticolinergice Alcool
Cafeină Opioide
Teofilină Sedative-hipnotice
Yohimbină Antihipertensive
Hg, As, P
Benzen
Aspirină

9) Tulburarea mixtă anxios-depresivă

Pacienţi care au şi simptome anxioase şi simptome depresive, dar nu îndeplinesc criteriile nici
pentru o tulburare anxioasă, nici pentru o tulburare depresivă. Tulburarea este numită uneori
neuroastenie.

10) Alte tulburări anxioase

1. Tulburarea de adaptare (ajustare)
Există un stresor evident, apare în 3 luni, anxietatea e crescută, se expectează să dureze mai
puţin de 6 luni.
2. Anxietate secundară unei alte tulburări psihice
Apare la 70% din cei cu depresie. În schizofrenie, manie, tulburarea psihotică scurtă există
anxietate psihotică. În delirium şi în demenţă există o reacţie catastrofică.
3. Anxietatea situaţională
O situaţie stresantă copleşeşte temporar capacitatea persoanei de a face faţă. Poate apare şi la
situaţii minore, dacă anterior a existat un stres major.
4. Anxietatea morţii
Implică frica de neajutorare, frica de schimbări somatice, de pierderea controlului, de
pierderea altora, pe lângă vinovăţie şi ruşine.
5. Anxietatea de separare şi anxietatea faţă de străini
Adulţii regresaţi, pacienţi, anxietatea e legată de un anumit eveniment din copilărie.
6. Anxietate legată de pierderea stimei de sine
Poate să fie o reacţie la boală, rejecţie, pierderea unei slujbe, înfrângere, eşec.
7. Anxietate legată de pierderea controlului de sine
În situaţiile în care controlul trebuie cedat, cum ar fi o boală, spitalizarea.
8. Anxietatea legată de dependenţă sau intimitate
Dacă anterior nevoia de dependenţă nu a fost satisfăcută, pacientul se opune situaţiei care
implică o anumită dependenţă, cum ar fi îngrijirea medicală sau o relaţie strânsă.
9. Anxietatea legată de vinovăţie şi pedeapsă
Când pacientul aşteaptă pedeapsa pentru fapte reale, imaginare, iar pedeapsa poate să fie
căutată activ sau autoaplicată.
10. Anxietatea semnal (Freud)
Anxietatea netrăită conştient, dar care declanşează mecanismele de defensă pentru a face faţă
unei situaţii ameninţătoare.

ETIOLOGIA TULBURĂRII ANXIOASE

A.Biologică
Anxietatea implică o reacţie autonomă excesivă, cu tonus simpatic crescut.
Eliberarea de catecolamine e crescută.
Creşte producţia de metaboliţi ai NA (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).
Descreşte latenţa mişcărilor oculare rapide (REM) şi a stadiului 4 al somnului (ca-n
depresie).
GABA scăzuthiperactivitate a SNC.
Descreşterea serotonineianxietate
Creşterea dopamineianxietate
Activitatea din cortexul cerebral temporal este crescută.
Locus ceruleus (sediul nn NA) e hiperactiv în stările anxioase, mai ales în atacurile de
panică.
B. Psihanalitică
Impulsurile inconştiente (sexuale, agresive) ameninţă să izbucnească în conştiinţă şi să
producă anxietate. Anxietatea e legată de fricile de dezintegrare din copilărie: frica de
a pierde un obiect iubit, frica de castrare.
C. Teoria învăţării
Anxietatea e produsă de frustrarea sau stresul continue sau severe. Devine apoi un
răspuns condiţionat la alte situaţii mai puţin severe.
Anxietatea poate fi învăţată prin identificare şi imitarea paternurilor anxioase ale
părinţilor.
Anxietatea se asociază cu un stimul înfricoşător natural (accident). Deplasarea ei asupra
unui alt stimul prin condiţionare produce fobia faţă de un obiect sau de o situaţie care sunt
noi şi diferite.
Anxietatea implică paternuri cognitive de gândire eronate, distorsionate,
contraproductive.
D. Studiile genetice
50% din cei cu tulburare de panică au o rudă afectată.
5% au o modificare genică legată de metabolismul serotoninei.
TESTE PSIHOLOGICE
1.Testul Rorschach
Răspunsurile anxioase includ mişcări de animale, forme nestructurate, culoare intensă.
Răspunsurile fobice includ forme anatomice, leziuni ale corpului.
Răspunsurile obsesiv-compulsive includ hiperatenţie pentru detaliu.
2. Testul de Apercepţie Tematică (TAT)
= producţii fantastice
= teme agresive, sexuale
= tensiune internă
3. Bender-Gestalt
Nu apar modificări care să indice leziuni cerebrale.
În TOC se poate manifesta utilizarea unei arii mici.
În tulburările anxioase răspândire în întreaga pagină.
4. Draw-a-person
În TOC atenţie pentru cap şi detaliere generală.
În fobii distorsiuni ale imaginii corporale.
În tulburările anxioase e evidentă rapiditatea desenului.
5. MMPI II – Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota II
În anxietate - creşteri ale scorurilor de hipocondriază, psihastenie, isterie.
Teste de laborator: nu există teste de laborator specifice pentru anxietate
FIZIOPATOLOGIE
Nu există modificări patognomonice de fiziopatologie.
Există modificări EEG nespecifice.

Anxietate Tulburare de panică TOC

PET: flux crescut în lobul
frontal
Vasoconstricţie cerebrală
PET: flux crescut în PET: metabolism scăzut în
hipocampul drept girul orbital, nucleul caudat,
Prolaps de valvă mitrală girul cingulat
(50% din pacienţi) La unii: testul de supresie la
Substanţe ce induc: CO2, Dexametazonă nu suprimă
lactatul de sodiu, cortizolul
metilclorofenilpiperazina
(mCPP), carbolinele,
antagoniştii receptorului
GABA, cafeina,
izoproterenolul, yohimbina
La unii: atrofie temporală
dreaptă

Psihodinamică
Mecanismele de defensă îndepărtează anxietatea. Eşecul represiei produce anxietate.

Tulburarea Defensa Discuţii

Fobie Deplasare Anxietatea se detaşează de situaţia iniţială
Simbolizare Se deplasează asupra unui alt obiect
simbolic
Agorafobie Proiecţie Ostilitate, mânie, sexualitate reprimate sunt
Deplasare proiectate asupra mediului, mediul este
privit ca primejdios
TOC Desfacere SupraEu sever acţionează împotriva
Izolare pulsiunilor pentru care pacientul se simte
Formare de reacţie vinovat; anxietatea e controlată prin acte şi
gânduri repetitive
Anxietate Regresiune Represiunea pulsiunilor interzise nu e
suficientă
Tulburarea de Regresie Trauma reactivează conflicte inconştiente;
stres Represiune Egoul retrăieşte anxietatea, încearcă să o
posttraumatic Negare stăpânească
Desfacere
Panica Regresie Anxietatea copleşeşte personalitatea şi este
descărcată în starea de panică; prăbuşirea
totală a refulării, cu producerea regresiei

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
1.Tulburări depresive: 50-70% din depresivi au anxietate şi ruminaţii obsesive
20-30% din cei cu anxietate primară au şi depresie
2. Schizofrenia la debut: pacienţii pot avea anxietate şi obsesii severe
3. Tulburarea bipolară I: anxietatea poate apare în episodul maniacal
4. Tulburarea psihotică nespecifică în alt mod (Psihoza atipică): anxietate crescută
5. Tulburarea de adaptare: stres psihosocial cu până la trei luni înainte de debut
6. Condiţii medicale:
1) IMA: EKG - supradenivelarea ST, cresc enzimele
durerile anxioase sunt mai ascuţite, mai superficiale
2) Sindromul de hiperventilaţie: respiraţii rapide, profunde, paloare periorală, spasm
carpo-pedal, răspunde la respiraţia în pungă de hârtie
3) Hipoglicemie: glicemia a jeun < 50 mg/dl, semne de DZ
4) Hipertiroidism: T3, T4 crescute, exoftalmie
5) Sindrom carcinoid: există HTA, CA urinare crescute
7. Tulburări legate de substanţe
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
Tulburarea de panică
- Atacurile tind să reapară de 2 - 3 ori/săptămână
- Evoluţia e cronică +/- remisiuni, exacerbări
- Tratată are prognostic excelent
TOC
- Evoluţie cronică, intensitate oscilantă a simptomelor
- Cu tratament are prognostic moderat
- Există cazuri intratabile
Tulburare anxioasă generalizată
- Evoluţie cronică
- Simptomele pot să descrească pe măsura înaintării în vârstă
- Pacientul poate să dezvolte depresie secundară
Tulburarea de stres posttraumatică
- Evoluţie cronică
- Traumatismul este retrăit periodic câţiva ani
- Prognosticul mai prost dacă există premorbidităţi
TRATAMENT
Tulburarea de stres postraumatică se tratează în primul rând prin psihoterapie.
Restul prin medicaţie cu psihoterapie.

DOZE de
GRUPA MEDICAMENTE întreţinere
(mg)
PAROXETINĂ 20 – 60
FLUOXETINĂ 20 – 60
SSRI SERTRALINĂ 50 – 200
FLUVOXAMINĂ 100 – 150
CITALOPRAM 20 – 40
CLOMIPRAMINĂ 50 – 125
AD3C IMIPRAMINĂ 150 – 500
DESIPRAMINĂ 150 – 200
ALPRAZOLAM 0,5 – 2 x 3
BZD CLONAZEPAM 0,5 – 2 x 2
DIAZEPAM 5 – 30 x 2
LORAZEPAM 0,5 – 2 x 2
IMAO FENELZINĂ 15 – 45 x 2
TRANILCIPROMINĂ 10 – 30 x 2
RIMA = MOCLOBEMID 300 – 600
IMAO BROFAROMINĂ 150 – 200
 reversibili
AD atipice VENLAFAXINĂ 50 – 150
NEFAZODON 100 – 300 x 2
Altele ACID VALPROIC 500 – 750 x 2
INOZITOL 6 000 x 2

1) BZD
a) Diazepam = Valium
- doza orală: 2-10 mg x 2-4/zi; doza i.m., i.v.: 2-10 mg în agitaţia acută
- indicaţii: anxietatea generalizată, atacul de panică, tulburarea de stres posttraumatică
- reacţii adverse: somnolenţă, agitaţie paradoxală, dă dependenţă fizică
b) Alprazolam = Xanax
- doza orală: 0,25-0,5 mg x 3/zi, se poate creşte până la 6-8 mg/zi
- are acţiune rapidă, pe termen scurt
- indicaţii: atacul de panică, agorafobia
- reacţii adverse: somnolenţă, afectare cognitivă, hipotensiune, sindrom de întrerupere mai
sever
c) Clonazepam = Klonopin
- doza: 0,5x2 mg/zi, maxim 2-6 mg/zi
- indicaţii: anxietate generalizată, tulburare de panică, tulburare de stres posttraumatică
- reacţii adverse: somnolenţă, ataxie
d) Lorazepam = Ativan
- doza orală: 0,5-2 mg x 2-4/zi; doza i.v. 0,5-2 mg în agitaţia psihomotorie
2) SSRI
Indicaţii: TOC, atacul de panică, fobia socială, anxietatea generalizată, tulburarea de stres
posttraumatică, depresia premenstruală, tulburarea disforică premenstruală
3) AD3c
a) Imipramina = Tofranil
- doza iniţială: 50-75 mg/zi, apoi 150-300 mg/zi
- la vârstnici doza iniţială: 25-50 mg/zi, apoi 75-150 mg/zi
- indicaţii: tulburările dispoziţionale în primul rând, dar şi în tulburarea de panică, fobia
socială, tulburarea de stres posttraumatic
- efecte adverse: somnolenţă, confuzie, uscăciunea gurii, tahicardie, aritmii, constipaţie,
întârzierea micţiunii (efecte anticolinergice)
- la cei peste 40 ani trebuie efectuat un EKG
- IMAO se dau după 14 zile de la oprirea Imipraminei
b) Clomipramina = Anafranil
- doze: 150-300 mg/zi
- indicaţia principală: TOC
4) Buspirona = Buspar
- doze: 5 mg x 2/zi, maxim 15-30 mg/zi în 2 prize
- indicaţia principală: anxietatea generalizată
- reacţii adverse: cefalee, ameţeală
- nu produce toleranţă încrucişată cu BZD
5) IMAO
Tranilcipromina = Parnate
- doze: 10 mg dimineaţa + 10 mg după-amiaza, maxim 30-50 mg/zi
- indicaţia principală: tulburarea depresivă, dar se mai folosesc şi în tulburarea de panică,
fobia socială
- prudenţă la vârstnici, nu se foloseşte în asociaţie cu narcotice (opioide: ex. Meperidina =
Demerol), combinaţia fiind letală
- precauţii dietetice
- efecte adverse: crize HTA la alimente cu triptofan, tiramină, la simpaticomimetice, AD3c,
narcotice şi hemoragii intracraniene letale
6) Beta-blocante
a) Propranolol = Inderal
- doze: 10 mg x 2, maxim 80-160 mg/zi, 20-40 mg cu 30 minute înaintea situaţiilor fobice
- indicaţia principală: fobia socială
- efecte adverse: bradicardie, hipotensiune, somnolenţă
- nu se dă la cei cu astm bronşic, insuficienţă cardiacă congestivă, DZ
- nu e util în anxietatea cronică
b) Pindolol = Visken
7) AD atipice
a) Venlafaxină = Effexor
- doze: 50-375 mg/zi
- indicaţia principală: depresie, dar şi în anxietatea generalizată
b) Nefazodon = Serzone
- doze: 300-600 mg/zi
- indicaţia principală: depresie, dar şi în anxietatea generalizată
Psihoterapia
1. Psihoterapia suportivă: implică utilizarea conceptelor psihodinamice şi a alianţei
terapeutice pentru a promova coping-ul adaptativ. Terapeutul asistă pacientul în
testarea realităţii, dă sfaturi legate de comportament.
2. Psihoterapia orientată către conştientizare: conflictele neconştiente se manifestă în
comportament simptomatic. Indicaţii: dacă simptomele anxioase sunt evident
secundare unui conflict nevrotic, dacă anxietatea persistă după tratament
medicamentos sau psihoterapie comportamentală, dacă apar noi simptome anxioase
după rezolvarea celor iniţiale, dacă anxietatea e generalizată.
3. Terapia comportamentală: se pot produce schimbări, fără conştientizarea cauzelor
subiacente. Tehnici: reîntărire pozitivă şi negativă, desenzitivarea sistematică,
inundare, implozie, expunere gradată, prevenirea răspunsului, încetinirea gândurilor,
relaxare, controlul panicii, automonitorizare, hipnoză. Indicaţii: în comportamente
maladaptative clar conturate (atac de panică, fobie, obsesii, compulsie - mai
responsivă decât obsesia). De obicei se folosesc medicamente + psihoterapie
comportamentală. Deşi medicamentele scad rapid anxietatea, fără psihoterapie se
produc recăderi rapide.
4. Terapia cognitivă: comportamentul maladaptativ e secundar faţă de distorsiunile
modului în care pacienţii se percep pe sine şi îi percep pe alţii. Tratamentul e de scurtă
durată şi interactiv, cu teme pentru acasă, cu sarcini. Sunt corectate presupunerile,
cogniţiile distorsionate. Se pune accent pe confruntarea şi examinarea situaţiilor ce
produc anxietate interpersonală şi depresie uşoară.
5. Terapia de grup: oferă suport, creşterea abilităţilor sociale, înlăturarea simptomelor
specifice şi până la acelea care sunt orientate asupra conştientizării. Grupurile pot fi
omogene (în tulburarea de stres posttraumatică) sau heterogene.