Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul

discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter.
Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de
vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.
Următoarele capitole ale romanului îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un
student sărac la filosofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela.
Inițial, acesta se simte măgulit de devotamentul fetei. Situația se schimbă
odată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia o
mare parte din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și a restului familiei,
care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze. Protagonistul observă
acțiunile lor cu calm și cu lipsă de interes, lucru care o frapează inițial pe soția
lui, ce îl apără înfocată. El dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și la
sfârșitul unui parastas jenant renunță la partea de avere cerută de restul
familiei.
Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu, încearcă să convingă
familia să îi dea averea pentru a cumpăra o fabrică metalurgică. La
îndemnurile soției sale, Ștefan cedează și o cumpără laolaltă cu Tănase
Vasilescu Lumânăraru, un aparent fabricant de lumânări. În ciuda așteptărilor
unchiului său, fabrica ajunge repede în pericol de faliment iar, când fiul lui
Nae se îmbolnăvește de tuberculoză și acesta rămâne acasă ca să aibă grijă
de el, protagonistul află disperat că nici Lumânăraru nu se pricepea la
conducerea fabricii.
Cei doi sunt salvați de Nae Gheorghidiu, ce află de un depozit de fier la
Galați. Prin conexiunile acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca
cineva să ofere o sumă mai mare, dar protagonistul face un aranjament cu
ceilalți și se retrage.
Înapoi la viața de facultate, Ștefan Gheorghidiu câștigă admirația colegilor săi
cu Critica rațiunii practice. Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan cu
soția lui renunță la vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată de
lucruri pe care protagonistul le consideră frivole, spre neplăcerea acestuia. În
timpul unei excursii, personajul masculin este cuprins de certitudinea că Ela îl
preferă pe avocatul amator în defavoarea lui. El descifrează fiecare gest al
acesteia ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe
parcursul celor trei zile la Odobești.
O confruntă pe Ela în privința vinovăției ei, dar ea reușește inițial să-l
convingă. Zilele de după întoarcerea lor sunt încărcate cu tensiune și
acțiunea culminează cu o petrecere dată de prietenii lor de la facultate. Ca să
o pedepsească, protagonistul începe să facă avansuri unei alte doamne, dar
o respinge atunci când ajung singuri. Ela îi face jocul și acesta cedează și se
hotărăște să plece devreme. Spre surprinderea lui, Ela refuză sa plece,
acceptând, în ochii lui, acuzațiile pe care i le aducea anterior. Ștefan
Gheorghidiu continuă să aștepte și să spere, dar în cele din urmă pleacă,
culege o femeie de pe stradă și o duce acasă. Astfel îi găsește Ela, două ore
mai târziu și pleacă, rănită și indignată.