Functiile inventarierii

1. Functia de control.De regula, informatiile furnizate de contabilitate au un caracter

relativ deoarece:

bunurile economice, materiale si banesti, sufera pe timpul transportului, manipularii si

depozitarii anumite modificari cantitative si calitative. Aceste modificari se datoresc unor
factori obiectivi si subiectivi pe care contabilitatea nu-i poate surprinde si consemna in momentul
actionarii lor. Astfel, se inregistreaza scaderi cantitative (perisabilitati) datorita proprietatilor
fizico-chimice ale elementelor materiale care se evapora, se usuca, se oxideaza, se scurg etc.
Unele bunuri isi pierd parametrii calitativi datorita expirarii termenului de garantie (alimente,
medicamente), depozitarii necorespunzatoare, accidentelor etc. Alte bunuri, dimpotriva, cresc in
greutate cum este cazul animalelor tinere si animalelor la ingrasat;

● in anumite gestiuni sau la unele sortimente de bunuri au loc sustrageri, furturi, risipa, proasta
gospodarire (consumuri exagerate);

● unele date din documentele primare se omit cu ocazia inregistrarii lor in contabilitate, se
inregistreaza de mai multe ori sau se inregistreaza eronat (la alta gestiune sau alt sortiment,
unitate de masura si indici de calitate gresiti etc);

● personalul care gestioneaza, manipuleaza miscarea acestor bunuri da dovada de neglijenta sau
nepricepere (confuzii intre sortimente sau alte erori);

● la unele sortimente s-au creat stocuri fara miscare, greu vandabile sau de prisos;

● unele comenzi de productie in curs (productie neterminata) sunt anulate datorita renuntarilor
facute de clienti sau unele proiecte de cercetare si investitii sunt abandonate;

● la unele elemente patrimoniale se inregistreaza calamitati naturale, alte cazuri de forta majora
si fortuite (clienti incerti, furturi prin efractie etc.);

Prin compararea situatiei faptice, stabilita prin inventariere, cu situatia faptica din contabilitate se
stabilesc plusurile si minusurile de inventar si se iau masuri in vederea punerii de acord a
soldurilor scriptice cu realitatea, in vederea intaririi ordinii in gestionarea patrimoniului, in
vederea detectarii raspunderilor.

Cu ajutorul inventarierii se identifica bunurile inutilizabile, comenzile luate, creantele vechi si

neincasate etc. Si se iau pe aceasta baza masuri pentru preintampinarea sau limitarea pagubelor,
pentru cresterea vitezei de rotatie si sporirea eficientei. Analizand cauzele care au dus la
neincasarea sau neplata la termen a creantelor si obligatiilor se iau masuri menite sa duca la
sporirea disciplinei decontarilor.

2. Functia de stabilire a situatiei nete;

Inventarierea este punctul de pornire si punctul de inchidere al oricarui exercitiu. Pe baza
inventarierii se deschid conturile si tot pe baza inventarierii se inchid conturile si se definitiveaza
bilantul contabil. Dupa cum s-a aratat, situatia neta a patrimoniului se determina cu ajutorul
relatiei :

Daca se face abstractie de modificarea aporului proprietarului la capital social, atunci rezultatul
net al exercitiului se determina in functie de valoarea situatiei nete, astfel :

Prin inventariere se confirma realitatea activelor patrimoniale si a datoriilor, astfel asigurandu-se

premisele determinarii corecte a situatiei nete, a obligatiilor fiscale si a rezultatului net.

3. Functia de calcul si evidenta a stocurilor.

Unitatile patrimoniale mici si mijlocii pot folosi pentru evidenta stocurilor metoda inventarului
intermitent. In aceasta varianta de lucru se inregistreaza in conturile de stocuri (clasa a 3-a de
conturi) numai stocurile initiale si finale ale elementelor patrimoniale respective. Astfel, in cazul
materiilor prime, materialelor, marfurilor, etc., aprovizionate de la terti, intrarile in patrimoniu se
inregistreaza direct in conturile de cheltuieli corespunzatoare. La sfarsitul fiecarei luni, prin
inventariere se stabilesc stocurile finale care se scad din cheltuieli si se inregistreaza in conturile
de stoc. Aceste stocuri finale se anuleaza la inceputul lunii urmatoare prin includerea lor in
cheltuieli. In aceste conditii, inventarierea stocurilor de la sfarsitul fiecarei luni sta la baza
determinarii iesirilor din depozite (a consumurilor si a vanzarilor) astfel :
 
 

Deci, in conditiile utilizarii metodei inventarului intermitent, inventarierea lunara a stocurilor de

materii prime sta la baza determinarii cheltuielilor materiale, iar inventarierea produselor finite
sta la baza determinarii veniturilor din productia stocata.