NUMARUL DE AUR Φ

Fibonacci (1170-1240) este considerat ca unul dintre cei mai mari matematicieni europeni ai
Evului Mediu. S-a nascut in Pisa, oras italian faimos pentru turnul sau inclinat, care parca sta sa
cada. Tatal sau a fost ofiter vamal in orasul din Africa de Nord numit Bougie, asa incat Fibonacci
a crescut in mijlocul civilizatiei nord-africane, facand, insa, multe calatorii pe coastele
Mediteranei.
In 1202 revine in Italia si publica un tratat de aritmetica si algebra intitult “ Liber abaci ” . In
acest tratat introduce pentru prima data in Europa sistemul de numeratie pozitional arab. De
asemenea, in1220 publica “ Practica geometriae ” , un compendiu de rezultate din geometrie si
trigonometrie, iar in 1225 “ Liber quadratorum”, in care studia calculul radicalilor cubici.
Totusi, Fibonacci a ramas in memoria noastra prin binecunoscutul sir Fibonacci:
0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, …
Sirul respectiv a fost introdus de catre Fibonacci in anul 1202, atunci matematicianul fiind sub
numele de Leonardo Pisano ( Leonard din Pisa). Mai tarziu matematicianul insusi si-a spus
Leonardus filius Bonacii Pisanus ( Leonard fiul lui Bonaccio Pisanul). In secolul XIV sirul
prezentat mai sus a fost denumit sirul lui Fibonacci prin contractia cuvintelor filius Bonacii.
Sirul de mai sus apare in cartea pomenita anterior “ Liber abaci ”, fiind utilizat in rezolvarea
unei probleme de … matematica.
 
Cum si unde a fost folosit pentru prima oara sirul lui Fibonacci? –
PROBLEMA IEPURILOR
Se pare ca si pe vremea lui Fibonacci se organizau concursuri de matematica. In Pisa, a participat
si Fibonacci la un astfel de concurs care a fost condus de insusi imparatul Frederik al II-lea.
Problema propusa concurentilor suna astfel:
 
Plecand de la o singura pereche de iepuri si stiind ca fiecare pereche de iepuri produce in
fiecare luna o noua pereche de iepuri, care devine “productiva” la varsta de 1 luna, calculati cate
perechi de iepuri vor fi dupa n luni.
Concluzia ar putea fi urmatoarea:
Sa notan Fn numarul de perechi de iepuri dupa n luni. Numarul de perechi de iepuri dupa n+1
luni, notat Fn+1, va fi Fn (iepurii nu mor niciodata!), la care se adauga iepurii nou-nascuti. Dar
iepurasii se nasc doar din perechi de iepuri care au cel putin o luna, deci vor fi Fn-1 perechi de
iepuri nou-nascuti.
Obtinem astfel o relatie de recurenta:
Fn+1 = Fn + Fn-1;
F1=1;
F0=0.

NUMARUL DE AUR IN MATEMATICA

Sirul lui Fibonacci este o secventa de numere in care fiecare numar se obtine din suma
precedentelor doua din sir. Astfel, primele zece numere ale sirului lui Fibonacci sunt: 1, 1, 2, 3,
5, 8, 13, 21, 34, 55.
 Sirul Fibonacci in matematica, se refera la explicatiile metafizice ale codurilor din universul
nostru. Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de numarare al naturii, un
mod de masurare al Dinivitatii. Aceste numere apar peste tot in natura, pornind de la
aranjamentul frunzelor, de la sabloanele petalelor unei flori si ajungand la falangele mainii
umane, de la zile de nastere si pana la zidurile Piramidelor.

Se spune ca exista o legatura intre cresterea naturala a plantelor si numarul de aur: proportia
tainica a acestui numar, reprezentata fie in triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, in elipsa de
aur din traditia hindusa sau in spirala de aur care, prin sirul lui Fibonacci, se demonstreaza
pastrand proportia de 1,618.
Mai gasim si alte lucruri in natura ca spirala generata de apa (vartejurile), miscarea curentilor
de aer in spirala, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor si semintelor
din regnul vegetal, care pastreaza aceasta proportie perfecta aratand ca in intreaga creatie se
pastreaza aceasta proportie, probabil de aici i s-a tras si numele de “formula fericirii”. Aceasta
demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a armoniei si frumusetii existente in intregul
universul si care il ghideaza.
Numărul de aur este strans legat de şirul lui Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor
două anterioare (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…). Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre doi
termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre Phi.
Numarul de aur – un alt sir care mai este cunoscut si ca Phi (1,618), este un numar foarte
cunoscut in arta, avandu-si originile fundamentale in natura, astfel incat, orice element din natura
este proportional cu Phi. Daca inlocuim literele PHI cu numerele corespunzatoare, obtinem 781,
a carei suma totala se reduce la 7. Adunand si cifrele 1618 vedem ca ne da tot 7, care este
considerat a fi cel mai frumos numar din univers, insemnand numarul perfectiunii, numarul lui
Dumnezeu. Sunt sapte zile in saptamana, sapte note muzicale, sapte minuni ale lumii, sapte
centri energetici(chakre), sapte culori ale curcubeului, Noe a luat in arca sa sapte perechi din
fiecare animal de pe pamant; numarul 7 apare de 77 de ori in VT si este cheia catre NT, care se
refera la cele sapte peceti, sapte ingeri, sapte biserici, sapte trambite, sapte semne, sapte
chivoturi.
Despre secretul piramidelor s-a scris enorm, observandu-se ca axul culoarului este centrat pe
steaua polara din epoca respectiva cu mare exactitate: 4 minute a unghiului facut in raport cu
steaua “Alfa” a Dragonului reprezentand nordul geografic, iar cele 4 unghiuri ale bazei sunt
indreptate spre nord, est, sud si vest cu aceeasi corectitudine. Inaltimea piramidei inmultita cu un
miliard reprezinta distanta Pamant-Soare (150 milioane Km). Perimetrul bazei impartit la
inaltime da “2 Pi”, dublul lui 3,14, ceea ce s-a putut verifica abia dupa 1670 de Leibnitz.
Raportul intre apotema si baza triunghiurilor este ” 1,618 ” – numarul de aur.

Asa cum Sectiunea de Aur este regasita in ansamblul si frumusetea naturii, poate fi de
asemenea folosita pentru a atinge frumusetea si echilibrul in arta. Sectiunea de aur a fost folosita
extensiv de Leonardo da Vinci. Observati cum toate dimensiunile cheie ale camerei si ale mesei
in tabloul lui da Vinci, “Cina cea de Taina” se bazau pe Sectiunea de Aur, care era cunoscuta in
perioada renascentista ca “Proportia Divina”.
In “Sacramentul Cinei cea de Taina”, Salvador Dali si-a inramat pictura intr-un dreptunghi de
aur. Urmand tehnica lui da Vinci, Dali a pozitionat masa exact la sectiunea de aur a inaltimii
picturii sale. A pozitionat cei doi discipoli langa partea lui Iisus, la sectiunile de aur a latimii
compozitiei. In plus, ferestrele din fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprima relatiile
phi in proportiile lor.

Dacă împărţim un segment astfel încît raportul dintre întreg şi latura mai mare să fie egal cu
raportul dintre latura mai mare şi latura mai mică.
Aceasta e exprimată prin "numărul de aur" (Φ) = 1,61803398874..., cu un număr infinit de
zecimale (ca şi "Φ").
Inversul lui Φ adică are exact aceleaşi zecimale: 0,61803398874...
 

Acesta este un "dreptunghi de aur". Dacă vom trasa în interiorul său un pătrat cu
  latura AC, dreptunghiul rămas alături (EBDF)
este tot unul "de aur" - şi aşa mai departe.
Arcele de cerc trasate din colţul pătratelor astfel
formate generează aşa-numita spiral logaritmică,
unicul tip de spirală care nu-şi modifică forma pe
măsură ce creşte.
Această spirală poate fi regăsită în multe aspecte
ale omului, ale naturii, ale Cosmosului.
 
Bibliografia
 Mario Livio-The Golden Ratio-Copyrighted Material
 Alexey Stakhov-Mathematics of Harmony- World Scientific
 H.E.Huntley-The Divine Proportion- Copyrighted Material