Sănătatea și boala pot fi studiate în 3 moduri de bază,
(i)efectele asupra indivizilor (ii) experimente de laborator (iii)măsurarea distribuției acestora în populație (epidemiologie). Originea cuvântului epidemiologie este din greacă cuvântul „epi” care înseamnă care, „demos” înseamnă oameni și logos însemnând „doctrină”; traducerea literală ar fi „doctrina ceea ce este peste oameni ”. Asociația epidemiologică internațională definește demiologia ca „studiul distribuției și determinanților a stărilor și evenimentelor legate de sănătate în populații și aplicarea acestui studiu pentru controlul problemelor de sănătate ”. Unitatea principală de îngrijorare este grupurile de persoane, nu persoanele. Domeniul de aplicare al epidemiologiei Epidemiologia acoperă toate problemele majore de sănătate din comunitate, inclusiv: • Boli molipsitoare • Boli degenerative cronice, metabolice, neoplazice • Deficiente nutritionale • Sănătate și leziuni la locul de muncă • Tulburări psihice și comportamentale • Probleme de populație și tendințe demografice. Utilizările epidemiologiei • Cea mai importantă utilizare a epidemiologiei este creșterea înțelegerii bolii, în anumite comunități sau populații • Determinarea cauzei bolii astfel încât să poată fi aplicate măsurile preventive sau de control disponibile • Epidemiologia clarifică agenții cauzali, populațiile cu cel mai mare risc și mediul sau determinanți de altă natură •Epidemiologia se preocupă de descrierea istoricului natural al bolii, antecedente de boală, nu numai etapele clinice vazut in spitale si practica medicala, dar și stări sub clinice si stari precursoare ale bolii cronice • Epidemiologia este utilizată pentru a monitoriza sănătatea populației (supraveghere) pentru a nota modificările în timp, loc și persoană și pentru a determina care sunt bolile cu cea mai mare importanța. Prin analiza tendințelor este capabil să prezică și concepe metode de control. • Proiectarea, desfășurarea și interpretarea testelor de teren, programe de vaccinare și control, măsuri terapeutice cum ar fi modificările de mediu și modificările dietetice, aplicate pe populații, nu pe indivizi • Furnizează informațiile necesare pentru planificarea sănătății și dezvoltarea și gestionarea programelor pentru prevenția și controlul bolii • Furnizează instrumente pentru evaluarea programelor de sănătate • Oferă o bază pentru politica publică și pentru elaborarea unor decizii de reglementare referitoare la problemele de mediu. Perspectiva epidemiologică Epidemiologia este despre informații, informațiile necesare pentru planificarea, supravegherea și evaluarea activităților de promovare a sănătății și control al bolilor. Componentele cheie din datele necesare pot fi abordate printr-o serie de întrebări. • Care? - Cine este afectat? - referitor la vârstă, sex, clasă socială , grup etnic, ocupație, ereditate și obiceiuri personale (Aceștia sunt factori de persoană) • Unde? - Unde s-a întâmplat? - în raport cu locul de reședința, distribuția geografică și locul expunerii sigur. (Factorii locului) • Cand? - Când s-a întamplat? - în termeni de luni, ani. (Factori de timp) • Ce? - Care este boala sau starea? – manifestări clinice și diagnostic. • Cum? - Cum a apărut boala? - in relatie cu interacțiunea agentului specific, vectorului, sursei de infecție, grupurile susceptibile și alți factori care contribuie. • De ce? - De ce s-a produs? - în ceea ce privește motivele izbucnirii bolii. Conceptul epidemiologic Conceptul care este uneori numit conceptul ecologic de boală sau conceptul de cauzalități multiple se bazează pe cele trei premise: 1. Boala rezultă dintr-un dezechilibru între agentul de boală și gazdă. 2. Natura și întinderea dezechilibrului depind de natura și caracteristicile agentului și gazdei. 3. Caracteristicile agentului și gazdei și ale acestora interacțiunile sunt direct legate și în mare măsură dependente de factori de natură fizică, biologici și de mediu. Conceptul epidemiologic de boală susține că sănătatea și bolile la un individ sau o comunitate sunt urmarea unei relații vine dinamice dintre agent, gazda și mediul înconjurător (Fig. 2.1). O stare de echilibru între acești factori nu indică nicio boală; orice tulburări ale acestui echilibru provocate de schimbări în caracteristicile inerente ale agentului gazda și mediul duce la boli. Agenți Agentul a fost definit ca un element, o substanță sau un forța fie animată, fie neînsuflețită, a cărui prezența sau absența poate, după contactul efectiv cu gazdă umană și în condiții de mediu adecvate, servesc ca stimul pentru inițierea sau perpetuarea unui proces de boală. clasificările agenților sunt: • Agenți biologici - datorită agenților vii. Viruși, bacterii, ciuperci, protozoare Factori nutriționali - atât exces, cât și deficiențe, cum ar fi calorii, proteine, vitamine • Agenți chimici - de ex. plumb, solvenți • Agenți fizici - umiditate, vibrații, căldură, lumină, frig, radiații etc. • Agenți mecanici - explozivi, gloanțe, cuțite etc. • Factori de stres sociali și psihologici - sărăcie, fumat, abuzul de droguri, stresul la locul de muncă etc. Gazda umană Factorii care influențează expunerea la răspuns includ: • Vârsta • Sexul • Mărimea familiei • Starea civilă • Religie • Ocupație • Boala intercurentă • Factori etnici sau rasiali • Obiceiuri și obiceiuri • Imunitate inerentă sau imunitate nespecifică • Imunitate - imunitate pasivă, imunitate activă. Mediu inconjurator Mediul este suma totală a tuturor condițiilor externe și influențe care afectează viața și dezvoltarea unui organism. Astfel influențează atât agentul, cât și gazda. • Mediul biologic - agenți infecțioși ai bolii, rezervoare de infecție, vectori care transmit boli, plante și animale. • Mediul social - ansamblul economic și organizarea politică a unei societăți și a instituțiilor prin care indivizii sunt integrați în societate în diferite etape ale vieții lor. • Mediul fizic - căldură, lumină, aer, apă, radiații, gravitație, agenți chimici. Cercetările epidemiologice s-au concentrat asupra bolilor care pun viața în pericol, cum ar fi cancerul. Majoritatea cancerelor au fost cu potențial de prevenire și s-au datorat „factorilor extrinseci”. Cu toate acestea,factorii extrinseci sau factorii de mediu au fost adesea greșit interpretați ca fiind „substanță chimică creată de om” Prin urmare, FIINȚELE sunt un acronim util pentru a ne aminti categoriile majore de factori de risc. Factori biologici și factori comportamentali: sex, vârstă, greutate, comportament la fumat etc. Factori de mediu: precipitații, sezon, locuințe, aer condiționat ditionare etc. Factori imunologici: imunitate și imunodeficiență. Factori nutriționali: colesterolul în bolile de inimă Factori genetici: talasemie, hemofilie etc. Servicii, factori sociali și factori spirituali. Este nevoie de informații exacte despre boală (morbiditate) și deces (mortalitate) din cauza pierderii economice mari, tulburării sociale, precum și costul asistenței medicale asociate cu ei și pentru a permite compararea între populații la un moment dat sau pe perioade de timp diferite.Sănătatea este măsurată prin statistici privind morbiditatea și mortalitatea. Numerator și numitor Epidemiologia este preocupată fie de prezența sănătății probleme într-o populație sau apariția unor noi evenimente de sănătate într-o populație. În ambele cazuri, o măsură epidemiologică (sau expresie) are cel puțin două componente: un numărător și un numitor. Numeratorul într-un raport/rata bolii, de exemplu, este fie cazurile existente (prevalente) sau măsurile de prevalență sau cazuri noi (de incidență) ca și cu incidența. Numitorul este populația expusă riscului sau populația în care există sau au apărut cazuri. Raport, proporție și rată Există trei clase de bază ale mărimii matematice obișnuite pentru a măsura starea de sănătate și apariția evenimentelor de sănătate la populații. • Raport - este termenul general care include un număr mai mare de măsuri specifice, cum ar fi proporția, procentul și rată. Un raport se obține prin împărțirea unei cantități la altele fără a implica vreo relație specifică între numărător și numitor. Valoarea unui raport poate varia de la minus la plus infinit • Proporția - este un tip de raport în care cei care sunt incluși în numărător trebuie, de asemenea, să fie incluși în numitorul. Magnitudinea proporțiilor este de obicei exprimată ca procent • Rata - este un raport în care există o relație distinctă între numărător și numitor. O perioadă specifică de timp fixată este o componentă esențială a numitorului Ratele sunt utilizate ca o comparație a ratei observate cu a rata țintă, o comparație a două populații diferite la în același timp (cele două populații ar trebui să fie similare și sunt evaluate exact în același mod), o comparație a aceleiași populații la două perioade de timp diferite. Categorii de rate Ratele brute: ratele care se aplică populațiilor întregi, fără o referire la nici o caracteristică a indivizilor din aceasta. Sunt rate valabile, dar adesea înșelătoare. ii. Ratele specifice: ratele care sunt utilizate atunci când o populație este împărțit în subgrupuri mai omogene pe baza unui caracteristici de interes, de exemplu, vârsta. iii. Tarife standard: rate standardizate pentru comparare între două sau mai multe populații diferite. Prevalența Prevalența este o estimare a proporției de indivizi din populația cu o anumită boală, dizabilitate sau stare de sănătate într-un anumit moment al timpului. Prevalența măsoara existența unei anumite condiții, adică prevalența măsoară probabilitatea ca persoanele să aibă o boală la un moment dat în timp. Prevalența nu este strict o rată. Aceasta este o proporție și ar trebui să ne raportăm astfel. Diferența majoră între incidenta si prevalenta sunt că cunoașterea timpului de debut nu este necesară într-un studiu de prevalență. Numitorii în prevalență includ întotdeauna întreaga populație, în timp ce numărătorul include cazuri atât vechi, cât și noi.
Prevalența depinde de doi factori: numărul persoanelor care au fost bolnave în
trecut (incidență anterioară) și durata bolii lor. P ~ I × D, dacă incidența și durata a fost stabilă pe o perioadă lungă de timp, apoi formula devine P = I × D Incidenţă Incidența măsoară numărul de cazuri noi sau evenimente noi de boală care se dezvoltă pe o anumită populație în timpul unei perioade specifice de timp fixată. Ratele de incidență măsoară probabilitatea ca persoanele sănătoase să dezvolte o boală în timpul unei anumite perioade de timp. Pentru a determina incidența, este necesar să urmați prospectiv un grup definit de oameni și determinați rata la care apar noi cazuri de boală. Incidența se poate modifica cu următorii factori • Introducerea unui nou factor de risc • Schimbarea obiceiurilor • Schimbarea virulenței organismului cauzal • Schimbarea potenței tratamentului programelor de intervenție • Migrația selectivă a persoanelor susceptibile într-o zonă endemică, ceea ce crește incidența bolii. Incidența cumulativă CI este proporția de persoane dintr-o populație totală expusă riscului și fără boală la începutul unei anumite perioade de timp care devin bolnavi sau dezvoltă o anumită boală într-o perioada de timp specifică. CI oferă o estimare a probabilității (sau riscul) ca o persoană să devină bolnavă în perioada de timp fixată Rata de incidență (densitatea incidenței) Adesea, fiecare persoană din numitor nu este urmărită pe perioada de timp specificată. Din mai multe motive, inclusiv pierderea urmăririi, decesul sau migrarea vor fi observate diferite persoane pentru diferite perioade de timp. Pentru perioade diferite de observare, trebuie folosit numitorul de timp persoană. IR este o rată reală și este considerată a fi rata instantanee de dezvoltare a bolii la o populație. Numărătorul este numărul de cazuri noi sau cazuri incidente în populație. Statistici de mortalitate Deși mortalitatea este departe de a fi o măsură ideală de sănătate a unei populații, datorită sistemelor vitale de înregistrare, este adesea cel mai ușor disponibil și accesibil indicator care pot fi utilizat de agențiile de sănătate în planificarea, implementarea și evaluarea a serviciilor de sănătate. Morbiditatea este desigur o un indicator mai bun al sănătății, deoarece acoperă întregul spectru de boală, dar există numeroase probleme și erori asociate cu ea. Deoarece majoritatea țărilor au înregistrat un „eveniment vital” sistemul de calcul al ratelor de mortalitate este ușor. Cu toate acestea, dacă decese nu sunt raportate, ratele vor fi artificial mici. Ratele utilizate în mod obișnuit sunt mortalitatea brută, rata de deces standardizată, cauza - rata de deces specifică, decesul specific vârstei, rata mortalității, rata proporțională a mortalității, rata mortalității sugarilor(IMR), rata mortalității neonatale (RMN), rata mortalității postnatale (PNMR), rata mortalității prenatale și rata mortalității maternale (MMR). Sunt necesare studii epidemiologice pentru a măsura ratele de apariție a bolii și factorii asociați într-o populație, pentru a face o comparație imparțială a celor cu sau fără o boală sau factor de risc și pentru a interveni. Acest lucru este realizat printr-o bună cercetare. Alegerea de proiectare va depinde de factori precum costul, viteza și disponibilitatea datelor. Fiecare design are avantaje și dezavantaje. Proiectarea studiilor epidemiologice Proiectarea unui studiu epidemiologic îndeplinește funcția de instrument de măsurare. Deși informațiile despre proiectare sunt obținute de la populația studiată, cercetătorul proiectează studiul în așa fel încât să fie obținute estimări valide. Există o serie de opțiuni de proiectare, fiecare cu propriile lor puncte tari și puncte slabe. Selectarea tipului de studiu este nucleul unei designului cercetării și este probabil cea mai importantă decizie pe care cercetătorul trebuie să o facă. Strategia trebuie să includă definiția variabilelor, nivelurile și relațiile lor între ele. Tipul proiectului de studiu ales depinde de: • Tipul de problemă • Cunoștințele deja disponibile despre problemă și • Resursele disponibile pentru studiu. Non-experimental (observațional) În studiile non-experimentale, repartizarea subiecților către grupurile expuse nu sunt determinate de cercetător, ci mai degrabă de către subiecții înșiși sau de alți factori. Există două tipuri de modele non-experimentale. • Studii analitice • Studii descriptive. Studii descriptive (Cine? Ce? Unde? Când?) Aceste studii implică colectarea sistematică, analiza și interpretarea datelor pentru a oferi o imagine clară a unei anumite situații acțiune. Bogăția de date obținute în majoritatea studiilor descriptive permite generarea de ipoteze, care pot fi apoi testate prin proiectare experimentală analitică. Pot fi utilizate tehnici atât calitative, cât și cantitative. În epidemiologia descriptivă organizăm și rezumăm date în funcție de timp, loc și persoană. Aceste trei caracteristici sunt uneori numite variabile epidemiologice. Aceste informații oferă indicii importante asupra cauzelor bolii, iar aceste indicii pot fi transformate în ipoteze testabile. Caracteristicile persoanelor • Vârsta - în general cea mai importantă variabilă epidemiologică referitoare la expunere, susceptibilitate și patogeneză. Piramida populației grupului studiat trebuie luată în considerare • Sex - anatomic, fiziologic, psihologic și comportamental caracteristicile reprezintă multe boli specifice asociate sexului • Etnie - genetică, fiziologică, comportamentală, de mediu și caracteristicile socio-economice de importanță ca terminați ai bolii Locul de origine - de mediu, cultural și factori comportamentali și dietetici Starea civilă - un proces selectiv și asociat cu diferențe de stare fizică, comportamentală și socioeconomică ca determinanți ai sănătăți • Ocupația - reflectă fizic, mental, psihologic, caracteristicile de mediu și socioeconomice legate la tiparele bolii • Socioeconomic - determină multe dintre caracteristicile de mai sus teristică. Caracteristicile locului (geografic, peisaj, Epidemiologie) • Mediul biologic - caracteristicile climatice și ecologice care determină flora și fauna, inclusiv factorul uman • Mediul chimic și fizic - calitatea aerului, apa și mâncare • Mediul social - modele culturale, comportamentale care determina riscurile, percepțiile și răspunsurile. Caracteristicile timpului • Endemii - boli care sunt în mod regulat și continuu prezente • Epidemie - un exces semnificativ peste cel așteptat pe bază experienței din trecut; o grupare neobișnuită în timp • Variație scurtă de timp - epidemii punctiforme • Variații periodice - modificări sezoniere, variații ciclice,variații seculare • Dinamica bolii - se referă la distribuția în timp, este preocupată de tendințe, schimbări ciclice și seculare, intervaluri între expuneri, grade de expunere, perioade de incubație, Tipuri de studii descriptive 1. Studii de caz - acest tip de studiu se bazează pe rapoartele unei serii de cazuri ale unei afecțiuni specifice sau o serie de cazuri tratate, fără un grup de control alocat în mod special. Ei reprezintă numeratorul apariției bolii și nu ar trebui să se utilizeze pentru estimarea riscurilor. 2. Diagnosticul comunitar sau evaluarea nevoilor - presupune colectarea și alegerea datelor cu privire la problemele de sănătate existente, programe, realizări, constrângeri etc. Scopul lor este de a identifica nevoile existente și să furnizeze date de bază pentru proiectare a unor studii sau acțiuni ulterioare. 3. Descrierea epidemiologică a apariției bolii - colectează date despre apariția și distribuția bolii în populație în conformitate cu caracteristicile specifice indivizilor, locului și timpului. 4. Studii descriptive ecologice - când unitatea de observare este un agregat (de exemplu, o familie, un clan sau o școală) sau o unitate ecologică (un sat, oraș sau district), studiul devine un studiu ecologic descriptiv. 5. Studii transversale descriptive sau anchete de comunitate (populație lationale) - presupune colectarea de date de la o parte a populației, care poate cuprinde întreaga populație sau o proporție (un eșantion). Acestea oferă o rata de prevalență la un moment dat (prevalența punctului) sau pe o perioadă de timp (prevalența perioadei). În aceste studii sunt incluse anchete în care distribuția unei boli, a unei dizabilități, stări patologice, starea imunologică, starea nutrițională sunt analizate. 6. Studii longitudinale - utilizează supravegherea continuă sau frecvent studii transversale pentru a măsura tendințele bolii pe o perioadă de timp într-o anumită populație. De exemplu: efectul introducerii vaccinurilor ,dezastre naturale sau provocate de om. Toate studiile de mai sus pot fi sursa generării de ipoteze. Pot fi utilizate atât studii transversale, cât și ecologice în testarea ipotezelor (analitice). Studii analitice (Cum? De ce?) Strategiile analitice sunt mijloace de observație utilizate în investigațiile epidemiologice pentru a testa ipoteze specifice. Termenul „ana- litică ”implică faptul că studiul este conceput pentru a stabili cauza unei boli prin căutarea asocierii între expunerea la factorul de risc și apariția bolii. Experimental (intervențional) Un experiment sau un studiu intervențional este conceput pentru a evalua efectul unei intervenții în care atribuirea de subiecții grupurilor expuse și neexpuse este proiectat de cercetător. Cercetătorul manipulează obiecte sau situații și măsoară rezultatul manipulărilor sale. De obicei (dar nu mereu) sunt comparate două grupuri, una în care intervenția are loc și un alt grup care rămâne neatins. Există două categorii de studii intervenționale: • Studii experimentale • Studii aproape experimentale. Studii experimentale Un design experimental este singurul tip de proiectare de studiu care poate dovedi efectiv cauzalitatea. Designul clasic al studiului are trei caracteristici. • Manipulări - cercetătorul face ceva unui grup de subiecți din studiu • Control - cercetătorul introduce unul sau mai multe grupuri de control pe care le compară cu grupul experimental • Randomizare - cercetătorul are grijă să atribuie la întâmplare subiecții la grupurile de control și experimentale. (Fiecare subiect are șanse egale de a fi repartizat oricărui grup.) Puterea studiilor experimentale este că, prin randomizare, cercetător elimină efectele variabilelor ce ar genera confuzie. Studii cvasi-experimentale În acest studiu, cel puțin o caracteristică a unui experiment adevărat lipsește, fie randomizarea, fie utilizarea unui grup de control separat. Cu toate acestea, aceste studii includ întotdeauna manipularea unei variabile independente care servește drept intervenție.