Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Independență în satisfacerea nevoii
Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii
Manifestări de independenţa
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei in satisfacerea nevoii
Dependența în satisfacerea nevoii
1. Carențe de igienă / Deficit de autoîngrijire
Manifestări de dependenţă
Intervenţiile asistentei medicale – pacient care prezintă carenţe igienice
2. Alterarea tegumentelor și fanerelor
Manifestări de dependenţă
1. Leziuni la nivelul pielii si mucoaselor
2. Modificari ale culorii tegumentelor
3. Leziuni cutanate vasculare
4. Modificari de aspect si de volum
5. Alte modificari la nivelul tegumentelor si mucoaselor
6. Modificari patologice la nivelul părului
7. Modificari patologice la nivelul unghiilor
Intervenţiile asistentei medicale
Deficit de autoîngrijire
Procesul de îngrijire/nursing
Interdependența cu celelalte nevoi fundamentale
Nevoia de a fi curat, îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele reprezintă o necesitate
pentru a menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă, pentru a mentine integre funcţiile
sistemului tegumentar format din piele şi structurile complementare: păr, unghii, glande.
Independență în satisfacerea nevoii
Datorită alcătuirii sale variate, pielea îndeplineşte o serie de funcţii, şi anume:
– apără organismul împotriva agenţilor patogeni, împiedicând pătrunderea acestora (stratul
cornos pentru microorganisme, acţiune uşor bactericidâ a sebumului, descuamare continuă a
epidermului);
– îl apără împotriva unor radiaţii (ultraviolete), prin pigmenţii pe care îi conţine organ de
protecţie împotriva agenţilor mecanici (rol de amortizor al şocurilor datorită . stratului adipos din
hipoderm), chimici (rezistenţa faţă de acizi, baze, enzime prin keratina din stratul cornos),
termici (datorită aceloraşi elemente structurale), actiniei (rol de protecţie împotriva radiaţiilor
ultraviolete conferit de keratina din stratul cornos şi mela¬nină din celulele pigmentare ale
epidermului);
– recepţionează excitaţiile termice, tactile şi dureroase;
– participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism: prin glandele sudoripare, elimină
apa, clorură de sodiu, uree, glucoză, corpi cetonici;
– participă la termoreglare atât prin termoliză, cât şi prin menţinerea temperaturii, prin stratul
adipos ce are rol de izolator termic;
– participă la absorbţie (unele medicamente pot fi absorbite prin piele intrând apoi în circulaţia
generală);
– participă la respiraţie, o cantitate mică de O2 poate intra prin piele: la fel, se elimină o
cantitate mică de CO2;
– organ de depozit al grăsimilor de rezervă (în stratul profund al pielii; hipoderm) şi sânge în
vasele din stratul papilar intervenind la redistribuirea acestuia în caz de ne în favoarea organelor
vitale: inima şi creierul
Pentru a îndeplini aceste roluri trebuie ca pielea să fie curată, sănătoasă şi îngrijită. Pielea se
prelungeşte prin mucoase care acoperă orificiile (nas, ochi, urechi, vagin, rect), care la rândul lor
trebuie să fie curate şi îngrijite pentru a asigura binele individului şi buna funcţionare a organelor
respective.
Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii
Factori biologici
• Vârsta
– la copil şi persoanele în vârstă, pielea este mai sensibilă, mai puţin rezistentă la variaţii de
temperatură, la microbi şi la infecţii. In urma îmbătrânirii, dinţii pot să slăbească în rezistenţă şi
cad, părul devine mai puţin rezistent şi la fel unghiile.
– datorită procesului de îmbătrânire, la nivelul pielii, fanerelor (păr, unghii), glandelor, se produc
anumite perturbări:
-scăderea tonusului muscular, pierderea elasticităţii;
-descuamare deficitară a epidermului, atrofia stratului adipos, apariţia ridurilor;
-diminuarea activităţii glandelor sebacee şi glandelor sudoripare;
-subţierea, decolorarea, căderea părului;
-subţierea, decolorarea şi friabilitatea unghiilor cu încetinirea creşterii acestora;
-formarea de pliuri tegumentare în exces faţă de cele normale;
-prin îmbătrânire creşte efortul pentru îmbrăcat/dezbrăcat, menţinerea igienei corporale şi riscul
de expunere la traumatisme sau infecţii locale şi generale.
• Climatul
– datorită variaţiilor de temperatură, pielea se usucă, se deshidratează. Când temperatura este
prea ridicată, pielea participă la termoreglare prin glandele sudoripare, eliminând o cantitate de
sudoare (transpiraţie).
• Sexul
– femeile, prin natura biologică, dar şi prin preocupările focalizate pe aspectul estetic, au nevoie
de măsuri de igienă complementare. Anatomia femeii, ciclul menstrual, procedurile cosmetice
(vopsitul părului, coafură, manichiură, pedichiură, machiaj) sunt tot atâţia factori care cer atenţie
specială în asigurarea igienei.
• Factorul constituţional
– există persoane cu un număr mare de glande sudoripare care transpiră mai abundent decât
altele. De asemenea, secreţia de sebum poate fi excesivă. Toate acestea impun comportamente
igienice personalizate.
• Talia
– persoanele hiperponderale au nevoie de igienă corespunzătoare, mai ales la nivelul pliurilor ce
se formează din cauza masei corporale în exces.
• Starea de sănătate
– condiţia fizică şi psihică, la un moment dat, a unei persoane, este factorul cel mai important
care influenţează nevoia de igienă, dar şi capacitatea individului de a o performa la nivel optim,
în concordanţă cu stilul de viaţă şi cu obiceiurile sale.
Factori psihologici
• Deprinderi personale:
– obiceiurile individuale de vestimentaţie şi igienă corporală diferă de la un individ la altul
constând în a acorda pentru unii zilnic o atenţie deosebită toaletei din toate punctele de vedere,
pentru alţii doar o toaleta parţială zilnic iar unii omit sau neglijează noţiunea de curăţenie
corporală.
• Imagine de sine:
– imaginea personală asupra propriului corp-imagine corporală – depinde de personalitatea şi
percepţia individuală acordată îngrijirilor pentru aspectul fizic.
– respectul de sine duce la promovarea îngrijirilor pentru o imagine corporală pozitivă şi invers,
degradarea îngrijirilor în cazul neglijării şi dezinteresului pentru propria imagine.
• Stările emotive, nervozitatea, labilitatea psihoemoţională, anxietatea, depresia perturbă
funcţiile pielii şi necesită măsuri specifice de igienă (transpiraţie, lacrimi,micţiuni frecvente,
emisie de materie fecală).
• Pudoarea:
– pudoarea individuală legată de sex, adolescenţă, vârstnicii, necesită respectul intimităţii
personale;
– în cazul vârstnicilor: de foarte multe ori aceştia necesită ajutor pentru efectuarea îngrijirilor şi
toaletei, pe care îl refuză din cauza sentimentului de pudoare exacerbat sau a lipsei de respect şi
pregătire profesională a celui care acordă îngrijirile.
• Tipul de personalitate
– anumite categorii de persoane simt nevoia unor condiţii igienice ieşite din comun. Nu numai
mediul în care trăiesc trebuie să fie foarte curat, ci şi igiena personală are rol esenţial în existenţa
lor. Ordinea şi curăţenia, în cazul acestor persoane, nu mai reprezintă doar o condiţie de
asigurare a sănătăţii, ci chiar raţiunea lor de a trăi. Orice perturbare a “ordinei” stabilite de
persoana respectivă devine un puternic factor de stres.
– alte categorii de persoane, dimpotrivă, au o tendinţă nativă pentru dezordine, neacordând
factorului igienic o prea mare importanţă. Uneori este nevoie de presiunea grupului pentru a
menţine ordinea şi curăţenia şi pentru a se spăla mai des.
•Stresul psihic
– stresul, acest inductor universal de apariţie a bolilor se face responsabil de prezenţa unor
tulburări la nivelul tegumentelor şi mucoaselor.
Dacă se ia în consideraţie numai faptul singular că stresul influenţează nivelul de sudoraţie al
indivizilor vom deduce importanţa condiţiilor de declanşare a stresului în comportamentele
igienice. Adaptarea la stres este un proces personal şi poate fi însoţită de fenomene
neurovegetative precum hiperhidroza. Aceasta are impact social important, scade imaginea de
sine şi determină o creştere a preocupării individului pentru igiena corporală
Factori sociologici
• Cultura
– importanţa curăţeniei diferă după nivelul de cultură. Indivizii au obiceiuri de igiena şi curăţenie
care variază ca frecvenţă şi manifestare.
• Curentul social
– apar obiceiuri de igienă şi curăţenie după modă (coafură, produse cosmetice etc.)
• Organizarea socială
– obiceiuri de igienă în funcţie de condiţiile fizice, materiale sau de promiscuitate).O locuinţă
corespunzătoare prevăzută cu instalaţii sanitare (apă curentă, căldură,canalizare, baie,
duş)determină obiceiurile personale pentru igienă şi vestimentaţie.
• Statutul social
– profesiunea sedentară influenţează direct componenta fizică a imaginii de sine.
•Locul de muncă
– anumite categorii profesionale implică măsuri de igienă excepţionale. Printre acestea se
numără şi profesiile din sfera medicală. Atât igiena locului unde se desfăşoară activitatea, cât şi
igiena personală trebuie să fie riguroase.
•Educaţia
– comportamentele igienice se învaţă. O persoană care a folosit periuţa şi pasta de dinţi din
fragedă copilărie şi a făcut duş zilnic îşi interiorizează afectiv aceste comportamente şi simte acut
disconfortul în lipsa lor. Măsurile de igienă “intră în sânge” şi devin rutină.
•Starea economico-financiară
-condiţiile de trai se reflectă asupra nivelului de igienă a populaţiei. Lipsa apei curente, lipsa
căldurii, dar şi a spaţiului corespunzător limitează comportamentele igienice. Acolo unde există
lipsuri, produsele cosmetice sunt mai puţine, iar oamenii prea puţin preocupaţi de igiena lor şi a
spaţiului în care trăiesc.
•Clima
– în regiunile calde, datorită transpiraţiei abundente sunt necesare măsuri crescute de igienă.
Frecvenţa duşurilor creşte. Hainele trebuie să fie de culoare deschisă şi trebuie schimbate mai
des. Folosirea pălăriilor protejează părul de efectele nedorite ale razelor solare.
Manifestări de independenţa
Păr – lungime, supleţe, strălucire.
Parul – este un produs cornos al epidermului cu aspect filiform si flexibil.
Urechi – configuraţie normală, curăţenie.
Urechea sau organul statuoacustic constituie segmentul intermediar de cale acustică şi
vestibulară; configuraţia normală determină integritatea şi îndeplinirea rolurilor sale fiziologice.
Nas – mucoasă umedă, fose nazale libere.
Nasul şi cavităţile nazale alcătuiesc un organ complex cu funcţie respiratorie şi senzorială;
mucoasa nazală respiratorie este de culoare roz, iar mucoasa nazală olfactivă (are 2-3 cm2), este
de culoare gălbuie.
Cavitate bucala – dentiţie albă. completă, fără carii;
– mucoasa bucală umedă şi roz;
– gingiile aderente dinţilor şi roz;
In cavitatea bucală este situată limba, organ músculo- epitelial care participă la masti¬caţie,
procesul vorbirii, formarea salivei şi ca organ gustativ.
Unghii – curate, tăiate scurt, culoare roz.
Unghia este o lama cornoasa,dura,situata pe fata dorsala a ultimelor falange de la maini si de la
picioare. Zona alba semilunara dintre corpul si radacina unghiei se numeste lunula.
Piele – curată, neteda, catifelată, elastică, pigmentată normal.
Pielea are o suprafaţă neregulată cu o culoare care variază după regiuni şi vârstă fiind
determinată de pigmentul melanic şi gradul de vascularizaţie.
Culoarea pielii variază în funcţie de mai mulţi factori:
– determinarea genetică;
– starea de sănătate;
– starea emoţională;
– condiţiile climaterice.
Melanina este pigmentul care conferă culoarea naturală a pielii. Cantitatea de melanină prezentă
în piele o apără de agresiunea razelor solare. Din această cauză, o persoană care se expune la
soare intens are o piele închisă la culoare.
Deprinderi igienice
Igiena corporală, a fanerelor, a părului, lipsa carenţelor în igienă (spălat pe dinţi, păr îngrijit,
unghii tăiate etc) asigură individului stare de confort, relaxare, capacitate muncă şi învăţat,
rezistenţă crescută împotriva agenţilor patogeni;
Examinează, controlează:
Tegumentele pentru a observa:
– culoarea normală sau modificările patologice, consistenţa suplă sau aspră;
– elasticitatea, mirosul, prezenţa edemelor, ulcerelor de presiune etc.
– mucoasele, cu o notă aparte pentru cea bucală ţinând cont de:
– culoarea şi starea lor, dentiţia completă/lipsa cu/fără carii;
– starea gingiilor şi a buzelor, depistarea eventualelor mirosuri şi leziuni.
Părul pentru:
– lungime, supleţe, strălucire, pigmentaţie, desimea;
– gradul de încărcare cu grăsime (uscat, gras), gradul de curăţenie.
Unghiile pentru:
– consistenţă culoare, fribilitate şi aspect general;
– gradul de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni sau leziuni.
Nasul şi cavitatea nazala pentru:
– mucoasa umedă, fose nazale libere, depistarea eventualelor modificări
Urechile pentru:
– configuraţie normală, starea de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni şi leziuni.
Evalueaza deprinderile şi obiceiurile igienice ale pacientului pentru:
– numărul şi durata duşurilor/ băilor;
– frecvenţa şi periajul corect la spălarea dinţilor precum şi produsele utilizate;
– frecvenţa pentru spălarea părului şi produsele utilizate;
– tăiatul unghiilor şi toaleta periunghiala.
Examinarea tegumentelor si mucoaselor are rolul de a descoperi cât mai precoce manifestările
patologice care trebuie aduse la cunostinta medicului constituind indici importanţi pentru
stabilirea diagnosticului şi prevenirea complicaţiilor.
1. Carenţe de igienă.
2. Alterarea tegumentelor şi a fanerelor; alterarea mucoaselor.
3. Deficit de autoingrijire.
Modificările patologice care apar la nivelul tegumentelor şi mucoaselor privind:
– transpiraţia excesivă;
– culoarea;
– edemul;
– descuamaţiile;
– erupţiile cutanate;
– hemoragiile cutanate etc.
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
• insuficienţă intrinsecă:
– slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare
– lezare fizică
– circulaţie inadecvată
• insuficienţa extrinsecă:
– orice piedică a mişcării
– imobilitate
– puncte de presiune
• dezechilibru:
– durere
– slăbiciune
– dezechilibru endocrin
Surse de ordin psihologic
– tulburari de gândire
– anxietate, stres
– pierderea imaginii corporale
– situaţie de criză
Surse de ordin sociologic
– sărăcie
– eşecul profesional,
1. Carențe de igienă / Deficit de autoîngrijire
Neglijenţa în măsurile de igienă sau incapacitatea de a se păstra curat, fie din cauza bolii sau a
slăbiciunii, fie prin refuzul de a se spăla are drept consecinţă aparenţa de neîngrijit. Tegumentele
sunt murdare şi lasă poartă deschisă infecţiilor.
Manifestări de dependenţă
părul
– murdar şi gras, în dezordine,
– pediculoză.
urechile
– murdărie acumulată în conductul auditiv extern
– pavilioane murdare
– murdărie retroauriculară
nasul
– rinoree
– cruste.
cavitatea bucală
– absenţa dinţilor,
– carii dentare,
– culoare galbenă a dinţilor,
– proteze dentare neîngrijite,
– prezenţa tartrului pe dinţi (depuneri dure şi adezive),
– halena fetidă (miros neplăcut al gurii),
– limbă încărcată,
– fisuri ale buzelor.
unghiile
– netăiate
– murdărie acumulată la capătul unghiilor.
pielea
– gri sau neagră, în anumite locuri,
– barbă murdară,
– aspră,
– cu leziuni de grataj.
deprinderi igienice
– nu se spală;
– nu se piaptănă;
– dezinteres faţă de măsurile de igienă;
– degajă miros dezagreabil.
Intervenţiile asistentei medicale – pacient care prezintă
carenţe igienice
Obiective – Intervenţiile autonome şi delegat
Organismul uman, prin funcţia de apărare a pielii, este protejat împotriva agenţilor externi.
Totuşi, aceştia reuşesc, uneori, în funcţie de gradul de vulnerabilitate, să provoace leziuni.
O presiune exercitată un anumit timp asupra unei regiuni prin tulburările trofice pe care le
determină, produce apariţia escarelor sau chiar necroza ţesutului.
Murdăria acumulată la nivelul pielii produce cruste ce pot degenera în ulceraţii.
Orice leziune a pielii este o poartă de intrare a germenilor patogeni, de unde rezultă importanţa
menţinerii integrităţii ei.
Manifestări de dependenţă
1. Leziuni la nivelul pielii si mucoaselor
– apar in boli de piele, boli infecto – contagioase dar si in afectiuni generala, sistemice.
eritem – pată congestivă datorată vasodilataţiei; roseata a pielii sau a mucoaselor care
dispare la presiune;
macula – modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare pe o zona
limitata circumscrisa;
excoriaţii – leziune superficiala a pielii sau a unei mucoase cu pierdere de substanţă
superficială, apărută în urma unui traumatism sau produsa prin grataj (frecvent după prurit);
papula – leziune elementara constand intr-o mica ridicatura circumscrisa , consistenta si
bine delimitata la suprafata pielii (d<5mm) rosiatica sau neagra, rezultata fie prin hiperplazia
celulelor din derm sau epiderm, fie prin infiltrate seros localizat in derm; poate fi tranzitorie,
pruriginoasa, persistenta; are caracter rezolutiv, nu lasă cicatrici şi apare în urticarie, febre
eruptive etc.
nodulul – leziune solida tridimensionala, cu diametru mai mare decat al papulei,
localizata in derm sau hipoderm;
vezicule – ridicături ale epidermului (băşici cu d<5 mm)) rotunde, de dimensiuni mici,
pline cu lichid clar sau galbui şi de cele mai multe ori însoţite de prurit şi durere;
flictena: d >5mm.
pustule – abces minuscul la suprafaţa tegumentului, localizat la rădăcina firului de păr şi
constituind aşa-numitele leziuni de foliculită (coşuri); pot fi primitive sau secundare, prin
infectarea veziculelor care se pustulizează.
fisuri – întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului;
descuamaţie – desprinderea celulelor cornoase, superficiale, din epidermă:
– furfuracee descuamare fină – „tărâţe”;
– pitiriazica;
– lamelar (descuamaţie brută);
– in lambour (detaşare accidentală sau chirurgicală a fragmentului de piele).
La copii în bolile infecţioase descuamările sunt frecvente.
vitiligo – leuco-melano-dermie de natură, probabil, neuroendocrină caracterizată prin
pete acromice, mărginită de o zonă hiperpigmentată;
ulceraţii – pierdere de substanţă rezultând dintr-un proces patologic ce acţionează asupra
pielii;
– poate fi superficială (eroziune) sau profundă (exulceraţie şi ulceraţie propriu-zisă);
– poate fi cutanat (de gamba) sau de mucoasa (gastroduodenal);
escare – distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriţie locală, de obicei, prin
leziuni vasculare sau prin compresiune continuă se pot produce şi prin acţiunea directă a
unor factori infecţioşi sau prin toxinele lor, sau sub acţiunea unor substanţe chimice caustice
varice – dilatări permanente ale venelor superficiale, însoţită de insuficienţa valvulelor
peretelui venos; sensul circulaţiei venoase este inversat în ortostatism
hemoroizi – afecţiuni ale plexurilor venoase anale şi din partea terminală a rectului,
constând în dilatarea acestor vene, cu apariţia de procese inflamatorii şi trombotice.
ulcere varicoase – erodare a ţesutului pe teren varicos.
eruptia cutanata – reprezintă modificarea tegumentelor determinate de:
• boli infecţioase acute (scarlatina, rujeola, rubeola, varicela, herpes etc);
• reacţii alergice (urticarie, boala serului);
• hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ale,pielii (meningite, Basedow etc);
• efectul toxic şi de desensibilizare al unor medicamente (iod, morfină, salicilat, anti-biotice
etc).
crusta -leziune elementară secundară rezultată în urma uscării unei serozităţi provenite
dintr-o ulceraţie, prezentându-se ca mici depozite de fibrina din plasma sanguină (vezicula,
flictena).
acneea – afecţiune a pielii cauzată de inflamaţia glandelor sebacee şi polisebacee;
localizarea este în general pe faţă, umeri, spate iar forma cel mai des întâlnită survine în
perioada pubertăţii = acneea juvenilă/vulgară.
furunculul – reprezintă inflamaţia unui folicul polisebaceu produsă de stafilococul auriu;
are aspectul unui burbion gălbui care se elimină la deschiderea furunculului prezentând
cicatrice după vindecare; Atenţie, nu se stoarce, sau presează furunculul în ideea de
eliminare a puroiului deoarece există riscul de diseminare a microbilor si în funcţie de
localizare.
furunculoza – apariţia succesivă sau simultană în diferite regiuni ale corpului a mai
multor furunculi.
intertrigo – apare mai ales la obezi la nivelul cutelor abdominale sau interfesiere, la noi
născuţi la nivelul feselor şi părţilor genitale; micoză cutanată, situată la nivelul plicilor şi
interdigital, caracterizată prin eritem pruriginos, apoi, decolorare epidermica, secreţie şi
depozit albicios, prin macerarea epidermei cornoase cu fisurarea fundului pliului.
2. Modificari ale culorii tegumentelor
• paloarea
– reprezintă decolorarea pielii;
– paloarea pielii este cauzată de anemii şi deficit de irigare a pielii;
– paloarea instalată brusc se constată în hemoragii;
– paloarea accentuată se constată în colaps, şoc, prin fipsa de irigare a pielii cauzată de
depozitarea sângelui în vasele abdominale.
•cianoza
– reprezintă coloraţia albăstruie a tegumentelor şi mucoaselor;
– este determinată în cazul afecţiunilor aparatului respirator de:
– obturarea căilor respiratorii;
– micşorarea suprafeţei respiratorii;
– deficit funcţional al muşchilor respiratori;
– apare în cursul afecţiunilor aparatului circulator, bolilor cardiace congenitale;
Cianoza poate fi localizată:
-discret la nivelul extremităţilor degetelor şi al lobului urechilor;
– intensă la nivelul nasului, buzelor, ochilor;
-foarte intensă la nivelul feţei şi limbii;
– generalizată la nivelul unei anumite regiuni prin tromboză sau compresie venoasă.
• roşeaţa
-reprezintă coloraţia intensă a pielii apărută în emoţii, eforturi fizice, stări febrile,diferite
afecţiuni hemoragice.
In pneumonie aspectul roşu congestionat este caracteristic pentru jumătatea de faţă a părţii
afectate pulmonar.
• hiperpigmentarea
– difuza generalizata in afara cazului care reprezinta o trasatura rasiala; apare in boala Addison;
– circumscrisa- limitata:
– periocular in hipertiroidie, nevroze;
– la fata- cloasma gravidelor;
– frunte, obraji, perioral- masca biliara;
– difuza si circumscrisa:
– albinismul– anomalie congenitala: tegument alb-rozat, iris roz-rosu, par blond subtire si mat;
– vitiligo – pete decolorate cu margini hiperpigmentate, neregulate si tegument
normal in rest;
– discromii– datorate acumularii in piele a unor pigmenti patologici:
– icterul coloratia galbena de nuante diferite:
– intensitatea mica si nuanta flavinica (galben deshis) ne orienteaza spre icterul hemolitic,
– intensitatea moderata si nuanta rubinica (galben rosiatic) ne orienteaza spre icterul hepatitic,
– intensitatea mare si nuanta verdinica (galben verzui) ne orienteaza spre icterul obstructiv.
– icter melas (cenusiu inchis) in cancerul de cap de pancreas
3. Leziuni cutanate vasculare
hemoragia cutanata poate fi cauzată de:
– tulburări de coagulare a sângelui;
– fragilitatea capilară exagerată de natură toxică sau infecţioasă;
– modificarea funcţională sau cantitativă a trombocitelor;
– petesii = hemoragii mici de formă punctiformă, ovalară sau rotundă;
– echimoze = pată hemoragică de culoare albăstruie sau negricioasă produsă prin extravazarea
sângelui şi infiltrare difuză în ţesutul subcutanat;
• hemoragia cutanată nu dispare la presiunea digitală ca în cazul eruptiilor congestive.
hemoragia mucoaselor
–epistaxis = hemoragie nazală;
-hemoragii gingivale;
–hematemeza = sânge eliminat prin vărsătură;
–melena= eliminarea în scaun de sânge negru (digerat în tubul digestiv).
4. Modificari de aspect si de volum
Edemul reprezintă acumularea de lichid seros caracterizat prin creşterea în volum a regiunii
edemaţiate; pielea este palidă, lucie, străvezie, fără elasticitate şi păstrează impresiunea
degetelor(godeu).
Edemul poate fi:
– localizat prin staza venoasă în părţile declive (înclinate) ale corpului;
– generalizat în afecţiuni cardiace şi pulmonare = anasarca; lichidul se acumuleaza in cavitatile
seroase(pleural, peritoneala, pericardica);
– cardiac: este de culoare albastra; apare la inceput in regiunile declive;
– renal: albe, moi, pufoase, lasa semnul godeului;
– caşectic; consecinta scaderii proteinelor plasmatice în tuberculoză, subnutriţie, cancer prin
scăderea albuminelor din sânge creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari;
– inflamator localizat în jurul proceselor inflamatoare (de culoare roşie); se insotesc de semnele
inflamatie: rubor, dolor, calor, tumor, lezarea functiei segmentului respectiv.
– angioneurotic când are o cauză alergică şi se instalează rapid;
5. Alte modificari la nivelul tegumentelor si mucoaselor
Hiperhidroza înseamnă creşterea anormală a secreţiei sudorale şi poate fi localizată sau
generalizată. Deasemeni poate fi transpiraţie continuă în stările febrile continue din criza
pneumonică si transpiraţia periodică = în stările febrile intermitente.
Hiperhidroza localizată este, de obicei, simetrică şi atinge zona feţei, axilele, palmele şi plantele.
Localizările asimetrice trădează o tulburare organică, cel mai adesea neurologică.
Celulita defineşte, ca termen, două condiţii, care nu au nici o legătură una cu cealaltă: celulita
estetică sau comună, caracterizată prin depunerea inegală de grăsime subcutanată, oferind un
aspect de îmbătrânire a pielii şi celulita infecţioasă, care are o conotaţie pur medicală, fiind
o infecţie bacteriană ce poate lua forme grave. Fiecare formă de celulită prezintă tablou clinic
specific şi necesită îngrijiri speciale, mai ales în spectrul igienei.
Hemangioamele cutanate afectează structurile vasculare de la nivelul mucoaselor şi pielii şi
sunt, în general, localizate. Ele au o structură embrionară imatură, dar în timp se poate maturiza.
Din acest motiv majoritatea hemangioamelor cutanate dispar spontan până la vârsta de 7 ani.
Hirsutismul este o condiţie ce se caracterizează printr-o creştere în exces a pilozităţii, cu
topografie specific masculină, la femei sau copii. Cauza este cel mai frecvent ovariană,
suprarenală sau iatrogenă (consum de medicamente), dar poate fi şi idiopatică (cauză
necunoscută).
Se descrie o cauză genetică în zona mediteraneană.
Hipertricoza este o condiţie caracterizată de creşterea părului în zone care în mod normal nu
prezintă pilozitate sau în care pilozitatea este slab reprezentată.
Hipertricoza generalizată este o afecţiune congenitală, rară. Formele localizate sunt date de
anumite afecţiuni precum mixedem, porfirie etc. sau de consumul de medicamente (cortizonice,
difenilhidantoina sau minoxidil).
Înţepăturile de insecte pot produce diferite leziuni, de la o inflamaţie mare, roşiatică, până la
una abia vizibilă. Înţepătura de insectă poate fi o simplă neplăcere, dar poate fi gravă, uneori
letală, mai ales dacă insecta a inoculat venin prin înţepătură. Este recomandată prezentarea la
medic.
Scabia este o afecţiune dermatologică pruriginoasă şi extrem de contagioasă provocată de un
artropod (Sarcoptes scabiae) ce parazitează în stratul superficial al epidermei. În urma
scărpinatului şi prin intervenţia mecanismelor imunologice, o parte din paraziţi sunt distruşi, dar
în caz de suprainfectare, numărul lor poate fi foarte mare. Pruritul şi erupţiile sunt condiţionate
de reacţia alergică: infestarea primară poate rămâne asimptomatică pentru 4-6 săptămâni, dar
reinfestarea produce imediat o reacţie de hipersensibilitate.
6. Modificari patologice la nivelul părului
Mătreaţa (pitiriazis simplex capitis) este o descuamare fiziologică exagerată a pielii capului la
care se adaugă (sau nu) o ciupercă (phityrosporum). Există mătreaţă uscată (pitiriazis uscat) şi
mătreaţă grasă (pitiriazis gras – atunci când cantitatea de sebum este abundentă). Deşi mătreaţa
reprezintă un simplu dezechilibru al părului sănătos, datorită implicaţiilor sociale, necesită
măsuri igienice speciale şi poate face adeseori obiectul consultului dermatologic.
Alopeciile reprezintă afecţiuni ale părului şi scalpului, caracterizate prin căderea difuză sau
localizată a părului. În mod normal se pierd zilnic cam 50 de fire de păr. Unele căderi ale părului
sunt fiziologice (căderea părului la nou-născut şi cea aşa-zisă seboreică la sexul masculin).
Alopecia androgenică este responsabilă de calviţia comună la bărbaţi şi are predispoziţie
ereditară.
Există şi o alopecie cauzată de stres (exemplu : un episod febril, o naştere dificilă, o intervenţie
chirurgicală, un episod negativ psiho-afectiv. Refacerea completă după un astfel de episod se
realizează în 4 până la 6 luni.
Alopeciile toxice sunt cauzate de anumite substanţe toxice (exemplu: citostatice, antitiroidiene
de sinteză, anticoagulante, anticonvulsivante, derivaţi ai vitaminei A etc.).
Alopeciile dobândite se întâlnesc în anumite afecţiuni precum: mixedem, insuficienţă
hipofizară, diabet sever, colagenoze, carenţe alimentare, sifilis.
Pelada este o boală frecventă de cauză neprecizată. Poate surveni în urma unor traume psihice.
Leziunea se prezintă ca o zonă fără păr, de formă rotundă sau ovalară, la nivelul scalpului, limita
zonei fără păr fiind bine conturată, iar pielea strălucitoare, punctată de orificiile foliculilor pilo-
sebacei şi înconjurată de fire rupte la aproximativ 1 cm, în formă de semnul exclamării. Leziunea
poate fi unică sau multiplă. Evoluţia merge spre creşterea spontană a părului sau dimpotrivă, spre
generalizare.
Microsporia şi tricofiţia sunt micoze localizate la nivelul pielii capului. Leziunile se prezintă ca
nişte plăci rotunde sau ovale, acoperite de scuame sau cu suprafaţa roşie şi acoperite cu pustule
din care la apăsare ies picături de puroi. Aceste dermatomicoze sunt contagioase şi necesită
tratament şi măsuri igienice speciale.
Pediculoza este dată de infestarea cu păduchi. Păduchii se cantonează, de obicei în pielea cu păr
a capului, mai frecvent la ceafă sau retroauricular. Afectează mai frecvent preşcolarii şi şcolarii,
dar se întâlneşte şi la adulţi, în condiţii de igienă precară.
Există şi o pediculoză pubiană.
7. Modificari patologice la nivelul unghiilor
Aspectul unghiilor reflectă într-o oarecare măsură dezechilibrele hidro-minerale, dar uneori ne
oferă indicii preţioase despre eventuale condiţii patologice.
Culoarea modificată înseamnă ori o circulaţie periferică insuficientă (unghii palide), ori o
cianoză (unghii vineţii). Luciul unghiei este un alt indicator de sănătate. O unghie sănătoasă este
transparentă. Rezistenţa unghiei arată echilibrul mineral. Unghiile moi, friabile denotă lipsa
calciului şi a altor minerale.
Disconfortul de ordin estetic este cel mai frecvent simptom, durerea lipsind de obicei în cazul
onicomicozelor. Din acest motiv, multe persoane trec cu vederea simptomele, neştiind că este
vorba despre o boală.
Micozele se transmit relativ uşor prin contact direct sau indirect. Folosirea în comun a unor
obiecte de igienă personală (unghieră, forfecuţă pentru unghii, prosop, săpun), a hainelor sau a
pantofilor reprezintă mare risc de infecţie. De asemenea, contactul cu suprafeţe infectate (vasele
din saloanele de coafură şi cosmetică, bazinele de înot, grătarul din lemn din saune sau de pe
plajă) prezintă risc de infecţie. Onicomicozele afectează în primul rând persoanele care lucrează
cu mâinile în mediu umed şi dulce (cofetărie, bucătărie, spălătorie) şi care nu poartă mănuşi.
Mod de manifestare:
– nu poate să-şi acorde îngrijiri igienice fără ajutor, nu simte nevoia de autoîngrijire, acceptă
situaţia nouă/rolul, îi este frică de exacerbarea durerii, oboseală, slăbiciune.
– lipsa autonomiei:referitor la poziţia forţată, imobilizarea la pat, contrangeri fizice, intoleranţa la
activităţii,anxietate gravă;
– aspect murdar – neîngrijit; are nevoie de ajutor;
– dezinteres faţă de măsurile de igienă: nu se spală, nu se piaptănă, îşi neglijează sau refuză
aplicarea măsurilor/modalităţilor de îngrijiri igienice.
Obiective:
– sa se asigure curăţenia corporală şi sa învete modalităţi de păstrare a igienei;
– pacientul sa fie capabil de autoîngrijire, sa exprime acceptul de a efectua îngrijiri zilnice;
– pacientul sa îşi redobândeasca interesul pentru desfăşurarea îngrijirilor;
– pacientul sa fie ajutat în activităţile igienice, sa fie promovata curăţenia corporală sau a unei
regiuni;
– pacientul sa exprime diminuarea leziunilor si a starii de disconfort;
– pacientul sa preziente tegumente, mucoase, fanere normale, curate, integre.
Interventii:
– se evalueaza caacitatile persoanei de a desfasura activitati de autoingrijire utilizand urmatoarea
scala de coduri:
0 – complet independent;
1- utilizeaza autonom mijloace adaptate;
2- are nevoie de ajutor minim;
3- este asistat partial;
4- este asistat total;
5- are nevoie total de ajutor.
– se asigura mijloace de igiena adaptate gradului de autonomie/ dependenta;
– se exploreaza obiceiurile persoanei legate de igiena;
– se planifica impreuna cu pacientul, intalniri cu alte persoane care au trecut prin situatii similare
si s-au adaptat;
– se permite pacientului sa-si exprime sentimentele de neputinta sau frustrare, la nevoie;
– se evidentiaza, se lauda progresele facute de pacient.
Procesul de îngrijire/nursing
Culegere de date despre modul in care pacientul îsi satisface nevoia.