Romanul 

este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă care se desfășoară pe mai multe
planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de
trăsături, de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictivă, detaliată până la ultima resursă posibilă
de imaginație a scriitorului respectiv. Este cea mai adâncă formă în scris existentă. Nu e neapărat structurată pe planuri de
acțiune, dar implică niveluri de semnificație paralele.
Structura romanului este dialogică, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramică, potrivit altor teoreticieni ai romanelor.
Se spune în mod curent că un roman este o ficțiune în proză de dimensiuni mari. Poate fi un roman de acțiune, polițist, de
dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu social.
Cum spunea Raymond Queneau, „nu contează dacă cineva privește un număr nedeterminat de personaje aparent reale
într-un spațiu ficțional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat de pagini sau capitole. Rezultatul va fi întotdeauna un
roman”.
Naratologia îl definește însă drept o operă extinsă în proză care are forma unei povestiri în cele mai multe dintre cazuri.
Romanul este mai lung și mai complex decât o povestire sau o nuvelă și nu respectă restricțiile impuse prezente în teatru
sau poezie.