MITOLOGIA –

UN CUVÂNT GREC

Prof. Cornelia
Cucu
Liceul cu Program
Sportiv
 Omul a valorificat cunoaşterea şi
experienţa - imaginaţia a creat restul
 Poporul grec a fost la timpul său un popor ca toate celelalte.
Aventura fascinantă a
spiritului grec continuă să stăpânească şi astăzi, în ciuda
extraordinarului progres tehnologic , stârnind respect şi admiraţie faţă
de civilizaţia care a dat culturii omul pătruns de valoare şi demnitate.
Inteligenţa este cel mai mare dar ,etern , dat vreodată omului.
Aceasta îi permite
să înţeleagă, să existe, să creeze şi să evolueze. Omul acelei epoci
îndepărtate, dorea să cunoască, deoarece se simţea neputincios şi
vulnerabil într-o lume incomensurabilă. Îl preocupa începutul şi
sfârşitul şi toate elementele supranaturale pe care nu putea să le
stăpânească.
Folosind primele informaţii luate din mediul său direct, omul a
valorificat
cunoaşterea şi experienţa, în timp ce cu imaginaţia sa a creat restul.
Avea nevoie de un “mit” pentru că acesta era adevărul său. Credinţa
aceasta îi aducea certitudini în legătură cu lumea din jurul său.
Semnificaţia convenţională a miturilor este o descriere ce ne informează
şi ne explică o veche ordine a lucrurilor ce funcţionau în armonie, în
Helios, zeul Soare, conduce un car tras de cai pe cer, pentru a aduce lumină pe
Pământ.
Zeii nu trăiau izolaţi de
muritori
 Exaltările din mediu şi golul terifiant din jurul lor i-au făcut pe
oameni să zeifice
înţelesurile abstracte, elementele naturii şi toate lucrurile teribile pe care
le considerau ca dirijând soarta şi supravieţuirea lor. Zeii nu trăiau izolaţi
de muritori, ci se amestecau în viaţa lor, controlându-le acţiunile,
aducându-le fericire sau nenorocire.
Zeităţile iniţiale (Uranos şi Geea) ,la un moment dat, nu au mai
satisfăcut fantezia şi
sentimentul religios care să-i întovărăşească în problemele lor.
Învingătorii Olympieni au devenit suveranii adoraţiei lor religioase. Atât
de puternici şi în acelaşi timp vulnerabili la slăbiciunile umane, ei
determină soarta şi conduc viaţa celor care iubesc şi urăsc. Erau falnici,
frumoşi, duri când pedepseau nedreptăţile şi protectori când îi ajutau pe
cei drepţi şi evalavioşi.
Fiecare muncă şi necesitate socială era strâns legată de adoraţia unui
zeu: de la
agricultură până la învăţătură, de la artele frumoase până la vânătoare,
de la virtutea în război până la dragoste. Astfel, în viaţa zeilor se reflectau
Eroii erau protejaţi de
zei
 În acele vremuri îndepărtate, umanitatea trecea prin clipe grele.
Pericolele erau
diferite: monştri neînvinşi, răufăcatori care prădau, boli groaznice şi
creaturi neobişnuite. Atunci, zeii trimiteau pe pământ eroi, cei mai
mulţi semizei. Eroii erau protejaţi de zei, erau deosebit de frumoşi şi
înzestraţi cu multe haruri: putere, bărbaţie, inteligenţă, bunătate a
sufletului.
Eroii erau ,uneori, conducători luminaţi care îşi lăsau regatul
pentru a câştiga un
război cu scop sfânt (Ulise), iar alteori tineri viteji , angajaţi în lupta
pentru victoria binelui (Hercule). Ei pornesc în misiuni dificile pentru
o datorie morală, viaţa lor devenind tumultoasă. Datorită vitejiei , ei
sunt slăviţi şi dobândesc faimă iar unii câştigă chiar nemurirea.
Parthenonul
Conţinutul mitologiei
greceşti
 Conţinutul mitologiei greceşti nu este un lucru simplu. Există o serie de
povestiri , din
diverse timpuri şi de diverse origini , asupra cărora s-au făcut încercări de
clasificare şi nu numai atât, deoarece, oricât ar părea de ciudat , mitul
elen nu este în întregime o “poveste”. El reprezintă epoci îndepărtate,
completează golurile istorice, însă , mai presus de toate , este un indice
cultural cuprinzând obiceiurile , datinile, religia şi superstiţiile unui
popor, a cărui istorie începe cu mii de ani în urmă.
Zeii şi vitejiile fantastice ale eroilor , cu fiinţele suprareale,
reprezentau consecinţele
imaginaţiei, dar ele proveneau, însă, dintr-un mare adevăr :nişte
oameni , în acest colţ al pământului, cu multe secole înainte de Hristos,
construiau oraşe, înfrângeau elementele naturii şi popoare străine,
călătoreau, întemeiau colonii, se aflau la zenitul artei, cultivau corpul şi
spiritul , aceştia nefiind alţii decât grecii.
Ruinele unui templu
grec
Mitologia – un cuvânt grec
 Atunci când vorbim despre zidurile ciclopice din perioada miceniană
înţelegem că
mitul există, deoarece , această lucrare este atât de supraomenească
pentru epoca sa încât numai nişte fiinţe gigantice ar fi putut s-o
realizeze. Povestirile captivante ale lui Homer, din epopeele sale
nemuritoare – “Iliada” şi Odiseea”, nu sunt decât produsul moştenirii
culturale şi al imaginaţiei oamenilor. Dar să nu uităm că, umanitatea a
rămas fără grai atunci când săpăturile de la Troia şi Micene au adus la
lumină dovezile existenţei acestor oraşe, apogeul lor, războaiele şi eroii
lor , înainte de anul 1200 î.Hr. Ahile, Agamemnon, Ulise şi alţi eroi au
demonstrat că puterile fizice şi morale ale grecilor au biruit forţele
vrăjmaşe , puterea omenească fiind superioară prin calitatea şi magia ei.
 Miturile religioase, istorice sau didactice, în afară de adevărurile pe care
le ascund,
prezintă evoluţia gândirii umane. Mitologia, în totalitatea sa, este un izvor
nesecat, întotdeauna interesant şi deosebit.
Cuvântul “mitologie” este grec şi a rămas comun şi în celelalte limbi,
relevând valoarea
imensă a acestei bogăţii salvate până în zilele noastre. Moştenirea de aur a
lui Homer, a lui Hesiod, a marilor tragedieni, a liricilor şi a tuturor celorlaţi
scriitori antici constituie mândria poporului grec deoarece, fără aceste
mituri, cultura europeană nu ar fi existat iar filologia ar fi mai săracă.
Mitul grecesc a rămas în patrimoniul culturii universale.
 Frescă romană cu Odiseu , cca.150-100
î.Hr.

Odiseu oferind ciclopului Însoţitorii lui Odiseu furând vitele sfinte ale lui
Polifem Helios
o cupă de vin
 Bibliografie
1.Bonard , A., Civilizaţia greacă, vol.I, Bucureşti, 1967
2. Boardman, J., Grecii de peste mări, Bucureşti, 1988
3. Kun, N.A., Legendele şi miturile Greciei Antice, Bucureşti, 1997
4.Lăzărescu, G., Dicţionar de mitologie, Casa editorială Odeon,
Bucureşti, 1992
5.Soulis, S., Mitologia greacă, Atena, 1995
6.Paizan, D., Mitologia – un cuvânt grec, în “Variante”, Anul II, Nr.4,
2004
SFÂRŞIT