Referat

Pe tema: Noțiunea de stat

La disciplina: Bazele Legislației

Chișinău 2018
1. Statul
Este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de
frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea.
Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție

1
separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. O teorie pe deplin
satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele,
funcțiile statului existând și astăzi în cercurile specialiștilor din variatele domenii (politologie,
drept, sociologie, filozofie) care cercetează și analizează viața socială.
Cuvântul stat are doua laturi si anume :

• organizația politica de pe un anumit teritoriu formata din diverse instituții, în care își
desfășoară activitatea reprezentanții populației: deputat, senatori, funcționarii publici si
diverse organe cum ar fi: parlament, guvern, etc.
• a doua latura a acestui sens ar fi teritoriul cu relieful lui locuit în majoritate de o
populație delimitat prin frontiere .

Statul este o organizație politica formata din reprezentanți ai populației de pe un anumit

teritoriu, care sunt investiți cu atribuții de putere care constau în posibilitatea de a putea lua
decizii obligatorii, în numele întregii populații, decizii concretizate în norme de drept sau în
acte de aplicare a dreptului care, daca nu sunt respectate de buna-voie, sunt aduse la îndeplinire
prin forța de constrângere". (Gh. Bobos)

Sau, M. Djuvara: "Statul reprezintă "suveranitatea unei populații numita națiune, așezata pe
un teritoriu", sau "autoritatea pe care o organizație publica o deține si care-i da libera facultate,
de organizare si de creare a dreptului pe teritoriul respectiv".

Sintetic: statul este o putere organizata asupra unei populații, pe un anumit teritoriu. (F.
Ricaux).Din numeroasele definiții ale statului, s-a impus aceea formulata de profesorul
Alexianu „statul este o grupare de indivizi, reuniți printr-o legătura naționala, ocupând un
teritoriu determinat si fiind guvernați de o putere superioara voințelor individuale”

2. Istoria și originea statului.

Statul a apărut cu circa șase milenii in urma si reprezintă principala „instituție publica” a
societății, principalul instrument de organizare si conducere sociala.

Discuții despre ce este, despre ce ar trebui să fie și în ce fel ar trebui să acționeze statul
pot fi identificate încă din antichitate, chiar dacă nu era utilizat termenul de stat, el fiind originar
în perioada modernă. Articularea unor teorii coerente despre stat pot fi întâlnite în discursul
gânditorilor din Grecia antică. Timp de milenii a fost acceptată, oarecum apriori, ideea că statul
trebuie să asigure nevoile cetățenilor, să urmărească un bine public și să fie implicat în atingerea
intereselor comunității pe care o reprezintă.

O analiză importantă în evoluția teoriilor despre stat, considerată o adevărată teorie a

statului, este Principele lui Machiavelli.
Începând cu secolul XIX, mai exact prin teoriile liberale, aceste concepții sunt puse în discuție
și primesc o nouă interpretare, iar acolo unde guvernările sunt de tip liberal aceste noi
concepții sunt puse și în practică.

Statul si dreptul au o istorie comuna, ele apărând concomitent, ca produs al unui lent si
îndelungat proces evolutiv al societății umane. Existenta lor se găsește într-o strânsă
interdependenta, deoarece statul este organizat si funcționează pe baza unor „norme juridice”

2
si are ca atribut principal „emiterea de norme juridice”, in timp ce dreptul (normele juridice
emise de stat) își găsesc întreaga eficienta, forța si aplicabilitate, in „puterea de stat”, care
garantează înfăptuirea dispozițiilor sale.

Denumirea de stat vine din cuvântul latin „status”, care însemnează repaus si este utilizata
in înțelesul de astăzi, adică de forma de organizare sociala de pe un anumit teritoriu, abia in
secolul XVII, de către Niccolo Machiavelli in celebra sa lucrare „Il principe”.

Aristotel scria ca „Acolo unde lipsește puterea legii, nu-si are locul nici o forma a
orânduirii statale”; „Acolo unde puterea se bazează pe violenta si dezordine – stat nu exista”,
accentua Cicero; Niccolo Machiavelli făcea afirmația ca „ Scopul statului consta in asigurarea
fiecăruia de a se folosi liber de avere si securitate”.

Legătura intre stat si drept de-a lungul istoriei a fost diferita, evoluând in direcții opuse:
fie spre statul autoritar, totalitarist, in care dreptul este neglijat, bazând-se pe forța, fie spre statul
democratic, statul bazat pe drept. Se știe ca in antichitate cetățeanul nu aveau nici un drept in
fata statului. Ideile despre stat ca organizație care sa fie legata de cetățeni prin lege, sa-si
realizeze activitatea in baza legii au început sa se formeze încă in etapele timpurii de dezvoltare
a societății omenești.

3. Factorii care au determinat apariția statului se pot include:

• Atingerea unui înalt grad de evoluție a triburilor si uniunilor tribale, prin creșterea lor
numerica dar si calitativa, prin tendința de a se transforma in popoare si de a deveni
sedentare, in care funcționalitatea comunității nu se mai putea realiza doar pe baza
legăturilor de sânge, prin supunerea copiilor fata de părinți, ci prin altfel de relații -
superioare - oferite de organizarea statala, in care apare o noua relație conducători -
conduși;
• diviziunea sociala a muncii, legata îndeosebi de apariția agriculturii (viată comunității
începând sa capete un caracter sedentar) a generat necesitatea de a organiza comunitatea
pe un anumit teritoriu, pe baza unor structuri politice;
• diferențierea sociala, ca rezultat al apariției plusprodusului, care reclama o armonizare
a intereselor privind producția, circulația si, mai ales, distribuirea si redistribuirea
produselor, ceea ce ducea, totodată, la necesitatea existentei unei autorități politice cu
mijloace de impunere a voinței proprii.
• Statul a apărut si s-a dezvoltat in strânsă legătura cu specializarea unei anumite părți din
societate, căreia i s-au încredințat anumite funcții de conducere, organizare, apărare etc.,
pentru asigurarea funcționalității sociale in condițiile complexe in care au început sa se
dezvolte anumite comunități umane: tribul, uniuni tribale, popoare, națiuni.

A devenit o axioma, de pilda, ca, in zilele noastre, națiunea nu poate exista si, mai ales,
nu se poate dezvolta fără o organizare politica asigurata de stat.

4. Concepții:

3
 • Teoria violenței – statul apare ca urmare a caracterului violent din societate, legile sunt
făcute de către cei mai puternici.
• Teoria psihologică – statul apare în ca rezultat al unui ansamblu de sentimente și trăiri
ale persoanelor; unele persoane sunt abilitate cu capacitatea de a conduce, iar altele de
a fi conduse.
• Teoria rasială – statul apare ca urmare existenței unei rase superioare.
• Teoria contractuală- se încheie un contract între cetățeni și conducător, pentru care
conducătorul va proteja dreptul cetățenilor.
• Teoria biologică – potrivit acestei teorii statul apare ca urmare a dezvoltării societății și
a intelectualității umane. (Teoria lui Darwin)

5. Definirea statului

Statul, o noțiune abstractă des utilizată în trecut, dar mai ales în contemporaneitate, a fost
definit în diverse feluri de către o largă categorie de specialiști și nespecialiști. Statul este
analizat de către mai multe discipline din cadrul științelor sociale, printre acestea numărându-
se: științele politice, filozofia, sociologia, etc. O perspectivă de ansamblu asupra acestor
definiri este oferită prin împărțirea acestora în definiții organizaționale și definiții funcționale.
Definire organizațională.
Din punct de vedere organizațional, statul este privit ca o sumă de instituții de guvernare
și are cinci caracteristici principale, enumerate mai jos. Aceste caracteristici nu sunt prezente
în toate statele, mai ales dacă avem în vedere diversele forme statale anterioare statelor
moderne. Un alt aspect care trebuie menționat este că prin definirile organizaționale nu este
urmărită aprecierea legitimității statului sau a instituțiilor care îl compun, precum nici opinia
indivizilor despre o eventuală legitimitate a statului.
Statul este un ansamblu de instituții distinct de restul societății, care creează sfere
publice și sfere private.
Din punct de vedere al autorității, statul este o putere supremă și suverană, precum și
legislativă într-un anumit teritoriu. Pentru a-și putea exercita aceste forme de manifestare a
puterii, statul are monopolul asupra forței.
Statul își exercită puterea printr-un aparat birocratic.
Statul ca entitate se distinge de funcționarii care ocupă anumite funcții la un moment
dat în aparatul său birocratic și, din acest punct de vedere, statul are suveranitate și
asupra acestora. Prin funcționari se înțelege orice demnitar,
inclusiv președintele, prim-ministrul, miniștrii, etc.
Statul are puterea de a impune și de a colecta taxe de la populație.

Definire funcțională.

Definirea funcțională subliniază ideea că statul este o sumă de instituții care

îndeplinesc un anumit scop sau obiectiv. Principala distincție dintre acesta definire și cea
anterioară constă în faptul că statul poate fi identificat cu o instituție sau organizație care
îndeplinește una din funcțiile statului. Un alt punct care deosebește definirea funcțională de
cealaltă este aprecierea statului prin consecințele acțiunii sale, cea mai comună fiind
stabilizarea socială în interiorul teritoriului controlat de acesta.

4
Referințe bibliografice:

1. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Stat
2. http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/Conceptul-de-stat-Aparitia-si-
51591.php
3. https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/drept/originea-si-esenta-statului-si-dreptului-
122149.html
4. http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Notiunea-de-stat14.php

Cuprins:

1. Statul
2. Istoria și originea statului
3. Factorii care au determinat apariția statului
4. Concepții
5. Definirea statului

5
6