MINISTERUL TRANSPORTURILOR

5NCFR

Nr. 341 P«atra iz intern

INSTRUCŢIA
PENTRU

ALCĂTUIREA, ÎNTREŢINEREA Şl
SUPRAVEGHEREA CÂU f M JOANTE

1980
A n exa 1. Evidenţa şinelor din c a l e ........................................................................ 24
Anexa 2. Verificarea momentelor de strîngere la prinderile pe calea fără joante 25
Anexa 3. Cazuri generale de alcătuire a căii fără j o a n t e ......................26—29
Anexa 4. Eclisarea tronsonului de cale fără Joante cu calea cu Joante . . . . 30
Anexa 5. Fişa căii fără j o a n t e ................................................... .... ..........................31
A n exa 6. (a şi b) Lucrări la calea fără joante care se execută in anumite con­
diţii şi luarea anumitor măsuri de sigu ra nţă 32
A nexa 7. Reparaţia ruperilor, tratarea Întreruperilor şi reparaţia defectelor de
şine pe calea fără jo a n te ........................................................................... 41
A n exa 8. Material pentru eclisarea p r o v iz o r ie ................................................ .... . 44
An exa 9. Informaţie referitoare la deformaţia căii fără joante ........................................ 45
A n exa 10. Normativ de material de cale, scule şi utilaje, necesar pentru inter­
venţii la calea fără joante, In cazuri da ruperi de şine sau deformaţii
ale căii fără j o a n t e .................................................................................... 47
 TABLA DE MATERII

Capitolul I

NOŢIUNI GENERALE

Art. 1. Obiectul in s tr u c ţie i.....................................................................................5

Art. 2. Definiţia căii fără j o a n t e ........................................................................ 5
Art. 3. Tronson de cale fără joante .................................................................... 5
Art. 4. Temperatura de fixare a şinelor din calea fără j o a n t e ..........................5
Arţ. 5. Temperaturile de fixare definitvă (tw) şi provizorie ( t ^ , ) ..................... 6
Art. 6. Temperatura de lucru ............................................................................ 6
Art. 7. Caracteristici ale căii fără j o a n t e ........................................................... 7
Art. 8. Stabilizarea prismei de piatră s p a r t ă ....................................................... 7
Art. 9. Detensionarea căii fără joante..................................................................... 8
Art. 10. Pretensionarea căii fără j o a n t e ................................................................9
Art. 11. Uniformizarea eforturilor in calea fără j o a n t e ...................................... 9
Art. 12. Competenţa executării detensionării, pretensionării şi uniformizării efor­
turilor pe calea fără joante . . . ........................................................9

Capitolul 11

CONDIŢII DE REALIZARE A CAII FARA JOANTE,

REGULI DE MONTARE ŞI FIXARE
A TRONSOANELOR LUNGI SUDATE

Art. 13. Toleranţe g e o m e trice .................................................................................10

Art. 14. Materiale şi piese folosite la calea fără j o a n t e ...................................... 10
Art. 15. Confecţionarea şinelor lungi s u d a t e ....................................................... 12
Art. 16. Montarea în cale a şinelor lungi s u d a te ...................................................13

Capitolul III

ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAŢIA CAII FARA JOANTE

Art. 17. Condiţii generale pentru l u c r ă r i ........................................................... 14

Art. 18. Obligaţiile conducătorului de l u c r ă r i....................................................... 15
Art. 19. Verificarea prinderilor la calea fără joante ...........................................15

Capitolul IV

REVIZIA ŞI SUPRAVEGHEREA CAn FARA JOANTE

Art. 20. Felul şi scopul r e v i z ii lo r ........................................................................ 16

Capitolul V

RUPERI DE SINE ŞI DEFORMAŢII LA CALE

Art. 21. Ruperile de ş i n e ...............................................*.........................................17

Art. 22. Eliminarea întreruperilor făcute pentru lu c r ă r i...................................... 18
Art. 23. Deformaţii transversale la calea fără j o a n t e .......................................... 18
Art. 24. Dotarea cu scule şi materiale pentru intervenţii ...................................19

3
 Capitolul VI

PREDAREA ŞI PRIMIREA LINIILOR

PENTRU REALIZAREA CAII FARA JOANTE,
SARCINILE BENEFICIARULUI ŞI EXECUTANTULUI

Art. 25. Stabilirea responsabililor cu calea fără j o a n t e ...................................... 20

Art. 26. Predarea liniei către executantul căii fără j o a n t e .................................. 20
Art. 27. Răspunderea executantului din punct de vedere al siguranţei circulaţiei 21
Art. 28. Răspunderea secţiei beneficiare din punct de vedere al siguranţei circu­
laţiei ................................................... ...........................................................21
Art. 29. Participarea la lucrări a personalului de la d is tr ic t..............................21
Art. 30. Verificarea lucrărilor de către specialişti din secţie şi din divizie . . . 21
Art. 31. Obligaţii ale regionalelor beneficiare in realizarea căii fără joante . . 22
Art, 32. Predarea căii fără joante către b e n eficia r .......................................... . 2 2
Art. 33. Sarcinile personalului din unitatea executantă...................................... 22

Capitolul VII

INSTRUCTAJ, EXAMINARE, AUTORIZARE

Art. 34. Modul de desfăşurare................................................................................ 23

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE

Art. 35, Prevederi pentru tronsoanele fixate definitiv Intre +12 şi +J7°C . . 23
Art. 36. Programul de realizarea căii fără j o a n t e ...............................................23
Art. 37. Evidenţa temperaturilor pe calea fără joante .......................................23
Art. 38. Norme de protecţia m u n c ii..................................................................... 2 3

4
 Capitolul I

NOŢIUNI GENERALE

ART. 1. — Obiectul instrucţiei

Prezenta instrucţie stabileşte reglementări specifice căii fără joante
referitoare la alcătuire, întreţinere, supraveghere şi la măsurile necesare
pe timpul lucrărilor şi în cazuri accidentale.

ART. 2. — Definiţia căii fără joante

Se numeşte cale fără joante — prescurtat c.f.j. — o cale cu şine lungi
sudate care are totdeauna o zonă centrală ce nu-şi modifică lungimea la
variaţii de temperatură şi două zone la capete de lungime variabilă, nu­
mite zone de respiraţie.

Zona de zona centrală zonă de

respiraţie respiraţie

Fig. 1. Schema căii fără joante.

ART. 3. — Tronson de cale fără joante

Porţiunea de cale fără joante, în care de regulă cele două şine lungi
sudate s-au montat în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii, se numeşte
tronson de cale fără joante.

ART. 4. — Temperatura de fixare a şinelor din calea fără joante.

în prezenta instrucţie, noţiunea de temperatură se referă numai la
temperatura în grade Celsius a şinei — măsurată sau calculată — şi nu
la cea din aer.
Temperatura determinată imediat după ce prinderile unui tronson de
cale fără joante au fost montate la traverse, într-un anumit procent şi în-
tr-o anumită ordine, strînse la valoarea stabilită, se numeşte temperatură
de fixare (tf) a tronsonului respectiv.
La introducerea în cale, la detensionarea sau pretensionarea tronsoa­
nelor de cale fără joante,* se consideră ca temperatură de fixare a unui
fir de şină lungă sudată, temperatura determinată după strîngerea regle­
mentară a tuturor prinderilor la traversele de pe cel puţin 50 m (la
pretensionare pe lungimea calculată) începînd de la capătul de respira­
ţie (de la „racordare" spre mijlocul tronsonului). Valoarea temperaturii

* Noţiunile de detensionare şi pretensionare sînt explicate la articolele 9 şi 10.

5
se obţine făcînd media dintre temperaturile măsurate la începutul şi sfîr-
şitul strîngerii prinderilor pe lungimea de mai sus.
Dacă procesul tehnologic impune ca fixarea celor două şine lungi să
se facă pe rînd, temperaturile de fixare obţinute ca mai sus nu trebuie
să difere de la o şină la alta cu mai mult de 5°. Temperatura cea mai
mică dintre temperaturile celor două şine, se consideră ca temperatură de
fixare a tronsonului; regula se păstrează şi în cazul înlocuirii unui singur
fir din tronsonul de cale fără joante.
Determinarea temperaturii de fixare se face astfel:
4.1. Prin măsurare: cu termometre de contact aplicate pe şina res­
pectivă, sau cu termometre introduse în cupoane de şină de acelaşi tip, aşe­
zate în aceeaşi poziţie ca şină a cărei temperatură se măsoară. Termome­
trele de contact se vor aplica pe şină în locuri curăţate de impurităţi şi pe
partea ferită de razele soarelui şi de vînt.
4.2. Prin calcul: după alungirile sau scurtările realizate prin deten-
sionări, pretensionări sau după uniformizări de eforturi.

ART. 5. — Temperaturile de fixare definitivă şi provizorie.

Temperatura de fixare a unui tronson de cale ferată fără joante
poate fi:
— definitivă (tfd);
— provizorie (tfp).
La CFR, temperatura de fixare definitivă este stabilită între + 1 7 °
şi + 2 7 ° inclusiv, pentru toate tipurile de şină, în aliniament şi curbe, pe
traverse de lemn sau beton, cu prinderea indirectă sistem K.
în tunele, temperatura de fixare definitivă este cea existentă la mij­
locul tunelului, în timpul montării şinelor, dar mai mare de zero grade.
Alte temperaturi de fixare definitivă decît cele menţionate mai sus,
se aprobă de către Direcţia linii şi instalaţii.
In condiţii normale de construcţie şi întreţinere, calea fără poante
fixată definitiv în limitele „t/d* este asigurată împotriva şerpuirii, a ru­
perii şinelor şi buloanelor de edisă, oricare ar fi temperatura ulterioară.
Datorită acestui fapt se mai obişnuieşte ca „tfd “ să se numească şi „tem­
peratură neutră".
Se consideră provizorie, temperatura de fixare a tronsonului de cale
fără joante, situată în afara limitelor stabilite pentru „tfd “ . înainte ca
temperatura să crească cu mai mult de 43°C sau să scadă cu mai mult
de 57°, faţă de „tfp", se va proceda la detensionare.

ART. 6. — Temperatura de lucru

Temperatura de lucru (£L) este teperatura din şină, existentă în tim­
pul lucrărilor de cale; aceasta poate fi definitivă sau provizorie. In func­
ţie de diferenţa dintre „ t l“ şi „ t f “ se stabilesc — pentru fiecare lucrare în
parte — măsurile ce trebuiesc luate pentru siguranţa circulaţiei (deten-
sionări, pretensionări, uniformizări de eforturi, restricţii de viteză, etc.).
 ART. 7. — Caracteristici ale căii fără joante
Legarea şinelor de traverse şi încastrarea traverselor în balast, se
opun dilataţiei şi contracţiei libere a şinelor lungi, atunci d n d tempera­
tura creşte sau scade faţă de temperatura de fixare. împiedicarea dilata­
ţiei sau contracţiei dă naştere la forţe axiale, de compresiune (cînd tempe­
ratura creşte) şi de întindere (dnd temperatura scade).
7.1. In zona centrală forţele de tracţiune ce se nasc la scăderea tem­
peraturii sînt mai mari la calea fără joante dedt la calea cu joante.
7.2. Creşterea forţei axiale, combinată cu acţiunea forţelor date de ve­
hicule în mişcare, pot conduce la un moment dat la deformarea căii sau
la ruperea şinelor, atunci dnd diferenţa de temperatură faţă de tempera­
tura de fixare, ajunge la valori nepermis de mari, chiar dacă prisma de
balast şi prinderile sînt reglementare. In scopul eliminării acestor feno­
mene negative, şinele lungi sudate se fixează definitiv la anumite tempe­
raturi numite temperaturi pentru fixare definitivă (tfd).
7.3. Rezistenţele ce se opun forţelor axiale sînt determinate de profi­
lul prismei de balast, de gradul de compactare al acesteia, de calitatea
pietrei sparte şi a burajului, de gradul de strîngere a prinderilor, de felul
traverselor şi de geometria căii.
— Cu d t piatra spartă din prisma de balast este mai compactată, cu
atît prisma are o stabilitate mai mare.
MENŢINEREA UNEI PRISME DE BALAST COMPLETE ŞÎ ClT
MAI BINE COMPACTATĂ TREBUIE SĂ FIE SARCINA DE B A ZĂ A
LUCRATORILOR CARE ÎNTREŢIN ŞI SUPRAVEGHEAZĂ CALEA FĂ­
RĂ JOANTE.

ART. 8. — Stabilizarea prismei de piatră spartă

TOATE LUCRĂRILE CARE NECESITĂ RIDICAREA SAU RIPA-
REA CĂII, DECONSOLIDEAZĂ PRISMA, ÎN FUNCŢIE DE MĂRIMEA
RIDICĂRII SAU RIPĂRII. STABILIZAREA PRISMEI SE FACE ÎN MOD
PROGRESIV, INTR-UN ANUMIT TIMP, DIN CARE CAUZĂ ACESTE
LUCRĂRI NU SE EXECUTĂ DECÎT CU RESPECTAREA ANUMITOR
CONDIŢII.
Stabilizarea prismei de balast se face prin unul sau mai multe din mij­
loacele de mai jos:
a) Sub acţiunea sarcinilor dinamice date de vehiculele în circulaţie.
b) Cu ajutorul maşinilor de compactat piatra între traverse şi la capă­
tul acestora.
c) Cu ajutorul maşinilor stabilizatoare care vibrează întreg cadrul şi-
nă-traverse, în prisma de balast.
După lucrările de întreţinere care deconsolidează prisma de balast,
stabilizarea acesteia sub acţiunea sarcinilor dinamice date de vehicule se
realizează după trecerea pe linia respectivă a unui anumit tonaj, numit
TONAJ DE STABILIZARE şi care asigură gradul normal de compactare a
prismei. Acest tonaj este de 50 000 tone brute pentru calea cu traverse
de beton şi 100 000 tone brute pentru calea cu traverse de lemn.

7
 Durata necesară scurgerii tonajului de stabilizare s0 numeşte DURA­
TA DE STABILIZARE. Aceasta se determină în fur^cţie de tonajul zil­
nic, dar în nici-un caz nu va fi mai mică de 2 zile/ Anual, secţia de în­
treţinere transmite formaţiilor de lucru durata de stabilizare pentru por­
ţiunea de cale fără joante pe care lucrează.
în cazul compactării cu ajutorul maşinilor de compactat prisma şi
vibrat cadrul şină-traverse, tonajul de stabilizare se poate reduce cu apro­
barea Direcţiei linii şi instalaţii, în funcţie de tipul de maşină.

ART. 9. — Detensionarea căii fără joante

Detensionarea căii fără joante este operaţia prin care la o anumită
temperatură, tronsoanele de şină sînt eliberate total sau parţial de efor­
turi.
Detensionarea se face cu scopul de a aduce calea într-un regim nor­
mal — sau dorit — de funcţionare în raport cu temperatura, pentru a-i
asigura rezistenţa necesară siguranţei circulaţiei.
In funcţie de temperatura în şină în timpul lucrării, există următoa­
rele variante de detensionare:
A. DETENSIONARE OBIŞNUITĂ care se face prin desfacerea şinei
de prinderi, vibrarea acesteia prin lovire cu ciocane de lemn, cauciuc sau
metale neferoase, simultan pe toată lungimea şi apoi refacerea prinde­
rilor.
In timpul vibrării şina se lungeşte -sau se scurtează după cum tempe­
ratura şinei din timpul vibrării este mai mare sau mai mică decît tempe­
ratura la care a fost fixată de traverse.
a) Dacă după desfacere, prinderile sînt scoase, iar şina este suspendată
în cabluri, se consideră că s-a făcut detensionare obişnuită cu eliberare
totală de eforturi. în această situaţie, variaţia lungimii şinei care se deten-
sionează este Al şi se calculează astfel:
AZ=a .j.A t
unde:
Al — variaţia de lungime în centimetri;
* — 0,0000115 — coeficient de dilatare liniară;
Z — lungimea în cm a şinei suspendate;
Af — diferenţa algebrică dintre temperatura la care a fost fixată şi
temperatura în timpul detensionării.
După astfel de detensionare şina capătă lungimea corespunzătoare
temperaturii din timpul detensionării.
b) Dacă după desfacerea prinderilor, şina se ridică pe role sau bile
puse între talpa şinei şi placa suport şi apoi se vibrează, se consideră că
s-a făcut detensionare obişnuită cu eliberarea ‘parţială de eforturi, deoa­
rece la dilatarea sau contracţia liberă a şinei se opun frecările dintre şină
şi suportul pe care aceasta se mişcă în timpul vibrării.
B. DETENSIONAREA REŢINUTĂ se execută la fel ca detensionarea
obişnuită, cu deosebirea că variaţia lungimii (AI), se opreşte la valoarea
corespunzătoare unei anumite temperaturi de fixare dinainte calculată.

8
 Detensionarea se face ori de <Ate ori este necesară să se asigure în cir­
culaţie stabilitatea căii sau rezistenţă la rupere a şinei, respectiv diminua­
rea forţelor date de temperatură.

AHT. 10. — Pretensionarea căii fără joante

PEetensionarea căii fără joante este operaţia prin care cu ajutorul

unor dispozitive sau procedee speciale (dispozitive de tracţiune sau prin în­
călzire) şina se alungeşte cu o cantitate corespunzătoare creşterii tempe­
raturii cu un număr de grade.
După obţinerea acestei alungiri, se strîng toate prinderile, se înlătură
mijlocul de alungire, iar în şină rămîne o tensiune, care se micşorează
pînă la anulare, pe măsură ce temperatura creşte.
Dacă de exemplu în timpul lucrului, la temperatura — ti°C, se obţine
prin pretensionare o alungire &l pentru o şină de lungime „1“ suspendată
în cablurile macaralelor şi dacă se fixează în prinderi cu această alungire,
atunci şina respectivă se consideră fixată la o temperatură.
t ,= t t4 -A t = t ,+

In cazul şinelor aşezate pe suporţi (role, bile, plăci etc.) determinarea

temperaturii de fixare se face ţinînd seama de rezistenţa liniară pe care
frecarea pe suporţi o opune deplasării şinei.

ART. 11. — Uniformizarea eforturilor in calea fără joante

Uniformizarea eforturilor este operaţia prin care două sau mai multe
porţiuni vecine, fixate la temperaturi diferite, sînt aduse la aceeaşi tempe­
ratură de fixare şi capătă acelaşi efort.
Lucrarea se face prin slăbirea prinderilor verticale pe toată lungi­
mea unde eforturile trebuiesc uniformizate, vibrarea şinei şi apoi strînge-
rea prinderilor.

ART. 12. — Competenţa executării detensionării, pretensionării şi

uniformizării eforturilor pe calea fără joante.
Calculul, analiza, organizarea şi aplicarea practică pe teren a lucră­
rilor de detensionare, pretensionare şi uniformizare de eforturi, se face
numai de către specialişti cu pregătire tehnică superioară corespunzătoare
— ingineri sau subingineri — din secţiile L şi şantierele CMRL, autori­
zaţi în acest scop.
în cazuri bine justificate, execuţia pe teren a lucrărilor de mai sus,
poate fi făcută şi de către maiştri sau alţi specialişti cu pregătire tehnică
medie din Şantierul CMRL Sudură, după ce au fost instruiţi şi autorizaţi
de şeful şantierului.
Executarea acestor lucrări de către alt personal decît cel arătat mai
sus este interzisă.
 Capitolul II
CONDIŢII DE REALIZARE A CĂB FARA JOANTE, REGULI
DE MONTARE ŞI FIXARE A TRONSOANELOR LUNGI SUDATE

ART. 13. — Toleranţe geometrice

Calea fără joante se poate realiza numai pe linii care se încadrează
în toleranţele de exploatare pentru nivel şi ecartament şi în toleranţele de
reparaţie capitală pentru direcţie.
ART. 14. — Materiale şi piese folosite la calea fără joante
14.1. Şina lungă pentru calea fără joante se confecţionează prin su­
darea între ele a şinelor de lungime normală sau mai mică, în stare nouă
sau semibună, fără defecte interne sau de suprafaţă. Şinele cu vechime
mai mare de 15 ani se sudează în tronsoane lungi, numai cu aprobarea Di­
recţiei linii şi instalaţii.
Cu cel mult 30 zile înainte de a fi sudate în tronsoane lungi, regionala
c.f. beneficitară ia măsuri ca şinele să se controleze cu defectoscopul ul-
trasonic. Cele găsite cu defecte interne nu se sudează. Nu se admit la su­
dare şine deformate, cu lovituri, sau cu uzuri peste limitele admise. Se
interzice sudarea între ele a şinelor de acelaşi tip, a căror diferenţă de
înălţime este mai mare de 2 irim. La construcţia sau reparaţia liniei, aşa
cum se prevede în Instrucţia 306, unităţile executante sînt obligate să în­
tocmească evidenţa şinelor după modelul din anexa 1, care apoi se predă
secţiei de întreţinere a fcăii. înlocuirea unei şine în cale trebuie să fie men­
ţionată şi în evidenţă, prin tăierea cu cerneală roşie a datelor de la şina în­
locuită şi înscrierea celor de la şina introdusă. în cazul dnd dintr-o şină
se taie partea pe care este înscrisă şarja, anul fabricaţiei şi furnizorul,
atund pe inima şinei părţii rămasă se va poaftsona Ia rece sau se va în­
scrie cu vopsea de ulei, datele de pe porţiunea îndepărtată, astfel îndt
orice şină introdusă în cale să poarte datele de fabricaţie, indiferent de
lungimea ei.
14.2. Felul, poza şi diagrama .traverselor pe calea fără joante, sînt sta­
bilite de către Direcţia linii şi instalaţii.
14.3. Elementele prinderilor .verticale şi orizontale, trebuie să fie com­
plete, să corespundă tipului de şină respectiv, să fie în stare bună, fără
defecte şi fără deformaţii.
La CFR, prinderea şinelor lungi de traversă se face cu deşti (prin­
dere indirectă sistem K). Alte sisteme de prindere se aprobă de către Di­
recţia Linii şi Instalaţii, cu asigurarea condiţiei ca rezistenţa pe care o opu­
ne prinderea la deplasarea în lung a şinei, să fie mai mare dedt rezistenţa
pe care o opune balastul la deplasarea traversei în lungul căii.
între placa metalică suport şi talpa şinei trebuie să existe plăcuţe de
cauciuc, oolietilenă sau lemn.
La fixarea definitivă, buloanlele verticale trebuiesc strînse la un m o­
ment de strîngere de 24 daN m 1 pe terasamente, iar pe podurile metalice
nebalastate, de 3— 4 da N •m.

1 1. da N.m. se consideră egal cu 1 kgf-m.

10
 Conducătorul punctului de lucru de la unitatea executantă a căii fără
joante, este obligat ca după fixarea în cale să verifice momentele de
strîngere a buloanelor verticale, pentru fiecare tronson. Verificarea se face
prin măsurarea strîngerilor la cîte un bulon de la fiecare traversă din-
tr-un lot de 60 traverse consecutive de la capătul eclisat al tronsonului.
Valoarea medie a momentelor măsurate la 15 traverse consecutive nu
trebuie să fie mai mică de 15 da N.m. pe terasamente, iar pe podurile
metalice nebalastate să fie cuprinse între 3 şi 4 da N.m. Pe terasamente,
valoarea individuală a momentelor de strîngere trebuie să fie mai mare
de 10 daN.m., iar pe podurile metalice nebalastate între 3 şi 4 daN.m.
Rezultatele măsurătorilor se trec în carnetul de revizie a liniei, adap­
tat ca în anexa 2.a.
Ordinea de măsurare este arătată în anexa 2.b.
Buloanele de la eclisele joantelor existente la capătul căii fără joante
trebuiesc strînse şi menţinute la un moment de strîngere între 20—
25 dan.m.
Alte momente de strîngere se aprobă de către Direcţia linii şi insta­
laţii, în funcţie de suprastructura căii.
Strîngerea buloanelor verticale se face mecanizat sau manual, iar ve­
rificarea momentelor de strîngere arătate mai sus, se face cu chei dina-
mometrice.
Orice şurub pentru prinderea verticală sau orizontală, la introducerea
iniţială în cale, se unge (cu ulei de motor, motorină, petrol etc.) pe tija file­
tată, se strînge şi se slăbeşte pe cursa maximă cel puţin odată, după care
se strînge la momentul prescris.
14.4. La calea fără joante piatra spartă şi profilul prismei de balast
trebuie să corespundă standardelor în vigoare.
14.5. La calea fără joante se introduc de regulă numai joante izoian te
de tipul lipite (JIL) cu răşini sintetice şi asamblate cu buloane de înaltă
rezistenţă. Joantele izoiante lipite pot fi în corpul tronsoanelor lungi sau
în corpul panourilor tampon. Alte tipuri de joante izoiante se not folosi
numai eu anrobarea Direcţiei linii şi instalaţii, iar în cazuri accidentale, cu
aprobarea directorului regional cu întreţinerea.
Cînd calea fără joante se întrerupe la joanta izolantă lipită, se lasă
panouri de protecţie, în funcţie’ de tipul de şină şi de poziţia joantei, aşa
cum este prevăzut în anexa 3, punctul 4.
Construcţia joantelor izoiante lipite se face după reglementări spe­
ciale aprobate de către Direcţia linii şi instalaţii.
14.6. între calea fără joante şi o porţiune care nu se sudează (schim­
bător de cale, joanta izolantă, pod, tunel etc.) sau între două porţiuni
de cale fără joante se montează panouri numite PANOURI TAMPON
(PT), sau de protecţie.
14.7. Un panou, de racordare, este un panou de cale de lungime cu­
prinsă între 10 şi 30 m, format din două sau mai multe bucăţi de şină de
tipuri diferite, sudate între ele. Confecţionarea şinelor din panourile de
racordare, se face după tehnologii speciale aprobate de Direcţia linii şi in­
stalaţii.

11
 Modul concret de confecţionare şi montare a panourilor tampon, a
joantelor izoiante, a alcătuirii căii fără joante în curbe, în tunele şi pe
poduri, este.arătat în figurile din anexa 3.
14.8. Aparatele de cale, pot fi sudate în corpul tronsoanelor lungi.
Tehnologia de sudare a joantelor aparatelor de cale este aceeaşi ca şi
la şinele obişnuite, iar procesele tehnologice de introducere în cale a apa­
ratelor de cale fără joante, se aprobă de către Direcţia linii şi instalaţii.

ART. 15. — Confecţionarea şinelor lungi sudate

Şinele lungi se realizează prin sudarea între ele a şinelor scurte, cu
respectarea simultană a următoarelor condiţii:
a) pe o lungime de 30 m se admit maxim 6 suduri;
b) lungimea minimă a şinei ce se poate suda este de 4 m ; se admit
şi cupoane pînă la 2 m, cu condiţia ca şinele sau cupoanele alăturate să
fie mai mari de 4 m;
c) distanţa de la joanta eclisată la prima sudură sau la joanta izo­
lantă lipită, precum şi distanţa de la joanta izolantă lipită la sudura ală­
turată, să fie mai mare de 2 m;
d) de regulă, şinele care se sudează să fie fără găuri de eclisare; dacă
acestea există, distanţa de la cordonul de sudură la axa găurii să rămînă
de cel puţin 100 mm;
e) debavurarea şi polizarea cordonului de sudură să se facă cel puţin
pe faţa de rulare şi feţele laterale ale ciupercii şinei. Abaterea maximă ad­
misă la feţele active ale ciupercii în plan orizontal şi vertical după poli­
zare, este de ± 0 ,5 mm măsurată cu o riglă metalică de 1 m, aşezată cu
mijlocul în dreptul sudurii;
f) sudura să se facă cu respectarea procesului tehnologic, a utilajului
şi a parametrilor aprobaţi de Direcţia linii şi instalaţii.
Şinele lungi sudate se realizează în lungimi diferite, în baza de su­
dură provizorie sau în ateliere fixe.
Metoda de sudură folosită pentru confecţionarea şinelor lungi este
metoda electrică a topirii intermediare şi a presiunii în capete (cu preîn-
călzire sau cu topire directă).
Pentru refacerea întreruperilor şinei lungi, pentru asamblarea între
ele a tronsoanelor, pentru confecţionarea cupoanelor de racordare, şi pen­
tru sudarea joantelor la aparatele de cale, se poate folosi şi sudura alu-
minotermică. Alte procedee se aprobă de către Direcţia linii şi instalaţii.
BAZELE DE SUDURĂ PROVIZORII se amenajează pe o linie sau
două din staţiile vecine intervalului unde trebuiesc montate şinele lungi.
TRANSPORTUL tronsoanelor de şină din baza de sudură în linie cu­
rentă şi înapoi, se face cu ajutorul boghiurilor speciale, conform Instruc­
ţiei nr. 338.
O bază de sudură deserveşte de regulă intervalele de staţie alăturate.
în cazul confecţionării şinelor lungi sudate în ateliere fixe, utilajele şi
condiţiile de transport, se stabilesc de către Direcţia linii şi instalaţii şi se
aprobă de conducerea Departamentului căilor ferate.

12
 ART. 16. — Montarea în cale a şinelor lungi sudate
16.1. LUNGIMEA CĂII FĂRĂ JOANTE este limitată numai de către
anumite puncte obligatorii, cum sînt poduri metalice şi aparate de cale
unde joantele şinelor nu se sudează, ş.a.
16.2. LUNGIMEA ZONELOR DE RESPIRAŢIE — prescurtat „lr“ —
nu depinde de lungimea căii fără joante. Pentru ecartul de temperatură
din ţara noastră considerat între + 6 0 ° şi — 30°, şi în condiţiile de cons­
trucţie de la C.F.R., lungimea „lr“ maximă se stabileşte la:
— 120 m pentru şina tip 49 şi 54
— 130 m pentru şina tip 60
— 150 m pentru şina tip 65
Cu lungimile de respiraţie de mai sus, lungimea minimă a căii fără
joante este de:
— 250 m pentru tipul de şină 49 şi 54
— 270 m pentru tipul de şină 60
— 310 m pentru tipul de şină 65
Realizarea căii fără joante în lungimi mai mici decît cele de mai sus,
se aprobă de către Direcţia linii şi instalaţii.
16.3. Calea fără joante se poate realiza:
a) în aliniamente şi curbe cu raza minună de 500 m, în palier şi de-
clivităţi pînă la 20%o. în curbe cu raze mai mici şi în declivităţi mai mari,
se va realiza numai în cazuri speciale şi cu aprobarea Direcţiei linii şi
instalaţii.
b) Pe podurile şi podeţele balastate, indiferent de lungimea lor.
c) Pe podurile şi podeţele metalice nebalastate, dacă lungimea aces­
tora este aglă sau mai mică de 30 m şi dacă nu sînt situate în zonele de
respiraţie. Alte lungimi se aprobă de la caz la caz de către Direcţia linii
şi instalaţii.
d) în trecerile la nivel, cu pene şi contraşină, dacă acestea nu sînt
în zonele de respiraţie şi la toate trecerile la nivel cu dale de beton.
e) în tuneluri, cu condiţia egalizării eforturilor la fiecare cap de tu­
nel, pe cîte 60 m în afară şi 30 m întunel.
— 16.4. Pozarea şi fixarea în calea şinelor lungi sudate.
— Şinele lungi sudate se pot introduce şi fixa în cale, odată cu cons­
trucţia sau reparaţia capitală a liniei, sau după ce calea a fost construită
ori reparată capital sub formă de cale cu joante.
— Dacă la construcţia sau reparaţia capitală a liniei se realizează
cale cu joante cu scopul ca ulterior şinele să fie sudate în tronsoane lungi,
atunci eclisarea pînă la sudare se poate face cu două sau patru buloane
şi anume:
a) Cu d te un bulon la fiecare capăt de şină (respectiv numai cea de
a doua gaură de eclisare) şi fără traverse joantive, cînd sudarea urmează
a se executa înainte ca pe linia respectivă să treacă un tonaj mai mare
de 10 milioane tone brute.
b) Cu d te două buloane la fiecare capăt de şină (respectiv ambele
găuri de edisare) şi cu traverse joantive, dnd sudarea urmează a se exe

13
cuta după ce pe linia respectivă va trece un tonaj mai mare de 10 milioane
tone brute.
— Pe calea eclisată cu 2 buloane aşa cum se specifică în primul caz
de mai sus, viteza maximă de circulaţie pînă la sudarea şinelor, este de
70 km/h. Cînd accidental unul din buloane se rupe circulaţia se poate face
cu 30 km/h şi numai după consolidarea provizorie cu menghină conform
punctului 1.1. din anexa 7.
— Capetele de şină cu 2 găuri de eclisare, vor fi tăiate înainte de
sudare. Tăierea se face după prima sau după cea de a doua gaură de ecli­
sare, în funcţie de starea capetelor; aceasta se stabileşte la întocmirea
proiectului de sudură.
— Legarea provizorie a tronsonului cu şine lungi sudate, de restul
căii cu joante, se face prin eclisare specială ca în anexa 4, iar circulaţia
peste această eclisare se face cu viteza maximă de 70 km/h.
— La capetele căii fără joante, se lasă rosturi de dilataţie la valo­
rile de mai jos, indiferent de tipul de şină:
— sub — 15° se lasă rostul maxim de montaj
— între — 15° şi 0° se lasă 15 mm
— între 0° ş i + 1 5 ° se lasă 10 mm
— între + 1 5 ° şi + 2 5 ° se lasă 5 mm
— peste + 25° rostul închis
— Alte rosturi de dilataţie se aprobă de către Direcţia de linii şi in­
stalaţii.
16.5. Execuţia căii fără joante se face pe bază de proiect.
Calea fără joante va avea o evidenţă întocmită conform anexei 5.

Capitolul III

ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAŢIA CĂII FĂRĂ JOANTE

ART. 17. — Condiţii generale pentru lucrări

Lucrările care se execută pe calea fără joante, sînt aceleaşi ca şi pe
calea cu joante şi anume: întreţinerea curentă, reparaţia periodică şi
reparaţia capitală.
17.1. LA EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE LINIE TREBUIE AVUT
IN VEDERE PERMANENT CA PE CALEA FĂRĂ JOANTE, DATORITĂ
VARIAŢIEI DE TEMPERATURĂ FAŢĂ DE TEMPERATURA DE FIXA­
RE, SE DEZVOLTĂ FORŢE MARI DE COMPRESIUNE SAU DE ÎN­
TINDERE.
SITUAŢII DEOSEBITE AU LOC ÎN SPECIAL LA CREŞTERI MARI
DE TEMPERATURĂ, CÎND FORŢELE DE COMPRESIUNE — ÎN CA­
ZUL NERESPECTĂRII UNOR MĂSURI SPECIALE — POT PRODUCE
DEFORMAREA (ŞERPUIREA) CĂII. MĂSURILE SPECIALE SE IMPUN,
DEOARECE PRIN EXECUTAREA UNOR LUCRĂRI, SE SLĂBEŞTE
TEMPORAR STABILITATEA CĂII FĂRĂ JOANTE, IAR REVENIREA
LA STAREA NORMALA SE PRODUCE TREPTAT.

14
 Lucrările la calea fără joante care se execută în anumite condiţii şi
cu luarea unor măsuri de siguranţă, sînt arătate în anexele 6 a şi 6 b.
Dacă în cazuri excepţionale (evenimente, calamităţi etc.) apare nece­
sitatea executării altor lucrări decît cele prevăzute în anexe sau a lucră­
rilor nominalizate în anexe în alte condiţii decît cele arătate, atunci exe­
cuţia acestora se va face sub supravegherea şefului sau inginerului şef de
secţie, care stabileşte şi condiţiile de circulaţie.
17.2. De regulă, lucrările de întreţinere curentă şi reparaţie periodică
care deranjează prisma de balast (buraj, ciuruire, ripaj, manevrări, înlo­
cuiri traverse ş.a.), se execută în perioada fără temperaturi ridicate, adică
între 15 o c t . şi 15 aprilie, înainte sau după orele cu temperaturile cele
mai ridicate ale zilei.

ART. 18. — Obligaţiile conducătorului de lucrări

Fiecare agent sau organ care conduce lucrările pe calea fără joante
este obligat:
— să cunoască procesele tehnologice ale lucrărilor pe care trebuie să
le execute;
— să cunoască temperatura de la ultima fixare a căii fără joante;
— să cunoască temperatura pînă la care are dreptul să execute lucra­
rea respectivă;
— să facă măsurătorile necesare cu tiparul, înainte, în timpul şi
după terminarea lucrărilor, spre a se convinge că lucrarea executată este
corespunzătoare vitezei stabilite;
— să aibe permanent la locid lucrării termometre de şină, urmărind
ca temperatura să nu depăşească limitele permise pentru lucrare; în acest
scop citirea temperaturilor se va face la fiecare 30 minute şi dacă este
necesar şi mai des.
In carnetul de şantier se vor trece temperaturile din şină la începutul
lucrării, apoi din două în două ore, precum şi temperatura la care s-au
încheiat lucrările.

ART. 19. — Verificarea prinderilor la calea fără joante

Prinderile trebuie să fie în permanenţă în stare activă şi să asigure
rezistenţele necesare. Operaţia de strîngere a buloanelor verticale se face
obligatoriu odată pe an în iulie— august şi ori de cîte ori este nevoie, pen­
tru ca în timpul exploatării, media momentelor de strîngere a buloanelor
verticale pentru un grup de 15 traverse consecutive, să nu fie mai mică
de 15 daN-m la calea pe balast; pe podurile metalice nebalastate, media
trebuie să fie între 3 şi 4 daN-m.
Verificarea se face în perioadele martie— aprilie şi octombrie—noiem­
brie, pe d te un lot din fiecare zonă de respiraţie şi pe un lot din zona
centrală. Lotul este format din 60 traverse consecutive, iar măsurătorile se
fac la d te un bulon de la fiecare traversă din lot, conform schiţei din
anexa 2 b.
Rezultatele verificărilor se trec în carnetul de revizie a liniei adaptat
conform anexei 2.a.
 Buloanele orizontale se vor strînge la 20— 25 daN-m, iar în exploa­
tare media momentului de strîngere pe o joantă nu trebuie să fie mai
mică de 20 daN •m.
Rosturile de dilataţie dintre calea fără joante şi panoul tampon se
vor măsura la termenele stabilite în Instrucţiunile 10 Li şi ori de d te ori
este nevoie, valorile notîndu-se în foile de măsurarea rosturilor, separat de
calea cu joante. Valoarea trebuie să fie cea prevăzută la pct. 16.4. şi se
va analiza periodic de responsabilul cu calea fără joante. La nevoie se
face regularizarea, detensionarea sau pretensionarea, după cum este cazul.

Capitolul IV

REVIZIA ŞI SUPRAVEGHEREA CĂH FARA JOANTE

ART. 20. — Felul şi scopul reviziilor

Controlul comportării căii fără joante se faoe prin revizii care pot fi
de mai multe feluri şi anume:
20 . 1. Revizie obişnuită la care personalul de revizie trebuie să urmă­
rească în mod special următoarele:
— nivelul şi direcţia liniei;
— fixarea şinelor pe plăci;
aarir.ci rosturilor de dilataţie şi variaţia acestora;
• - iep'u'.GAt or. şinei pe plăcile metalice;
— poziţia traverselor faţă de planul de poză;
— starea prismei de balast;
starea şinelor pe poduri şi la trecerile de nivel;
starea joantelor izoiante.
20.2. Revizia suplimentară în perioada temperaturilor ridicate, se face
pe toată durata cît temperatura în şină se menţine la + 4 0 ° şi mai mare,
atenţionîndu-se în mod spedal următoarele zone:
— porţiunile de linie unde în ultimele 5 zile s-au executat lucrări ce
au deconsolidat prisma;
— porţiunile unde şina a fost fixată la temperaturi mai mici de
-fl7 °C ; aceste porţiuni vor fi comunicate de către şeful secţiei, şefilor de
district şi de echipă, pe raza cărora se găsesc;
— intrările şi ieşirile din tunele şi defilee;
— la panourile tampon şi porţiunile de linie cu viteze maxime mai
mari de 120 km/h.
Revizia trebuie făcută la orele cu temperaturile cele mai ridicate.
20.3. Revizia suplimentară îft perioada temperaturilor scăzute se face,
de regulă, la lamina zilei, dnd temperatura scade sîub — 20°C. Ele au ca
scop depistarea eventualelor fisuri sau ruperi de şină, la suduri, în corpul
şinei sau la capetele eclisate.
20.4. La reviziile suplimentare trebuie urmărit în mod special:
— direcţia căii — mai ales în curbe — la capetele pasajelor la nivel,
la panourile tampon şi pe podurile metalice;

16
 — lăsăturile oarbe;
— începuturile de deformare a căii;
— mărimea rosturilor de la panourile tampon şi starea buloanelor.
2(1.5. Reviziile obişnuite şi suplimentare se execută pe jos, pe bază de
grafice întocmite de secţie şi aprobate de către divizia de linii, pentru:
— revizori de cale;
— meseriaşi I şi II autorizaţi;
— şefi de echipă.
20.6. Se mai execută revizii din ordin sau proprie iniţiativă, la tem­
peraturi în şină peste + 4 0 ° şi sub — 20° pe jos sau cu trenul în circulaţie,
de către:
— şefii de districte;
— inginerii şi subinginerii din secţiile de întreţinere a căii şi din divi­
ziile de linii;
— şefii şi inginerii şefi din secţii;
— şefii birourilor de linii din diviziile de linii;
— şefii diviziilor de linii;
— directorii cu întreţinerea.
Aceste revizii pot coincide cu reviziile şi controalele reglementare
pentru fiecare, funcţie.

Capitolul V

RUPERI DE ŞINE ŞI DEFORMAŢII ALE CAH

ART. 21. — Ruperile de şine

Lucrările care se execută în cazul unei ruperi de şine pe calea fără

joante, pentru restabilirea continuităţii, se desfăşoară în următoarele faze:
a) Consolidarea provizorie care are ca scop menţinerea circulaţiei cu
viteză redusă pînă la reparaţia provizorie;
b) Reparaţia provizorie care se execută în scopul eliminării restricţiei
de viteză, urmînd ca atunci d n d se crează condiţii, să se execute repara­
ţia definitivă;
c) Reparaţia definitivă care conduce la refacerea continuităţii şinei
lungi sudate.
Modul de execuţie şi operaţiile specifice acestor lucrări sînt arătate în
anexa 7.
21.1. In cazul ruperilor de şine pe calea fără joante se procedează
după cum urmează:
a) La descoperirea ruperii se opreşte circulaţia trenurilor, indiferent
de mărimea rosturilor formate la rupere, luîndu-se totodată măsuri de în-
cunoştinţare a staţiilor vedne.

17
 b) Imediat după ee organul de specialitate examinează ruperea şi
rostul format, stabileşte măsurile de refacere şi condiţiile de circulaţie,
ţinînd seama că:
— dacă rostul este pînă la 50 mm se face consolidarea provizorie cu
materialele confecţionate conform anexei 8;
— dacă rostul este mai mare de 50 mm sau dacă rostul este sub
50 mm dar forma ruperii nu permite consolidarea provizorie, ori există
mai multe ruperi cu rost sub 50 mm situate la mai puţin de 6 m una de
alta, în cel mult 3 ore de la închiderea circulaţiei se execută direct repa­
raţia provizorie, cu joante jşi rosturi de dilataţie reglementare.
21.2. Reparaţia definitivă trebuie făcută înainte ca temperatura să
crească cu mai mult de 43° peste temperatura la care s-a făcut reparaţia
provizorie şi astfel îndt fixarea să rămînă în limitele „tfd “ sau între „ t f “
Şi « t /+ 1 0 ° “ . Dacă lucrarea nu poate fi executată, atunci la o temperatură
apropiată de temperatura de fixare (între tf şi t/+ 1 0 °) se face detensio­
narea zonelor de respiraţie formate.

ART. 22. — Eliminarea întreruperilor făcute pentru lucrări

Eliminarea întreruperilor făcute cu ocazia unor lucrări (scoaterea de
cupoane defecte, schimbare de grinzi pe poduri, schimbare de traseu,
lucrări la platformă etc.) se face în aceleaşi condiţii ca la reparaţia provi­
zorie sau definitivă, conform anexei 7.

ART. 23. — Deformaţii transversale la calea fără joante

23.1. Defonnaţia se caracterizează prin deplasarea laterală a cadrului
şină— traversă în prisma de balast, sub forma unei unde. Datorită de­
plasărilor şi poziţiei pe care o ia calea după deformaţii, fenomenului i se
mai spune şi „şerpuire.
Defonnaţia căii sub acţiunea variaţiilor de temperatură, se produce,
de regulă, pe timpul căldurilor foarte mari şi dnd se execută lucrări care
micşorează stabilitatea căii.
23.2. Orice agent care observă o deformaţie la cale, este obligat să
oprească drculaţia trenurilor şi să anunţe staţia cea mai apropiată.
Imediat ce şeful de secţie sau alt agent în grad de cel puţin şef de
district din cadrul secţiei respective ia cunoştinţă de defonnaţia produsă,
se deplasează la locul deformaţiei pentru stabilirea condiţiilor de circula­
ţie; totodată aceasta întocmeşte un releveu al deformaţiei (dacă există
aparat foto se fac şi fotografii ale porţiunii deformate), în care notează în
spedal următoarele:
— temperatura şinei în timpul deformaţiei;
— lungimea corzilor undelor de deformaţie;
— săgeţile la lungimea corzilor undelor de deformaţie;
— mărimea aproximativă a momentului de strîngere a buloanelor
verticale pe porţiunea deformată şi separat pe d te 50 m într-o parte şi
alta a porţiunii deformate;

18
 — alte date considerate necesare (starea prismei de balast sub as­
pectul integrităţii şi compactării pe porţiunea deformată şi pe porţiunile
adiacente, starea şinelor pe porţiunea deformată ş.a.).
După 48 ore cel mai tîrziu, se trimite la Direcţia linii şi instalaţii o
informare conform anexei 9.
23.3. In funcţie de mărimea deformaţiei, condiţiile de circulaţie şi
modul de remediere se stabilesc după cum urmează:
a) Dacă valoarea maximă a săgeţii deformaţiei măsurată la coarda
undei de deformaţie respective, este egală sau mai mică de 25 mm şi tem ­
peratura este în scădere, se redeschide circulaţia cu viteza maximă de
15 km/h. Cînd temperatura a scăzut la valoarea de la ultima fixare, calea
se ripează în ax şi concomitent se execută burajul traverselor şi compac­
tarea prismei de balast. După riparea în ax, se face uniformizarea efortu­
rilor pe zona deformată şi pe d te 50 m într-o parte şi alta, se reface şi se
complectează prisma de balast.
Se strîng buloande verticale pe întreaga porţiune deformată plus
d te 50 m într-o parte şi alta. După executarea acestor lucrări, circulaţia se
reia cu viteza de 70 km/h pe toată durata scurgerii tonajului de stabili­
zare dar nu mai puţin de 2 zile. Pe această durată, în timpul zilei, zona
respectivă se ţine sub observaţie de agenţi instruiţi de către şeful de dis­
trict. Dacă în acest timp deformaţia nu mai apare, viteza de circulaţie se
ridică la viteza normală a liniei. Dacă deformaţia tinde să reapară, se în­
locuieşte porţiunea de şină deformată, se face detensionarea zonelor de
respiraţie creiate, realizîndu-se joante şi rosturi reglementare, iar după ce
calea a fost adusă în ax, burată şi compactată, se reia circulaţia cu viteza
normală.
b) Dacă valoarea maximă a săgeţii este mai mare de 25 mm sau dacă
săgeata este sub 25 mm dar temperatura este în creştere se procedează
astfel:
— linia rămîne închisă;
— şinele se taie în zona deformată;
— se ripează calea în ax;
— se face detensionarea capetelor de respiraţie creiate;
— în locul secţionării se introduc panouri tampon;
— se realizează joante şi rosturi reglementare;
— se completează şi compactează prisma de balast;
— se deschide circulaţia cu 70 km/h pe durata de stabilizare, dar nu
mai puţin de 2 zile.
23.4. Porţiunea deformată şi remediată prin tăierea şinelor, se con­
sideră fixată la temperatura din timpul remedierii urmînd a fi detensio-
nată şi fixată reglementar imediat ce sînt create condiţiile necesare.

ART. 24. — Dotarea cu scule şi materiale pentru intervenţii

Pentru remedierea în timp scurt a întreruperilor şi deformaţiilor pe
calea fără joante, fiecare district trebuie să aibă în dotare materialele,
sculele şi utilajele prevăzute în anexa 10.

19
 Capitolul VI

PREDAREA ŞI PRIMIREA LINIILOR PENTRU REALIZAREA

CAII FARA JOANTE, SARCINILE BENEFICIARULUI
ŞI EXECUTANTULUI

ART. 25. — Stabilirea responsabililor cu calea fără joante

Cei însărcinaţi cu alcătuirea,îndrumarea şi controlul căii în gene­
ral şi, a căii fără joante în special, sînt obligaţi să respecte regulile de exe­
cuţie, răspunzând de neluarea la timp a măsurilor necesare pentru sigu­
ranţa circulaţiei.
25.1. Conducerea regionalei va stabili la Divizia de linii şi la fiecare
secţie de întreţinere, un responsabil cu calea fără joante şi sudarea şine­
lor, organ cu pregătire tehnică superioară (inginer sau subinginer) şi care
se va ocupa de toate problemele ce privesc sudarea şinelor, construcţia, în­
treţinerea, reparaţia, supravegherea şi evidenţa căii fără joante. Pentru
cunoaşterea căii fără joante, responsabilul din secţie are obligaţia ca cel
puţin odată pe an, pe baza unui program aprobat de şeful secţiei, să ve­
rifice pe jos toată calea fără joante din secţia respectivă, urmărind îndeo­
sebi starea sudurilor, a panourilor tampon, a rosturilor de dilataţie a joan­
telor izoiante şi geometria căii.

ART. 26. — Predarea liniei către executantul căii fără joante

26.1. Predarea liniei pentru lucrări, de către secţia de întreţinere că­
tre unitatea executantă (Şantier CMRL Sudură) se face înainte de înce­
perea lucrărilor şi are ca scop constatarea de către beneficiar şi executant
a stării liniei, a lucrărilor necesare pentru transformarea în cale fără joante,
a stabilirii programului de execuţie a acestor lucrări.
26.2. Predarea se face între delegaţii secţiei de întreţinere şi ai exe­
cutantului (Şantierul CMRL Sudură) în grad de cel puţin subinginer, cu
participarea şefului districtului local, după parcurgerea pe jos a distanţei
care se predă. De regulă, predarea se face pe distanţa unui interval de
staţie.
26.3. In procesul-verbal de predare a liniei pentru lucrări, se vor
menţiona:
— linia şi poziţia kilometrică a porţiunii predate;
— starea geometrică a căii după banda vagonului de măsurat calea
sau după banda căruciorului de măsurat calea (numărul, gradul şi felul
defectelor);
— starea săgeţilor în curbe, după diagrama săgeţilor întocmită de
secţie;
— constatări făcute prin sondaj cu tiparul şi coarda;
— integritatea elementelor de prindere, a prismei de balast şi a plă­
cuţelor intermediare, program de eventuale înlocuiri sau completări;
— primirea tabelului cu datele de fabricaţie a şinelor;
— poziţia kilometrică a şinelor defecte şi eventual progfam de înlo­
cuire;

20
 — poziţia panourilor tampon, a joantelor izoiante lipite şi a panouri­
lor de racordare, conform proiectului de execuţie;
— poziţia kilometrică a curbelor, podurilor, tunelelor şi porţiunilor
pe care nu se poate realiza calea fără joante;
— poziţia kilometrică a pasajelor la nivel;
— menţiunea făcută de către predător, că din punct de vedere al geo­
metriei, calea se încadrează în toleranţele de exploatare la nivel şi ecar-
tamene şi în toleranţele de reparaţie capitală la direcţie, şi poate fi trans­
formată în cale fără joante.

ART. 27. — Răspunderea executantului din punct de vedere al sigu­

ranţei circulaţiei
Executantul lucrărilor (Şantierul CMRL Sudură) răspunde de sigu­
ranţa circulaţiei pentru lucrările pe care le execută pe porţiunea luată în
primire, pe toată durata d t lucrările nu au fost terminate şi predate be­
neficiarului.

ART. 28. — Răspunderea secţiei beneficiare din punct de vedere al

siguranţei circulaţiei
Secţia de întreţinere beneficiară face reviziile şi lucrările de întreţi­
nere pe porţiunea predată executantului căii fără joante (Şantierul CMRL
Sudură) procedînd ca pe orice linie în exploatare şi răspunzînd de sigu­
ranţa circulaţiei pentru lucrările şi sarcinile ce-i revin.
Constatările făcute în cadrul reviziilor se aduc la cunoştinţa execu­
tantului (punctului de lucru al Şantierului CMRL Sudură) în scris; o co­
pie cu conţinutul constatărilor se trimite organului superior executantului
(exemplu, şefului şantierului CMRL Sudură).
In cazuri în care se constată că lucrările de realizarea căii fără joante
sînt de calitate necorespunzătoare pentru siguranţa circulaţiei, organele
secţiei de întreţinere în grad de cel puţin şef de district, pot dispune opri­
rea lucrărilor pînă la remedierea deficienţelor, luînd imediat măsurile de
siguranţă necesare.

ART. 29. — Participarea la lucrări a personalului de la district

Pe timpul execuţiei căii fără joante, şeful de echipă sau meseriaşul I
din secţia de întreţinere beneficiară, de pe distanţa în lucru, instruit de
şeful secţiei, va participa zilnic la introducerea tronsoanelor în cale şi va
urmări executarea reglementară a lucrărilor. Aceeaşi obligaţie revine odată
pe decadă şi şefului districtului local.

ART. 30. — Verificarea lucrărilor de către specialişti din secţie şi din

divizie
Verificarea pe teren a lucrărilor de sudare şi introducere în cale a
tronsoanelor, la fiecare punct de lucru, se mai face:
— de către responsabilul cu calea fără joante din secţia de întreţi­
nere respectivă, cel puţin chenzinal şi în toate cazurile cînd fixarea se face
prin detensionare şi pretensionare;

21
 — de către inginerul responsabil cu calea fără joante din divizia de
linii, cel puţin lunar;
— de către şeful şi inginerul şef alsecţiei, în cadrul reviziilor;
— de către şeful şi inginerul şef al unităţii executante (şantier CMRL
Sudură); cel puţin la patru luni de către şef şi cel puţin la două luni de că­
tre inginerul şef.

ART. 31. — Obligaţii ale regionalelor beneficiare, în realizarea „ c fj“

Regionala de căi ferate pe raza căreia se execută calea fără joante
este obligată să asigure toate condiţiile necesare executării calitative şi
cantitative a căii fără joante (linii pentru amenajarea bazei provizorii de
sudură, închideri de linie şi restricţii de viteză necesare, etc.).

ART. 32. — Predarea căii fără joante către beneficiar

Predarea porţiunii de cale fără joante de către executant (Şantierul

CMRL Sudură) către secţia de întreţinere beneficiară se va face lunar şi
ori de cîte ori se termină un interval de staţie. Cu această ocazie se va mă­
sura şi consemna în procesul verbal, următoarele:
— poziţia kilometrică a fiecărui tronson;
— data introducerii în cale;
— temperatura de fixare pentru fiecare fir de şină în parte;
— poziţia kilometrică a panourilor tampon şi lungimea acestora;
— poziţia kilometrică a joantelor izoiante lipite;
— poziţia kilometrică şi lungimea panourilor tampon;
— mărimea rosturilor de dilataţie în comparaţie cu temperatura;
— întocmirea situaţiei cu şarjele şi poziţia kilometrică a şinelor su­
date;
— poziţia kilometrică a sudurilor cu abateri peste cele reglementare
şi termene de remediere;
— constatări făcute prin sondaj cu tiparul (dacă nu există banda va­
gonului sau a căruciorului de măsurat calea);
'— momentele de strîngere a prinderilor determinate aşa cum s-a ară­
tat la articolul 14;
— alte constatări.

ART. 33. — Sarcinile personalului din unitatea executantă

Pentru personalul tehnico-ingineresc şi cu sarcini de conducere a lu­

crărilor, de îndrumare şi control (inginer, subinginer, şef de lot, maistru
etc.) din unitatea executantă, (şantierul CMRL Sudură), şeful unităţii va
stabili nominal sarcini concrete de care răspunde fiecare atît cele ce pri­
vesc lucrările, precum şi cele ce privesc închiderile de linie şi restricţiile de
viteză, astfel încît să fie cuprinsă întreaga activitate a unităţii din punct
de vedere al siguranţei circulaţiei, protecţiei muncii şi producţiei.

22
 Capitolul VII

INSTRUCTAJ, EXAMINARE, AUTORIZARE

ART. 34. — Modul de desfăşurare

Instructajul şi examinarea asupra prevederilor prezentei instrucţii,
precum şi autorizarea la lucru pe calea fără joante, se face conform regle­
mentărilor în vigoare referitor la instruire şi examinare. Autorizaţia se
eliberează de către examinator.

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE

ART. 35. — Prevederi pentru tronsoanele fixate definitiv între + 1 2 °

şi +17°
Tronsoanele de cale fără joante fixate înainte de luna iunie 1972, la
temperaturi între + 1 2 ° şi + 17°, conform vechilor reglementări, se menţin
în această situaţie pînă la prima lucrare care comportă detensionarea căii,
după care se vor fixa la temperaturile definitive stabilite în prezenta in­
strucţie.

ART. 36. — Programul de realizarea căii fără joante

Realizarea căii fără joante se face pe baza programului anual aprobat
de către Direcţia linii şi instalaţii la propunerea regionalelor de cale fe­
rată.
ART. 37. — Evidenţa temperaturilor pe calea fără joante
Pentru calea fără joante se mai ţin următoarele evidenţe:
37.1. Evidenţa temperaturilor în şină şi în aer, care se va ţine pe ca­
iete vizate de către şeful sepiei şi se va nota la orele 7,00; 10,00 şi 14,00,
la fiecare district de linie. In perioada decembrie— februarie, temperatura
se va citi şi nota şi la ora 5,00.
La secţiile unde există posturi cu serviciu permanent (cantoane, paza
lucrări de artă, pază puncte periculoase, etc.) citirea şi evidenţierea tem­
peraturilor în aer şi şină, se va face la fiecare două ore, la cîte un post pe
fiecare secţie, fixat prin ordinul şefului de secţie.
Cu ocazia controalelor se va verifica modul de înregistrare a tempe­
raturilor.
37.2. Evidenţa încercărilor de suduri care se va ţine conform ordine­
lor Direcţiei linii şi instalaţii, la executant.

ART. 38. — Norme de protecţia muncii

Lucrările de realizare a căii fără joante, pe toate fazele procesului
tehnologic, precum şi lucrările de întreţinere şi reparaţie, se vor executa
numai cu respectarea normelor de tehnica securităţii muncii şi a normelor
PSI pentru fiecare lucrare în parte. In acelaşi scop fiecare lucrare va cu­
prinde obligatoriu prevederile specifice pentru protecţia muncii.

23
 SECŢIA L5 Sinaia

24
 Anexa

VERIFICAREA MOMENTELOR DE STRÎNGERE LA PRINDERILE

PE CALEA FARA JOANTE

1 D( ta km ^ 2 *0 5 ^ .tna la KmŞ2.+686 Intre staţii l« t- j

1-------------------------- 1__________ *0 e**4t&£ii*e___________________________—- i
| g *K ^ T '• f, 1 1
1
1
& t/ ut.nc£<OUA^ CuJ>sv-duA> ,£« ‘Şuta^dt............
1c*»y. /f* c-t S-.l AUbC
aU KU B53 r * ncA aC. n r *r« Oe. 7* «JT <5
I t t £S_ isa'« *-*! £ 1
no» - A-: sen S
C// <~/TŞ iv ^ r
N J l a (4. */oo
to \âo 13 ~Î5 | £ I
*ft /£_& !L i£ f f ■<& ($_ M /2
/&_ 1.1 ţţr !'
U
— £ !M £1 *L*L i e /i /£ I ! *L
Z£ !L
(L \*L\& fo #\ f i KL&. tţ_ - 1 i*L ^£_ i'£\ /z_ *L\ &■ H
—
!a . !r. 1Ort(i^ \KCi5Y^
skj SGS iCG -A
— (— ( O* B
— — ' — -=\ —
P 3 □ /,-rStf.
” te , 1
& £ S z — —
n “ ~
g i
H E 1 q P
!Ato? <&-& t ]h A uk. cC* ►w V\Z%0'&>-
i a
as* c /=. j Sfe~ 1 c®4- £e_ _â^ XL' L i * -5 ! iţt^a^Avr
f. E f Ait :fce * . &u% j«j(f ajutau
_JU ş£ţ >g < £ n . îTSd f i
- « =M
1
* ^ * 1 ij
L
L __ i
 Anexa 3

CAZU RI BEHERAIE K A M A T im A CAM F A M M M

P.T P.T cf.j.

Q-Xm 40-X
f=
Pentru fipari de şfhd tot/ mai mart de

O / J ------------------ -J 1 , C/J-
PT 1
40-30>n m
t i . . .
Pentru tipuri de şinâ m ai mia de

zttm m m m u mm m m m m
- C/J
- j10-30m
2 L - T$ ---------
iO SOm -fO-SOm

3. tm m m ea i a ap a m a m d e c a ie .

cf ] ~4 P.T 1 P.T. '"'l fir i fir h~ cf j

" 40-3Qm | 40-30m j Ţ 40 90m| *)-30m ţ

® Pentru tipuri de ş/hâ egafe sau mw mart de $OKş/m.

-------1 p.t i / i /»r h — cfJ

r■ ^
Pentru tipuri de ş//xf mat m ici de 60 Kg/m,
T '

26
 4m nm m u ea u iu .
C / .J

I
B + iL f
40-30/r
•"
Pentru tipuri de şină egak aou m oi m ori de SOf(j/m ,

C /.J. c f j.

©
i

Pentru tipuri de tind mai mici de

Mr a i

e u LA J h .
cf ] -i „r
P.T. , «r
RT. mi .\
\ P.T L. P.T. r " Cf }
| 4Q-3Qm
4Q-aOm 40-Mm
40-Xhri 7~|;
| s iO-iOm
iO-3Qm |<
[ 40-30m

Pentru tip u ri de şină egak sau m ai m a ri de 60^ /m .

c/j -------------- - -------------- C / J

i *t n n pt i
U 40-30m

Pentru t/pun de $ir>â moi m ici de 60Xg/m

M L / N LOCUL J ./ n .

40-30m
m- . ¥0-30m

27
7.m m m m m u m e t a i/k h ib m a s t a t /
cok ca
Cqk fâro joonfe — "• ..... joante
“ L2 k <u°9T 7'£So%u' P trrnax

P o d metalic f& rd oporok c/t compensare.

C/J
_£/Z. .
W — T T ^ B r
P o d m etalic cu a p a ra t de e

c/j --------- L * r . 1 . --------- e e b fVJQonk _ I P.T. | |

- c/j

(£ ) P od m etalic nesudobi/ intre două c .f.j.

â M A U Z M E A B .F .1 IN W H lll.

°^ SSL --- H
Tune!
—' ■ca/e cp
joanfe
J9an^ r ____--------------- .
1 /»r PT [
~
1*>-30m f0-30m l

© M afara tunelului ca/ea are joanfe echsatb.

Tunel

fifJ - î £i
SOm 30m

(§ ) Calea fa rd joa nfe din A/ne/ s t continuo ş i in a fara tuneioiu/.

29
 A CAn FARA JOANTE

31
întocmit Ing Roman' Vakr
S2
<1
>î

« ‘î i H P îîljl! f
iJ rtîlia llillI lii i
I I I I s

p
3%

lh

32
33
 § Iv ir ii

î« :s ;i î *W Pitii s;!s|îîi
iirfil;: |lfî; JÎJiîi i-îHiţl
l'lfsllt iMli »ÎM ;
i e§H3P -g.ii.i-3 ii««iS s||;,s:i i
Iiiîtîsn iji i!=l|llt
s i ' 5 ® - ! 8! £ : s , - » l l 3+ '| s s .jlîls Ş
■ss3.Ş„^|f s l â | s s s l B^ s s |S|l.Mi
s 5 + o l3 S fl S 'E b + i i S a a « —* i 'nx>

|«5l*Sst2
_ &«
f§ I!
*5^

III | i| 1 | | ia | i* -c| ||2

3« «
3 5 o .3 SCS
«*? n i |tta>C
ii | S f ^-2
1rf l SwjC | 3S
|| ri | ff

S1
!1fîli
f î «11:^
» : lI!ţL«tiî . 1i Islî?!
îS S3h „l ! sIi
«i*
î i i ® l î l ! ^ î * s ? i ?ii*iîîi|
■cs « S1^ I 2 .? 2'3&>-§ « 2 ..S 1 -S
e
i i i * &!■&.'£! a*«
g| S S js

îl S“=lls.lg l!+g âKîll||;i|l Itfelll !*si «|

iss:;iss^ iss.s gi|s!|isi«is îst S;1 w» si
s% l l î a I s - s l « Si l a l HJ l * ii$ i «8
I I I I I I I I I I I

gs §,g §sg

5! «! 1?
33C
ua g

34
35
 1-8-8 g

Wfîili
s o g « <u3 >
-g-fin-a** rf
'âi'B s u 4) ttf a) -5 fŞ
m g J|*S-§ §■
|H|1 |SS<tf8«-§
% 1A-
â liz slplf!
« « &.S S^iSS
iStl | S ilS s « l

| S2 ■o-Sc-oga
B £** II|
!i3
« S
0.4)
G*»
«| 2
*«•8 Pl^i
§*£|sg
?a
*3
® &§• Sg 2 J S -1 ÎI .Sg
"« !
.a ■°8i iiMff §■8
•a
la i Ii «aii 1*
1-8 • S -rf
«MJW i v i|i
gi-2!
I
âss8, !i+ sf jg !J
!BH 3 1 9 S S a lic ă
I
I ii
I i+
sp
2S
I

g’â-s
2e-3*
si
g2

36
 Ii

P?! I
“ «* * 1 1 1 =5

âSlfll ăl!
ăl 2*2 ^
£ -M
III:
iS -s
G'S-2 •5 ®
hk
ssg«|
d - -ii S^E"

37
38
 S*
“■§1 „-S
II fii îa

î:
Sil
2 S i a o, .sg
>3
II
si
II

8 3 x
8-
3 a1 '
I.s §
Sg lls g
s# a £
>"s I ~
a ®l! pil
i
II

S &8
■°5>S
u g S3
c * » |§2
f
’ ^
* îfM s ! j l ! f
1111-4
1 ®8 e ®® °S?a£~
$32 iH s ’ a lg e
*5 ™** .
s ili fiii-J i l U i
!W €18 R ^ ostd ftE
- mo 5 S
5 8 ’0 - w :£ | ls îs i» i.§ «

liS S
“s î i |S
sil W f
§a | |

sS î«fi
«ui: HS 9
Ii f
-a
•SI î l
8+
I» 1 2 I- îîins
03 — îllippfil " u3 ’S «.'E3- S ’g o g

I"a
o.
■s s S § 1 ,
lll^ S i fîfîf 1
|s l I
S& + di ă i ' l â l
li il!11 | v
<» 2 [ l i ■°.3® .« g s .8 ,° 'S 3 £
^!lI|S!|§li«■*?
l a sa ■3-SSă SS-aSI-S-SS

Ifl iii
19 8 ^ "S 1

39
40
 ^§11 f s ^ m

!i3.-sfi^ipiîlf«i
°îf?i!sî*sh îs
6 § 3 l3 & S î

m i tili

|| a | « Ş B jŞ B Ş

sSl|Hlrsfiî
Mîstslitiitl
“s lijlM P
3 uw | Săj |T3(£ |>31°

41
a ii: §1^8

f f i ţ
isf&j ■
S"!^ f lk iP *
Ifilil ă â â iă c S ^ ă a is s i^ ls s !

naj
* iiii îîlh
« | | “ 1-52
8 * 8 g g,B
^118
8î * l g “ l
Sb^-arlS
§ .sâSS
i i
£ §2
II !1 îiHI £P«g2 fa;fg s «*'a
& S3 I s î K
î| |* ~P J3 | 2I
M li- *!i
li 5S“3' mO s ă« ii‘iri!i
.. “ a o .«._ 6 a
iii
I* f * Silii 3 |.a 8 s § "-| ^is^s H!
a I & 1r » .s i &8 3«
l i l l p I , ? a >8 o -I

a11e
*§
"flfl ll! iîJH«S
I * ’s a 2 s g “
gSŞ | i 5 i | s Ş8 18
8§!
«I *g2! g « . J - S g 3 ____ = ____

UAWiW I lisilllifîllîîii
j l i s l ’S Q g .ja S â ~ H i-S ^ is S J i& lg S Q ia g 6

<> S-g

iflL
« ts'E i i i
|I
IHHÎiiăl ■5 « V X
*5
-» Cf> >W
l.S Oi>

J S E l 1 .3 1 t s 3.
2 d> i i
•sg &-° 3 Ş fî if!‘s
II I
"S ili
- li
“l l i î i

II!!-8. mu 1* si
n%î elill
^liîlf -j i i s s S t in s

42
43
 185

44
 Anexa 9

REGIONALA.
DISTRICTUL
SECŢIA____

INFORMAŢIE
referitoare la deformaţia căii fără joante

1. LINIA, intervalul de staţie şi poziţia km a porţiunii deformate_____________

Viteza maximă de_______ ______ km/h
Tonajul zilnic suportat în luna în care s-a produs deformaţia_____________ tone
2. DATA şi ora constatării deformaţiei______________________________
Descoperită de revizorul de cale sau de (se va trece agentul care a descoperit
deformaţia__________________________
— produsă în timpul sau după lucru la cale (se va arăta felul lucrării exe­
cutate la cale şi timpul care a trecut de la terminarea lucrărilor şi pînă la pro­
ducerea deformaţiei)
— descoperită de mecanicul de tren (se va arăta nr. trenului, felul locomotivei,
viteza de circulaţie a trenului după banda vitezometrului)
3. Circumstanţele deformaţiei:
— temperatura şinei din zona deformaţiei
— la ora constatării deformaţiei __________
— cu circa o oră înainte __________
— dimineaţa la ora 9 __________
4. Traseul căii, amplasarea deformaţiei:
— în aliniament
— în curbă circulară cu R m
— în curbă de racordare
— între curbe de racordare şi curba circulară
— între aliniament şi curba de racordare
— pe zona de respiraţie a c.f.j.
— pe zona centrală a c.f.j.
— pe panoul tampon
5. SCHEMA sumară cu lungimea de amplitudinea deformaţiei
6. Elementele căii:
— tipul şinei
— temperatura de fixare a tronsoanelor pe care s-a produs deformaţia
— poza traverselor
— starea balastului (prisma şi calitatea balastului)
— data executării ultimei reparaţii (refacţie, rep. radicală, rep. periodică)
— platforma (stabilă sau instabilă)
— profilul: palier, pantă sau rampă (în sensul de circulaţie)
— zona de frînare, pasaj de nivel la km, pot metalic la km şi la lungime 1

45
— starea prinderilor şi momentul mediu de strîngere a buloanelor verticale
— numărul panourilor tampon şi rosturilor de la capătul căii fără joante
Numărul şi ora la care a trecut ultimul tren dinaintea deformaţiei
Deformaţia s-a produs sub tren, înaintea sau în spatele trenului
Consecinţele deformaţiei
Măsuri luate după deformaţie

În t o c m i t v e r i f ic a t
Şef secţie L Şef Divizie L

VĂZUT
Director regional cu întreţinerea

46
 A n exa 10

NORMATIV

1. Pentru consolidări provizorii

— CKituci de lemn din traverse cu placă 1 buc. la 2 km cale. pt. fiecare tip
montată, cleşti, şi bulcane verticale şină
— eclise curbate la mijloc, cu cîte două 1 pereche la 5 km cale pt. fiecare tip
buloane orizontale fiecare şină
— eclise normale cu buloane respective; 1 pereche la 5 km cale pt. fiecare tip
şină
— menghine speciale pt. eclisare 2 buc. la 5 km cale fărăjoante

2. Pentru reparaţia provizorie

— şine de 10— 30 m găurite normal la 1 buc. la fiecare 5 km cale pt. fiecare
capăt tip şină
— eclise normale cu buloanele respective 2 perechi la 5 km cale pt. fiecare tip
şină
— traverse lemn 4 buc. la 5 km cale

3. Pentru reparaţia definitivă

— şine de lungime normală 1 buc. la 5 km cale şi tip şină
— cleşti şi buloane verticale 10 buc. la 5 km cale

Pentru toate lucrările echipa trebuie să aibă:

— 1 maşină de tăiat în bună stare, cu cel puţin două pînze tăiat şini
— chei de tirfoane
— chei de buloane
— una cheie dinamometrică pentru buloane verticale
— termometru şină
— maşină de găurit şina cu burghiile respective

NORMATIVUL POATE FI ÎNTREGIT CU APROBAREA DIVIZIEI DE LINII

47