AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul BACTERIAN

1. QUINOLONE (FLUOROQUINOLONE)

CIPROFLOXACIN, NORFLOXACIN, LEVOFLOXACIN

Mecanism de acţiune
- inhibă replicarea ADN-ului bacterian
- blochează activitatea ADN-girazei bacteriene, esenţială pentru replicarea ADN sau
repararea lui.
- efectul este bactericid.

Spectrul de activitate
- spectrul larg pe mai multe organisme rezistente la
peniciline, cefalosporine şi aminoglicozide;
- bacterii gram-negative inclusiv: Haemophilus influenza,
Pseudomonas aeruginosa, Nisseria gonorrheae, enterobacterii, Camphylobacter
- are efect slab pe streptococi şi stafilococi.

Farmacocinetică
- absorbţia orală a ciprofloxacinei este variabilă dar suficientă. Este larg distribuit în
ţesături şi fluide.
- penetrarea în lichidul cefalorahidian este slabă dacă meningele nu este inflamat.
- aproape tot medicamentul se elimină nemodificat prin rinichi, prin secreţie tubulară,
20% se elimină prin bilă.
- există şi forme pentru administrare parenterală (i.v.);
- timpul de înjumătăţire este scurt.

Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, diaree
- ameţeli, cefalee,
- tremor, convulsii
- fotosensibilizare cutanată

2. METRONIDAZOL, TINIDAZOL

Mecanismul de acţiune
Metronidazolul este bactericid numai după ce este degradat într-un produs
intermediar tranzitar, care inhibă sinteza ADN bacterian şi îl distruge pe cel existent.
Numai unele bacterii Gram negative şi unele protozoare conţin nitroreductază care
converteşte metronidazolul în derivaţi antibacterieni.
Metaboliţii intermediari nu se produc în celulele umane sau în bacteriile aerobe.

1
Spectrul de activitate
- bacterii anaerobe şi protozoare, inclusiv: Bacteroides, clostridii, Helicobacter
pylori, Trichomonas vaginalis, Giardia lamblia, Entamoeba histolytica.
Este un medicament important pentru tratamentul colitei incluse de antibiotic
(colită pseudomembranoasă) cauzată de Clostridium difficile. Poate fi utilizaţi profilactic
anterior intervenţiilor chirurgicale.

Farmacocinetică
- este bine absorbit pe cale orală şi poate de asemenea, fi
administrat pe cale intravenoasă, precum şi ca ovule sau supozitoare.
- absorbţia rectală este mare
- penetrează bine în fluidele corpului şi traversează bariera
hematoplachetară.
- este mai ales metabolizat în ficat.

Efecte adverse:
- simptome gastrointestinale uşoare,
- gust metalic
- efect disulfiram-like
- rash cutanat

3. NITROFURANTOIN

Mecanism de acţiune
- produce metaboliţi instabili în interiorul bacteriei, producând ruperea ADN
- are efect bactericid mai ales pe microorganismele din urina acidă.

Spectrul de activitate
- germeni gram pozitivi – coci
- Escherichia coli
- Proteus

Farmacocinetică:
- se absoarbe foarte bine din intestin.
- timpul de înjumătăţire este scurt
- nu realizează concentraţii plasmatice eficient.
- se excretă nemodificat prin urină atât prin filtrare
glomerulară cât şi prin secreţie tubulară, dar apare şi în bilă.
- concentraţiile urinare sunt suficient de mari pentru a trata
infecţiile tractului genitourinar.

Efecte adverse:
- anorexie,
- greaţă,vărsături
- fibroză intestinală cronică

2
 AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA PROTEINELOR BACTERIENE

1. MACROLIDE

ERITROMICINĂ, CLARITROMICINĂ, AZITROMICINĂ, ROXITROMICINĂ

Mecanismul de acţiune:
- macrolidele interferă cu sinteza proteinelor bacteriene, prin legarea ireversibilă la
subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni, efectul este bacteriostatic.

Spectrul de activitate:
- asemănător cu cel al penicilinelor
- germeni gram pozitiv
- slab activ pe H influenzae
- Legionella
- Mycoplasme
- Chlamydia
- Mycrobacterii
- Campylobacter, Helicobacter pylori
- Bordetella pertusis
- la doze mari au efect bactericid pentru speciile gram pozitive (streptococi gr. A,
pneumococi).

Farmacocinetică:
- este distrusă la ph acid, de aceea este condiţionată sub formă de comprimate
enterosolubile, stabile în mediul acid.
- este metabolizată hepatic
- Eritromicina are timp de înjumătăţire scurt, Azitromicina lung.

Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, diaree (Azitromicina este mai bine tolerate).
- rash cutanat
- icter colestatic după 2 săptămâni de tratament cu eritromicină
- alungirea Q-T, aritmii ventriculare
- este inhibitor enzimatic al metabolizării hepatice a medicamentelor.

2. AMINOGLICOZIDE

GENTAMICINA, KANAMICINA, STREPTOMICINA,

NEOMICINA, TOBRAMICINA, AMIKACINA

Mecanism de acţiune
- inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea
ireversibilă la subunitatea 30 S a ribozomilor.
- inhibă translaţia ARNm şi creşte frecvenţa greşelilor citirii codului genetic.

3
 - bactericide
Spectrul de activitate:
- bacterii gram negative (inclusiv Pseudomonas)
- unele bacterii gram pozitive
- sunt inactive asupra anaerobilor
Aminoglicozidele sunt utile mai ales în infecţii severe cu gram negative.
Gentamicina este aminoglicozidul cel mai frecvent folosit.
Streptomicina este mai ales utilizată pentru tratamentul infecţiei cu Microbacterium
tuberculosis.

Farmacocinetică
- nu se absorb din intestin  se administrează parenteral
- au timp de înjumătăţire scurt, se elimină prin urină.
- nu traversează bariera hematoencefalică
- nu traversează ţesutul de fibroză din jurul abceselor
- nu se concentrază în os
- traversează placenta

Efecte nedorite: sunt corelate cu doza

- ototoxicitate. Netilmicina are efect ototoxic scăzut
- leziuni renale prin retenţia aminoglicozidului în celulele tubulare proximale renale,
reversibil
- efect de tip curarizant (în asociere cu anestezicele sau miorelaxante neuro-
musculare).

3. TETRACICLINELE

TETRACICLINA, OXITETRACICLINA, DOXICICLINA, MINOCICLINA

Mecanismul de acţiune
- au efect bacteriostatic
- inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea reversibilităţii la subunitatea 30 S a
ribozomilor.

Spectrul de activitate - larg

- bacterii gram positive şi gram negative
- rickettiae, amoebae
- chlamydia psitaci şi trachomatis
- vibrionul holeric, mycoplasme
- Legionella, Brucellae
- sunt utile în tratamentul acneei.

Farmacocinetică
- sunt incomplet absorbite în intestin, mai ales dacă sunt luate cu alimente. Absorbţia
scade în caz de asociere cu lapte, săruri de aluminiu (antiacide), calciu, magneziu
fier.

4
- difuzează bine în spută, urină, fluid peritoneal, pleural şi placentă.
- au timp de înjumătăţire lung.
- se concentrează în ficat, se elimină prin bilă.
- se elimină nemodificate prin urină, cu excepţia doxicilinei care se elimină prin bilă.

Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, dureri epigastrice
- colorarea galben – cenuşie a dinţilor la copii
- uremie la pacienţii cu insuficienţă renală
- hipertensiune intracraniană
- cefalee, tulburări vizuale

4. CLORAMFENICOL

Mecanismul de acţiune
- inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea reversibilă la subunitatea 50S a
ribozomilor bacterieni

Spectrul de activitate - larg

- coci gram pozitivi (aerobi şi anaerobi), unii stafilococi şi streptococi
- germeni gram-negativi
- E. coli, H.influenzae
- N. meningitidis
- Bordetela pertusis
- Salmonella, Shigella
- Vibrionul holeric, specii de Bacteroides
Datorită toxicităţii sale, cloramfenicolul este rezervat pentru tratamentul infecţiilor
cu H-influenzae şi în febra tifoidă. Se administrează topic în conjuctivită.

Farmacocinetica:
- absorbţie bună după administrare orală
- se preferă parenteral pe cale i.v.
- se distribuie larg în ţesături, se elimină prin lapte
- este metabolizat în ficat
- are timp de înjumătăţire scurt.

Efecte adverse:
- toxicitate medulară: anemie, trombocitopenie, neutropenie, în caz de
administrări prelungite.
- la copii prematuri, sugari, din cauza imaturităţii enzimatice hepatice, ”sindrom
cenuşiu” (depunere în unele zone din creier, cu convulsii, insuficienţă
respiratorii, coloraţia cenuşie a pielii, deces)
- greţuri, vărsături
- cianoză, hipotermie,
- colaps,

5
 - coloraţie cenuşie a pielii.
AGENŢI CARE AFECTEAZĂ METABOLISMUL BACTERIAN

1. SULFAMIDELE

SULFADIAZINA, SULFAMETOXAZOL

Importanţa sulfamidelor a scăzut datorită spectrului îngust şi a instalării rapide a

rezistenţei bacteriene.
Au indicaţii limitate (în general în combinaţie cu trimetoprim).

Mecanism de acţiune:
- sulfamidele sunt structural asemănătoare cu acidul paraaminobenzoic bacterian
(PABA)

PABA bacterian

Sulfamide
(analogi PABA)

ACID DIHIDROFOLIC

Trimetoprim
dihidrofolat Antimalarice
reductază

ACID TETRAHIDROFOLIC

PURINE PIRIMIDINE

SINTEZA ADN bacterian

Spectrul de activitate
- au acţiune bacteriostatică
- germeni - gram-pozitivi şi gram-negativi
- Toxoplasme
- Chlamydii
- Nocardia.

- pentru că se dezvoltă rezistenţa, sulfamidele se administrează singure numai în

nocardioză şi toxoplasmoză.

Farmacocinetică:
- sunt bine absorbite oral

6
 - sunt larg distribuite în organism
- traversează bariera hemato-encefalică şi placentară
- sunt metabolizate în ficat.
- au excreţie renală

Efecte adverse:
- greţuri, vărsături
- reacţii de hipersensibilitate rash, vasculită, sindrom Stevens Johnson
- cristalurie la doze crescute şi în caz de ph acid al urinii
- se evită în ultimul trimestru de sarcină şi la nou-născuţi pentru că
competiţionează cu bilirubina la proteinele de legare plasmatice (albumina).
Cresc bilirubina neconjugată producând icter nuclear.

2. TRIMETOPRIM
- se administrează combinat cu sulfametoxazol în medicamentul Co-trimoxazol
(Biseptol).

Mecanism de acţiune
- inhibă dihidrofolat reductaza care converteşte dihidrofolatul în tetradihidrofolat.
- combinarea cu sulfametoxazolul are efect sinergic în prevenirea sintezei de folat de
către bacterii.

Spectrul de activitate:
- are efect bacteristatic – spectrul larg
- bacterii gram positive şi gram negative
- Pneumocistis carinii (care cauzează pneumonia la pacienţi imunodeprimaţi; ex. cu
SIDA)  indicaţie majoră
- infecţii urinare
- infecţii respiratorii

Farmacocinetică:
- are absorbţie bună din intestin
- este excretat renal nemodificat

Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, diaree
- rash cutanat
- deficienţă de folat  anemie megaloblastică (rară).
- deprimarea măduvei  agranulocitoză.