CRESTEREA CAPRELOR

CARPATINA

Descriere:talie medie; culori diferite; par lung; coarnele sunt prezente la ambele sexe dar
se intalnesc si exemplare fara coarne; uger slab; este de talie medie cu o mare variabilitate
a conformatiei si taliei in functie de zona in care se gaseste; mare variabilitate de culori;
rasa foarte rezistenta la conditiile de mediu,nepretentioasa la intretinere.

Greutate medie :kg F si kg M

Precocitate :prima fatare la 2 ani

Prolificitate : buna 1-2 iezi

Productivitate :200 - 250 l, cu maxima de 800 l si un procent de grasime situat intre 4,5 -
6,5%, cu maxima de 10%

ALBA DE BANAT

Descriere:talie; culoare; par scurt; fara coarne; uger;

Greutate medie :kg F si kg M

Precocitate :

Prolificitate :buna 1-3 iezi

Productivitate :500l cu maxima de 900 l, si un procent de grasime situat intre 3,5 - 5,5%,
cu maxima de 8%

SAANEN

Descriere: talie; culoare; par scurt; coarne; uger bine dezvoltat simetric cu aptitudini
pentru muls mecanic; talie medie spre mare; culoare alba; fara coarne:

Greutate medie :65kg F si kg M

Precocitate :

Prolificitate : foarte buna 2-3 iezi

Productivitate :l cu maxima de l, si un procent de grasime situat intre %, cu maxima de %

ALPINA FRANCEZA

Descriere:talie; culoare; par; coarne; uger;

Greutate medie :55-60kg F si kg M

Precocitate :

Prolificitate :

Productivitate :l cu maxima de l, si un procent de grasime situat intre %, cu maxima de %

 INTRETINERE

EXTENSIV pe pasune

Planificarea si organizarea pãsunatului

Dupã o primã sarjã de pãsunat primãvara, la care se adaugã cositul, însilozatul sau
trecerea altor animale parcelele intrã pe rând în repaus pentru refacerea ierbii. Caprele
sunt lãsate mai multe sãptãmâni pe aceeasi pãsune (30-45 zile) si mãnâncã iarba precoce,
scurtã apoi pe mãsurã ce iarba va creste parcelele se micsoreazã: de exemplu la 100 capre
sunt necesare 10 ha în martie si numai 3 ha în aprilie.
Pãsunatul poate fi fãcut pe parcele evitându-se mai mult de 3 treceri pe aceiasi parcelã
(pãsunat rotativ) sau se poate pãsuna timp de 70 zile pe aceeasi pãsune (pãsunat continuu).

Este greu de apreciat numãrul de capre la hectar pentru o anumitã perioadã, aceasta
depinzând de tipul de sol, fertilizare , climat.

În perioada de crestere maximã a ierbii, încãrcãtura pe pãsune variazã între 20-40 capre
/ha. Decizia în estimare este datã de datele oferite în urma mãsurãrii ierbii si aspectului
covorului vegetal. În general pe pãsuni naturale (preerii) sau artificiale se practicã
urmãtoarea încãrcãturã:

-pãsuni cu un potential foarte mare, fertilizate cu azot, 50-100 unitãti la ha primãvara: 15

capre/ha când iarba este micã si 35-45 capre /ha în timpul perioadei de crestere masivã a
ierbii (aprilie- mai);

-pãsuni de pe terenuri slabe sau fertilizate putin: 8-10 capre/ha la început si 25 capre/ha în
apogeul pãsunatului.

Trecerea de la stabulatie la pãsune cu respectarea tranzitiei alimentare

Iesirea la pãsune dupã perioada de stabulatie reprezintã pentru capre o dublã bulversare:
schimbarea habitatului si schimbarea regimului alimentar.

Trecerea de la un regim hibernal pe bazã de furaje uscate (80-90% substantã uscatã) la

iarba foarte apoasã (85% apã), bogatã în azot solubil, determinã o schimbarea a florei
ruminale. Pentru adaptarea florei ruminale este necesarã integrarea progresivã a noii ratii.
Astfel, o tranzitie prea rapidã conduce la o accelerare a tranzitului digestiv si cresterea
riscurilor sanitare (diaree, tetania de ierbã).

În prima zi caprele nu vor pãsuna decât câteva ore în mijlocul zilei, apoi ziua întreagã si
abia mai târziu si noaptea. Caprele sunt sensibile la umiditate dar nu sunt sensibile la frig
uscat, în mãsura în care pot dispune de un refugiu pentru apãrarea împotriva ploii.

Iarba tânãrã de pe pãsune, bogatã în apã, azot si potasiu este sãracã în celulozã si
magneziu; tranzitul digestiv este accelerat limitând absorbtia magneziului în intestin.
Solutia ar fi de a se administra complementar furaje grosiere la jgheab.

O bunã tranzitie alimentarã dureazã aproximativ 3 sãptãmâni, timp în care papilele si

populatia microbianã din rumen se adapteazã noilor conditii de alimentatie.

Aceeasi recomandare este valabilã si când caprele sunt scoase la pãsune mai târziu. Se va
creste progresiv ratia de masã verde: în prima sãptãmânã o treime iarbã si douã treimi din
ratia veche, în a doua sãptãmânã ratii egale, în a treia sãptãmânã douã treimi masã verde si
o treime ratia veche.
 TEHNICA AJUSTĂRII UNGHIILOR LA OVINE ŞI CAPRINE

Întocmai ca la om, unghiile ovinelor şi caprinelor au o creştere continuă şi

din acest motiv trebuie tăiate periodic. Neglijarea acestui lucru poate duce la
infirmitate şi la imposibilitatea animalelor de se deplasa şi de a se hrăni.

Viteza de creştere a unghiilor este diferită şi influenţează direct durata

dintre două ajustări. Astfel, la oile şi caprele întreţinute pe o pardoseală moale
(pământ, nisip etc.) verificarea copitelor se face mai des decât la cele care
păşunează pe terenuri accidentate şi pietroase. Pe de alta parte regimul
alimentar influenţează calitatea cornului, iar unghiile de culoare închisă sunt mai
rezistente. Datorită multitudinii factorilor de influenţă, verificarea copitelor se face
după un interval de timp stabilit de crescător, în funcţie de rasa animalelor şi de
condiţiile de hrănire şi întreţinere existente în fermă. În mod obişnuit această
acţiune se efectuează periodic, la un interval de 3-5 luni. La capre, creşterea
unghiilor poate fi controlată, într-o oarecare măsură, prin aducerea unor bolovani
mari în padoc. Acestea se vor căţăra frecvent (le place la înălţime) ceea ce v-a
duce la tocirea copitelor în contact cu suprafaţa abrazivă a pietrei.

Uneltele necesare pot fi achiziţionate din magazinele de specialitate şi

sunt reprezentate de: cuţit bine ascuţit, cu unul sau două margini tăioase; cleşte
acţionat manual sau pneumatic; pilă sau disc abraziv, (pentru o curăţire superficială
sau finisare); perie aspră; mănuşi din piele pentru protecţia mâinilor împotriva
tăieturilor. Alegerea materialelor necesare se face uşor prin consultarea unor
cataloage de specialitate elaborate de către firmele care comercializează aceste
produse.

Dacă caprele sunt docile, iar operatorul este destul de robust pentru a le
contenţiona, ajustarea unghiilor se desfăşoară fără probleme şi poate fi efectuată
de o singură persoană. În caz contrar, este nevoie de încă o persoană care să
ajute la imobilizare sau de echipament pentru limitarea mişcării animalelor.

Modul de lucru presupune parcurgerea următoarelor etape:

• După ce animalul a fost prins se adoptă o poziţie ca cea prezentată în

figura alăturată. Operatorul va sta cu spatele spre trenul anterior al animalului şi
cu picioarele de o parte şi de alta a corpului caprei astfel încât să poată controla,
prin presare cu genunchii, mişcările acesteia. Cu mâna stângă va ridica şi va ţine
membrul posterior, mâna dreaptă fiind utilizată pentru mânuirea uneltelor. Faţă de
ovine, caprele sunt mult mai agile, mai sperioase şi pot reacţiona violent ceea ce
face, ca în anumite situaţii, această operaţie să devină un calvar. Pentru a evita
accidentarea caprei şi a muncitorului se va apuca ferm membrul animalului astfel
încât acesta să nu poată fi împins în spate şi să lovească mâna în care se ţine
cuţitul sau cleştele. Datorită temperamentului vioi al acestor animale mulţi
crescători preferă folosirea cleştelui în schimbul cuţitului care poate provoca
tăieturi adânci atunci când mişcările caprei sunt greu de controlat.

La membrele la anterioare se adoptă poziţia ghemuit lângă corpul

animalului cu aducerea piciorului acestuia până deasupra genunchilor
operatorului pentru a lucra mai uşor.

Contenţia ovinelor se face în poziţia şezând sau în decubit dorsal toate

membrele rămânând libere la dispoziţia celui care efectuează ajustarea.