Iulia Gorneanu - autor

Ieri la 10:22  ·
ÎNCEPUT DE GUSTAR - ZIUA URSULUI ȘI A STUPILOR
În vechime, primelor zile a lunii august i-au fost atribuite puternice valențe totemice.
Macoveiul Ursului, Ziua Ursului, Împuiatul Urșilor, Macoveii Stupilor sunt denumiri care au
ajuns până la noi, relicve ale unor sărbători precreștine ce coincideau cu începerea perioadei
de împerechere a urșilor.
În accepția etnologului Ion Ghinoiu, „Macavei” este o „divinitate protectoare a urșilor,
celebrată la 1 august, care a preluat numele celor șapte frați Macabei, fiii Salomoniei și
mucenicii lui Eleazar, sau al Sfântului Mucenic Macobei. Întrucât în această perioadă a
anului se împerechează urșii iar apicultorii extrag ultima miere (folosită de leac pentru mai
multor boli), ziua este numită și Macaveiul Ursului sau Macaveii Stupilor (Oltenia)”.
De Ziua Ursului, țăranii nu-i spuneau pe nume, îi spuneau „Moş Martin”, situându-l astfel în
galeria strămoșilor totemici. „Ursu’ ce îmblă pe la noi îi zâceau Moșu’ Martinu’ și Urieșu’…
că vezi… fără păr îi ca uomu… fuge după tine pe picioare șî de pune laba îți cântă popa; …
o fost zâle când moșeam câte un băiat… de iera așe zdravăn îi dădeam poreclă Ursu”.
(Marcel Lapteș - Timpul și sărbătorile poporului român). Moașa satului, atunci când se
năștea un băiat voinic îl poreclea „ursul”, punându-l sub protecția animalului venerat, iar
când un copil era firav sau bolnăvicios îl reboteza cu numele de Urs/Ursa din același motive.
Tot astăzi, oamenii aduceau la biserică plantele de leac culese peste vară pentru a le sfinți,
stropeau livezile și gospodăriile cu agheasmă, ca să nu le prade ursul, iar în locurile lui de
trecere îi lăsau drept ofrandă carne de vițel sau de oaie, spunând: „Na ursule mâncare/ Să nu
te dai la mioare,/ Să nu te dai la vite/ Că-s mândre și cornute…”.
Și pentru că ziua închide o perioadă în care mierea (aliment considerat multă vreme sacru),
mai poate fi culeasă, stuparii, împreună cu prietenii, vecinii și rudele, se ospătează cu faguri,
turte calde și vin îndulcit într-o masă ritualică de întărire a sănătății fizice, psihice și
sufletești. Apoi, fac lumânări cu „ceara de la Macavei”, pe care le păstrează tot anul, pentru a
le arde în zilele cu primejdii.