POVESTEA ZILELOR SĂPTĂMÂNII

#calendarulstrăvechi
În calendarele populare, departe de a fi doar simple noțiuni abstracte de
măsurare a timpului, zilele săptămânii sunt mai degrabă organice, vii, născute
din povești și făuritoare de povești. Țăranii cred că au și ele sufletul lor („zilele
sunt, așa, ca niște făpturi”. E. Bernea), că înainte vreme umblau pe pământ,
împărțindu-se în zile bune și zile rele, zile îmbelșugate și zile sterpe, zile femeie
și zile bărbat.
Se povestește că luni e bărbat și e bun pentru începutul tuturor lucrurilor. E cel
care ține cheia de la cea dintâi poartă a ceriului și când treci pragul spre lumea
de dincolo, îți arată drumul pe care trebuie să mergi. Cine se naște lunea, zi
benefică oricărui început, va avea viață lungă, noroc și va fi bine călăuzit de
soartă.
Marți e tot bărbat, dar e zi pocită, zi rea, în care nu-i bine să începi nimic și nici
să pleci la drum. E ziua Sfântului Ilie, în care postul se ține pentru dușmani.
Multe zile de peste an din calendarul popular stau sub semnul lui Marțolea, o
divinitate malefică, spaima femeilor.
Miercuri e femeie, zi bună, solară, în care se postește pentru Maica Domnului.
Joi e bărbat, zi norocoasă, benefică dragostei și căsătoriei, aflată sub protecția
Sfântului Neculai. Cu toate acestea, Joimărița (o altă străveche divinitate
malefică) patronează câteva zile de peste an, ținute cu strictețe de femei, de frica
răzbunării ei.
Vineri e una dintre zilele cele mai încărcate de sacralitate. E sora Duminicii și
stă sub semnul Crucii dătătoare de viață, pentru care se și postește. În unele zone
există credința că cine se naște vinerea va fi evlavios și iubit de Dumnezeu, pe
când în alte părți se spune că cel născut în această zi va fi lipsit de noroc toată
viața, acest lucru explicându-se probabil prin austeritatea impusă de post.
Sâmbătă e tot femeie, însă e zi nefastă, ziua în care se aduc ofrande moșilor de
neam, când cerul se deschide iar morții se uită să vadă dacă au primit ceva de
pomană. Nu-i bine să începi nimic - nici lucru, nici drum - și, cum te scoli,
trebuie să-ți faci cruce „căci dracii toată săptămâna rod lanțurile diavolului” iar
sâmbăta doar într-o cruce se mai țin.
Avem noroc că vine Duminica, zi solemnă, festivă, luminoasă, cea mai mare și
mai frumoasă dintre toate, ziua rugăciunii, a Învierii, a bucuriei, a nunților și a
jocurilor. Se povestește că umblă înveșmântată în alb, că locuiește într-un palat
de aur peste apa Sâmbetei și că e verișoară primară cu Soarele.
Dincolo de personificarea mitică a zilelor, săptămâna este o repetare a misterului
creației pe care oamenii ar trebui să o imite: „Dumenezeu a făcut lumea în șase
zile iar într-a șaptea s-a hodinit”.