B A R T O L O M E U

din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului i lu!ului,

Mi"ropoli" al lu!ului, Al#ei, rianei i Maramureului,
c$"re iu#i"ul meu cler i popor, har i mil$ de la Dumnezeu,
iar de la mine arhiereasc$ #inecu%&n"are'
(u#i)ii mei *ii su*le"e"i,
+ris"os a &n%ia",
-Ade%$ra", a &n%ia",.
Se ngna ziua cu noaptea cnd Maria Magdalena, probabil cu puin naintea celorlalte
sfinte femei, a gsit piatra rsturnat de pe mormntul Domnului. nspimntat,
mironosia alearg n cetate i le spune ucenicilor ce a vzut. Petru i oan se reped ntr!
un suflet ctre grdin, urmai ndeaproape de aceeai Marie. Mai sprinten, oan a"unge
ntiul, dar, tnr fiind, nu ndrznete s intre n mormntul din peretele de piatr dect
nsoit de Petru care, mai vrstnic, l a"unge gfind. #utremurtorul adevr le st n fa$
Domnul nu este acolo% n cugetul lor foarte omenesc, aceasta nseamn c trupul
nvtorului a fost sustras de necunoscui, pentru pricini de neneles. #u aceast
tulburare se ntorc n cetate.
Maria rmne i plnge. Plnge c&iar i n faa ngerilor$ '(u luat pe Domnul meu i nu
tiu unde l!au pus%) Plnge i n faa #elui care, n semiobscuritatea dimineii, i se pare a
fi grdinarul$ 'Dac tu l!ai luat, spune!mi unde l!ai pus i eu l voi lua de acolo). n clipa
urmtoare *rdinarul o c&eam pe nume. +a i recunoate nvtorul, viu i ntreg, i
rostete numele, i ascult cuvintele, i primete porunca i fgduina. +a e primul martor
al nvierii.
De ce tocmai ea, De ce nu i S!a artat Domnul mai nti lui Petru, cel att de nflcrat n
credinele i necredinele lui, De ce nu l!a preferat pe oan, cel mai iubit dintre ucenici,
singurul care!- nsoise pe drumul #rucii, ar dac preferinele trebuiau s se ndrepte
ctre o femeie, de ce nu i!a acordat acest privilegiu propriei Sale Maici, indiferent unde s!
ar fi gsit ea n acel moment, De ce, neaprat, n socotina dumnezeiasc a trebuit s fie
Maria Magdalena,
Doctorul nu vine pentru cei sntoi, spusese +l, ci pentru cei bolnavi. Pstorul i
prsete turma n cutarea oii celei pierdute. Printele tn"ete dup fiul rtcitor i!i
celebreaz, cu braele desc&ise, ntoarcerea. Maria Magdalena e prototipul omului pentru
care Domnul a venit n lume. nti i mai nti pentru ea S!a ntrupat, pentru ea a
propovduit, pentru ea a svrit minuni, pentru ea a suferit, pentru ea i!a vrsat sngele
pe #ruce, pentru ea i pentru toat suflarea pctoilor lumii, asemenea ei czui i
asemenea ei c&emai. .u, nu e vorba de un primat al credinei. (semenea ucenicilor, i
Maria se ndoise de perspectiva nvierii, i ea o primise ca pe o simpl metafor, i ea
gndise c trupul Domnului fusese strmutat n alt parte.
Dar dac Petru i oan s!au ntors ngndurai n cetate, Maria continua s!i caute
nvtorul. #eva mai trziu, isus avea s i Se arate lui Saul, pe drumul Damascului,
/
tocmai pentru c acesta l cuta, alerga dup +l. '0atei i vi se va desc&ide, cutai, i
vei afla). ntru nde"dea deznd"duitului, Maria vedea acum, poate mai mult dect
oricnd, superba dominant a sufletului ei$ iubirea. Din iubire pot izvor cunoaterea i
credina.
Dac pe Maria Magdalena trebuie s!o vedem n pctoasa care i!a uns Domnului
picioarele n casa fariseului Simon i asupra creia +l a rostit parabola celor doi datornici,
atunci iubirea ei e mai puternic i mai gritoare c&iar dect aceea a fiului rtcitor. n
logica parabolei, femeia iubete mult pentru c i s!a iertat mult1 n deznodmntul
ntmplrii, Domnul i iart mult pentru c mult -!a iubit. S mai citim odat te2tul din
-uca 3, 45!67 i ne vom convinge c iubirea e lucrtoare. 8i dac pe aceeai Marie
trebuie s!o recunoatem n 0etania svrind, simbolic i anticipativ, ritualul de
nmormntare a Domnului, prin aceeai emoionant ungere cu mir, iubirea ei capt
dimensiuni cosmice. De moartea lui isus se ntunec soarele, de nvierea -ui se bucur
ngerii. Maria Magdalena e cea dinti care! gtete Domnului ngroparea, ea va fi i cea
dinti care s se ptrund de bucuria nvierii. + suprema 0ucurie, aceea care ncununeaz
ubirea.
ubiii mei fii sufleteti,
9otui, nu Maria Magdalena este primul martor al nvierii. Printele Stniloae spune !
superb ! c nvierea a nceput n iad. De pe #ruce +l se pogoar ntru cele mai de "os ale
adncului i li se arat protoprinilor (dam i +va, pe care!i ridic mpreun cu cei
asemenea nctuai. 8i pentru ei murise pe #ruce, i fa de ei avea de mplinit o
fgduin. Singura imagine potrivit este aceea a pogorrii -ui la neamuri, izvort din
geniul iconografiei bizantine i att de frumos rafinat n vec&ile noastre fresce i
miniaturi. .imeni nu -!a vzut pe Domnul nviind, dar muli snt cei ce -!au vzut nviat.
Deasupra, n rai, mai atepta un martor$ tl&arul rstignit de!a dreapta lui isus. .u mai
avusese timp pentru ndreptare, dar n ultima clip se rscumprase prin simpla
recunoatere a vinoviilor sale i a .evinovatului de alturi. 0ucuria nvierii i se ofer i
celui ce s!a trezit n ultima clip din somnul ! sau somnolena ! cugetului.
# nvierea 'a nceput) n iad, e un fel de a spune, la msura rostirii i priceperii noastre.
.u e vorba de momente succesive, ci de simultaneitatea prezenei lui Dumnezeu. n
acelai timp, isus era ,,n mormnt, cu trupul, n iad cu sufletul, n rai cu tl&arul i pe
scaun mpreun cu 9atl i cu Du&ul), dup cum spune o rugciune de tain a Sfintei
-iturg&ii, care rezum simultaneitatea evenimentului nvierii ca ntreg. nvierea nu e o
micare n sine, ci un act operativ, un nceput perpetuu.
+ adevrat c evenimentul pogorrii la iad nu se bucur de popularitate biblic, singurul
su temei scripturistic fiind acela din ntia +pistol Soborniceasc a Sfntului (postol
Petru, dar acest temei, departe de a fi o dobnd a timpului, e contemporan cu
+vang&eliile. +l face parte integrant din doctrina noastr asupra nvierii, e2primnd
prima micare pe care a fcut!o Domnul ndat dup moartea Sa pe cruce. Motivul
pogorrii e foarte frecvent n imnografie. 'Porile iadului le!ai sfrmat, Doamne),
e2clam o sti&ir din vecernia glasului al patrulea, iar una din cntrile Sfintelor Pati o
spune mai pe larg$ 'Pogortu!te!ai ntru cele mai de "os ale pmntului i ai sfrmat
:
ncuietorile cele venice care!i ineau pe cei legai, ;ristoase). ;ristos nu numai c le
druiete celor mori viaa <lumina=, ci, mai mult, le!o duce +l nsui, personal, prin actul
pogorrii n iad, mplinindu!le ateptarea, n care ne regsim i noi, cei de astzi.

ubiii mei fii sufleteti,
Dup ce a fost vzut de Maria Magdalena, Domnul li S!a artat, de mai multe ori, i
ucenicilor Si. -a un moment dat le!a aprut #ineva la rm i le!a poruncit s arunce
mrea"a i ei l!au ascultat i au prins mulime mare de peti. .imic nu S!a petrecut
fulgertor, &alucinant, totul s!a petrecut la lumina zilei, cu calm, gospodrete, att de pe
ndelete nct pescarii i!au luat timp c&iar s!i numere vnatul i s observe c mrea"a nu
se rupsese de atta belug. n cele din urm, poftii s prnzeasc mpreun, ucenicii se
uitau la +l i <ascultai bine%=$ 'niciunul nu ndrznea s!l ntrebe$ cine eti 9u,, tiind c
Domnul este). Pagin e2traordinar% Dac 0iblia nu ar fi opera Du&ului Sfnt, atunci
+vang&elistul oan ar trece drept cel mai mare scriitor al lumii.
Domnul nviaz pe rnd, ca un val de lumin purtat pe rotundul pmntului, de
dousprezece ori triumftor la stele, din erusalim pn!n erusalim. >n vzdu& de clopote
se stinge aici i un altul izbucnete dincolo, ctre apus, mereu pe urma soarelui, din prag
n prag, pe rotund.
?ie ca aceast ateptare i bucurie s v fie sporite de toate buntile lui Dumnezeu i s
v devin o necurmat nviere luntric%
4
B A R T O L O M E U
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului i lu!ului,
Mi"ropoli" al lu!ului, Al#ei, rianei i Maramureului,
c$"re iu#i"ul meu cler i popor, har i mil$ de la Dumnezeu,
iar de la mine arhiereasc$ #inecu%/n"are'
Iubiii mei fii sufleteti,
;ristos a nviat%
@(devrat, a nviat%A
Dac aruncm o privire panoramic asupra istoriei universale, vom observa c, nc de la
nceput, omenirea a fost atras mai puin de dimensiunea pozitiv a e2istenei i mai mult
de cea negativ.
Primii oameni, (dam i +va, au avut de ales ntre binecuvBntare i blestem1 l!au preferat
pe ultimul.
(ceast preferin sCa perpetuat de!a lungul veacurilor, atBt la eroii de pe scen, cBt i la
spectatori.
n vremea noastr, programele de televiziune se ntocmesc n funcie de preferinele
spectatorilor. Micile ecrane ofer din abunden lupte sBngeroase, scene de cruzime,
bti, violuri, crime, dezastre naturale sau provocate. >neori, astfel de emisiuni au efecte
sociale1 ntrCo pivni, un copil i!a ucis prietenul izbindu!i capul de perete1 ntrebat de ce
a fcut!o, a rspuns c aa a vzut el la televizorD PBn i programele presupuse a fi
instructive, cum sunt cele referitoare la viaa animalelor slbatice, cad n acelai pcat1
scenele de tandree matern sunt rariti, n timp ce ni se ofer scene cu fiare care se
sfBie ntre ele.
S intrm ns ntr!un stadion. +l este e2presia modern a vec&ilor arene romane, unde
doi gladiatori se bteau ntre ei cu spada, pe via i pe moarte, n vzul a mii de
spectatori, dornici de sBnge. #u vremea, spada a fost nlocuit cu o minge, iar crima
nlocuit cu ptrunderea acesteia n poart. .imic mai panic, nimic mai frumos, nimic
mai civilizat. -a sfBrit, nvingtorii se mbrieaz, nvinii se atern, tcui, pe iarb.
#e ne facem ns cu suporterii, nvinii se npustesc asupra unor oameni din aceeai
tribun, care ns nu au alt vin decBt c i!au ncura"at ec&ipa, i totul se transform
ntr!o uria scen de slbticie, cu vBnti pe fee i capete sparte. Se mai c&eam asta
civilizaie, # de cultur nu putem vorbi.
E
(devrul e c ne!am dezobinuit s vedem viaa n desfurarea ei, ci ne oprim la
segmente, refuzBnd s anticipm urmrile sau s evalum ntregul. + adevrat c, pe
vreme de furtun, fulgerul poate ucide un om, dar tot el este cel care fertilizeaz ploaia i,
prin ea, pmBntul. + adevrat c o corabie se poate scufunda n apa oceanului, dar nu e
mai puin adevrat c una ca ea a descoperit (merica. + adevrat c pe cBmpul de lupt
cad soldai n btlie, dar tot atBt de adevrat este c supravieuitorii asigur victoria.
De ce ne poticnim noi la mi"loc, unde se petrece impasul, i nu anticipm captul
drumului, >cenicii Domnului se aflau noaptea n corabie, cBnd isus li SCa artat
umblBnd pe ap. Spre a se convinge c nu vede o nluc, ci pe nsui nvtorul su,
Petru i cere (cestuia puterea de a merge la +l umblBnd pe ap. Primete ncuviinarea,
dar pe la mi"locul drumului, uitBndu!se n "os i vzBnd valurile amenintoare mpre"uru!
i, ncepe s se scufunde i strig dup a"utor. isus l salveaz@/A. De aici tragem
concluzia c niciodat nu trebuie s te sperii de dificultatea drumului, ci s!o depeti
pstrBndu!i privirea spre inta final.
SfBntul +vang&elist Matei ne istorisete c, la un moment dat, aflBndu!se isus laolalt cu
ucenicii Si, le!a fcut urmtoarea mrturisire despre Sine$ F?iul Gmului va s fie dat n
mBinile oamenilor i!- vor omor i a treia zi va nvia). n final, +vang&elistul adaug$
Fi ei foarte sCau ntristat).@:A Se nate ntrebarea$ De ce oare sCau ntristat, de vreme ce
isus le vestea nvierea, .ormal ar fi fost ca, auzind vestea uciderii, pentru o clip s li
taie respiraia, pentru ca imediat dup aceea, la vestea nvierii, s rsufle uurai. at ns
c ei au rmas ncremenii n spaiul tenebros al evenimentului, incapabili s vad mai
departe.
n alt parte, acelai +vang&elist Matei ne relateaz o alt convorbire dintre isus i
uceenicii Si, n cursul creia le!a vestit c F+l trebuie s mearg la erusalim i s
ptimeasc multe de la btrBni i de la ar&ierei i de la crturari i s fie omorBt i a treia
zi s nvie. i Petru, luBndu!- de!o parte, a nceput s!- do"eneasc zicBndu!i$ ?ie!i
mil de 9ine, Doamne, asta s nu i se ntBmple% ar +l, ntorcBndu!Se, i!a zis lui Petru$
Mergi napoia Mea, Satano%1 piatr de poticnire!Mi eti, c nu le cugei pe cele ale lui
Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor%)@4A (adar, e2ist o mare diferen H uneori o
prpastie H ntre gBndirea omeneasc i cea dumnezeiasc
Dragii mei, a porni la drum nseamn a avea o int, ceea ce denot e2istena unui scop.
De cele mai multe ori, ntre tine i int se interpun unul sau mai multe obstacole,
numrul acestora depinzBnd de distana dintre punctul de pornire i cel la care vrei s
a"ungi. Grice obstacol e un punct de poticnire1 dac el e masiv, nalt, puternic, te poate
descura"a. tii care e c&eia succesului,$ s faci din el un obstacol transparent, adic s
vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Gbstacolul poate fi negura, ntunericul,
necunoscutul. inta poate fi sigur sau nesigur, ipotetic, dar ntotdeauna revelatoare.
S ne amintim de e2periena poporului lui srael. Dup ce au fost eliberai din robia
egiptean i au trecut de Marea Ioie, au luat drumul prin pustia Sinai, o cltorie care a
durat nu mai puin de patruzeci de ani, n cursul creia pribegii au ntBmpinat numeroase
obstacole, precum zduful zilei, frigul nopii, furtunile de praf, foamea, setea, oboseala,
6
disperarea, nervozitatea, rscoalele, certurile interne, amintirea morilor czui pe drum.
Pe toate ns le!au biruit, datorit faptului c aveau n minte un singur scop$ s a"ung n
ara ?gduinei. i au a"uns.
i istoria profan ne ofer destule e2emple. (i auzit, desigur, de spaniolul #ristofor
#olumb, care n anul /EJ: a pornit spre vestul Gceanului (tlantic, crezBnd c acesta e
drumul spre ndia. #ltorie de durat, ziua i noaptea, pe vreme bun sau bBntuit de
furtuni, naintBnd spre necunoscut. Pe vremea aceea, muli credeau c oceanul se termin
undeva ntr!o prpastie fr fund, ceea ce i!a fcut pe oamenii si de pe corabie s se
rscoale, bBntuii de frica unei mori npraznice. #olumb ns nu s!a clintit, el avea un
el, s a"ung undeva. i, pBn la urm, a a"uns pe rmul unui continent necunoscut,
descoperind (merica.
Peste trei secole, americanul Iobert PearK i!a propus s descopere Polul .ord. -!a atins
de abia la 5 aprilile /J7J, dup /3 ani de calcule, e2erciii i tatonri, n cursul crora a
traversat pe "os .ordul *roendlandei pe o distan de L77 de Milometri, nvingBnd
nenumrate obstacole.
Peste numai doi ani, Ioald (mundsen a nfipt steagul norvegian n g&eaa Polului Sud,
dup o cltorie de trei luni i "umtate, n cursul creia el i ec&ipa"ul su au nfruntat
ceuri, viscole i temperaturi de minus 67 de grade #elsius, avBnd de parcurs cBte :6 de
Milometri pe zi.
(i observat, desigur, c la captul fiecrei ncercri se nscrie o victorie.
n zilele noastre se afirm tot mai des c trim Fvremuri apocaliptice). Pentru evocarea
acestora nu voi desc&ide #artea (pocalipsei, ci un fragment dintr!o cuvBntare a lui isus
consemnat n +vang&elia dup Matei$ F-uai aminte s nu v amgeasc cineva. #
muli vor veni n numele Meu, zicBnd$ +u sunt ;ristos%, i pe muli i vor amgi. i vei
auzi de rzboaie i de zvonuri de rzboaie1 luai seama s nu vCnspimBntai, cci toate
trebuie s fie, dar nc nu!i sfBritul. # neam peste neam se va ridica iCmprie
pesteCmprie, i va fi foamete i cium i cutremur mare pe!alocuri. Dar toate acestea
sunt doar nceputul durerilor naterii. (tunci v vor da pe voi la c&inuri i v vor ucide i
vei fi urBi de toate neamurile din pricina numelui meu. (tunci muli se vor poticni i
unii pe alii se vor vinde i unii pe alii se vor ur. i muli profei mincinoi se vor scula
i pe muli i vor amgi. ar din pricina nmulirii frdelegii, iubirea multora se va rci.
Dar cel ce va rbda pBn la sfBrit, acela se va mBntui).@EA
n vremea noastr, nu puini sunt tinerii curai la suflet, bine intenionai i dornici s se
iniieze n tainele vieii religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adic la literatura
de specialitate sau la du&ovnici cu e2perien, bine pregtii i gata s!i asiste pe cei
nea"utorai, ci prefer s se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puine ori apar
profei improvizai, cu evident poft de publicitate sau stpBnii de un du& al
cabotina"ului stilizat. >nii cer organizarea unor rugciuni generale, colective, cu mare
rsunet n popor, pentru evitarea apocalipsei care mi"ete de pe o zi pe alta, uitBnd c
apocalipsa va veni oricum, ea fcBnd parte din iconomia divin, i c gri"a noastr nu este
5
aceea de a o evita, ci de a o traversa nevtmai de propriile noastre pcate. De obicei, o
furtun se anun prin nteirea vBntului, prin fulgere la orizont, prin spulbere de praf,
prin dispariia luminii soarelui n spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce
panic i spaim. (a se anun i vremurile apocaliptice. +u nu tiu dac ele mi"esc sau
vor pieri nainte de a se nate, dar tiu sigur c noi nu mpotriva apocalipsei trebuie s
luptm <cci ea va veni oricum=, ci pentru capacitatea noastr, a fiecruia, de a o traversa
fr vtmri sufleteti, fr vina frailor de a!i fi vBndut fratele, aa cum s!a ntBmplat
n istoria lui osif.
Gr, pentru aceasta e2ist o singur arm$ rbdarea.
Ibdarea ns trebuie nsoit, neaprat, de contiina c tot nceputul are un sfBrit, i c
acesta nu poate fi decBt luminos. #artea (pocalipsei e nfiortoare, dar ea se termin
anunBnd #erul cel nou i pmBntul cel .ou1 i, n final, .oul erusalim.
Iubiii mei asculttori,
n viaa noastr bisericeasc, Postul cel Mare poate fi pentru unii o piatr de poticnire,
mai ales prin rigoarea de a nu permite alimentarea cu bucate de dulce sau abateri grave de
la conduita moral. Dar, aa cum v spuneam, important este s traversm totul cu bine i
s a"ungem la captul ncercrilor.
at c Dumnezeu ne!a a"utat s prznuim luminata nviere a ?iului Su, n numele
#ruia v mprtesc, tuturor, ar&iereti binecuvBntri, adresBndu!v tradiionala
salutare$ ;ristos a nviat%
@/A Matei /E, :E!44.
@:A Matei /3, ::!:4.
@4A Matei /5, :/!:4.
@EA Matei :E, E!/4.
(nul mBntuirii, :77J
B A R T O L O M E U
din mila lui Dumnezeu,
3
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului i lu!ului,
Mi"ropoli" al lu!ului, Al#ei, rianei i Maramureului,
iu#i"ului meu cler i popor, har i pace de la Dumnezeu, Ta"$l nos"ru,
iar din par"e0mi, arhiere"i #inecu%/n"$ri'
ubiii mei fii sufleteti,
Hristos a nviat!
[Adevrat, a nviat!]
>na din cBntrile de la slu"ba Necerniei ncepe aa$ F;ristoase, #el ce cu patima 9a ai
ntunecat soarele i cu lumina nvierii 9ale ai luminat toateD). n numai cBteva cuvinte
sunt evocate cele dou momente de la sfBritul vieii pmBnteti a Domnului isus$
moartea, precedat de convulsiile suferinelor, i nvierea, precedat de moarte i
ngropare. +ste aici confruntarea dintre dou sti&ii antagoniste, care adic nu pot
convieui mpreun, ntunericul i lumina. SfBntul +vang&elist -uca, n concordan cu
ceilali doi sinoptici, ne relateaz astfel momentul i cadrul cosmic n care sCa petrecut
moartea pe cruce a MBntuitorului nostru$ F8i era acum ca la al aselea ceas <adic n "urul
amiezii=, i ntuneric sCa fcut peste tot pmBntul pBn la ceasul a noulea <adic pe la trei
dup amiaz=1 i sCa ntunecat soarele). @...A 8i isus, strigBnd cu glas mare, a zis$ Printe,
n mBinile 9ale mi pun du&ul. 8i aceasta zicBnd, 8i!a dat du&ul). (adar, bezna cuprinde
pmBntul n plin zi, soarele devine neputincios, isus i d du&ul pe cruce, n timp ce
cosmosul i devine solidar.
#Bnd e vorba de dispariia luminii, cuvBntul cel mai frecvent este verbul a stinge$ n
forma tranzitiv$ a stinge o lumBnare, o lamp, o candel, un bec electric, a stinge un
incendiu, i, la modul generic, a stinge lumina1 iar n forma intranzitiv, a se stinge$ sCa
stins lumBnarea, lampa candela, becul electric, sCa stins focul din vatr.
(celai verb ns este folosit i cBnd e vorba de viaa unui om$ dac e n agonie, se stinge
ncet, dac a murit, sCa stins din via. +ste e2act ce se petrece pe *olgota$ n timp ce
isus se stinge pe cruce, lumina se stinge de pe faa pmBntului. .oi tim ns c lumina
pmBntului, n timpul zilei, vine de la soare. Dac ar fi s tBlcuim fenomenul de pe
*olgota dup tiina i raiunea noastr, ar trebui s abordm ntBi cauza i apoi efectul i
s citim$ soarele sCa stins, i ntuneric mare sCa fcut peste tot pmBntul. Dar ordinea din
Scriptur e rsturnat$ ni se ofer efectul, adic ntunericul, dar nu i cauza.
S observm ns, nc o dat, c soarele nu sCa stins, ci doar sCa ntunecat, adic a plit
sub mpresurarea ntunericului. #&iar dac am presupune c ntunericul a fost cauzat de o
eclips de soare, aceasta nu putea s dureze mai mult de trei minute, dar aici e vorba de
trei ore. n cazul acesta se nate ntrebarea$ de unde a venit ntunericul, dac el nu e
altceva decBt absena luminii,
+i bine, dragii mei, gBndul ne duce la momentul de dinainte de facerea lumii, cBnd, aa
cum ne spune SfBnta Scriptur, totul era o genun, adic un &aos ntunecat al materiei
create din nimic, dar nc informe$ Fi ntuneric era deasupra genunii1 i Du&ul lui
Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. 8i a zis Dumnezeu$ S fie lumin% 8i a fost
lumin. Dar de unde venea lumina, de vreme ce ne aflm n ziua ntBi, iar soarele i luna
L
vor fi create doar n ziua a patra, +i bine, aceasta era lumina necreat, latent n fiina lui
Dumnezeu, i pe care +l a activat!o prin cuvBnt. Ievenind pe *olgota, avem motive s
credem c Dumnezeu!9atl 8i!a resorbit lumina pentru trei ore, adic pe durata agoniei
lui isus, fcBndu!8i simit prezena i rspunzBnd astfel strigtului disperat al ?iului
Su$ Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce MCai prsit, .u, 9atl nu!8i prsise
?iul. Dimpotriv, +l particip, atotputernic i deasupra oricrei suferine, la patima i
moartea ?iului Su, pe care (cesta i le asumase H depindu!i clipa de ovial din
grdina *&etsimani H , i acceptase s soarb pa&arul amrciunii pBn la fund.
ntunericul primordial precedase lumina creaiei1 lumina nvierii este precedat acum de
un doliu la scar cosmic.
Drep"m$ri"ori cre"ini,
at!ne a"uni n Duminica Patilor, cBnd preotul iese n faa credincioilor inBnd n mBn
o fclie aprins i i ndeamn$ FNenii de primii lumin%) >rmeaz cBntrile pascale, n
care abund cuvintele lumin, luminos, strlucire, strlucitor, precum$ FS ne curim
simirile i s!- vedem pe ;ristos strlucind cu neapropiata lumin a nvierii)1 sau$
F-umineaz!te lumineaz!te, noule erusalime, c slava Domnului peste tine a rsrit%)
Dac ne ntoarcem la cBntarea Necerniei, cu care am nceput, vom auzi din nou$
F;ristoase, #el ce cu patima 9a ai ntunecat soarele i cu lumina nvierii 9ale ai luminat
toate).
.edumerirea noastr ns vine din aceea c verbele a lumina, a strluci, sau derivatele
lor, nu se afl n nici una din relatrile celor patru Sfini +vang&eliti asupra nvierii
Domnului. De la ei tim, de pild, c sc&imbarea la fa de pe muntele 9aborului -!a
nfiat pe Domnul transfigurat, cu vemintele strlucitoare , c ngerul care !a vestit
nvierea avea nfiarea unui fulger , dar nici o meniune despre propria Sa strlucire.
Dimpotriv, Maria Magdalena l!a confundat cu grdinarul, ucenicii -uca i #leopa l!au
luat pe ca un drume oarecare, tot ca unui drume i sCau adresat cei apte ucenici ai Si
<inclusiv Petru i oan= pe malul Mrii 9iberiadei 1 aadar, nimic care s arate strlucirea
unui nviat din mori, nimic care s contrabalanseze, triumftor, ntunericul din "urul
#rucii.
8i totui, dragii mei, nvierea Domnului nu a fost lipsit de strlucire, dar nu e2terioar,
n vzul lumii, asemenea unui spectacol de senzaie H aa cum ni!- nfieaz neinspirata
iconografie occidental !, ci n intimitatea mormBntului, cBnd pereii de piatr sCau
pomenit inundai de lumina trupului care se subtiliza prin ndumnezeire, i prsea
giulgiurile pstrBndu!le forma i ieea prin toi porii materiei stBncoase. n aura acestei
luminiO a pogorBt ;ristos mai ntBi n iad, de unde i!a tras afar pe morii care!- ateptau
n ntuneric, ncepBnd cu (dam i +va, aa cum ni!- nfieaz tradiia rsritean n
singura reprezentare iconografic a nvierii.
Ievenit printre ai si, +l se reconstituie ntrCun isus pe #are propriii -ui ucenici, stBnd la
mas cu #el pe care!- crezuser un strin, nu ndrzneau s!- ntrebe$ #ine eti 9u,,
tiind c este Domnul. -umina nvierii nu a avut martori, dar o cunoatem prin credin.
9oate artrile Domnului de dup nviere au avut un singur scop, anume s!i conving pe
oameni, ncepBnd cu ucenicii Si, c +l, #el capabil acum s intre ntrCo cas cu toate
uile ncuiate, dar totodat s!i ofere lui 9oma proba simului tactil, este una i aceeai
Persoan cu #el care murise pe cruce$ acelai isus, acelai ;ristos, acelai ?iu al lui
J
Dumnezeu, acelai fiu al Mariei, acelai MBntuitor.
Pe toate acestea le fcea n pregtirea apostolilor pentru urmtorul mare eveniment din
viaa Sa pmBnteasc, nlarea la cer.
ubiii mei, a vrea s tii c nlarea Domnului este o srbtoare tot atBt de important
ca i nvierea i c ele, dei prznuite la date calendaristice diferite, nu pot fi gBndite
decBt mpreun. (a cum, n iconomia divin, Ninerea Patimilor a fost necesar pentru
Duminica Patilor, tot astfel Duminica Patilor a fost necesar pentru Poia nlrii, iar
Poia nlrii a fost necesar pentru cea de ( doua Nenire, Pudecata de (poi i
constituirea mpriei #erurilor. nlarea era menit s nc&eie ciclul pmBntesc al
Domnului i fusese anunat de +l cu mult nainte. !a spus!o i Mariei Magdalena, ndat
dup nviere$ F.u te atinge de Mine, c nc nu MCam suit la 9atl Meu1 ci mergi la fraii
Mei i spune!le$ M voi sui la 9atl Meu i 9atl vostru i la Dumnezeul Meu i
Dumnezeul vostru).
Pe de o parte, era normal ca isus s Se ntoarc n cer, de unde venise, i, pe de alta, era
normal ca +l, odat ntors, s pregteasc locuri pentru noii venii de pe pmBnt. nlarea
nseamn imponderabilitate. isus i artase aceast nsuire dumnezeiasc n dou
momente, umblBnd pe apa mrii i transfigurBndu!Se pe 9abor, dar acestea erau
circumstaniale, nu permanente i definitive1 nlarea propriu!zis va fi permanent i
definitiv. +l i!a c&emat ucenicii ntrCun loc anume, spre 0etania, le!a poruncit s
rspBndeasc +vang&elia n toat lumea, 8i!a ridicat mBinile asupr!le i i!a binecuvBntat,
dup care SCa nlat la cer.
nvierea nu a avut martori, dar nlarea a avut. nvierea a fost receptat cu ndoieli i
necredin. at de ce noi srbtorim Patile cu aseriunea ;ristos a nviat%, la care ni se
rspunde cu confirmarea (devrat, a nviat% nlarea ns a fost o desprire izvorBtoare
de lumin, de vreme ce ucenicii sCau ntors n erusalim Fcu bucurie mare). at de ce n
crile noastre de slu"b nu e2ist o salutare similar cu aceea de la Pati. .u se spune
@;ristos SQa nlat%, (devrat, SQa nlat%A, pentru c asupra nlrii nu au e2istat
ndoieli sau necredin. ?aptul c unii cretini folosesc aceast salutare, din netiin sau
e2ces de evlavie, nu este atestat de 0iseric.
S mai reinem o rBnduial a iconomiei dumnezeieti. -a patruzeci de zile de la natere,
Pruncul isus era ntBmpinat n templu de ctre Dreptul Simion, care, luBndu!- n brae,
-!a mrturisit ca MBntuitor trimis de Dumnezeu!9atl. -a patruzeci de zile dup nviere,
isus era ntBmpinat de ctre nsui Dumnezeu!9atl, care 8i -!a aezat, ntru slav, de!a
dreapta Sa. at o emoionant simetrie divin%
(u#i)ii mei *ii su*le"e"i,
(m nceput cu nedumerirea c bucuria, veselia, lumina, strlucirea, "ubilaia pe care le
avem noi n srbtorirea Patilor nu se regsesc i n paginile Sfinilor +vang&eliti. 8i
totui, ele e2ist, ntrCun te2t al SfBntului -uca. -a una din ntBlnirile pe care Domnul le!a
avut cu ucenicii Si ntre nviere i nlare, le!a spus$ F(cestea sunt cuvintele pe care vi
le!am grit pe cBnd nc eram mpreun cu voi, c toate cele scrise despre Mine n legea
lui Moise, n profei i n psalmi trebuie s se plineasc. (tunci le!a desc&is mintea ca s
neleag Scripturile). Gr, a!i desc&ide cuiva mintea nseamn, de fapt, a i!o lumina.
+2ist i e2presia curent a insului care, n sfBrit, a neles ceea ce nu nelesese pBn
atunci$ H (cum, da, mCam luminat%
/7
nelegerea este n primul rBnd o virtute a minii, a intelectului. .oi, cei de astzi, nu mai
plutim n ntunericul ignoranei celor de demult, ci cunoatem, c&iar dac doar elementar,
ce nseamn patimile, moartea i nvierea Domnului isus.
Dar, pe lBng nelegere, mai e ceva, trirea. .u e destul s prznuieti Patile, ca o
petrecere oarecare1 important e s simi srbtoarea vie n interiorul tu sufletesc, c ea
face parte din fiina ta luntric. Pentru aceasta ns e nevoie de pregtire, de post, de
rugciune, de spovedanie, de milostenie. .umai astfel putem intra n du&ul unei cBntri
pascale pe care v!o repet$ FS ne curim simirile i s!- vedem pe ;ristos strlucind cu
neapropiata lumin a nvierii). (adar, curirea simirilor, aceasta e condiia esenial
pentru accesul fiecruia din noi la inaccesibila lumin a nvierii1 doar aa imposibilul
devine posibil, minunea nvierii se petrece n c&iar sufletul tu.
?ie ca i n anul acesta s simim n Srbtoare nu numai lumina soarelui, dar i
strlucirea #elui a fcut soarele, i s cBntm laolalalt$
FZiua nvierii, i s ne luminm cu prznuirea i unii pe alii s ne mbrim; s zicem
!railor, i celor ce ne ursc pe noi, s iertm toate pentru nviere, i aa s stri"m
Hristos a nviat din mori, cu moartea pe moarte clc#nd, i celor din morminte via
druindu$le'.
(nul mBntuirii, :77L
R 0 ( I 9 G - G M + >
PI. ;(I>- -> D>M.+S+>,
(I;+PS#GP (- N(D>->, ?+-+(#>-> S #->P>->,
M9IGPG-9 (- #->P>->, (-0+, #IS(.+ S M(I(M>I+S>->
>09>-> .GS9I> #-+I S PGPGI$
//
;(I, P(#+, (P>9GI S M-( D+ -( D>M.+S+>,
(I D+ -( .G, (I;+I+(S#( 0.+#>N(.9(I+
;IS9GS ( .N(9%


ubitii mei fii sufletesti,

.imeni nu -!a vazut pe isus inviind, dar multi au fost cei care -!au vazut inviat. ?aptul
in sine al invierii nu a avut martori. +l s!a petrecut in intimitatea mormantului, fara ca
vreun oc&i omenesc sa fi avut acces la singura minune pe care Domnul Si!o anuntase in
repetate randuri, dar careia nimeni nu!i daduse crezare.

Momentele de dinaintea nvierii s!au petrecut astfel$
Moartea pe cruce a Domnului a avut loc vineri spre seara. 9rupurile celor trei rastigniti
trebuiau ingropate, neaparat, tot atunci, deoarece la apusul soarelui incepea Sabatul,
sfanta zi de odi&na a iudeilor, in care nimeni nu avea voie sa faca nici un fel de lucrare.
9otul se cerea facut in graba. .icodim si osif, prieteni de taina ai Mantuitorului, care
obtinusera o autorizatie speciala din partea guvernatorului Pilat, i!au coborat trupul de pe
cruce, l!au infasurat in giulgiuri, dupa datina, si l!au asezat in mormant. Sfintele femei,
care, impreuna cu Maica Domnului si cu Sfantul oan +vang&elistul, fusesera martorele
patimilor si mortii lui isus, priveau de la oarecare departare, intrucat autoritatile le
interzisesera participarea la actul ingroparii. +le insa stiau ca e de datoria lor sa respecte
datina de a merge la mormant ca sa tamaieze mortul, iar aceasta nu se putea face decat
Duminica dimineata, cand se inc&eia Sabatul. #um insa in dimineata aceea ar fi fost prea
devreme sa mearga la pravalii ca sa cumpere tamaia si celelalte aromate, s!au grabit s!o
faca tot vineri seara, in ultima frantura de ceas. (stfel pregatite, au mers la casele lor.

n acest timp, capeteniile iudeilor i!au amintit lui Pilat ca mortul de pe cruce se laudase in
repetate randuri ca el va invia si i!au cerut sa le permita masuri de siguranta impotriva
unei eventuale inselaciuni. (sa se face ca guvernatorul i!a autorizat sa sigileze
mormantul si, mai mult, sa puna langa el ostasi de paza.

9oate acestea ne sunt relatate de catre toti cei patru sfinti evang&elisti, ca si cele ce
urmeaza.
Duminica dimineata, in revarsatul zorilor, sfintele femei au venit la mormant ca sa!si faca
datoria. Pe drum, singura lor gri"a era aceea de a gasi un om care sa le a"ute sa
pravaleasca piatra de la intrarea mormantului. Mare le!a fost insa uimirea cand, odata
a"unse, au constatat ca piatra era de"a pravalita, iar langa ea sedea un inger care le!a dat
de veste ca isus inviase, asa incat nu era cazul ca pe #el!Niu sa!l mai caute printre morti.
#at despre ostasii de paza, acestia zaceau cu fetele la pamant, ca niste dusi de pe lume

#uprinse de bucurie si spaima, femeile s!au grabit sa alerge in cetate spre a le da de veste
ucenicilor, dar pe drum li S!a aratat insusi isus, #are le!a salutat prin cuvantul T0ucurati!
va%T +le !au cazut la picioare si s!au inc&inat.

/:
n acest timp, stapaniti de groaza celor intamplate cu Domnul lor, dar si cu sentimentul ca
ramasesera singuri, fara nici o aparare dumnezeiasca, ucenicii stateau incuiati intr!o casa
din cetatea erusalimului, cu gri"a de a nu lasa nici un semn ca s!ar afla acolo. maginati!
va starea lor de spirit cand femeile le!au batut in usa, le!au cerut sa desc&ida si le!au spus,
cu rasuflarea taiata, ceea ce auzisera si vazusera. De!a dreptul uluiti, eliminand de la
inceput orice credibilitate a ideii de inviere, ei au presupus ca bietele femei cazusera
prada cine stie caror &alucinatii si n!au gasit sa le spuna ceva mai bun decat ca se
scrantisera la cap. n cele din urma, doi dintre ei s!au &otarat sa alerge la mormant si sa
vada cu oc&ii lor ceea ce era de vazut. ?iind mai tanar si mai sprinten, oan a a"uns
primul, dar nu a avut cura"ul sa intre singur, ci l!a asteptat pe Petru care venea din urma
gafaind, si astfel au intrat amandoi. ntr!adevar, mormantul era gol. Se putea presupune
ca trupul lui isus fusese stramutat in alta parte <idee pe care o avusese, in aceeasi
dimineata, si Maria Magdalena=, numai ca o astfel de stramutare nu putea fi facuta decat
de niste prieteni ai lui isus, iar ei, ucenicii Sai cei mai apropiati, nu stiau nimic. G a doua
ipoteza, ca in mormant ar fi umblat niscaiva raufacatori, straini de comunitatea
apostolica, era infirmata de simplul fapt ca in groapa fusese asezat trupul gol al unui
rastignit de abia coborat de pe cruce, care nu avea asupra!i nimic de pret, care sa poata fi
furat.

ubitii mei fii sufletesti,

Din toate acestea se desprinde faptul ca invierea Domnului nu era e2presia unei prezente,
ci, dimpotriva, a unei absente. coana de tip occidental care!- infatiseaza pe isus usor
inaltat deasupra mormantului, cu steagul biruintei in mana, nu are nimic de!a face cu
realitatea. Piatra rasturnata de pe mormant nu avusese menirea de a desc&ide calea #elui
inviat, ci de arata ca +l nu mai este acolo. coana ortodo2a este aceea care!- infatiseaza
pe isus cel inviat pogorandu!se la iad si eliberandu!i pe stramosii (dam si +va, care l
asteptau laolalta cu dreptii Nec&iului 9estament. (ceasta insa se petrecea, "os, sub
pamant. Deasupra, mormantul gol.

Dar daca, iubitii mei, din acest gol s!a nascut credinta in adevarul invierii, tot din el s!a
nascut si minciuna care i se va opune. Martori ai mormantului gol fusesera nu doar
sfintele femei si cei doi apostoli, ci si ostasii care!l pazeau. Stim insa ca paza ii fusese
ceruta guvernatorului de catre ar&iereii iudeilor tocmai pentru a de"uca prezumtia ca
ucenicii lui isus ar putea sa!- fure din groapa spre a demonstra ca +l a inviat. Stra"erii
insa veg&easera corect, vazusera piatra rasturnata de inger si pe femeile uimite de ceea ce
auzeau si vedeau. Gr, prima lor datorie a fost aceea de a merge in cetate si de a le raporta
ar&iereilor adevarul, cum ca nimeni nu venise sa fure trupul Mortului, ci ca acesta, pur si
simplu, pierise in c&ip tainic. (tunci s!a nascut marea minciuna. n conte2tul social al
vremii, nimic nu era mai simplu decat coruptia. (r&iereii i!au mituit pe soldati cu bani
grei, cerandu!le ca in sc&imb sa declare ca!i biruise somnul si ca!n timp ce ei dormeau au
venit ucenicii mortului si l!au furat. Desigur, o astfel de declaratie era menita sa!i puna in
culpa de a nu!si fi facut datoria, ceea ce era foarte grav pentru cariera unui ostas. 0anii au
lucrat si aici, odata cu asigurarea ca ei, ar&iereii, sunt atat de influenti pe langa guvernator
<o dovedisera obtinand condamnarea la moarte a lui isus= incat vinovatilor nu li se va
intampla nimic. Si, povestind acest episod, Sfantul +vang&elist Matei conc&ide$ T ar ei
/4
<ostasii=, luand argintii, au facut asa cum au fost invatati. Si s!a raspandit cuvantul acesta
intre iudei, pana in ziua de astazi T.

Dragii mei, e2presia Tpana in ziua de astaziT se refera, desigur, la anul 56, cand Sfantul
Matei si!a scris +vang&elia in limba greaca. +a insa acopera o perioada de doua mii de
ani, timp in care invierea lui isus nu a incetat sa fie negata, nu doar in mediile iudaice
radicale, ci si in cele ateiste, liber!cugetatoare, teribiliste, mercantile, precum si in
segmentele gnostice ale crestinismului. ata ca fenomenul se petrece si in zilele noastre,
intr!o avalansa de stiri si reporta"e care nu par deloc a fi intamplatoare. nca nu s!a potolit
ecoul blasfemiator al romanului T#odul lui Da NinciT, nici cel provocat de T+vang&elia
lui udaT, ca a si izbucnit TsenzationalaT stire despre descoperirea unor sicrie din prea"ma
erusalimului, care ar contine, nici mai mult si nici mai putin decat osemintele lui isus si
ale familiei sale < prin TfamilieT intelegandu!se sotia, rude apropiate, si c&iar un fiu cu
numele...uda%= .u a contat faptul ca c&iar o seama de specialisti evrei au denuntat falsul,
ca nu e2ista probe in favoarea a ceea ce se numeste To descoperire epocalaT, ca totul nu
este altceva decat o inventie menita, pe de o parte, sa aduca foarte multi bani <ca si cartea
lui Dan 0roUn, de altfel= si, pe de alta, sa produca un cutremur in constiintele
binecredinciosilor crestini. TStireaT a fost preluata imediat de ziare, de posturile de
televiziune, de cinematografe, care au raspandit!o cu foarte mare zgomot in toata lumea,
inclusiv in mass!media romaneasca, din care nu au lipsit dezbateri publice, cu argumente
pro si contra. #a de obicei, naivii s!au lasat antrenati in aceasta mascarada mediatica, in
timp ce adevaratii crestini au inregistrat inca o incercare a diavolului de a le zdruncina
temeiul credintei, asa cum a facut!o de nenumarate ori de!a lungul a doua mii de ani.

Gr, temeiul credintei noastre, dragii mei, este tocmai invierea lui ;ristos. (ici bate
dusmanul. 9oate celelalte, cum ca isus a fost un om obisnuit, cu nevasta, cu copii si cu
urmasi care traiesc si astazi, toate acestea nu sunt decat invelisurile unui singur scop,
acela de a le inocula crestinilor ideea ca Gmul isus nu a fost si Dumnezeu si ca, prin
urmare, a murit <fie si pe cruce%=, dar nu a inviat. 9otul, pornind de la refuzul de a admite
ca in erusalim e2ista un mormant din care Mortul a disparut fara urma, lasandu!l gol.
(cest Tvid dumnezeiescT este astazi piatra de scandal a rationalismului postmodernist pe
care!l traim.

ubitii mei fii sufletesti,

#a trupul lui isus a disparut din mormant fara sa lase vreo urma e un argument la
indemana nestiutorilor. n realitate, el a lasat o urma, si inca un esentiala$ giulgiurile in
care fusese infasurat dupa datina iudaica. (cestea erau niste panzaturi imbibate cu uleiuri
aromate, obtinute din substante rasinoase, care se lipeau de trup, intarziindu!i
descompunerea. Daca trupul lui isus ar fi fost stramutat in alta parte, el nu putea fi dus
decat impreuna cu giulgiurile, de vreme ce ele erau strans lipite de el.

Daca, omeneste vorbind, nu e2ista nici o ratiune pentru separarea giulgiurilor de trup, in
ordinea dumnezeiasca ele si!au avut un rost crucial. (sa cum le!au vazut apostolii si cum
ni le descrie Sfantul +vang&elist oan, ele T se odi&neau T <acesta este cuvantul e2act=, T
se odi&neau T pe piatra rece, nu invalatucite sau aruncate in neoranduiala, ci pastrand
/E
forma trupului care le parasise1 era ca si cum acesta s!ar fi topit si ar fi iesit prin ele ca un
abur, lasandu!le acolo ca pe singurele martore ale trupului indumnezeit prin insasi
invierea lui, asa cum li se va arata sfintilor apostoli si sfintelor femei. (laturi de giulgiuri
T se odi&nea T marama care fusese pe capul lui isus, dar nu turtita la pamant, ci pastrand
forma ovala a fetei care o parasise. (sadar, plinatatea credintei in inviere se reazima pe
golul giulgiurilor din mormantul gol. Pe acestea le!au vazut apostolii Petru si oan.

Si atunci, iubitii mei, de ce l!as crede eu mai mult pe Dan 0roUn, autorul talentat al unui
roman politist, si nu l!as crede pe Sfantul (postol Petru, cel care marturisea in casa lui
#orneliu Sutasul ca$ noi, apostolii, suntem martorii faptelor si cuvintelor lui isus, T noi,
cei ce am mancat si am baut cu +l dupa ce a inviat din morti T, De ce l!as crede eu mai
mult pe fictivul T+vang&elist udaT si nu l!as crede pe Sfantul +vang&elist oan, cel care
cu pana lui marturiseste ca, impreuna cu Petru, a vazut giulgiurile goale si a crezut in
invierea lui isus, De ce l!as crede eu mai mult pe #ameron si monta"ele lui artificiale
asupra TsenzationalelorT sicrie si nu l!as crede pe Sfantul +vang&elist -uca, istoric de
rigoare stiintifica, a carui opera T?aptele (postolilorT a infruntat, timp de doua milenii,
toate analizele critice posibile, De ce i!as crede eu pe toti impostorii, pe toti aventurierii
culturali, pe toti veleitarii gloriilor spectaculare, pe toti samsarii vanzatori de cele sfinte,
pe toti falsificatorii de documente si nu l!as crede pe Sfantul Pavel, apostolul prin
e2celenta al credintei in inviere, Daca sfintele femei, ucenicii si apropiatii lor -!au vazut
pe isus in dubla Sa ipostaza, inainte si dupa inviere, Pavel a fost singurul apostol caruia
Domnul i S!a aratat doar in cea de a doua, intru slavita lumina a #elui!nviat.

ubitii mei, l!am citat pe Sfantul Pavel mai la urma pentru ca vreau sa opresc putin asupra
lui. Saul era evreu nascut in (sia Mica. Gm cu vocatia culturii, vorbind curent ebraica si
greaca, s!a stabilit de tanar in erusalim, unde a fost educat in scoala rabinica a lui
*amaliel. +2celent cunoscator al -egii Nec&i si zelos aparator al iudaismului, a adoptat
cu repeziciune si convingere pozitia anticrestina a fariseilor. Solidar cu cei care!l
ucisesera cu pietre pe Sfantul (r&idiacon Stefan, s!a calificat pentru functia de procuror
al sinedriului si a inceput o campanie sistematica de identificare, urmarire si arestare a
crestinilor. -a un moment dat, informat ca ultimii adepti ai lui isus .azarineanul
fugisera din erusalim si se ascunsesera in Damasc, a obtinut o garda militara si a pornit
in cautarea fugarilor. Pe drum, insa, s!a petrecut un eveniment absolut crucial pentru viata
lui, ca si pentru istoria crestinismului$ G lumina stralucitoare i s!a aratat, iar din mi"locul
ei, un glas$ ! TSaule, Saule, de ce Ma prigonesti,T ! T#ine esti, Doamne,T ! T+u sunt isus,
#el pe care tu l prigonestiT. (cesta a fost scurtul dialog prin care Saul a devenit Pavel,
prigonitorul a devenit apostol, calaul a devenit martir. Minunea de pe drumul Damascului
inaugureaza uriasa opera de transformare a omului prin 0iserica lui ;ristos.

n legatura cu acest dialog, Parintele *ala *alaction, cunoscutul profesor si scriitor, a
emis o interpretare care, cred eu, trebuie retinuta si cunoscuta. +l afirma ca verbul ebraic,
tradus de obicei cu Ta prigoniT, poate fi tradus cu Ta cautaT, ceea ce mie mi se pare
plauzibil, de vreme ce prigonirea cuiva nu este o simpla persecutie, ci presupune un
vinovat absent, care trebuie mai intai urmarit, identificat, cercetat si denuntat. Gr, tocmai
acesta era cazul pe care procurorul Saul trebuia sa!l rezolve. (sa cum stim, crestinii
afirmau ca isus a inviat, iar proba era mormantul gol. n paralel, pe baza marturiei
/6
paznicilor, ar&iereii adoptasera teza ca trupul lui isus fusese furat de catre adeptii Sai si
ascuns undeva. Saul, prin interogatoriile severe luate crestinilor, urmarea sa descopere
acel TundevaT, adica locul unde se afla Tcorpul delictT. Gdata descoperit , trupul lui isus
era dovada ca invierea lui fusese o pura inventie. (sadar, teza Parintelui *alaction arunca
o lumina noua asupra lecturii si interpretarii scurtului dialog de pe drumul Damascului$ !
TSaule, Saule, de ce ma cauti,T ! T#ine esti, Doamne,T ! T+u sunt isus, #el pe care tu l
cautiT. + limpede$ Saul l cauta pe isus in intunericul unui mormant, iar (cesta i Se
descoperea in lumina invierii. De fapt, in forul sau launtric Saul l cauta pe isus, dar fara
sa stie ca isus il astepta pe el, ca inca din pantecele maicii sale fusese ales de Dumnezeu,
pus de!o parte si tinut in rezerva pana la momentul Damascului. si va da seama mai
tarziu, cand avea sa le!o spuna *alatenilor.

Pavel, fostul Saul, va deveni apostolul prin e2celenta al doctrinei &ristocentrice, al carei
pilon de sustinere va fi invierea. Dar ! va rog sa retineti ! nu doar invierea lui ;ristos, ci
si invierea mortilor, adica a noastra, a tuturor, deoarece intre ele e2ista o legatura
indisolubila. Daca mortii nu invie, cum sustin unii, atunci nici ;ristos n!a inviat. Si Tdaca
;ristos nQa inviat ! le scria el #orintenilor !, atunci zadarnica este propovaduirea noastra,
zadarnica e si credinta voastraT.#u alte cuvinte, daca nu crezi in invierea Domnului nu
crezi in nimic. Si daca nu crezi ca si tu vei invia, atunci viata ta cade sub incidenta
absurdului, a unui om care vine din nimic si se indreapta spre nimic. 9otul devine lipsit
de sens.

Si atunci, dragii mei ascultatori, revin la gandul meu de adineauri si ma intreb impreuna
cu voi$ #and e vorba de ;ristos, de ce sa!l cred eu pe un nenea din lume si nu l!as crede
pe Pavel, persona" biblic real, aproape palpabil, care de doua milenii traverseaza istoria
lumii si rezista tuturor negarilor, -a urma urmelor, Pavel si scrierile lui fac parte din
Sfanta Scriptura, care este Tinsuflata de DumnezeuT. Gr, daca cred in Scriptura, cred si in
Pavel1 iar daca cred in Pavel, cred si in isus ;ristos1 si daca cred integral in isus ;ristos,
cred si in invierea lui. #redinta nu e analitica, nu se intemeiaza pe argumente rationale si
nici pe (D.!uri de laborator. +a e2ista sau nu e2ista. Desigur, ea poate fi mai puternica
sau mai slaba, se poate confrunta cu intrebari indoieli, sovairi, poticniri, dar ea, in sine,
e2ista, caci radacinile ei sunt ancorate in profunzimea tainei. +a nu e teorie, ci traire.
Daca o ai si n!o traiesti, ai trait degeaba.

ata de ce, iubitii mei, va indemn sa credeti cu tarie in invierea Domnului si s!o traiti intru
lumina bucuriei pascale, rugandu!va pentru cei ce nu cred si nada"duind in propria
voastra inviere. (sadar, o salutare a vestirii si un raspuns marturisitor$ ;ristos a inviat%
(nul mBntuirii, :773
B A R T O L O M E U
PI. ;(I>- -> D>M.+S+>,
(I;+PS#GP (- N(D>->, ?+-+(#>-> S #->P>->,
M9IGPG-9 (- #->P>->, (-0+, #IS(.+ S M(I(M>I+S>->
>09>-> .GS9I> #-+I S PGPGI$
/5
;(I, P(#+, (P>9GI S M-( D+ -( D>M.+S+>,
(I D+ -( .G, (I;+I+(S#( 0.+#>NV.9(I+
ubitii mei fii sufletesti,
;ristos a nviat%
@(devarat, a nviat%A
ata, se pare ca eu vCam dat o veste si ca voi vCati grabit sa mi!o confirmati. (ltfel spus,
eu vCam adus o noutate, iar voi mi!ati raspuns ca, de fapt, va era cunoscuta si ca nu
ramBnea decBt sa stiu si eu ca voi o stiti. Daca asa ar sta lucrurile, eu as fi stBn"enit de
faptul ca vCam oferit ceea ce nu va trebuia, iar voi ati avea motive sa surBdeti. + ca si cum
eu vCas anunta n rasaritul soarelui ca sCa facut ziua, iar voi mi!ati raspunde n gura mare
ca asa e.
Dar sc&imbul acesta de cuvinte <';ristos a nviat%) H '(devarat, a nviat)%= nu se petrece
o singura data, la slu"ba de nviere, ci de!a lungul celor patruzeci de zile dintre Sfintele
Pasti si naltarea Domnului. n acest sens, el nu este altceva decBt o binete crestineasca, o
salutare care tine loc de '0una dimineata), '0una ziua), '0una seara). n sinea ei,
binetea este, de fapt, o urare, cu ntelesul de$ '0una <sa!ti fie= ziua%), motiv pentru care
raspunsul poate fi$ '0una sa!ti fie inima%) <ceea ce e foarte frumos=. .umai ca salutarea
';ristos a nviat) nu poate fi o urare, ntrucBt ea nu e2prima o dorinta a cuiva pentru
celalalt.
+a nu poate fi nici rugaciune, ntrucBt prin aceste cuvinte nu!- laudam pe ;ristos
Dumnezeu, nu! multumim pentru ceva si nici ca! cerem ceva.
Si atunci, dragii mei, daca e2presia ';ristos a nviat) nu e vestire, nu e salutare, si nici
rugaciune nu e, atunci, ce este, +i bine, cu acest raspuns am voit sa!mi ncep scrisoarea
pascala din anul acesta$ ';ristos a nviat) este o marturisire de credinta. +u, cel care o
rostesc, mi marturisesc credinta ca ;ristos a nviat, iar voi, cei ce raspundeti, rostiti o
marturisire ntaritoare, aceea ca, ntrCadevar, +l a nviat.
Dar noi, cei de astazi, de unde avem aceasta credinta,$ De la cei de dinaintea noastra,
care ne!au marturisit!o, fie prin viu grai, fie prin carti. G credinta religioasa poate fi si un
fapt intim, consumat n tacere, stiut doar de cel care!l poarta n fiinta lui launtrica. Dar ea
nu este ntreaga si lucratoare daca nu devine si marturisire. G stim cu totii din rugaciunea
de dinaintea cuminecarii$ %&red, 'oamne, si marturisesc ca (u esti cu adevarat Hristos,
!iul lui 'umnezeu &el viu)*
#ei de dinaintea noastra au dobBndit!o, tot prin marturisire, de la cei care i!au precedat, si
asa mai departe, din generatie n generatie, pBna la sfintii apostoli
Dar daca nsumarea acestei credinte pare simpla si usoara pentru noi, cei ce ne!am
mpropriat!o ca pe o mostenire, nu tot asa sCa petrecut cu sfintii apostoli, care nici nu
/3
auzisera si nici nu citisera undeva ca un om mort ar fi nviat prin el nsusi. +i cunosteau
trei nvieri savBrsite de Dumnezeiescul lor nvatator$ a fiului vaduvei din .ain, a fiicei lui
air si, cea mai spectaculoasa, a lui -azar. 9oate erau minuni operate de isus asupra
cuiva, dar ei nu puteau concepe o minune facuta de isus asupra -ui nsusi, desi +l le
spusese n repetate rBnduri ca ?iul Gmului, adica +l, va fi dat n mBinile oamenilor, care
l vor bat"ocori, l vor omor, dar ca +l va nvia.
Sa desc&idem cBteva pagini ale .oului 9estament si sa ascultam marturiile sfintilor
evang&elisti <dintre care doi, Matei si oan, erau ei nsisi ucenici directi ai Domnului=. #e
aflam mai ntBi din aceste pagini, #a sfintele femei au fost singurele fiinte care au crezut
de la nceput, fara nici un fel de ndoiala, n nvierea lui isus. +le au venit Duminica dis!
de!dimineata sa!- tamBieze pe #el ce fusese ngropat, c&iar sub oc&ii lor, cu trei zile
nainte. Nestea nvierii le!a fost data de un nger care le!a aratat mormBntul gol,
spunBndu!le ca #el!Niu nu mai trebuie cautat printre cei morti. #uprinse de spaima sacra,
dar si de bucurie du&ovniceasca, ele au alergat spre cetate sa le dea de veste ucenicilor,
dar pe drum au fost ntBmpinate de nsusi isus, pe #are -!au recunoscut si #aruia sCau
nc&inat. Dar cBnd le!au spus ucenicilor ceea ce ele nsele auzisera si vazusera, acestia,
clatinBnd din capete, le!au luat drept niste biete femei scrBntite, care!si iesisera din minti
si vorbeau n dodii.
n cele din urma, isus li sCa aratat c&iar lor, celor unsprezece, despre care SfBntul Matei
ne spune ca %vaz#ndu$+, , -.au nc/inat, iar unii s.au ndoit) .
Ni!l mai amintesc pe 9oma, despre care toata lumea stie ca, ndoindu!se de realitatea
nvierii lui isus, a pretins ca el nsusi sa! pipaie ranile de la rastignire. (ici nsa as vrea
sa ma opresc putin. isus si desc&ide bratele si!l ndeamna, aproape poruncitor, sa!i
atinga ranile din palme si din coasta. Dar o spune cu atBta fermitate si siguranta de Sine,
ncBt 9oma nu mai simte nevoia sCo faca, ci se arunca la picioare e2clamBnd$ %'omnul
meu si 'umnezeul meu!) Spun asta pentru acei tineri din vremea noastra care socotesc ca
o credinta religioasa se obtine doar prin e2perienta. n cazul lui 9oma, e2perimentul nu i!
ar fi fost de nici un folos. 9oti ucenicii, inclusiv el, porneau de la premisa ca fiinta aceasta
care li se arata dBndu!se drept isus era de fapt o naluca, o entitate acorporala, si
nicidecum una si aceeasi persoana cu isus #el rastignit pe cruce. De aici, dilema lui
9oma devenea insolubila$ Daca 'acest) isus este real, cum de a patruns n casa prin usile
ncuiate, iar daca este naluca, cum de se lasa pipait, (sadar, singura solutie era credinta
pura, adica nu o relatie logica ntre subiect si obiect <cum ar fi, de pilda$ '#red n
constelatia Grion), n care constelatia ramBne e2terioara celui ce crede=, ci relatia
du&ovniceasca prin care subiectul si ncorporeaza obiectul. 9oma nu e2clama$ (cum
cred ca 9u esti Domnul Dumnezeu, ci$ F'omnul meu si 'umnezeul meu %) ?ostul obiect
al tagadei devine acum parte din fiinta lui launtrica, de care nu se va mai desparti
niciodata. +ste, prin e2celenta, o credinta marturisitoare, asa cum o vor avea si toti cei
unsprezece laolalta, cBnd le vor spune colegilor lor, -uca si #leopa, veniti din +maus, ca
%'omnul cu adevarat a nviat) . (tunci, n acel moment apostolic, atunci a luat fiinta
zicerea noastra de astazi$ -uca si #leopa, n fata celor unsprezece si a celor mpreuna cu
acestia, vestesc si marturisesc$ ';ristos a nviat%) ar acestia raspund marturisind$ '#u
adevarat a nviat%)
/L
,ubitii mei 0ii su0letesti,
Daca noi credem n nvierea lui ;ristos si o marturisim, oare ce credem si ce marturisim
despre propria noastra nviere, (ceasta este, de fapt, tema pe care mi!am propus!o pentru
scrisoarea pastorala din acest an. ar motivul este pe cBt de simplu, pe atBt de esential$
Domnul nu a nviat pentru Sine, ci pentru noi. Dar nu doar asa, pentru noi, ca un fel de
demonstratie a dumnezeirii Sale <asa cum o facuse sc&imbBndu!Se la fata n muntele
9aborului=, ci cu un scop mult mai nalt, mai adBnc si mai general. .oi marturisim n
Simbolul #redintei ca +l, Domnul, ) pentru noi, oamenii, si pentru a noastra m#ntuire
-.a po"or#t din cer si -.a ntrupat @...A si a patimit si -.a n"ropat si a nviat a treia zi '.
(sadar, pentru a noastra mntuire .
Dar ce este, oare, mBntuirea,$ +liberarea dintrCo robie. #are anume robie, Iobia mortii.
Si care este pricina acestei robii,$ Pacatul primilor oameni.
Noi stiti, dragii mei, ca atunci cBnd Dumnezeu i!a facut pe (dam si +va, le!a dat pe mBna
raiul si i!a nzestrat cu nemurire. n acelasi timp, i!a avertizat$ Sa nu!mi calcati o anume
porunca1 daca Mi!o veti calca, negresit veti muri. #edBnd ispitei diavolului, ei au calcat
porunca ?acatorului lor, savBrsind astfel primul si cel mai greu pacat din lume, acela al
neascultarii de Dumnezeu. ar plata pacatului ! asa cum va spune mai tBrziu SfBntul
(postol Pavel H este moartea . #onsecinta nu a ntBrziat$ izgonirea omului din rai si
intrarea lui n robia mortii. (ceasta e conditia de e2istenta a omenirii ntregi si a fiecarui
ins n parte. Moartea e singura noastra certitudine. De!a lungul unei vieti ne putem ndoi
de orice, n afara de faptul ca vom muri1 si putem spera n orice, n afara de nemurire.
GricBt ar fi caile vietii de multe si de ntortoc&eate, ele merg, n mod sigur, ntrCo singura
directie$ mormBntul.
#e se petrece nsa dincolo de mormBnt, Materialistii, ateii, estropiatii spiritului spun ca
dincolo de groapa nu mai e nimic, ca totul se cufunda n neant. Mai sunt si astazi ziaristi
care, pastrBnd tarele comunismului si anuntBnd decesul cuiva, spun ca 'a trecut n
nefiinta), ceea ce e o prostie. (r fi groaznic sa fie asa$ viata si!ar pierde sensul, totul ar
cadea sub incidenta absurdului1 daca dupa moarte nu mai e nimic, ce rost are sa mai
traiesti, sa te zbati, sa iubesti, sa urasti, sa lupti, sa speri,D
+i bine, noi, crestinii, noi stim ca omul este alcatuit nu numai din trup, ci si din suflet, si
ca aceste doua componente, trupul si sufletul, traiesc mpreuna din momentul zamislirii n
pBntecele mamei si pBna la ultima suflare. +le nu se despart decBt prin moartea fizica$
trupul merge si se descompune n pamBntul din care a fost alcatuit, n timp ce sufletul,
nemuritor, si ia zborul catre ceea ce numim lumea 'de dincolo), unde, laolalta cu cei ce
nca traiesc vii pe pamBnt, asteapta ceea ce asteptam cu totii marturisind n #rez$ )
nvierea mortilor si viata veacului ce va sa 0ie '.
(sadar, la sfBrsitul veacurilor, ntrCo vreme pe care numai Dumnezeu o stie si pe care
doar +l o va rBndui, va avea loc nvierea generala a mortilor. +a a fost prevestita de
Profetul ezec&iel < care a trait cu vreo 577 de ani nainte de ;ristos= printrCo vedenie
asupra unui cBmp imens plin de oase omenesti care, la o anume porunca dumnezeiasca,
/J
se aduna din risipire, se realcatuiesc din nc&eieturi si redevin trupurile care au fost. n
aceeasi epoca, Profetul Daniel prevesteste si el o nviere a mortilor, cu mentiunea ca,
dupa faptele lor, unii se vor trezi la viata vesnica , iar altii la ocara si rusine vesnica .
#redinta n nvierea generala a mortilor capata radacini adBnci n spusele MBntuitorului
isus ;ristos. +l a afirmat!o n repetate rBnduri n convorbirile Sale cu fariseii, saduc&eii,
preotii si carturarii poporului , dar marturia cea mai limpede o aflam n +vang&elia
SfBntului oan. Din ea stim ca nvierea mortilor va fi precedata de a doua venire a
Domnului si urmata de Pudecata de (poi. Dumnezeu!9atal este (cela care !a dat ?iului
puterea de a nvia mortii, dar si pe aceea de a!i "udeca. ata c&iar cuvintele Sale$ ) 1ine
ceasul c#nd toti cei din morminte i vor auzi "lasul; si cei ce au 0acut cele bune vor iesi
spre nvierea vietii, iar cei ce au 0acut cele rele, spre nvierea os#ndei)*
Sa lasam acum Pudecata deoparte si sa ne oprim asupra nvierii. NCam amintit ca fiinta
umana este alcatuita din cele doua componente, suflet si trup. Daca stim ca trupul, prin
moartea fizica a omului, trece n lumea 'de dincolo), adica n cea spirituala, unde ramBne
ntreg, el nefiind divizibil, tot atBt de bine stim ca trupul se descompune pBna se face una
cu pamBntul. Mai mult, el poate fi ng&itit si digerat de salbaticiuni, mistuit n foc,
sfBrtecat de obuze sau, pur si simplu, pulverizat de e2plozii nucleare. Daca profetul saia
vedea oase omenesti, un profet apocaliptic nu mai vede nimic. (sadar, se pune
ntrebarea$ #um anume va nvia trupul descompus al unui om spre a se reuni cu propriul
sau suflet, (ceasta, deoarece, sa fim ntelesi, prin nviere se recompune omul n fiinta lui
ntreaga, pentru ca astfel sa se nfatiseze la Pudecata care urmeaza. Si e firesc sa fie asa,
de vreme ce trupul si sufletul si!au trait mpreuna viata de pe pamBnt si mpreuna au facut
bune si rele.
Iaspunsul ni!l da, magistral, SfBntul (postol Pavel n prima sa +pistola catre #orinteni.
+l face mai ntBi o deosebire ntre trupurile animalelor, care nu supravietuiesc mortii, si
ntre acela al omului, supus unui alt regim de e2istenta. <Sa nu uitam ca, dintru nceput,
Dumnezeu a facut animalele ca specii si numai pe om l!a facut n mod special, ca
persoana, ) ntru su0let viu ) =. n al doilea rBnd, SfBntul Pavel face o distinctie ntre ceea
ce el numeste 'trupul carnal) si 'trupul du&ovnicesc) al omului. .u e vorba de doua
trupuri, ci de unul si acelasi trup n doua moduri de e2istenta. 9rupul carnal este acela cu
care omul vietuieste pe pamBnt si care se risipeste prin moarte1 trupul du&ovnicesc este
tot acelasi trup, dar transfigurat prin nviere. #um, adica, transfigurat,$ Iealcatuit dupa o
alta lege, a 'cerului nou) si a 'pamBntului nou), o lege prin care ntregul univers se
transfigureaza, adica se sc&imba la fata si se desavBrseste, se sfinteste, se ndumnezeieste,
iese din devenirea timpului si intra n ec&ilibrul vesniciei. SfBntul Pavel aseamana
moartea si nvierea trupului cu o samBnta ngropata n pamBnt1 din ea rasare o planta, care
nsa nu mai seamana cu ea, dar nici nu este altceva, ci are c&ipul pe care Dumnezeu i l!a
rBnduit dintru nceput, atunci cBnd a facut si planta, si samBnta ei. Sice Pavel$ F-e
seamana trup 0iresc, nvie trup du/ovnicesc) .
+i bine, dragii mei, trupul omului de la nviere are ca model trupul cu care a nviat
Domnul. Prin ntrupare din SfBnta ?ecioara, isus a purtat trup ntocmai ca al nostru, cu
toate virtutile si slabiciunile lui, n afara de pacat$ a simtit si a nfruntat foamea, setea,
:7
oboseala, durerea, c&inurile, moartea si ngroparea. Dar trupul lui isus #elui nviat era
unul si acelasi cu cel rastignit si mort pe cruce, numai ca acesta de acum, transfigurat si
ndumnezeit prin nviere, avea alte legi$ putea sa patrunda prin materie, sa manBnce fara
sa!i fie foame, sa bea fara sa!i fie sete, sa strabata fulgerator distantele fara sa oboseasca,
sa se nalte la cer fara sa aiba aripi. Devenise trup ceresc, cel care avea sa sada de!a
dreapta 9atalui. + motivul pentru care SfBntul Pavel, vorbind de trupurile du&ovnicesti
ale oamenilor de dupa nviere, le numeste si 'trupuri ceresti '. 9rupul ceresc l transcende
pe cel carnal, asa cum capilaritatea transcende gravitatia.
#ineva nsa ar putea spune$ 9rupul Domnului a ramas ntreg n mormBnt si tot ntreg a
nviat. .u asa stau lucrurile cu trupurile oamenilor!oameni$ ele se risipesc, si pierd forma
si, asa cum ati observat, pot fi c&iar pulverizate de o e2plozie nucleara. #um se pot
alcatui dintrCo asemenea dispersare, .u trebuie sa uitam ca trupul omului e materie si ca,
prin descompunere sau pulverizare, din el ramBn moleculele sau atomii. Spre a nlesni,
cBt de cBt, o ntelegere mai apropiata a acestui fenomen, voi lua un e2emplu din fizica pe
care o nvata elevii la scoala. Daca pe o coala de &Brtie presaram pilitura de fier,
minusculele particule ne apar mprastiate si informe. n momentul nsa cBnd le apropiem
o bara magnetica, ele se misca si se organizeaza rapid dupa cum le porunceste flu2ul
magnetic al barei, luBnd o anume forma care poate fi desenata sau fotografiata. #am asa
trebuie ca se vor petrece lucrurile cu atomii trupesti ai fiecarui om n clipa cBnd sufletul H
care!si cauta trupul H va emite un flu2 magnetic care!i este propriu, individual, personal,
si care nu poate fi confundat cu un altul. Desigur, reunirea prin nviere a sufletului cu
trupul este o taina pe care nu o stim, dar pe care o putem intui prin aceasta asemanare,
menita sa ne alimenteze credinta.
Se mai naste nsa o ntrebare. nvierea cea de obste se va petrece la o vreme cBnd
pamBntul va fi nca locuit de oameni vii. Mortii, am nteles, vor nvia, dar ce se va petrece
cu acestia din urma, Nor muri instantaneu spre a nvia n acelasi c&ip, .e!o spune tot
SfBntul Pavel, n +pistola sa catre crestinii din 9esalonic. -a semnalul venirii lui ;ristos,
cei dintBi care se vor misca vor fi mortii. mediat dupa aceea, oamenii vii vor fi rapiti n
nori spre a!- ntBmpina pe #el ce vine ntru putere, si astfel toti, mpreuna, cu Domnul
vor fi. Desigur, si aceasta este o taina, pe care (postolul o stia prin descoperire
dumnezeiasca, dar eu ma aflu n fata unor crestini din secolul rationalismului si al
stiintelor e2acte, si iarasi ma simt dator sa ofer o punte de ntelegere. Materia ni se
nfatiseaza n una din cele trei stari posibile$ solida, lic&ida si gazoasa. (pa, de pilda, este
solida n forma unui bulgare de g&eata, devine lic&ida prin topirea acestuia si gazoasa
prin evaporarea lic&idului, ea pastrBndu!si aceeasi compozitie c&imica. #eara dintrCo
lumBnare este solida prin structura, devine lic&ida prin aprindere si gazoasa prin ardere.
#am asa ar fi trupul care moare, se descompune si nvie. +2ista nsa n natura si corpuri
care trec de!a dreptul din starea solida n cea gazoasa, adica fara sa mai treaca prin starea
intermediara a celei lic&ide. >n e2emplu la ndemBna noastra este cristalul de camfor,
ascuns n tubul cu care ne desfundam narile racite1 el este solid, dar de ndata ce intra n
contact cu aerul se volatilizeaza si patrunde n nara de!a dreptul n stare gazoasa. +i bine,
cam asa se va petrece cu trupurile celor vii la nviere. Si daca o astfel de e2ceptie de la
regula e2ista n fizica, de ce nu poate e2ista si n minune, (sa putem avea o cale de acces
la fantastica, uriasa priveliste a omenirii transfigurate, plutindu!si prin vazdu& urcusul
:/
spre cerul cel nou, n pragul caruia asteapta, biruitor asupra mortii, isus ;ristos,
MBntuitorul.
,ubitii mei 0ii su0letesti,
Na spuneam la nceput cBt de greu le!a fost sfintilor apostoli sa creada n nvierea
Domnului si cBt de usor ni se pare noua, celor de astazi, sa credem si sa marturisim. +i
bine, tocmai de aici ne pBndeste prime"dia, din faptul ca noi credem prea usor. (postolii
au crezut prin motivatie, noi credem prin inertie. Motivatia e profunda, du&ovniceasca,
inertia e superficiala, comportamentala. Motivatia si are temeiul n ceea ce se arata,
inertia se spri"ina pe ceea ce am apucat.
+u am ncercat sa va pun n fata singura motivatie posibila, nvierea lui ;ristos legata de
propria noastra nviere. Sensul nsa e dublu$ Daca credem ca ;ristos a nviat, credem ca
si noi vom nvia. Si invers$ daca credem ca noi vom nvia, credem si ca ;ristos a nviat.
(cest dublu sens l avem tot de la SfBntul Pavel, care li se adreseaza astfel #orintenilor$ )
'aca se propovaduieste ca Hristos a nviat din morti, atunci cum de zic unii dintre voi ca
nu e2ista nviere a mortilor3 'aca nu e2ista nviere a mortilor, atunci nici Hristos n.a
nviat* ,ar daca Hristos n.a nviat, atunci zadarnica este propovaduirea noastra,
zadarnica e si credinta voastra)*
+l nsa pune problema si altfel, introducBnd splendida metafora a primului fruct care
ncepe sa se coaca, numit n romBneste 'pBrga), adica semnul si garantia ca toate celelalte
l vor urma. De asemenea, el introduce si binomul Adam$,isus ca ar&etip al mortii si
ar&etip al nvierii. ata c&iar cuvintele marelui (postol$ ) Hristos a nviat din morti,
p#r"a celor adormiti* &a de vreme ce printr.un om a venit moartea, tot printr.un om a
venit si nvierea mortilor* &a dupa cum toti mor n Adam, tot asa toti vor nvia ntru
Hristos* 'ar 0iecare n ceata sa Hristos, ca p#r"a; apoi cei ai lui Hristos , la 1enirea
+ui* Apoi vine s0#rsitul, c#nd 'omnul i va preda lui 'umnezeu$si$(atal mparatia)*
(sadar, iubitii mei, sa sarbatorim Pastile ntru bucuria de a crede si a marturisi ca ;ristos
a nviat, dar si ntru bucuria de a anticipa, tot prin credinta si marturisire, propria noastra
nviere. Doar asa vom fi n stare sa cBntam mpreuna cu SfBntul oan Damasc&in$ %Ziua
nvierii, popoare, sa ne luminam! 4astile 'omnului, 4astile! &a din moarte la viata si de
pe pam#nt la cer Hristos 'umnezeu ne$a trecut pe noi, cei ce c#ntam c#ntare de
biruinta)*
Si tot astfel vom fi n stare sa rostim mpreuna cu SfBntul oan *ura de (ur$ %nviat$a
Hristos, si se bucura n"erii* nviat$a Hristos, si viata stap#neste* nviat$a Hristos, si nici
un mort nu este n "roapa; ca Hristos, scul#ndu$-e din morti, p#r"a celor adormiti -.a
0acut*)
ubitii mei, n plina sarbatoare a Sfintelor Pasti, noi, cei ai lui Hristos, credem si
marturisim$ ;ristos a nviat%
::
(nul mBnturii, :775
1as"orala de (n%ierea Domnului 2334
a (15 Bar"olomeu Anania
B A R T O L O M E U
1R(6 +ARUL LU( DUM6E7EU,
:4
AR+(E1(5O1 AL VADULU(, FELEAULU( 5( LU8ULU(
iu#i"ului nos"ru cler si popor9 har, pace, a!u"or si mila de la Dumnezeu, iar de la noi
arhieres"i #inecu%/n"ari si cres"ineasca salu"are9
+R(5TO5 A (6V(AT,
ubitii mei fii sufletesti,
n Scrisoarea Pastorala de anul trecut vQam vorbit despre prietenii Domnului care sQau
bucurat de invierea -ui si despre felul in care ei si!au trait bucuria.
De data aceasta imi propun sa va vorbesc despre un prieten care nu sQa bucurat de invierea
Domnului sau. + un persona" pe care toti il stiu, despre care multi au scris, dar pe care
foarte putini il cunosc. + vorba de uda scarioteanul, unul din cei doisprezece ucenici ai
lui isus.
#uvine!se insa ca mai intBi sa ne aducem aminte de faptul ca sentimentul bucuriei, alaturi
de acela al iubirii, face parte din insasi esenta istoriei si trairii crestine. Mai mult, bucuria
in sine, bucuria elementara de a trai este un dar pe care Dumnezeu i l!a dat si omului, si
viermelui, si pasarii, si firului de iarba. ( nu mai fi in stare sa te bucuri inseamna sa e2isti
fara sa si traiesti.
9rebuie sa credem ca dupa ce Dumnezeu l!a plasmuit pe (dam din lut, prima reactie a
omului inzestrat cu suflet viu a fost aceea de a se bucura de viata.
0ucuria este fiorul sfBnt al vietii crestine. ata doar cBteva e2emple e2trase din SfBnta
Scriptura$ ngerul *avriil i sQa inc&inat Sfintei ?ecioare din .azaret, la bunavestire, cu
salutarea$ T0ucura!te%T Magii de la rasarit, cBnd au vazut steaua oprita deasupra locului
unde Se afla dumnezeiescul Prunc, TsQau bucurat cu bucurie mare foarteT.
0ucuria este mBngBierea cereasca a tuturor celor napastuiti aici, pe pamBnt$ T0ucurati!va
si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruriT.
#Bnd pastorul isi gaseste oaia ratacita si o aduce in staul, Tse bucura de ea mai mult decBt
de cele nouazeci si noua care nu sQau ratacitT.
-a intoarcerea fiului risipitor, tatal tine sa!l convinga pe fratele acestuia ca acum, in acest
moment de rascruce din viata unui om, Ttrebuia sa ne veselim si sa ne bucuramT.
-a rBndul sau, Sa&eu vamesul !a desc&is lui isus usa casei sale Tsi -!a primit
bucurBndu!seT. Servul care si!a folosit bine talantii sfBrseste prin a intra Tintru bucuria
Domnului sauT. Poruncindu!le ucenicilor Sai sa se iubeasca unii pe altii dupa modelul
:E
iubirii dintre 9atal si ?iul, Domnul conc&ide$ NQam spus acestea, pentru ca bucuria Mea
sa fie intru voi si bucuria voastra sa fie deplina.
0ucuria invierii Domnului a fost cu atBt mai mare cu cBt nimeni ! absolut nimeni ! dintre
apropiatii Domnului nu crezuse ca +l Se va scula din morti. (sadar, ea era sporita prin
contrast.
Duminica dis!de!dimineata, femeile mironosite au venit la mormBnt sa tamBieze. #e
poate fi mai trist decBt sa "elesti un mort, ata insa ca un inger le!a aratat ca mormBntul
era gol prin aceea ca isus inviase din morti. +le au plecat de acolo ,cu frica si cu bucurie
mareT, dar, fiind inca pe drum, insusi isus le!a intBmpinat cu salutarea$ 0ucurati!va%
>cenicilor li SQa aratat in *alileea, iar ei TsQau bucurat vazBndu!- pe DomnulT. #&iar si in
e2clamatia finala a lui 9oma$ TDomnul meu si Dumnezeul meu%T trebuie sa citim,
neaparat, bucuria. Dar daca bucuria invierii a devenit mai puternica tocmai prin aceea ca
fusese precedata de necredinta si intristare, o lectura atenta a Sfintei Scripturi ne mai
descopera un fapt e2traordinar, anume ca si necredinta poate surveni in cazul ca e
precedata de o bucurie.
SfBntul +vang&elist -uca este cel ce noteaza ca, indata dupa inviere, isus li SQa aratat
ucenicilor si ca acestia erau uimiti, incremeniti, inca necrezBnd de bucurie. +ste ceea ce
se poate intBmpla cu oricare din noi atunci cBnd pe neasteptate, de naprasna, se
pomeneste cu o veste buna si e2clama$ ! + prea frumos ca sa fie si adevarat%... +i bine,
uda nu a trecut prin nici una din aceste e2periente umane. Sa vedem de ce.
ubitii mei fii sufletesti, uda scarioteanul apare pe scena biblica in vremea ultimelor zile
ale Domnului. Stim ca isus si cei doisprezece ucenici ai Sai traiau viata de obste, ca se
multumeau cu putin si ca acest putin provenea in special din anumite danii. (sa stBnd
lucrurile, uda era casierul comunitatii. -a el veneau daniile in bani, tot prin el se facea
plata cumparaturilor si din aceeasi punga se faceau daniile catre saraci. Desigur, totul se
petrecea pe incredere, nimeni nu! cerea socoteala, desi unii il banuiau de oarecare
necinste, in sensul ca el TvamuiaT punga comuna, retinBnd pentru sine cBte ceva. Se pare
insa ca faptul acesta nu era de natura sa tulbure. .eavBnd simtul proprietatii, apostolii nu!
l aveau nici pe acela al pagubei.
.aravul lui uda devine semnificativ intrQo impre"urare putin obisnuita. isus Se afla in
0etania, impreuna cu ucencii Sai, ca oaspete al prietenului Sau -azar, pe care tocmai il
inviase din morti. in timpul mesei se apropie Maria, sora lui -azar, purtBnd un vas de
alabastru cu mir de nard <adica un ulei foarte scump, preparat cu esenta e2trasa din
radacina de nard, o planta aromatica din ndia= si revarsa mirul pe picioarele lui isus.
9oti cei de fata sunt surprinsi, nedumeriti, dar uda are o reactie de impotrivire$ TDe ce nu
sQa vBndut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa!i fi dat saracilor,T Ieactia lui isus e cu
totul alta$ T-as!o, ca pentru ziua ingroparii Mele l!a pastrat1 ca pe saraci ii aveti pururea
cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti purureaT.
:6
*estul Mariei, prin gingasia si semnificatia lui, e unul din cele mai emotionante din cBte
pot fi intBlnite in istoria omenirii. Prin nu stim ce revelatie sau intuitie, aceasta splendida
femeie a presimtit ca isus nu va avea parte de ritualul obisnuit al inmormBntarii si,
asumBndu!si rBnduiala de mironosita, a uns picioarele ce aveau sa poarte semnul cuielor.
Domnul ii ofera lui uda aceasta e2plicatie, dar ucenicul nu o accepta. *Bndul lui se
indreapta in alta parte, si nu prea departe. +l stie ca invierea lui -azar, savBrsita in vazul a
o multime de martori, impinsese pBna la culme ura preotilor iudei fata de isus.
#ondamnarea -ui la moarte fusese de"a &otarBta la un sfat de taina in casa ar&iereului
#aiafa. Singura lor gri"a este aceea ca arestarea acestui isus, care se bucura acum de o
imensa popularitate, sa nu se faca la lumina zilei, in vazul multimii. +i conteaza pe
labilitatea psi&ologiei maselor$ cBnd victima e amenintata, ii sar in aparare1 cBnd o vad in
catuse, o parasesc. +ste e2act ceea ce vor face insisi ucencii in gradina *&etsimani.
(ceasta gradina <TgradinaT e un fel de a spune1 in fapt, era un crBng= se afla undeva in
afara erusalimului, dincolo de pBrBul #edrilor. Se pare ca acolo era locul de taina unde
isus obisnuia sa mearga, din cBnd in cBnd, cu ucenicii Sai. +vident, uda il cunoaste.
Planul e croit la repezeala. Disidentul se furiseaza in casa ar&iereilor si le face oferta de
colaborare$ el promite ca le va deconspira locul unde isus poate fi arestat fara martori
incomozi, iar ei accepta ca pentru acest serviciu sa!i plateasca suma de treizeci de arginti.

>rmatorul episod dramatic se petrece la #ina cea de 9aina. isus isi vesteste inca o data
patima si moartea. Si tot atunci enunta legea iubirii, indemnBndu!si ucenicii sa ramBna
intru iubirea -ui.
>nsprezece apostoli asculta infiorati, dar de inima lui uda nu se lipeste nimic. isus i!o
cunoaste si gaseste ca e momentul sQo si spuna$ T>nul dintre voi Ma va vindeT. (postolii
se zbat intre uimire si neliniste si se intreaba unii pe altii cam cine ar putea fi. Nestea pare
incredibila, greu de suportat. uda are neobrazarea de a intreba si el$ T.u cumva sunt eu,
invatatorule...,T. isus ii raspunde$ T9u ai zisT, ceea ce in limba"ul vremii inseamna$ T(sa
e, ai spus!o c&iar cu gura taT.
Dar cei unsprezece inca nu se desmeticesc, nu!si cred auzului. (cum isus i se adreseaza
de!a dreptul lui uda$ T#eea ce vrei sa faci, fa mai degraba%...T. Dar ! ne spune
+vang&elistul ! nimeni din cei ce sedeau la masa nQa inteles pentru ce i!a zis aceasta1
fiindca unii, deoarece uda avea punga, gBndeau ca isus ii spune$ #umpara ceea ce ne
trebuie la sarbatoare%... sau sa dea ceva la saraciT.
#a sa fie si mai e2plicit, isus adauga$ T(cela este, caruia +u, intingBnd bucatura de
pBine, i!o oi daT. TSi intingBnd bucatura de pBine, a luat!o si i!a dat!o lui uda, fiul lui
Simon scarioteanulT. +vang&elistul oan, care a fost de fata, inc&eie astfel acest episod$
TDeci, dupa ce a luat acela imbucatura de pBine, indata a iesit. Si era noapte.T
ntrQadevar, iubitii mei, noapte era. nnoptate erau sufletele apostolilor1 c&iar atunci, la
#ina, isus le spusese$ IamBneti intru iubirea Mea% Si acum, unul dintre ei plecase
coplesit de ura. .oapte este acum si in sufletul lui uda. +l alearga prin besna la ar&ierei,
:5
le descopera locul unde isus poate fi arestat in aceeasi noapte. ar pentru cazul ca nimeni
nu l!ar fi recunoscut sau ca nu ar fi fost sigur asupra persoanei, stabileste consemnul$
T#el pe care!l voi saruta, acela este1 prindeti!lT.
.oapte este in crBngul din marginea erusalimului. isus Se desprinde de ucenici, Se
roaga singur, tremura pentru o clipa in fata crucii care se apropie, Se intoarce la ai Sai, ii
trezeste din noaptea somnului, clipa a sosit. #rBngul e invadat de ostasi inarmati care, la
lumina faclelor, cauta pe cineva. l cauta si adunatura de preoti care!i insoteau pe ostasi.
TPe cine cautati,T ii intreaba #el! #autat. TPe isus .azarineanulT, raspund ei. T+u sunt%T
le raspunde (cesta. +i, deprinsi sa caute un &ot care se ascunde, minte si incearca sa fuga,
se descumpanesc in fata (cestui infractor neobisnuit si ezita sa puna mBna pe +l. (cum
tBsneste din besna uda scarioteanul. Se apropie de isus si da sa!- sarute pe obraz. isus
tresare si!l mustra$ Tuda, prin sarutare il vinzi tu pe ?iul Gmului,T uda insa nu sovaie.
Prin noaptea sa, un fulger din iad ii scapara din gura$ T0ucura!te, invatatoruleT% si!-
saruta. (cum, o alta mustrare$ TPrietene, pentru ce ai venit,T #u alte cuvinte$ ! .u pentru
o sarutare te afli tu aici, ci ca sa dai o mBna de a"utor la arestarea Mea. -asa "ocul si fa!ti
treaba%
isus este legat, dus in cetate, "udecat si condamnat la moarte pe cruce. uda afla, are o
scurta mustrare de constiinta, alearga la ar&ierei si vrea sa le inapoieze banii$ T*resit!am
vBnzBnd sBnge nevinovatT. (cestia rBn"esc a bat"ocura, nu!i primesc banii si!i spun cu
cinism$ T#e ne priveste pe noi, De!acum e treaba ta...T. >milit de moarte, tradatorul
arunca banii in templu, dupa care merge undeva si se spBnzura.
Dragii mei, asa sQau petrecut faptele. uda ramBne pBna astazi un persona" nu numai
tragic, dar si controversat, de vreme ce nimeni nu poate preciza motivul real al tradarii.
>nii cred ca el nu a fost altceva decBt instrumentul prin care trebuia sa se implineasca
profetiile1 asadar, fusese predestinat mortii, ceea ce ii prezuma nevinovatia. .umai ca
profetiile se puteau implini nu neaparat prin el, ca persoana, ci prin altcineva, sau prin
alte mi"loace. Singurul interes al ar&iereilor era sa cunoasca locul secret al lui isus, iar
pentru aceasta puteau sa anga"eze un spion care sa!- urmareasca.
(ltii cred ca uda, fiind singurul negalileean din ceata apostolilor, nu era de acord cu
mesianismul universalist al lui isus, ci cu mesianismul nationalist al capeteniilor iudaice.
(cestui argument se poate raspunde ca pentru asa ceva nu era nevoie de calea tradarii,
ci de aceea, mult mai simpla, a despartirii.
(ltii, dimpotriva, ii atribuie lui uda c&iar intentia sublima de a provoca arestarea lui isus
pentru ca (cesta sa!si poata demonstra dumnezeirea in fata "udecatorilor. Daca insa
acesta ar fi fost scopul, de ce nu si l!a urmarit pBna la capat, Suprema demonstratie a
dumnezeirii lui isus, asa cum in bat"ocura o invocau ar&iereii, ar fi fost ca +l sa Se
coboare de pe cruce. Gr, la vremea rastignirii MBntuitorului, uda era de"a mort.
:3
Se incearca absolvirea lui uda si prin temporara sa cainta. Desigur, aceasta ar fi fost
salvatoare daca el ar fi alergat la invatatorul sau si i!ar fi cerut iertare. Daca ar fi cerut!o,
e sigur ca i sQar fi dat. Dar nQa facut!o, ci a preferat sa se sinucida.
#ea mai populara si mai acreditata ipoteza este aceea a lacomiei. (vBnd punga, uda se
obisnuise sa ciupeasca din banii comunitatii apostolice, punBndu!si!i deoparte pentru el.
(sa se e2plica reactia lui negativa la ungerea din 0etania. Se risipea un mir aromat care
pretuia trei sute de dinari, adica plata unui lucrator pentru un an de munca. Daca acesti
bani ar fi intrat in punga comuna, el isi putea insusi intreaga suma sub prete2tul ca a
impartit!o la saraci. >nde!i &otie e si minciuna. .imeni nu l!ar fi controlat. (ceasta suma
insa sQa risipit pe picioarele invatatorului. uda are sentimentul ca isus, acceptBnd gestul
femeii, i!a furat banii.
(cum ii trece prin minte gBndul tradarii. nitiativa nu le apartine ar&iereilor. #a institutie
"udiciara, sinedriul putea folosi metoda recrutarii unui informator. nitiativa ii apartine lui
uda. +l este cel ce se ofera. Dar nu pentru ratiunile politice ale unui nationalist
dezamagit. Daca ar fi fost asa, o facea, bucuros, pe gratis. .u. +l cere bani. (r&iereii Tse
invoiescT sa! dea bani si ii ofera treizeci de arginti. (restarea lui isus, insa, era o miza
uriasa1 ar&iereii ar fi pus in "oc o suma pe masura. +i insa ofera ceea ce ofera spre a!-
umili pe isus <care, in oc&ii lor, nQar merita mai mult= si, pe de alta parte, isi dau seama
pe cine au in fata. uda nu este un negustor abil. ?urtisagurile lui nu au nimic spectaculos.
(tBt prin ciupelile din punga, cBt si prin pretul derizoriu al tradarii, uda pare mai mult un
biet gainar, un prostanac care se insala pe sine. Daca presupunem ca prin tradare vrea sa!
si recupereze banii pierduti prin mirul din 0etania, si aici se insala. Stim ca vasul de
alabastru continea o litra de mir de nard curat, un produs foarte rar si e2trem de scump.
uda accepta treizeci de arginti, adica suma cu care se vindea un sclav in piata.
Slabiciunea lui uda este, intrQadevar, lacomia, dar lacomia nu este un procedeu
comercial, ci un viciu. -acomul nu urmareste imbogatirea posibila, ci adaosul necesar.
#Bnd bautorul devine alcoolic, se imbata din te!miri!ce. Dependent de propriul sau viciu,
omul si!a pierdut libertatea si poate fi vBnat de oricine. (ici cred eu ca se afla c&eia
tradarii lui uda.
#ei mai multi comentatori emit tot felul de presupuneri, precum cele pomenite mai sus,
dar ocolesc un fapt e2trem de important$ uda este un om demonizat. Doi sunt
evang&elistii care mentioneaza acest fapt$ -uca si oan. Demonizarea lui uda ca tradator
al lui isus sQa facut pe fondul propice al lacomiei. +a cunoaste doua faze. Prima se
petrece indata dupa ungerea din 0etania, cBnd lui uda i se strecoara gBndul de a intra in
legatura cu ar&iereii. (cest gBnd il stapBneste si in prima parte a #inei celei de 9aina. (sa
se e2plica impertinenta cu care intreaba daca nu cumva el este cel care il va vinde pe
isus, stiind bine ca el va fi. SBngele rece atinge culmea in clipa in care isus il anunta ca
tradator pe cel caruia ii va intinde imbucatura de pBine. !o intinde lui uda, iar acesta o ia
fara nici o tresarire de constiinta, confirmBnd astfel ca el este tradatorul. SfBntul oan
precizeaza$ TDupa imbucatura de pBine, atunci a intrat Satana intrQinsulT.
:L
Dupa ce i!a bBntuit gBndul, diavolul intra acum in posesia lui totala si ireversibila. De ce
ireversibila, Na veti intreba1 daca Domnul vindecase atBtia demonizati, oare nu putea sa!l
vindece si pe el,... Diferenta e radicala$ cei vindecati erau victime, uda e complice. ntre
el si Satana sQa facut un pact. nainte de a!l vinde pe isus, uda isi vBnduse propria!i
libertate. Dumnezeu nu!l mBntuie pe om impotriva libertatii lui.
uda are acum un alt statut moral decBt al celorlalti oameni. +l nu e doar un ins viclean,
ipocrit, siret, prefacut, duplicitar, fatarnic, ca multi altii1 el este un om corupt, pervers,
perfid, modelat pe talia celui ce!l stapBneste. .umai asa se e2plica incredibilul,
cutremuratorul gest din gradina *&etsimani$ sarutarea. +2ista situatii in care omul il
surprinde c&iar pe (totstiutorul Dumnezeu. (mintiti!va de sutasul din #apernaum care!
ceruse lui isus sa! vindece servul c&iar de la distanta, ca un comandant cu porunci
e2ecutorii. -a auzul acestor cuvinte, care descopereau credinta unui pagBn, isus, pur si
simplu, SQa minunat. (ici, in *&etsimani, uda il surprinde pe isus prin gestul sau de a!l
saruta. +ra oare sarutarea necesara pentru identificarea lui isus, .icidecum. Semnul era
pur conventional, putea fi un deget aratator, o mBna pe umar, atingerea cu o crenguta, sau
orice altceva. Mai mult, nici nu era nevoie de un semn de recunoastere, oricare ar fi fost
el, de vreme ce impreuna cu ostasii venisera si ar&ierei, batrBni si capetenii care!-
vazusera de atBtea ori pe isus in templu si!- cunosteau. Si in cazul acesta, ca si in acela
al tradarii, uda era cel ce avusese initiativa. +l inventase trebuinta unui semn, el stabilise,
ca semn, sarutarea. isus stia ca uda il va trada, o spusese raspicat si e2plicit, dar
sarutarea e de natura sa!- surprinda. ntrebarea pe care i!o pune are in ea, deopotriva,
uimire si do"ana$ Tuda, prin sarutare il vinzi tu pe ?iul Gmului,...
Dar faptul e mult mai grav. nainte de a!- saruta, uda il saluta mieros prin cuvintele$
T0ucura!te, invatatorule%T .u se poate, nu se poate ceva mai pervers% #uvBntul 0ucura!
te%, care iesea din gura lui isus ca un balsam, din gura lui uda iese ca un sarpe. 9ineti
minte$ ?apta care l!a condamnat definitiv pe uda nu a fost tradarea negociata, ci
sarutarea perfida. Satana i!a inspirat!o, si tot Satana il va impinge la sinucidere. Si putem
anticipa caQn clipa cBnd uda isi va da du&ul cu latul de gBt, Satana ii va suiera, dulce, in
urec&e$ 0ucura!te%
ubitii mei fii sufletesti,
Din nefericire, uda nu e doar persona"ul unui anume moment istoric, ci si un persona" al
istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care
acopera tradarea.
Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate,
de bunurile pamBntului si de &arurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul,
un du& perfid care rastoarna valorile si perverteste limba"ul. (normalul devine normal,
viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila,
sodomia se c&eama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten,
prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program
de sanatate antiSD(, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele
ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza
:J
prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, pro2enetismul se reclama de
meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se
c&eama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se
numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.
uda se plimba nesting&erit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate.
sprava lui cea mai mare este aceea ca dintrQo singura 0iserica a facut mai multe. Din mai
multe a facut o puzderie. Si continua sQo faca, prin ceea ce ii este propriu$ lacomie,
invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si!a rafinat metodele. -ucreaza la lumina noptii si
comunica prin unde &ertiene. + un iscusit importator de religie, oferind!o concurential pe
piata bunurilor de consum. (ltfel, e un ecumenist convins. #Bnd nu lucreaza pe furis, te
invita la dialog fratesc. Daca!l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant,
conservator, fundamentalist, retrograd.
#unoaste bine 0iblia, are studii universitare, vorbeste cBteva limbi straine. +l stie ca
scarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui isus.
Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o +vang&elie tot atBt de bogata ca a lui
Matei.
( scris!o postum, in c&eia sarutarii perverse. uda e un e2celent teolog, asa cum este si
patronul sau din Warantania, care ii oferea lui isus citate din Scriptura. uda e tot atBt de
zelos printre ai sai, de vreme ce instinctual dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde sQar
afla. Partenerul trebuie mai intBi sedus, dominat, si numai dupa aceea nimicit. uda isi
abordeaza semenul cu gratia cobrei care, ntBlnind o vipera in "ungla, o invita la un dans
aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii
mortale. uda e un maestru al crimei perfecte.
ubitii mei fii sufletesti, Du&ul necurat al sarutarii lui uda, oricBt ar fi el de perfid si
staruitor, nu ne poate umbri bucuria pascala, asa cum dramatica e2perienta a ucenicilor
nu i!a lipsit de bucuria invierii Domnului lor1 dimpotriva, le!a sporit!o. .oi suntem
urmasii celor unsprezece apostoli, ai celor saptezeci, ai sfintelor femei, ai tuturor celor ce
!au ramas Domnului credinciosi si prieteni. Poate ca si noi, asemenea lui acob si oan,
am rBvnit la slava lumeasca1 poate ca si noi, asemenea lui Petru, ne!am lepadat de
Domnul prin lasitate si frica1 poate ca si noi, asemenea lui 9oma, ne!am indoit in
credinta. Dar daca oan sQa invrednicit de prietenia Iastignitului, daca Petru sQa cait
plBngBnd, daca 9oma a ingenunc&iat crezBnd si daca toti au trait bucuria invierii, partasi
ai bucuriei lor suntem si noi, cei de astazi.
?ie ca bucuria pascala sa ne faca mai tre"i, mai atenti, mai curati, mai cura"osi si mai
increzatori in biruinta finala a Mielului in"ung&iat. ;ristos a inviat%
47