Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IGIENA AERULUI
Cuvinte cheie: compozitie, presiune, poluare, autopurificare, sanatate, poluanti, prevenire, epidemie,
clima
Azot, oxigen, bioxid de carbon, argon, xenon, neon, krypton, radon, toron, ozon, vapori de apa,
pulberi, polen, bacterii si fungi, etc. Aceast amestec de gaze si particule constituie aerul, element
primordial necesar pentru viata pe pamant, ce alcatuieste straturile inferioale ale atmosferei.
Oxigenul reprezinta majoritatea masei organismelor vii deoarece face parte din apa, principala
componenta a formelor de viata (ex: ~2/3 din masa corpului uman) si este folosit in respiratie in toate
formele complexe de viata. Este consumat prin respiratie, prin procese naturale de fermentatie si prin
arderi si eliberat de plante prin procesul de fotosinteza. Scaderea este tolerata de organism pana la
16-17% cand se apropie de concentratia din aerul alveolar, dupa care urmeaza hipoxie, hiperventilatie,
convulsii si moarte. Cresterea presiunii oxigenului se foloseste in scop terapeutic.
Cu un aport mic (0,03 – 0,04 %) in aer, bioxidul de carbon actioneaza asupra organismului prin
cresterea presiunii sale partiale, determinata de concentratie. Concentratiile crescute de CO2 pot sa
apara in incaperi inchise ermetic, in fabrici, in mine, in zone vulcanice. Bioxidul de carbon este excitant al
centrului respirator, iar concentratia sa din aerul alveolar creste frecventa amplitudinii respiratorii, ofera
senzatia de constrictie toracica, provoaca cefalee, vertij, greata si voma, somolenta pana la paralizia
centrilor respiratori si stop respirator (moarte subita).
Dupa starea de agregare identificam doua categorii de poluanti – aerosolii si gazele si vaporii
poluanti. Aerosolii reprezinta poluanti aflati dispersati in aer sub forma de particule solide sau lichide.
Agresivitatea lor depinde de concentratie, dimensiunea particulelor in suspensie, si natura chimica.
Gazele si vaporii poluanti patrund in organism pe cale respiratorie, cutanata si digestiva si pot avea
actiune asfixianta, narcotica si sistemica – toxicitate selectiva asupra organelor si sistemelor.
Sursele de poluare ale aerului se impart in doua categorii – naturale si artificiale. Eruptiile
vulcanice, descompuneri naturale ale materialului organic, erodarea solului, pulberi de meteoriti (etc.)
sunt in mod exceptional cei mai mari poluanti naturali cu risc pentru sanatate.
Prin procesele de combustie intelegem obtinerea energiei electrice, termice si mecanice pentru
procese industriale sau incalzire. Poluarea produsa prezinta riscuri iritante, cangerigene, de asfixiere
redusa, care afecteaza populatia pe termen lung chiar daca sunt tinute intr-o limita care sa nu
depaseasca toxicitatea.
Transporturile aeriene, maritime, feroviare si autovehiculele, in special cele din urma, participa masiv la
poluarea aerului implicand riscuri iritante, asfixiante, toxice si cancerigene.
Printre procesele industriale care contribuie la poluare avem: industria siderurgica, metalurgica
neferoasa, de aluminiu, a materialelor de constructie si cea chimica. Acestea sunt tinute mai riguros sub
control si afecteaza in prezent un numar mai redus din populatie.
Actiunile poluarii aerului asupra sanatatii se realizeaza prin factori cu actiune directa, cu efect
patogen in functie de natura, concetrantie si timp de actiune, si factori cu actiune indirecta, care
dauneaza mediului. Printre poluantii cu actiune directa se enumera: poluanti iritanti, asfixianti, sistemici,
cancerigeni, fibrozanti si alergizanti. Toti acesti poluanti au o actiune variabila dar mai rapida asupra
organismelor. Actiunea indirecta se refera la daunele aduse mediului in care traim, actiuni ce afecteaza
microclimatul, radiatiile luminoase si ultraviolete, plantele si animalele si conditiile de viata in general.
Aerul joaca un rol epidemiologic important in ceea ce priveste modul de transmisie a agentilor
patogeni, astfel boli infectioase precum gripa si virozele respiratorii sunt transmise pe calea aerului.
Supravietuirea germenilor in aer este influentata de factori precum temperatura si radiatii UV. Masurile
eficiente de decontaminare sunt: dezinfectia aerului, curatenia si venitlatia.
Zonele climatice in care traim favorizeaza diferite tipuri de boli. Spre exemplu, in zona tropicala
predomina bolile parazitare, in zona temperata infectiile respiratorii si bolile microbiene iar in zona
polara bolile contagioase.